Dreptul muncii – Încetarea contractului individual de muncă prin concediere individuală

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa la data de 24.06.2019 şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.3661/118/2019, reclamanţii C M, C E, I I şi D F au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A T 2002 SRL pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin intermediul căreia să se dispună: anularea deciziilor nr.06/05.06.2019, nr.07/05.06.2019, nr.08/07.06.2019 şi nr.09/07.06.2019 privind încetarea contractelor individuale de muncă ale reclamanţilor, repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi, neachitate începând cu data de 05.06.2019, cu dobândă legală de la data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data plăţii efective, obligarea la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei pentru fiecare reclamant, cu cheltuieli de judecată.

În considerentele cererii, reclamanţii au arătat că relaţiile de muncă dintre părţi îşi au sorgintea în contractele individuale de muncă nr.16/20.12.2009, nr.27/11.11.2013, nr.42/11.11.2013 şi nr.41/06.02.2019, în funcţia de muncitori necalificaţi în agricultură, încheiate pe durată nedeterminată, iar prin deciziile de încetare a contractelor de muncă ale reclamanţilor, pârâta a dispus unilateral încetarea acestora conform art.55 lit.b) Codul muncii, fără a exista acordul părţilor în acest sens, această atitudine a pârâtei mascând, în realitate, concedierea fără niciun motiv întemeiat.

Potrivit susţinerilor reclamanţilor, aceştia nu au formulat nicio solicitare telefonică de încetare a contractelor de muncă ale reclamanţilor şi nici nu au depus o cerere în acest sens.

Au mai arătat reclamanţii că, deşi aceştia şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, pârâta nu le-a achitat drepturile salariale.

In drept: art.148-151 NCPC, art.192, 194-195 NCPC, art.39 alin.1 lit.a), 40 alin.2 lit.c), 159 alin.2, 166, 168 alin.1 şi 2, 270 Codul muncii.

Cererii i-au fost anexate înscrisuri, în copie, iar sub aspect probatoriu s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, martori şi expertiza grafică.

La data de 28.06.2019, reclamanţii au depus cu listă, la dosar, numele martorilor solicitaţi a fi audiaţi în cauză.

În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că, deşi reclamanţii aveau încheiate contracte individuale de muncă cu pârâta, începând cu data de 05.06.2019 aceştia nu s-au mai prezentat la locul de muncă, solicitând atât telefonic, cât şi prin intermediul mesajelor, încetarea contractelor de muncă, astfel încât deciziile de încetare a contractelor de muncă emise de pârâtă au avut la bază manifestarea de voinţă a reclamanţilor.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de plată a drepturilor salariale restante, pârâta apreciază că această solicitare este nefondată deoarece reclamanţii şi-au primit în integralitate drepturile băneşti ce li se cuveneau.

A mai apreciat pârâta că este nefondată şi cererea reclamanţilor de acordare a daunelor morale, în condiţiile în care, în speţă, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii societăţii pârâte sub forma obligării la plata de daune morale în sensul că nu există un prejudiciu cauzat reclamanţilor şi nicio legătură de cauzalitate între fapta ilicită imputată pârâtei (emiterea deciziilor contestate) şi prejudiciul moral reclamat a fi fost suferit de reclamanţi.

În drept, a invocat dispoziţiile art.205 şi urm.NCPC.

Sub aspect probatoriu, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamanţilor şi proba testimonială.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul ambelor părţi şi proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiaţi martorii P G şi M V.

La data de 10.10.2019 s-au depus la dosar relaţiile comunicate de ITM Constanţa.

La termenul de judecată din data de 06.12.2019, reclamanţii au depus precizări în sensul că solicită obligarea pârâtei doar la plata sumelor de bani în compensarea concediului de odihnă neefectuat, de la momentul încheierii contractelor individuale de muncă, ca urmare a faptului că pârâta a plătit reclamanţilor celelalte drepturi salariale cuvenite (f.112, vol II dosar).

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Reclamantul D F a fost angajat al pârâtei în temeiul contractului individual de muncă nr.41/06.02.2019 (f.48, vol.II dosar), C E a fost angajata pârâtei în baza contractului individual de muncă nr.4/18.05.2005 (f.52, vol.II dosar), C M a fost angajat al pârâtei în temeiul contractului individual de muncă nr.27/11.11.2013 (f.76 vol.II dosar), iar reclamantul I I a fost angajat al pârâtei în baza contractului individual de muncă nr.37/19.08.2016 (f.71, vol.I dosar).

Prin decizia nr.6/05.06.2019 emisă de pârâtă, s-a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantei C E începând cu data de 06.06.2019, în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii: prin acordul părţilor (f. 12 vol.I dosar).

Prin decizia nr.9/07.06.2019 emisă de pârâtă, s-a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului D F începând cu data de 07.06.2019, în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii: prin acordul părţilor (f. 18 vol.I dosar).

Prin decizia nr.8/07.06.2019 emisă de pârâtă, s-a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului I I începând cu data de 07.06.2019, în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii: prin acordul părţilor (f. 27 vol.I dosar).

