Neaplicarea art. 65 alin. 2 Cod penal – pedeapsa complementara - raportat la infractiunea prevazuta de art. 197 alin. 1, 2 Cod penal.

Sanctiunea pentru savârsirea infractiunii de viol prev.de art. 197 alin.1, alin.2 lit.b¹ cod penal este „închisoare de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi”.

Potrivit art.65 alin.2 cod penal „aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa”, iar atunci când nu sunt retinute în favoarea inculpatului circumstante atenuante, nu sunt aplicabile prev. art.76 alin.3 cod penal, care prevede urmatoarele: „când exista circumstante atenuante, pedeapsa complementara privativa de drepturi, prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita, poate fi înlaturata”.

Art. 65 alin. 2 Cod penal

Prin sentinta penala nr.810/06.06.2010 a Judecatoriei Tulcea, pronuntata în dosar nr. 2102/327/2011, s-a hotarât:

„În baza art. 197 alin. 1-alin. 2 lit. b1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., art. 33 lit. a si b C.p., condamna inculpatul D.T., nascut la data de 23.11.1981 în Niculitel, jud. Tulcea, cu domiciliul în Tulcea, la 7 ani închisoare.

În baza art. 61 C.p., revoca liberarea conditionata privind pedeapsa de 1 an si 3 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 319/2009 a Judecatoriei Tulcea si contopeste restul ramas neexecutat din pedeapsa anterioara (168 de zile) cu pedeapsa aplicata de 7 ani închisoare, inculpatul executând 7 ani închisoare.

În baza art.203 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 33 lit. a si b C.p. condamna inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 61 C.p. revoca liberarea conditionata privind pedeapsa de 1 an si 3 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 319/2009 a Judecatoriei Tulcea si contopeste restul ramas neexecutat din pedeapsa anterioara (168 de zile) cu pedeapsa aplicata de 3 ani închisoare, inculpatul executând 3 ani închisoare.

În baza art. 180 alin. 21 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., art. 33 lit. a si b C.p. condamna inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 61 C.p. revoca liberarea conditionata privind pedeapsa de 1 an si 3 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 319/2009 a Judecatoriei Tulcea si contopeste restul ramas neexecutat din pedeapsa anterioara (168 de zile) cu pedeapsa aplicata de 1 an închisoare, inculpatul executând 1 an închisoare.

În baza art. 34 lit. b C.p. contopeste pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care se adauga un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând sa execute în final 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a – II – a si lit. b C.p.

În baza art. 350 C.p.p. mentine starea de arest a inculpatului si în baza art. 88 C.p. deduce durata retinerii si arestarii preventive de la 25.11.2010 la zi.

Ia act ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila.”

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

În seara zilei de 18.11.2010 pe fondul consumului de bauturi alcoolice, inculpatul Dobrea Tudorel aflându-se în locuinta mamei sale, D.S., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în zona fetei si corpului si i-a adus amenintari cu moartea, însa în legatura cu aceste fapte, partea vatamata initial nu a dorit sa formuleze plângere penala prealabila pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 180 si 193 CP.

Ulterior, în data de 22.11.2010, inculpatul D.T. a consumat bauturi alcoolice pe raza comunei Niculitel, iar în jurul orei 01 a revenit la domiciliul partii vatamate D.S. pe care a gasit-o stând în pat în camera ei. Intentionând sa întretina un raport sexual cu partea vatamata, inculpatul a luat un cutit cu care a amenintat-o pe D.S., dupa care, urmare a împotrivirii partii vatamate, inculpatul a imobilizat-o în pat cu picioarele si a amenintat-o cu acte de violenta si cu moartea daca mai opunea rezistenta, dupa care a dezbracat-o de haine si a început sa întretina raport sexual normal cu partea vatamata pe patul din camera acesteia.

Apoi , inculpatul a luat-o în brate pe partea vatamata si a dus-o în camera lui din acelasi imobil, unde pe patul sau a continuat raportul sexual cu partea vatamata, pâna la finalizarea acestuia.

Fiind audiata, partea vatamata D.S. a declarat ca de la data de 17.11.2010, de când fiul sau D.T. a fost liberat din penitenciar, acesta a locuit în Niculitel, în acelasi imobil cu partea vatamata, dar în camere diferite.

Pe fondul consumului de alcool, inculpatul provoca scandal si avea un comportament agresiv fata de partea vatamata. În aceste împrejurari, la data de 18.11.2010 în jurul orelor 21.00, inculpatul a lovit-o pe numita D.S., aplicându-i 3-4 lovituri cu pumnul în zona capului si a toracelui.

în noaptea de 22/23.11.2010, D.T. a revenit la domiciliul mamei sale, în jurul orelor 01.00 si a intrat în camera în care se afla partea vatamata, întrucât accesul în camera inculpatului se putea face si din acea camera.

D.S. a declarat ca se afla întinsa pe patul sau si a observat ca fiul sau avea privirea schimbata si parea a fi sub influenta bauturilor alcoolice. Fiul sau s-a asezat pe marginea patului si i-a spus acesteia ca are tot felul de idei ciudate si ca nu poate sa doarma.

În momentul în care D.S. a vrut sa se ridice din pat, D.T. i-a pus o mâna în piept si cu cealalta a apucat-o de gât, spunându-i ca nu o lasa sa se ridice din pat, afirmând totodata ca ea nu este mama lui, ci doar un duh rau care a luat chipul mamei lui si ca trebuie sa termine cu ea odata pentru totdeauna.

Partea vatamata a reusit sa se ridice din pat, însa la un moment dat inculpatul a luat un cutit si la îndreptat catre pieptului partii vatamate, afirmând ca o omoara.

Concomitent cu amenintarile cu moartea, inculpatul a trântit-o pe mama sa pe pat si i-a pus cutitul la gât.

In continuare, în timp ce afirma ca partea vatamata nu este mama lui, i-a scos pantalonii si chilotii, dupa care inculpatul s-a descheiat la pantaloni si a început sa întretina un raport sexual normal cu mama sa.

Apoi, inculpatul a luat-o pe mama sa în brate si a dus-o la el în camera, unde a trântit-o pe patul sau, spunându-i ca îi este mai comod sa întretina raportul sexual pe patul sau .

D.T. i-a scos si bluza mamei sale si a continuat raportul sexual, pâna la finalizarea acestuia. în acest timp, a declarat partea vatamata, inculpatul tinea într-un dintre mâini, cutitul cu care a amenintat-o pe D.S. cu moartea.

Dupa finalizarea actului sexual, partea vatamata fiind traumatizata de cele întâmplate, fara sa mai spuna ceva, s-a ridicat din patul fiului sau si a mers în camera sa si s-a îmbracat cu hainele cu care fusese anterior consumarii actului sexual.

În acest timp, inculpatul s-a asezat în patul sau si a continuat sa îi spuna partii vatamate ca ea nu este mama lui si ca ea doar l-a crescut.

La data de 23.11.2010, partea vatamata a relatat cele întâmplate fiicei sale G.E. si fiului sau D.N.N., iar la insistentele acestora aceasta a înteles sa reclame organelor de politie faptele savârsite de inculpat, care este si fiul partii vatamate.

Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea si inculpatul D.T., dosarul fiind înaintat Tribunalului Tulcea.

Prin decizia nr. 167/2.08.2011 a Tribunalului Tulcea, pronuntata în dosar nr. 2102/327/2011, s-a hotarât:

„În temeiul art. 42 alin.1 Cod procedura penala.

Declina competenta solutionarii recursului în favoarea Curtii de Apel Constanta.

În temeiul art. 300.2 Cod procedura penala.

Mentine masura arestarii preventive a inculpatului începând cu data de 2 august 2011.”

Pentru a se pronunta astfel, s-a retinut ca potrivit art. 28.1 pct.3  Cod procedura penala, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, Curtea de Apel ca instanta de recurs, judeca recursurile împotriva hotarârilor penale pronuntate de judecatorii în prima instanta cu exceptia celor date în competenta Tribunalului.

Tribunalul, ca instanta de recurs, judeca, printre altele, recursurile împotriva sentintelor pronuntate de judecatori privind infractiunile pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Inculpatul-recurent a fost trimis în judecata pentru trei infractiuni, numai pentru una dintre acestea, care prev. de art. 180 alin.2.1 Cod  penal, actiunea penala punându-se în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Pentru celelalte doua infractiuni, cea de viol si cea de incest, organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu potrivit art. 221 alin.1 Cod procedura penala. În aceste conditii, tribunalul nu este competent sa solutioneze cele doua recursuri competente revenind Curtii de Apel Constanta în favoarea careia se va declina competenta în conformitate cu dispozitiile art.42 al.1 Cod procedura penala.

În consecinta, dosarul s-a înregistrat pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr. 2102/327/2011.

 Curtea retine ca în dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea s-a solicitat aplicarea inculpatului a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, aratându-se ca potrivit art.65 alin.2 cod penal raportat la art. 197 alin.1, alin.2 lit.b¹ cod penal aplicarea pedepsei complementare este obligatorie.

 În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului s-a solicitat de catre aparatorul acestuia casarea deciziei atacate în temeiul art. 3859 pct. 14 cod pr. penala si, rejudecând, sa se dispuna reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia întrucât persoana inculpatului nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

 Curtea retine ca inculpatul personal a precizat personal motivele de recurs, în sensul ca este nevinovat, ca probele administrate în cauza sunt indirecte, ca partea vatamata si-a schimbat declaratia în instanta, ca martorii au declarat în contradictoriu iar expertiza efectuata în cauza nu îl incrimineaza.

În recurs inculpatul a depus la dosar o copie a ordonantei a Prim procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea prin care s-a respins cererea de recuzare a procurorului care a supravegheat activitatea de cercetare penala si o copie a concluziilor raportului de expertiza efectuat în cauza si care se afla atasat la dosar.

La termenul din data 06.09.2011, inculpatul a precizat personal ca nu doreste sa dea declaratie în fata instantei de recurs, uzând de dreptul la tacere prev. de art.70 alin.2 cod procedura penala.

Examinând sentinta recurata în raport de motivele de recurs si de actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca doar recursul formulat de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea este fondat, recursul inculpatului fiind nefondat, pentru urmatoarele:

Prima instanta a retinut corect starea de fapt si a facut o analiza temeinica a probelor administrate în cauza, retinând vinovatia inculpatului sub forma intentiei directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a Cod penal.

În acest sens, Curtea are în vedere:

-plângerea si declaratiile partii vatamate,

-procesul verbal de cercetare la fata locului si plansa foto aferenta,

-raportul de constatare tehnico-stiintifica nr.439971/902.03.2011,

-raportul medico-legal nr.1334 din 25.11.2010,

-declaratiile martorilor D.N.N. si G.E.,

-declaratiile inculpatului de recunoastere a faptelor.

Astfel, Curtea retine ca în declaratia olografa data de catre inculpatul D.T. la data de 25.11.2011 (deci la 3 zile de la data savârsirii faptei), acesta a precizat: „fiind amândoi în stare de ebrietate, am hotarât împreuna sa întretinem un raport sexual, astfel ca fiecare si-a dat jos hainele proprii si am început un raport sexual normal în patul din camera mamei. Întrucât ma simteam incomod în acel pat, am încercat sa o duc în brate în camera mea dar nu am reusit si am mers împreuna în patul meu unde am continuat raportul sexual”.

Curtea constata ca schimbarea ulterioara a declaratiilor inculpatului nu a fost justificata în mod credibil de catre acesta, potrivit art.325 cod procedura penala.

Sustinerea inculpatului, în sensul ca mama acestuia a consimtit la întretinerea raportului sexual, nu se coroboreaza cu nici un mijloc de proba administrat în cauza, fiind chiar contrazisa de declaratia mamei sale, aceasta ultima declaratie coroborându-se si cu raportul medico-legal nr.1334 din 25.11.2010 întocmit de catre S.M.L.J Tulcea prin care s-a concluzionat ca partea vatamata D.S. „prezinta leziuni traumatice contuze tegumentare, care au putut fi produse prin lovire cu sau/si de corp plan/dur, având o vechime de 5-8 zile. Necesita îngrijiri medicale timp de 4-5 zile (patru-cinci) zile de la data producerii. Prezinta leziuni ale mucoasei introitului vaginal, de vârsta relativ recenta, care au putut fi cauzate prin interferenta mecanica locala. Absenta spermatozoizilor în secretia vaginala recoltata în timp util de la presupusul abuz sexual, nu poate infirma consumarea unor activitati mecanice în zona anatomica respectiva”.

De asemenea, Curtea constata ca recurentul a depus la dosar doar prima pagina a concluziilor raportul de constatare tehnico-stiintifica nr.439971/902.03.2011, nu si cea de a doua pagina în care s-a concluzionat ca urma notata T439971011 (de pe chilotul partii vatamate - mama inculpatului) a pus în evidenta „corespunzator locilor kitului Y-filer analizati, un haplotip identic cu cel al ADN extras din proba biologica de referinta recoltata de la numitul D.T.”.

Curtea mai apreciaza ca nu este reala sustinerea inculpatului din motivele de recurs în sensul ca  în fata instantei partea vatamata ar fi declarat (referitor la cele doua perechi de chiloti ridicati de catre organele de politie cu ocazia cercetarii la fata locului) ca nu a folosit acei chiloti nici o secunda în acea seara, Curtea retinând ca atât în cursul urmaririi penale cât si în cursul cercetarii judecatoresti partea vatamata a declarat ca a avut o pereche de chiloti înainte de consumarea actului sexual: „acei chiloti i-am avut pe mine înainte de a se consuma actul sexual”; „cu una din mâini mi-a dat jos pantalonii cu tot cu chiloti cu usurinta si a început sa ma pipaie … stiind ca urma sa fiu examinata la ginecologie, chilotii purtati în momentul violului i-am lasat în camera mea, schimbându-ma si spalându-ma sumar pe corp si în zona vaginala”.

Fata de aspectele expuse, Curtea retine ca apararea inculpatului nu justifica în nici un fel prezenta urmelor biologice ale inculpatului pe chilotul partii vatamate.

Având în vedere ca partea vatamata a precizat ca s-a spalat în zona vaginala dupa consumarea violului confirma concluziile raportul medico-legal nr.1334 din 25.11.2010 întocmit de catre S.M.L.J Tulcea în sensul ca absenta spermatozoizilor în secretia vaginala nu poate infirma consumarea unor activitati mecanice în zona anatomica respectiva.

Curtea constata ca nu sunt reale nici sustinerile inculpatului în sensul ca partea vatamata nu ar fi declarat în fata instantei de fond ca inculpatul nu ar fi amenintat-o cu un cutit în timpul raportului sexual, partea vatamata sustinând în fata instantei de fond ca „mi-a înfipt mâna stânga în gât iar în mâna dreapta tinea un cutit pe care îl luase de pe un scaun din camera mea”.

De asemenea, nu sunt întemeiate nici criticile recurentului, în sensul ca declaratiile martorilor sunt contradictorii, din examinarea declaratiilor martorilor L.S. (cunostinta a partii vatamate), D.N.N. si G.E. (copii partii vatamate) Curtea retinând ca acestia au declarat cele relatate de catre partea vatamata, respectiv ca a fost agresata fizic de catre inculpat, amenintata cu un cutit iar ultimilor doi martori (fiind în relatie mai apropiata cu acestia) le-a spus si ca a fost violata de catre inculpat.

Încadrarea juridica data faptelor comise de inculpat este legala, instanta de fond efectuând o aplicare corespunzatoare a normelor în materie.

Astfel, fapta inculpatului D.T. de a întretine, prin constrângere si amenintare cu cutitul, în noaptea de 22/23.11.2010, un raport sexual normal, cu numita D.S., mama sa, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1 C.pen. si art.203 C.pen. cu aplic.art.33 al.1 lit.b Cod penal.

Fiind întrunite toate conditiile cerute de dispozitiile art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, în mod corect, aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecata.

În cadrul operatiunii de individualizare judiciara a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanta de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal si a stabilit pentru inculpat pedepse corespunzatoare gradului de pericol social concret a infractiunilor si persoanei inculpatului.

Astfel, Curtea are în vedere gradul de pericol social al faptei, starea de recidiva postcondamnatorie prev.de art.37 al.1 lit.a din C.pen., fata de pedeapsa aplicata prin sent. pen. 319/03.09.2009 a Judecatoriei Tulcea (din executarea careia s-a liberat conditionat la data de 17.11.2010, cu un rest de 168 de zile), faptul ca inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penala (fiind condamnat la 1 an cu suspendare prin sen.pen.123/2006 a Judecatoriei Babadag si la 1 an si 3 luni închisoare prin sen.pen. 319/2009 a Judecatoriei Tulcea, fiind incidente dispoz. art.37 lit.a C.pen.)

Curtea mai constata ca prima instanta a apreciat în mod corect ca pedeapsa cea mai grea nu este îndestulatoare pentru constrângerea si reeducarea inculpatului (având în vedere perseverenta infractionala a inculpatului, natura infractiunilor savârsite, gradul de pericol social ridicat al acestora) si în mod temeinic s-a aplicat un spor de 1 an, astfel ca pedeapsa aplicata în final inculpatului este de 8 ani închisoare.

Curtea constata, însa, ca este fondat recursul declarat de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea, în ceea ce priveste omisiunea instantei de fond a aplicarii pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Astfe, Curtea retine ca sanctiunea pentru savârsirea infractiunii de viol prev.de art. 197 alin.1, alin.2 lit.b¹ cod penal este „închisoare de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi”.

De asemenea, potrivit art.65 alin.2 cod penal „aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa” si, nefiind retinute în favoarea inculpatului circumstante atenuante, nu sunt aplicabile prev. art.76 alin.3 cod penal: „când exista circumstante atenuante, pedeapsa complementara privativa de drepturi, prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita, poate fi înlaturata”.

Modalitatea de executare a fost stabilita corespunzator de prima instanta, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal putând fi atins numai prin executarea efectiva a pedepsei.

Fata de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedura penala, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de catre inculpatul D.T.

În baza art. 38515 pct.2 lit.”d” cod procedura penala, Curtea va admite recursul declarat de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea, va casa sentinta recurata si rejudecând:

În baza art.197 alin.2 cod penal, va aplica inculpatului D.T. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a (teza a II-a), b cod penal pe timp de 5 ani dupa executarea pedepsei închisorii.

În baza art.35 alin.1 cod penal, se va aplica pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a (teza a II-a), b cod penal pe timp de 5 ani pe lânga pedeapsa rezultanta de 8 ani închisoare.

Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei recurate.

În baza art. 38516 alin. 2 raportat la art. 381 cod procedura penala si art. 88 cod penal, Curtea va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului si perioada de arest preventiv de la 06.06.2011 (data pronuntarii hotarârii recurate) la zi.

Domenii speta

Spete similare