Cerere fost salariat avas pentru plata de salarii compensatorii ca urmare a concedierii colective.

Legea nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010 a intrat în vigoare la data de 30.01.2010.

Conform Legii 329/2009, AVAS este finantata integral de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului (S.G.G.). Bugetul S.G.G. este prevazut în anexa nr.3 la Legea nr.11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010.

Bugetul AVAS – parte a bugetului S.G.G. a fost aprobat cu luarea în calcul a faptului ca salariile personalului AVAS sunt la nivelul salariilor personalului din Secretariatul General al Guvernului, conform noilor prevederi legale.

În concluzie, Legea 329/2009 si Legea 330/2009 au avut ca efect modificarea regimului salarial al personalului AVAS, drepturile salariale ale acestuia fiind stabilite începând cu ianuarie 2010 prin lege si nu prin negociere colectiva.

Prin dispozitiile actelor normative mentionate mai sus nu se prevede dreptul salariatilor bugetari concediati pentru motive care nu tin de persoana lor de a primi plati compensatorii în valoare de 10 salarii.

În conformitate cu prevederile art.3 din OUG 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri în domeniul bugetar: „prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederilor Legii cadru nr.330/2009.

Legea nr. 329/2009

Legea nr. 330/2009

Anexa 3 din Legea nr. 11/2010

Art. 3 din OUG nr. 1/2010

În fapt, prin cererea adresata Tribunalului Constanta la data de 12.08.2010 si înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 9934/118/2010 reclamanta G.G.N. a chemat în judecata pe pârâta AVAS solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta  sa se dispuna obligarea AVAS la plata sumelor compensatorii constând în 10 salarii brute avute la data concedierii colective; plata dobânzilor legale aferente platilor compensatorii, de la data intervenirii concedierii si pâna la efectuarea platii; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În considerentele cererii, reclamanta învedereaza instantei ca în baza contractului individual de munca pe durata nedeterminata nr. 444/01.04.2004, a detinut functia de expert la Directia Monitorizare Contracte Postprivatizare din cadrul AVAS, pâna la data de 08.07.2010 când urmare a concedierii colective,  au încetat raporturile de munca pentru motive care nu tin de persoana salariatului -  Ordinul nr. 1498/08.07.2010  emis de Presedintele AVAS.

Reclamanta sustine ca la încetarea raporturilor de munca nu au fost respectate prevederile contractului individual de munca si actului aditional la acest contract încheiat la data de 12.12.2008, în sensul ca unitatea angajatoare nu si-a îndeplinit obligatia de plata  a salariilor compensatorii reprezentând echivalentul a 10 salarii brute avute la data aparitiei situatiei cea determinat acordarea acestora.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata.

În cuprinsul întâmpinarii pârâta precizeaza ca prevederile contractuale invocate de reclamanta se refereau la obligatia AVAS de a plati salariatilor 10 salarii compensatorii pentru 5 situatii speciale referitoare la încetarea contractelor individuale de munca sau preluarea personalului AVAS de catre alta entitate in urma reorganizarii, restructurarii, desfiintarii institutiei, schimbarii raporturilor de subordonare.

Aceasta clauza a fost introdusa in contractele individuale de munca dupa încheierea Actului Aditional nr.2/30.09.2009 la Contractul Colectiv de munca 2009-2010, in perioada in care AVAS era înca o institutie publica finantata din venituri proprii, iar personalul institutiei era salarizat conform prevederilor art. 28-32 din OUG nr.51/1998, respectiv in regim extrabugetar, prin contract colectiv de munca.

 Pârâtul arata ca, între data încheierii actului aditional (30.09.2009) si data ajungerii la termen a CCM 2009-2010 (14.02.2010), au intervenit mai multe evenimente legislative cu incidenta directa asupra CCM si asupra contractelor individuale de munca ale salariatilor AVAS, precum:

In anexa nr.1 pozitia nr.3 din aceasta lege s-a stabilit ca AVAS isi schimba regimul de finantare, din institutie finantata integral din venituri proprii in institutie finantata integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului. In conformitate cu dispozitiile art.5 alin.1 din Legea nr.329/2009 organizarea si functionarea precum si alte aspecte determinate de aplicarea masurilor de reorganizare se reglementeaza prin hotarâre a Guvernului, emisa in conditiile alin.5 din acelasi text de lege.

In temeiul art.5 alin.1 din Legea nr.329/2009 a fost adoptata H.G.nr.1436/2009 prin care H.G.nr.837/2004 privind organizarea si functionarea AVAS a suportat urmatoarele modificari/completari esentiale: numarul maxim de posturi in structura AVAS a fost diminuat de la 510 la 422 (Art.4 alin.2 din H.G.nr.837/2004 modificat prin H.G.nr.1436/2009); prevederea conform careia salariatii AVAS erau salarizati in conformitate cu  contractul colectiv de munca, încheiat la nivelul institutiei potrivit prevederilor legale in materie si ale contractelor individuale de munca a fost înlocuita cu dispozitia conform careia salarizarea personalului AVAS se face potrivit reglementarilor legale in vigoare aplicabile personalului din institutiile si autoritatile publice finantate integral de la bugetul de stat (Art.6 alin.2 din H.G. nr.837/2004 modificat prin H.G. nr.1436/2009); prevederile referitoare la finantarea cheltuielilor institutiei din venituri proprii au fost inlocuite cu prevederea conform careia finantarea cheltuielilor de personal si a celor aferente functionarii AVAS se asigura integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului (Art.11 alin.1 din H.G. nr.837/2004 modificat prin  H.G. nr.1436/2009).

Legea Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice

 Pârâtul sustine  ca în conformitate cu art.1 alin.2 din legea 330/2009 începând cu data intrarii sale in vigoare drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului sunt si ramân in mod exclusiv cele prevazute de lege.  Potrivit art.9 din lege, gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar se asigura de fiecare ordonator de credite cu incadrarea in resursele financiare alocate anual prin legile privind bugetul de stat.

Apreciind ca noile reglementari consacra o noua realitate juridica incompatibila cu un întreg set de clauze ale CCM 2009-2010 si ale contractelor individuale de munca încheiate in baza acestuia, în raport si de dispozitiile art.14 lit. a), b) si u) din OUG NR. 1/2010 prin care au fost abrogate expres normele contrare din OUG nr.51/1998, OUG nr.23/2004, precum si „orice alte dispozitii din actele normative speciale care reglementeaza posibilitatea negocierii drepturilor salariate pentru institutiile si autoritatile publice care si-au schimbat regimul de finantare din institutii finantate integral din venituri proprii în institutii finantate integral sau partial de la bugetul de stat, potrivit Legii 329/2009", pârâtul solicita respingerea cererii ca neîntemeiata.

Prin sentinta civila nr. 2056/10.12.2010 s-a admis cererea formulata de reclamanta;

 A fost obligata pârâta catre reclamanta la plata daunelor compensatorii reprezentând echivalentul a 10 salarii brute, prin raportare la cuantumul  salariului brut existent la data concedierii colective.

A fost obligata pârâta catre reclamanta la plata dobânzii legale aferenta sumelor cuvenite reclamantei, de la data introducerii cererii de chemare în judecata,  pâna la data platii efective a acestor drepturi.

S-au respins restul pretentiilor privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale, de la data concedierii colective pâna la data formularii cererii de chemare în judecata, ca nefondate.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele:

În baza contractului individual de munca nr. 444/01.10.2004 completat cu actele aditionale ulterioare, reclamanta G.G.N.  a avut calitate de salariat în cadrul societatii pârâte AVAS Bucuresti, desfasurând activitate în functia de expert la directia Monitorizare Contracte Postprivatizare, cu începere din data de 01.10.2004 pâna la data de 08.07.2010.

Potrivit Ordinului nr. 1498/08.07.2010 emis de Presedintele AVAS, cu începere din data de 08.07.2010, reclamantei G.G.N. i-a încetat contractul individual de munca, pentru motive care nu tin de persoana  salariatului, în baza art. 65  si urm. din Legea 53/2003 ca urmare a concedierii colective.

Prin  art. 1 din actul aditional la contractul individual de munca al reclamantei nr. 444/01.10.2004 încheiat la data de 12.12.2008, pe baza acordului partilor, s-a completat clauza 4 din contract ,,Obligatiile angajatorului” cu urmatoarea obligatie ,, salariatul (s.n.) beneficiaza de salarii compensatorii în urmatoarele situatii: încetarea contractului individual de munca , ca urmare a concedierilor colective sau individuale care nu tin de persoana salariatului  (…)” reprezentând echivalentul a 10 salarii brute avute la data aparitiei situatiei ce a determinat acordarea  acestora. Salariul brut ce va fi luat ca referinta va fi salariul brut din contractul individual de munca, cu modificarile ulterioare”.

Se retine de catre Tribunal asadar ca izvorul dreptului de natura patrimoniala pretins de reclamanta îl reprezinta clauza expresa si fara nici un echivoc, înserata prin acordul partilor în contractul individual de munca nr. 444/01.10.2004  completat cu actele aditionale.

Actul aditional la contractul individual de munca ce insereaza printre obligatiile angajatorului si pe cea a platii de salarii compensatorii în caz de concediere a fost încheiat, în baza acordului partilor la data de 12.12.2008, în timp ce Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate AVAS pentru anii 2009 – 2010  a fost înregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala Bucuresti sub nr. 673/11.02.2009, data de la care potrivit legii îsi produce si efecte iar actul aditional la care pârâta face referire este ulterior .

Se retine asadar ca aceasta obligatie asumata de pârâta prin contract individual de munca nu  are la baza  o consacrare contractuala în C.C.M. la nivel de unitate pentru anii 2009 – 2010 ci este anterioara acestui contract.

Prin urmare nu se poate retine un raport de dependenta sub aspectul duratei, între aceasta clauza si CCM la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010.

Interventiile legislative, desi au modificat esential structura AVAS în toate componentele sale, prin prisma caracterului lor neretroactiv, nu pot afecta drepturi salariale recunoscute salariatilor acestei institutii prin contracte de munca încheiate anterior, în lipsa unor negocieri care sa conduca la un acord între parti; nu se poate sustine ca a operat o încetare de drept a efectelor contractului individual de munca în privinta platilor compensatorii. O astfel de apreciere echivaleaza cu o modificare unilaterala a contractului de munca, în privinta unui element esential, ce nu poate interveni decât în situatiile expres prevazute de art. 41 din C.muncii.

În speta însa institutia angajatoare nu a facut dovada, în conditiile art. 287 C.muncii, a modificarii contractului individual de munca nr. 444/01.10.2004  completat cu actele aditionale, în privinta clauzei referitoare la platile compensatorii în caz de concediere colectiva si nici a altor împrejurari de natura a afecta valabilitatea acestei clauze.

Dreptul reclamantei la plata salariilor compensatorii trebuie sa fie luat în considerare întrucât a fost stabilit prin contract individual de munca încheiat cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare la data încheierii sale iar potrivit  art. 4 , angajatorul are obligatia , sa acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractele individuale de munca, din contractul colectiv de munca aplicabil si din lege.  Mai mult, potrivit art. 8 alin.(1) C.muncii contractul individual de munca constituie  ,,legea partilor” si trebuie executat cu respectarea principiului bunei credinte.

Potrivit art. 1088 alin.(1) Cod civil la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare de bani, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala (…); alin.(2)  - Aceste daune interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecata, afara de cazurile în care, dupa lege, dobânda curge de drept.

Potrivit acestor dispozitii legale, instanta va admite în parte cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, urmând a obliga pârâta catre reclamanta la plata dobânzii legale aferenta sumelor ce i se cuvin, de la data introducerii cererii de chemare în judecata,  pâna la data platii efective a acestor drepturi.

Împotriva sentintei civile nr.2056/10.12.2010 pronuntate de Tribunalul Constanta, la data de 04.03.2011 a declarat recurs AVAS.

Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat în esenta urmatoarele:

În fapt, prin cererea adresata Tribunalului la data de 12.08.2010, intimata G.G.N. a solicitat obligarea AVAS la plata sumelor compensatorii reprezentând 10 salarii brute avute la data concedierii colective precum si la plata dobânzilor legale aferente platilor compensatorii, de la data concedierii pâna la data platii efective, invocând în acest sens clauzele contractului individual de munca în forma anterioara modificarii de drept a acestuia, intervenite prin OUG nr.1/2010.

Învedereaza recurenta ca, în conformitate cu dispozitiile HG nr.368/2010, AVAS  a desfiintat un numar de 155 de posturi, unul din posturile desfiintate fiind cel ocupat de intimata.

Clauza privind acordarea celor 10 salarii compensatorii a fost introdusa în contractele individuale de munca dupa încheierea actului aditional nr.2/30.09.2009 la CCM AVAS valabil pentru anii 2009-2010 în perioada în care AVAS era finantata din venituri proprii. Legea nr.329/2009, Legea nr.330/2009 si OUG nr.1/2010 au avut ca efect modificarea regimului salarial al personalului AVAS, drepturile salariale fiind stabilite începând cu luna februarie 2010 prin lege si nu prin negociere colectiva. Cum nici dispozitiile legii 330/2009 sau ale OUG nr.1/2010 nu prevad dreptul salariatilor bugetari concediati de a primi plati compensatorii în valoare de 10 salarii, este evident faptul ca contractele individuale de munca ale salariatilor AVAS au fost modificate de drept si în ceea ce priveste aceste plati compensatorii, motiv pentru care instanta apreciaza ca la data concedierii reclamantului – 08.07.2010, acestuia din urma nu i se mai cuvenea plata acestor salarii.

Abordarea instantei de fond este eronata, vadind fie încalcarea, fie interpretarea eronata a dispozitiilor legale aplicabile în anul 2010 personalului bugetar în general, si a personalului din institutiile care si-au schimbat sistemul de finantare în special, precum si a dispozitiilor legale privind finantele publice.

Clauza privind acordarea celor 10 salarii compensatorii a fost prevazuta pentru prima data în CCM 2008-2009 si preluata în actul aditional nr.2 la CCM 2009-2010.

Între clauza privind acordarea celor 10 salarii compensatorii si CCM 2009-2010 exista o strânsa legatura de dependenta, întrucât CCM a fost singurul temei legal pentru o astfel de clauza. În sistemul legii vechi, drepturile salariale ale personalului AVAS erau stabilite prin CCM, conform art. 29-31 din OUG nr.51/1998. Aceste dispozitii legale au fost abrogate implicit prin Legea nr.329/2009 si expres prin OUG nr.1/2010. De altfel, dupa cum se poate observa. Actul aditional la CIM este denumit „Anexa….la CCM..”

În conformitate cu dispozitiile OUG nr.1 drepturile banesti prevazute CCM 2009 – 2010 s-au acordat pâna la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat contractul colectiv de munca(14.02.2010); dupa aceasta data, personalul AVAS a dobândit statutul personalului bugetar. A sustine ca personalul AVAS îsi mentine privilegiile câstigate în perioada în care AVAS se autofinanta si dupa trecerea la sistemul de finantare de la bugetul de stat echivaleaza cu înfrângerea principiului salarizarii unitare a personalului platit din fonduri publice. Mai mult decât atât, daca s-ar aplica opinia instantei de fond, s-ar ajunge la situatia în care un salariat AVAS încadrat anterior datei de 15.02.2010 sa aiba drepturi disproportionat de mari fata de un salariat încadrat ulterior acestei date.

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat pentru urmatoarele considerente:

Reclamanta G.G.N. a avut calitatea de salariat în cadrul societatii pârâte în baza contractului individual de munca nr.444/01.10.2004.

Prin Ordinul nr.1498/08.07.2010 emis de Presedintele AVAS s-a dispus începând cu 08.07.2010 încetarea contractului individual de munca al reclamantei în baza art. 65 din codul muncii ca urmare a concedierii colective.

În conformitate cu prevederile OUG nr.23/2004 si OUG nr.51/1998 privind valorificarea unor active ale statului AVAS era o institutie de specialitate a administratiei publice centrale finantata din venituri proprii.

Potrivit dispozitiilor art. 29 -30 din OUG nr.51/1998 personalul AVAS beneficia de salarizarea speciala cu respectarea principiilor gestiunii fondurilor în regim extrabugetar.

Astfel, salariile de baza si celelalte elemente ale sistemului de salarizare se stabileau prin negocieri colective sau individuale între presedintele AVAS si salariatii sau reprezentantii acestora, în vigoare, cu încadrarea  în resursele financiare proprii prevazute  din venituri extrabugetare, (conform art. 31 al.5 din OUG 51/1998).

La data de 12.11.2009 a intrat în vigoare legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordului cadru cu Comisia Europeana si  Fondul Monetar International ce a reglementat printre altele si masuri privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, printre care se numara si AVAS.

Prin anexa 1 punctul 3 la legea mentionata mai sus s-a dispus ca AVAS, care înainte era aflata în subordinea Guvernului si coordonarea primului ministru si finantata integral din venituri proprii, sa treaca la schimbarea regimului de finantare integral de la buget ul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

Întrucât art. 5 din legea nr.329/2009 prevedea ca înfiintarea, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor publice prevazute în anexele 1,2 se reglementeaza prin hotarârea Guvernului, a fost emisa  HG 1436/2009 care prevedea  la art. I pct.2 ca „salarizarea personalului AVAS se face potrivit reglementarilor legale în vigoare aplicabile personalului din institutiile si autoritatile publice finantate integral de la bugetul de stat..”

La data de 01.01.2010 a intrat în vigoare legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice.

Conform art.1 alin.2 din aceasta lege, gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar se asigura de fiecare ordonator de credite cu încadrarea în resursele financiare alocate anual prin legile privind bugetul de stat.

La data de 30.01.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010.

Conform Legii 329/2009, AVAS este finantata integral de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului (S.G.G.)

Bugetul S.G.G. este prevazut în anexa nr.3 la Legea nr.11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010.

Bugetul AVAS – parte a bugetului S.G.G. a fost aprobat cu luarea în calcul a faptului ca salariile personalului AVAS sunt la nivelul salariilor personalului din Secretariatul General al Guvernului, conform noilor prevederi legale.

În concluzie, legea 329/2009 si legea 330/2009 au avut ca efect modificarea regimului salarial al personalului AVAS, drepturile salariale ale acestuia fiind stabilite începând cu ianuarie 2010 prin lege si nu prin negociere colectiva.

Prin dispozitiile actelor normative mentionate mai sus nu se prevede dreptul salariatilor bugetari concediati pentru motive care nu tin de persoana lor de a primi plati compensatorii în valoare de 10 salarii.

În cauza, nu sunt incidente dispozitiile art.41 si art.17 din codul muncii referitoare la interzicerea modificarii unilaterale a contractului individual de munca, si obligatia de a informa salariatul cu privire la clauzele din contractul colectiv de munca, ce urmeaza a fi modificate, întrucât  modificarea drepturilor salariale nu a operat ca urmare a vointei angajatorului si ca urmare a vointei legiuitorului.

În conformitate cu prevederile art.3 din OUG 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri în domeniul bugetar: „prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederilor legii cadru nr.330/2009.

Prin decizia nr. 1414/04.11.2009 Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art. 41 alin.5 din Constitutie privind caracterul obligatoriu al conventiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni din ratiuni de interes general, pentru modificarea unor dispozitii din contractele colective de munca, reglementând solutii care sa corespunda nevoilor sociale existente la un moment dat.

În fine, prin decizia nr.1250/07.10.2010, Curtea Constitutionala a constatat ca „ordonatorii principali de credite trebuie sa respecte legea si sa o aplice ca atare, chiar daca aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de munca individuale sau colective  ale personalului platit din fonduri publice.”

Ratiunea acestei concluzii consta în faptul ca temeiul încheierii, modificarii si încetarii contractului este legea, iar daca pentru viitor legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie sa reflecte si sa fie în acord cu legea.

În caz contrar, s-ar ajunge la discriminari salariale, în interiorul aceleiasi categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 C.pr.civ. Curtea a admis recursul formulat si a modificat în tot sentinta recurata în sensul respingerii actiunii ca nefondata.

Domenii speta

Spete similare