Contestaţie în anulare

Decizia  penala  nr.632/R/23 august  2011

Dosar nr. 5244/296/2009*

Curtea de Apel Oradea

Sectia penala si pentru cauze cu minori

În cazul în care rezolutia sau ordonanta prin care s-a dispus neînceperea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala  a ramas definitiva prin respingerea plângerii formulate împotriva acesteia, ea capata caracter definitiv si împiedica o noua urmarire sau o noua judecata pentru aceeasi fapta si împotriva aceleasi persoane.

Prin ordonanta din 18 octombrie 2004 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Satu Mare în dosarul nr. 1391/P/2001 s-a dispus, în baza articolului 11 pct. 1 litera b raportat la articolul 10 litera d Cod procedura penala si vazând si prevederile articolului 249 Cod procedura penala si ale articolului 285 Cod procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului LV. de sub învinuirea comiterii infractiunii prevazute de articolul 239 Cod penal.

Prin aceeasi ordonanta s-a dispus ca un exemplar al acesteia, împreuna cu tot dosarul cauzei, sa fie trimis Judecatoriei Satu Mare în vederea sesizarii cu fapta prevazuta de articolul 180 aliniat 2 Cod penal potrivit articolului 279 aliniat  2 litera  a Cod procedura penala.

A retinut procurorul de caz ca, prin rezolutia din 1 iunie 2004 s-a dispus de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Satu Mare începerea urmaririi penale fata de L.V. pentru comiterea infractiunii prevazute de articolul  239 Cod penal.

În fapt, s-a retinut ca, în data de 9 aprilie 2004, numitul L.D.C., medic veterinar, angajat la Directia Sanitar Veterinara  a sesizat parchetul cu o plângere împotriva lui L.V.,  deoarece acesta l-ar fi insultat si calomniat în data de 30.03.2004, în timp ce se afla la serviciu ca medic veterinar în cadrul acestei societati, unde se executa taieri de animale.

S-a retinut ca petentul a aratat în plângere ca a fost "apostrofat" de patronul L.V., care i-ar fi spus ca este betiv si fumator si ca în societate este interzis fumatul. La fel, a precizat petentul ca, în data de 6 aprilie 2004 a ridicat în vederea confiscarii circa 180 kg pulmon, ficat, slung si inima de porc, fapt ce l-a iritat pe L.V., care a venit în încaperea rezervata medicului veterinar, unde l-a jignit, adresându-i cuvinte injurioase, dupa care l-a batut.

S-a aratat ca, din cercetarile efectuate în cauza si din depozitiile martorilor solicitat de partea vatamata, rezulta ca L.V. s-a deplasat în locul unde se aflau medicii veterinari L.D.C. si M.M., unde s-au purtat discutii aprinse între L.V. si L.D.C., cu privire la masura confiscarii organelor de porc.

S-a retinut ca atât învinuitul cât si partea vatamata s-au enervat reciproc, dupa care L.D.C. s-a ridicat de pe scaun si s-a îndreptat spre L.V., ce se afla lânga usa, s-a prins reciproc de haine si s-au împins prin încapere.

Din cercetarile efectuare nu a rezultat ca medicul veterinar a fost ultragiat si s-a retinut ca învinuitul sustine ca nu a avut nici intentia de a face acest lucru, ci doar a o atentiona pe partea vatamata sa nu mai fumeze si sa-i dea explicatii cu privire la masura confiscarii.

S-a aratat ca partea vatamata a sustinut ca a fost lovita cu pumnii si palmele de catre învinuit, lucru care nu a putut fi dovedit, retinându-se  ca zgârieturile cu unghiile de pe corpul partii vatamate s-au produs în timp ce cei doi s-au prins de haine si s-au împins prin încapere, iar martorul ocular, medicul veterinar M.M. nu a vazut ca învinuitul sa-l fi batut pe colegul sau.

A apreciat procurorul de caz ca în cauza sunt aplicabile dispozitiile articolului 10 litera d Cod procedura penala, deoarece lipseste latura subiectiva, patronul societatii neavând intentia de a-l ultragia pe medicul veterinar, ci doar de a i se da explicatii privind motivul masurii de confiscare a acestor organe în cantitate atât de mare, moment în care partea vatamata s-a ridicat nervos de pe scaun  si l-a prins de piept pe învinuit.

S-a retinut ca partea vatamata sustine ca pe urma învinuitul l-a lovit cu pumnii si picioarele si a solicitat ca învinuitul sa fie judecat si pentru fapta prevazuta  de articolul  180 aliniat  2 Cod penal.

Aceasta ordonanta, respectiv scoaterea de sub urmarire penala a intimatului  a fost atacata de catre petentul L.D.C., plângere ce a format obiectul dosarului penal nr. 1959/2005 al Judecatoriei Satu Mare, dosar solutionat prin sentinta penala nr. 826 din 27 aprilie 2005, prin care s-a respins ca tardiv introdusa plângerea.

Prin decizia penala  nr. 252/R din 21 octombrie 2005, Tribunalul Satu Mare a respins ca nefondat recursul declarat de partea vatamata L.D.C. împotriva deciziei penale mai sus aratate.

Cât priveste infractiunea prevazuta de articolul 180 aliniat 2 Cod penal, ordonanta a fost înregistrata la Judecatoria Satu Mare sub dosarul nr. 8090/2004, dosar în care, prin sentinta penala nr. 1075 din 19 mai 2005, în baza articolului 334 Cod procedura penala, s-a admis cererea de schimbare a încadrarii juridice formulata de partea vatamata L.D.C. din infractiunile de lovire, prevazuta si pedepsita de articolul 180 Cod penal, insulta, prevazuta si pedepsita de articolul 205 Cod penal si amenintare, prevazuta si pedepsita de articolul 193 Cod penal, în infractiunea de ultraj, prevazuta si pedepsita de articolul  239 Cod procedura penala si, în consecinta, în baza articolului 285 Cod procedura penala (în vigoare la acea data), s-a dispus trimiterea plângerii formulata de L.D.C. împotriva lui L.V. la Parchetul de pe lânga Judecatoria Satu Mare, în vederea efectuarii cuvenitelor cercetari sub aspectul savârsirii infractiunii de ultraj, prevazuta si pedepsita de articolul  239 Cod penal.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Satu Mare si de inculpatul L.V. împotriva acestei sentinte au fost respinse ca inadmisibile de Tribunalul Satu Mare, prin decizia penala nr. 271/R din 18 noiembrie 2005, pronuntata în dosarul nr. 3549/2005.

Drept urmare, dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lânga Judecatoria Satu Mare sub dosarul nr. 346/P/2006, dosar în care, prin rechizitoriul din 15 iunie 2009, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului L.V. pentru comiterea faptei de ultraj, prevazuta  si pedepsita  de articolul  239 aliniat 2 Cod penal.

La Judecatoria Satu Mare dosarul a fost înregistrat sub nr. 5244/296/2009, dosar în care s-a pronuntat sentinta penala nr. 1241 din 21 decembrie 2010, prin care, în baza articolului  239 aliniat 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului L.V. la o pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 8 luni.

În considerentele sentintei s-a retinut ca, în  data de 29.03.2004, partea vatamata L.D.C. si-a început activitatea la SC Unicarm SRL, iar la data de 30.03.2004, între partea vatamata si inculpat a avut loc un incident în incinta salii de taiere unde inculpatul l-a apostrofat pe partea vatamata reprosându-i ca este betiv si fumator si ca fumeaza în incinta unitatii.

La câteva zile dupa acest prim incident, mai precis la 6.04.2004, partea vatamata împreuna cu medicul veterinar M.M., dupa examinarea carnii si a organelor de porci introdusi la sacrificare, au ridicat în vederea confiscarii si îngroparii la putul sec al unitatii cantitatea de cea 180 kg de organe, care erau improprii consumului uman.

S-a aratat ca partea vatamata, în plângerea formulata a precizat ca organele au fost depozitate în lazi de plastic pentru ca, dupa cântarirea în prezenta reprezentantului societatii sa fie îngropate la putul sec.

La scurt timp, în cabinetul de lucru al medicilor veterinar s-a prezentat inculpatul, care a adresat partii vatamate cuvinte jignitoare dupa care l-ar fi prins de gât si i-ar fi aplicat mai multe lovituri cu pumnii si palmele în zona  fetei provocându-i suferinte fizice.

Partea vatamata a aratat ca întelege sa se constituie parte civila în cadrul procesului penal cu suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.

S-a retinut ca, din probe administrate în cauza rezulta ca în data de 6 aprilie 2004, dupa ce partea vatamata a dispus confiscarea unui lot de organe ce nu corespundea din punct de vedere organoleptic consumului uman, la biroul medicilor veterinari, aflat in spatele abatorului s-a prezentat inculpatul însotit de martorul M.P., angajat al SC Unicarm SRL.