Prin decizia nr.7/05.06.2019 emisă de pârâtă, s-a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului C M începând cu data de 06.06.2019, în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii: prin acordul părţilor (f. 32 vol.I dosar).

Potrivit art. 55. Codul muncii contractul individual de muncă poate înceta astfel: a) de drept; b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea; c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.

 Efectele acordului cu privire la încetarea contractului de muncă se vor produce la data realizării lui sau la data stabilită de părţi. Dacă acordul părţilor cu privire la încetarea contractului de muncă nu prevede data încetării, atunci efectele acesteia se produc începând cu data realizării acordului de voinţă.

Într-adevăr, Codul muncii nu reglementează cum trebuie să fie exprimat acest acord scris sau verbal în cazul încetării contractului individual de muncă în baza art.55 lit. b) Codul muncii şi nici care este procedura în cazul unei astfel de încetări. În practică, salariatul depune o cerere în acest sens şi angajatorul o aprobă, şi reciproC Mste posibil angajatorul să solicite acest lucru şi salariatul să fie de acord. Unde legea nu distinge, nici instanţa nu trebuie să distingă. Acordul de voinţă referitor la încetarea contractului individual de muncă potrivit art. 55 lit. b), trebuie să respecte aceleaşi reguli valabile şi la încheierea contractului respectiv; astfel, părţile, în cunoştinţă de cauză, trebuie să exteriorizeze concret şi precis voinţa de încetare a contractului şi să nu intervină vreo cauză care să conducă la afectarea voinţei părţilor din cauza existenţei unui viciu de consimţământ. Astfel, acordul părţilor trebuie consemnat în scris.

Ceea ce este esenţial şi interesează în speţa de faţă este tocmai faptul că încetarea contractului de muncă al reclamanţilor a avut la bază acordul de voinţă al celor două părţi ale raportului juridic de muncă, neputând vorbi de o denunţare unilaterală din partea angajatorului. Astfel, manifestarea de voinţă clară, precisă şi lipsită de echivoc a salariaţilor reclamanţi a fost de încetare a raporturilor de muncă stabilite cu pârâta, astfel cum rezultă din mesajele telefonice trimise pârâtei de cei patru reclamanţi (reclamantul D F a solicitat pârâtei desfacerea contractului de muncă-f 176 vol.I dosar, reclamantul I I a solicitat pârâtei desfacerea contractului de muncă pentru acesta şi pentru D F-f.178 vol.I dosar, iar C E a solicitat contractului de muncă pentru aceasta şi pentru C M-f.180 vol.I dosar), manifestarea de voinţă a reclamanţilor în sensul arătat mai sus fiind una foarte clară.

Faptul că reclamanţii au dorit încetarea raporturilor de muncă stabilite cu pârâta, încă din luna iunie 2019, rezultă şi din răspunsurile la interogatoriile administrate reclamanţilor, dar şi din declaraţia martorului P G, care a arătat că reclamanţii au plecat pur şi simplu înainte de a începe campania agricolă, lăsându-l pe pârât fără niciun angajat.

În plus, împrejurarea că mesajele telefonice ale reclamanţilor au reflectat cu adevărat manifestarea de voinţă a acestora de încetare a raporturilor de muncă este confirmată de faptul că numerele de telefon de pe care au fost emise mesajele aparţin reclamanţilor. Cu titlu de exemplu, instanţa arată că mesajul trimis de reclamantul D F a provenit de la numărul de telefon 07,,,, (f.21, vol. I dosar), fiind acelaşi număr de telefon indicat de acest reclamant în cererea completată de mână de acesta în data de 06.06.2019 (f.90, vol.I dosar).

În consecinţă, instanţa va respinge ca nefondat primul capăt de cerere şi, având în vedere că cel de al treilea capăt de cerere privind plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei pentru fiecare reclamant este în strânsă legătură cu modul de soluţionare a primului capăt de cerere, instanţa va respinge ca nefondat şi cel de al treilea capăt de cerere.

În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata sumelor de bani în compensarea concediului de odihnă neefectuat, instanţa o apreciază ca nefondată, având în vedere că, din situaţia zilelor de concediu de odihnă efectuate/compensate depusă de pârâtă la fila 157, vol.II din dosar, necontestată de către reclamanţi, coroborată cu mandatele poştale şi facturile nr.6146/11.06.2019, nr.6148/11.06.2019, nr.6149/11.06.2019 şi nr.6147/11.06.2019 aflate la filele 166-171, vol.I dosar se reţine că reclamanţii mai aveau dreptul la câte 7 (şapte) zile de concediu neefectuat, zile ce au fost compensate de către pârâtă.

Pentru toate considerentele expuse anterior, instanţa va respinge cererea introductivă ca fiind nefondată.

Având la bază principiul disponibilităţii părţilor, instanţa va lua act de poziţia procesuală manifestată de către pârâtă în sensul că solicită acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare