Litigii cu profesioniştii

Litigii cu profesioniştii. O.U.G. nr.34/2006, H.G. nr.925/2006. Condiţiile în care poate fi modificat preţul din contractele de achiziţii publice.

Potrivit art.97 alin.2-6 din HG nr.925/2006 privind normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din OUG nr.34/2006, ajustarea/modificarea preţului contractului poate avea loc doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege. Orice modificare a preţului contractului trebuie făcută în scris (prin act adiţional), potrivit regulii simetriei formelor, întrucât însuşi contractul de achiziţie publică trebuie încheiat în scris, potrivit definiţiei legale cuprinse în art.3 lit.f) din OUG nr.34/2006.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 12 din 07.01.2013)

I. Prin Sentinţa civilă nr. 9163/26.06.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. 62113/3/2011 completată prin Sentinţa civilă nr. 13752/09.10.2012, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta SC F C SRL în contradictoriu cu pârâtul MMP, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 210.505,03 lei reprezentând debit, precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% din debitul neachitat, începând cu data de 18.10.2008 şi până la achitarea debitului; a fost respins capătul de cerere referitor la plata dobânzii legale; a mai fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 576 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În baza contractului de lucrări nr. 2009 AK din 13.06.2008, a dispoziţiei de şantier nr. 4/15.09.2008 şi a actului adiţional la contractul de lucrări înregistrat de pârât sub nr. 33842 din data de 29.09.2008, reclamanta a executat lucrările suplimentare de demolare a pavilionului României la expoziţia „Apă şi dezvoltare durabilă”, Zaragoza 2008, Spania, potrivit „antemăsurătorii de lucrări suplimentare” întocmită de proiectantul achizitorului - pârât, S.C. E P 2006 S.R.L., antemăsurătoare anexată dispoziţiei de şantier nr. 4/15.09.2008.

Tribunalul a apreciat că lucrările de demolare au fost comandate de pârât în două etape succesive, primele lucrări de demolare au făcut obiectul facturii nr. 124 din 14.10.2008, factură înregistrată la pârât sub nr. 33904/AD/14.10.2008, iar lucrările suplimentare de demolare ce fac obiectul prezentei au fost executate în baza contractului de lucrări, a dispoziţiei de şantier nr. 4/15.09.2008, a actului adiţional la contractul de lucrări, a „antemăsurătorii de lucrări suplimentare şi a devizului intitulat „lista cuprinzând cantităţile de lucrări suplimentare” „formularul C 5”, toate acestea nefiind contestate de pârât.

S-a apreciat că, prin răspunsurile date la interogatoriu, pârâtul recunoaşte că prin dispoziţia de şantier nr. 4/15.09.2008 a comandat lucrările suplimentare de demolare constând în demolări pereţi, compartimentări pardoseli, tavane false, conform antemăsurătorii făcute de S.C. E, anexă la dispoziţia de şantier menţionată - întrebarea nr. 2, că a cerut reclamantei „întocmirea devizului ofertă în vederea aprobării” şi că a aprobat acest deviz denumit „Formularul C 5 Lista cuprinzând cantităţile de lucrări suplimentare” în valoare de 210.505,03 lei - întrebarea nr. 3.

Având în vedere ca pârâtul nu a pretins şi nu a făcut dovada că din cauza neexecutării de către reclamantă a lucrărilor suplimentare de demolare nu a putut preda amplasamentul pavilionului expoziţional organizatorului expoziţiei sau că a executat aceste lucrări cu altcineva, tribunalul a considerat că aceste lucrări au fost executate în mod complet şi de calitate de către reclamantă, aceasta conducând la predarea în bună regulă a amplasamentului pavilionului. Astfel, lucrările al căror preţ îl cere reclamanta sunt lucrări suplimentare faţă de lucrările iniţiale de demolare, iar executarea acestora era strict necesară pentru ca pârâtul să poată preda amplasamentul autorităţilor spaniole.

În ce priveşte penalităţile de întârziere, tribunalul a apreciat întemeiat şi acest capăt de cerere, având în vedere pct. 11.2  şi 16.1 din contractul de lucrări, pârâtul datorând penalităţi de 0,1% din valoarea lucrărilor, pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 18.10.2008, dată la care reclamanta trebuia să emită factura.

II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul MMP, invocând următoarele motive:

1. Contractul analizat în cauză a fost încheiat potrivit legii privind achiziţiile publice, fiind astfel un contract administrativ (act administrativ asimilat). Potrivit Legii nr. 554/2004, competenţa de judecare a cauzei revenea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

2. Pe fondul cauzei, s-a susţinut că modificarea contractului nr. 2009 AK din 13.06.2008 se putea face doar prin act adiţional şi numai în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale ale părţilor şi care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului. Prin dispoziţia de şantier nu se puteau face modificări ale contractului. Atât încheierea contractului, cât şi modificarea lui sunt supuse dispoziţiilor OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

III. La data de 28.12.2012, intimata-reclamantă SC FC SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 16-18).

În ceea ce priveşte competenţa materială a Tribunalului, a invocat dispoziţiile art. 286 alin.1 din OUG nr. 34/2006 astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 76/2010, în vigoare la momentul sesizării instanţei – septembrie 2011 şi a arătat că normele Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu sunt aplicabile în cauză, în virtutea principiului „specialia generalibus derogant”.

Criticile recurentului privitoare la modificarea contractului printr-o dispoziţie de şantier au fost considerate de intimată ca nefondate, pe motiv că la data de 29.09.2008 s-a semnat între părţi un act adiţional prin care a fost completat obiectul principal al contractului cu demolarea lucrărilor de construcţie realizate şi a fost suplimentat preţul.

S-a mai arătat că achizitorul a emis o comandă prin dispoziţia de şantier din 15.09.2008, ce a fost urmată de executare, astfel că în temeiul art. 36 Cod Comercial, există o convenţie de modificare a contractului de achiziţie publică.

IV. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate şi a normelor legale incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul, în limitele şi pentru următoarele considerente:

1. Primul motiv de recurs (art. 304 pct.3 C.pr.civ.), referitor la necompetenţa materială a tribunalului – secţia civilă (fostă comercială), este nefondat.

Pretenţiile băneşti ale reclamantei privesc executarea contractului de achiziţie publică de lucrări nr. 2009 AK din 13.06.2008, încheiat în temeiul OUG nr. 34/2006.

Potrivit art. 286 alin.1 din OUG nr. 34/2006, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 76/2010 aprobată prin Legea nr. 278/2010, în vigoare la momentul sesizării instanţei – septembrie 2011, procesele şi cererile privind executarea contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Faţă de aceste norme speciale de competenţă, nu erau aplicabile normele generale prevăzute în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

2. În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, Curtea reaminteşte că, potrivit art. 3041 C.pr.civ., prezentul recurs este declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel (potrivit art. 28716 din OUG nr. 34/2006), astfel că instanţa de control judiciar poate să examineze cauza sub toate aspectele, verificarea nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.

Nulitatea invocată de intimată în temeiul art. 306 alin.1 C.pr.civ. nu poate fi primită.

Motivarea sumară a recursului nu înseamnă lipsa motivelor, pentru a fi sancţionată cu nulitatea. Pârâtul a criticat soluţia pronunţată de prima instanţă pe fondul cauzei, arătând în esenţă că modificarea unui contract de achiziţie publică se poate face numai în condiţiile legii speciale, prin act adiţional, iar nu prin dispoziţie de şantier. Deşi nu s-a făcut referire expresă în cererea de recurs la Sentinţa civilă nr. 797/20.01.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă, Curtea observă că acest înscris a fost încuviinţat şi depus la prima instanţă, iar prin întâmpinare şi concluziile scrise pârâtul şi-a formulat apărări prin raportare la această hotărâre. În condiţiile în care a fost respectat principiul contradictorialităţii, iar intimata a avut cunoştinţă de această probă, nu reprezintă o motivare tardivă a recursului dezvoltarea orală a motivului invocat în cererea scrisă.

3. În fapt, Curtea reţine că între părţi s-a încheiat, în temeiul OUG nr. 34/2006, contractul de achiziţie publică de lucrări nr. 2009 AK din 13.06.2008, având ca obiect executarea de către intimata-reclamantă SC Flora Central SRL a Pavilionului României din cadrul Expoziţiei „Zaragoza 2008” (art. 4.1), în schimbul unui preţ de 1.926.000 lei plus TVA (art. 5.1).

Conform Regulamentului transmis de către organizatorii expoziţiei (autorităţile spaniole), s-a constatat că este necesară suplimentarea lucrărilor, astfel că dirigintele de şantier şi proiectantul lucrării au emis dispoziţia de şantier nr. 4 din 15.09.2008, prin care au aprobat lucrări suplimentare constând în: demolări pereţi compartimentări, pardoseli, tavane false, conform antemăsurătorii anexate, şi au solicitat executantului întocmirea devizului ofertă în vederea aprobării (fila 14 dosar fond).

Ulterior, la data de 29.09.2008, sub nr. 33842, s-a încheiat actul adiţional la contractul de lucrări, prin care părţile au convenit modificarea art. 4.1 şi art. 5.1 din contract, în sensul completării obiectului cu demolarea pavilionului şi suplimentării preţului cu suma de 70.000 plus TVA, în total preţul final devenind 1.996.000 plus TVA (fila 54 dosar fond).

Astfel cum rezultă din notificarea trimisă de intimata-reclamantă (fila 21 dosar fond), în temeiul actului adiţional a fost emisă factura nr. 124/14.10.2008 în valoare de 83.300 lei, reprezentând contravaloare lucrări suplimentare de demolare Pavilion Zaragoza. Pârâtul achizitor a fost obligat la plata acestei facturi prin Sentinţa civilă nr. 797/20.01.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. 77308/3/2011, în procedura ordonanţei de plată reglementate de OUG nr. 119/2007 (filele 58-59 dosar fond).

Reclamanta pretinde în cauză contravaloarea lucrărilor suplimentare de demolare pretins executate în plus faţă de cele deja facturate, invocând devizele aflate la filele 17-20 dosar fond.

În cuprinsul notificării menţionate anterior, reclamanta recunoaşte că nu a fost semnat un act adiţional la contractul de achiziţie publică, cu privire la lucrările suplimentare nefacturate, pretinse în cauză.

4. În drept, potrivit art. 97 alin.2-6 din HG nr. 925/2006 privind normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din OUG nr. 34/2006, ajustarea / modificarea preţului contractului poate avea loc doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege. În orice situaţie, preţul contractului nu poate fi majorat decât în măsura strict necesară pentru acoperirea creşterii costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului. De asemenea, orice modificare a preţului contractului trebuie făcută în scris (prin act adiţional), potrivit regulii simetriei formelor, întrucât însuşi contractul de achiziţie publică trebuie încheiat în scris, potrivit definiţiei legale cuprinse în art. 3 lit.f din OUG nr. 34/2006. Or, pentru lucrările suplimentare a căror contravaloare o pretinde reclamanta nu a fost încheiat un act adiţional scris, iar devizele de lucrări nici măcar nu au fost aprobate de M, prin secretarul de stat delegat, ci au fost semnate doar de dirigintele de şantier, persoană care nu poate angaja autoritatea publică achizitoare la plata unor sume de bani.

Relevant este, în opinia Curţii, şi faptul că dispoziţia de şantier nr. 4 este datată 15.09.2008, iar actul adiţional care prevede suplimentarea obiectului contractului cu lucrările de demolare, fără a detalia aceste lucrări, a fost semnat ulterior, la 29.09.2008, de unde se naşte prezumţia că părţile au convenit în actul adiţional preţul pentru toate lucrările suplimentare de demolare, cu atât mai mult cu cât acestea trebuiau finalizate până la 30.09.2008.

De aceea, apare ca plauzibilă apărarea pârâtului conform căreia reclamanta încearcă să obţină în mod nejustificat obligarea M la plata sumelor menţionate în devizul iniţial, deviz care a constituit baza de la care s-a pornit negocierea privind preţul lucrărilor de demolare, dar care nu a fost acceptat integral de achizitor, actul adiţional prevăzând doar suma de 70.000 lei plus TVA. Or, cu privire la această creanţă, reclamanta a obţinut deja un titlu executoriu - Sentinţa civilă nr. 797/20.01.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. 77308/3/2011.

Instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a valorii probatorii a înscrisurilor şi a răspunsurilor pârâtului la interogatoriu. Pârâtul nu a lăsat necontestate înscrisurile depuse de reclamantă (în special devizul  intitulat formularul C5), ci dimpotrivă, prin întâmpinare, a susţinut că prin dispoziţia de şantier nu se putea modifica contractul, dirigintele de şantier neavând puterea de a angaja juridic achizitorul. De asemenea, prin răspunsurile de la întrebările 2 şi 3 din interogatoriul formulat de reclamantă, pârâtul nu a făcut nicio recunoaştere, ci doar a arătat că anumite împrejurări rezultă din înscrisuri.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1-3 şi art. 3041 C.pr.civ., art. 28716 din OUG nr. 34/2006, Curtea a admis recursul, a modificat în tot hotărârea atacată, în sensul că a respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată

Domenii speta

Spete similare