Inculpatul, în prezenta martorului M.M.L., a adresat partii vatamate cuvinte injurioase, la care parte vatamata a raspuns în aceeasi maniera, discutiile fiind determinate de faptul ca anterior venirii în unitate a partii vatamate organele ce se constatata ca sunt improprii consumului uman erau comercializate la poarta societatii ca hrana pentru animalele de companie, practica întrerupta la sosirea partii vatamate in unitatea administrata de inculpat.

Recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva acestei sentinte a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea prin decizia penala nr. 428/R din 17 mai 2011.

Prin contestatia în anulare înregistrata la aceasta curte de apel în data de 15 iulie 2011 sub dosarul cu numarul de mai sus, L.V. a solicitat anularea deciziei penale nr. 428/R din 15 mai 2011, aratând ca, în fapt, împotriva sa s-au pronuntat doua hotarâri definitive pentru aceeasi fapta, respectiv decizia penala nr. 252/R/2005 a Tribunalului Satu Mare si decizia penala nr. 428/R/2011 a Curtii de Apel Oradea.

Contestatia a fost întemeiata pe dispozitiile articolului 386 litera d Cod procedura penala si s-a precizat ca, potrivit articolului  278/1 aliniat 11 Cod procedura penala, în situatia prevazuta în articolul 8 litera a, persoana în privinta careia judecatorul, prin hotarâre definitiva, a decis ca nu este cazul sa se înceapa ori sa se redeschida urmarirea penala nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala si nu a intervenit unul din cazurile prevazute în articolul 10. S-a subliniat totodata faptul ca, daca se examineaza situatia prevazuta de articolul 278/1 aliniat  8 litera a Cod procedura penala la care face trimitere alineatul 11, se observa cu usurinta ca textul nu pretinde ca judecatorul sa se pronunte pe fondul plângerii, ci are în vedere oricare din urmatoarele motive pe care se întemeiaza respingerea plângerii, ci are în vedere oricare din urmatoarele motive pe care se întemeiaza respingerea plângerii: "respingerea plângerii prin sentinta ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata".

În considerentele contestatiei s-a facut  o expunere exhaustiva a celor mai sus retinute cu privire la plângerea formulata de partea civila L.D.C. si parcursul acesteia, subliniindu-se faptul ca inculpatul a fost condamnat prin doua hotarâri penale definitive pentru aceeasi fapta.

Examinând contestatia în anulare pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, curtea a constatat ca aceasta este întemeiata.

Într-adevar, asa cum rezulta din actele de la dosar, fata de contestator s-a pronuntat initial de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Satu Mare ordonanta 18 octombrie 2004 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Satu Mare în dosarul nr. 1391/P/2001 s-a dispus, în baza articolului 11 pct. 1 litera b raportat  la articolul 10 litera d Cod procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala cu privire la comiterea infractiunii prevazuta  de articolul  239 Cod penal.

Plângerea formulata de partea civila Leahu Dan Calin împotriva acestei solutii de scoatere de sub urmarire penala a fost respinsa ca si tardiva de Judecatoria Satu Mare, prin sentinta penala nr. 826 din 27 aprilie 2005 a Judecatoriei Satu Mare, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 252/R din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Satu Mare, ca urmare a respingerii recursului declarat de partea civila.

Cum, prin ordonanta prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatului L.V., s-a dispus si sesizarea Judecatoriei Satu Mare sub aspectul comiterii de catre acesta a infractiunii de lovire, prevazuta de articolul 180 aliniat 2 Cod penal, dosarul cauzei a fost trimis acestei instante care, prin sentinta penala nr. 1075 din 19 mai 2005, în baza art. 334 Cod procedura penala, a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor din infractiunile de lovire, prevazuta  si pedepsita  de articolul 180 Cod penal, insulta, prevazuta  si pedepsita  de articolul  205 Cod penal si amenintare, prevazuta si pedepsita de articolul 193 Cod penal, în infractiunea de ultraj, prevazuta si pedepsita de articolul  239 Cod procedura penala si, în consecinta, în baza articolului 285 Cod procedura penala (în vigoare la acea data), a dispus trimiterea plângerii formulata de L.D.C. împotriva lui L.V. la Parchetul de pe lânga Judecatoria Satu Mare, în vederea efectuarii cuvenitelor cercetari sub aspectul savârsirii infractiunii de ultraj, prevazuta  si pedepsita de articolul  239 Cod penal.

Ulterior, prin rechizitoriul din 15 iunie 2009 dat în dosarul nr. 346/P/2006, Parchetul de pe lânga Judecatoria Satu Mare a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului L.V. pentru comiterea infractiunii de ultraj, prevazuta de articolul  239 aliniat  2 Cod penal.

Dosarul a fost înregistrat la Judecatoria Satu Mare sub nr. 5244/296/2009 si, asa cum s-a aratat mai sus, prin sentinta penala nr. 1241 din 21 decembrie 2010, s-a dispus condamnarea inculpatului L.V., pentru comiterea infractiunii de ultraj, prevazuta si pedepsita de articolul  239 aliniat 2 Cod penal, la o pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 8 luni, dispunându-se totodata, în baza articolului  14 si art. 346 Cod procedura penala, obligarea inculpatului L.V. la plata catre partea civila L.D.C. a sumei de 50.000 lei, despagubiri civile cu titlul de daune morale.

Or, în raport cu cele mai sus aratate, precum si din considerentele ordonantei din 18 octombrie 2004 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Satu Mare si ale sentintei penale nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecatoriei Satu Mare rezulta, fara dubiu ca într-adevar, fata de inculpatul L.V., s-au pronuntat doua solutii cu privire la aceeasi fapta, respectiv cea din 6 aprilie 2004.

Astfel, în speta suntem în prezenta unei ordonante de scoatere de sub urmarire penala si a unei hotarâri judecatoresti de condamnare a aceleiasi persoane pentru aceeasi fapta.

Or, în raport de dispozitiile articolului 278/1 aliniat 11 Cod procedura penala, rezolutia sau ordonanta prin care procurorul dispune neînceperea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala, în situatia în care este atacata cu plângere împotriva actelor procurorului, potrivit dispozitiilor articolului 278/1 Cod procedura penala, iar prin hotarâre definitiva se dispune potrivit articolului 278/1 aliniat 8 litera  a respingerea plângerii, capata caracter definitiv si împiedica o noua urmarire si o noua judecata pentru aceeasi fata si împotriva aceleasi persoane.

Asa cum a aratat contestatorul, prin aparatorul sau ales, textul de lege mai sus aratat nu face distinctie între modalitatea de respingere a plângerii împotriva actelor procurorului, respectiv ca nefondata, inadmisibil sau tardiva, articolul 278/1 aliniat 8 litera a Cod procedura penala, prevazând alternativ oricare dintre cele trei variante.

Astfel fiind, cum ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem), curtea a constatat  ca în speta, ordonanta procurorului din 18 octombrie 2004, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a contestatorului L.V. de sub învinuirea comiterii infractiunii de ultraj, prevazuta de articolul 239 Cod penal, a capatat autoritate de lucru judecat prin respingerea de catre Judecatoria Satu Mare ca tardiva a plângerii formulata de partea civila L.D.C., sentinta ce a ramas definitiva prin decizia penala nr. 252/R din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Satu Mare.

În aceste conditii, cum în cauza nu s-au descoperit fapte sau împrejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala, inculpatul L.V.  nu mai putea fi urmarit pentru aceeasi fapta, decât cu încalcarea principiului non bis in idem. Acesta este o consecinta logica a principiului legalitatii incriminarii si pedepsei care guverneaza dreptul penal si este în concordanta cu principiile generale de echitate (nemo debet bis puniri pro uno delicto - nimeni nu trebuie sa fie pedepsit de doua ori pentru o singura infractiune).

În raport de cele mai sus aratate, decizia penala nr. 482/R din 17 mai 2011 a acestei curti de apel, prin care s-a mentinut sentinta penala nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecatoriei Satu Mare, prin care s-a dispus condamnarea contestatorului L.V. pentru aceeasi fapta cu privire la care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala este nelegala, fiind data cu încalcarea principiului non bis in idem.

Constatând ca într-adevar în cauza împotriva contestatorului L.V. s-au pronuntat doua hotarâri definitive pentru aceeasi fapta, în baza articolului 386 litera d Cod procedura penala, combinat cu articolul 392 Cod procedura penala, curtea a admis  contestatia în anulare formulata de acesta si a desfiintat  în totalitate decizia penala nr. 482/R din 17 mai 2011 a acestei curti de apel si sentinta penala nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecatoriei Satu Mare si, pe cale de consecinta, în baza articolului 11 pct. 2 litera b raportat  la articolul 10 litera j Cod procedura penala a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului L.V. sub aspectul savârsirii infractiunii de ultraj în forma prevazuta de articolul  239 aliniat 2 Cod penal si a înlaturat  obligarea condamnatului L.V. de la plata catre partea civila L.D.C. a sumei de 50.000 lei despagubiri civile, reprezentând daune morale, a  sumei de 6000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în fond si a sumei de 6306 lei, cheltuieli judiciare în recurs, precum si obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în fond si recurs.

În baza articolului 192 aliniat 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas  în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare