Recurs. Anulare decizie emisă de Garda Financiară - Comisariatul General. Reîncadrarea reclamantului într-o funcţie publică de execuţie similară

Decizie 1714 din 19.09.2016


Recurs. Anulare decizie emisă de Garda Financiară - Comisariatul General. Reîncadrarea reclamantului într-o funcţie publică de execuţie similară

- art. 99 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/1999

- art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999

- art. 2 din H.G. nr. 109/2009

- art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 1324/2009

- art. 19 alin. 5 din O.U.G. nr. 74/2013

Prima instanţă a reţinut că prevederile art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999 nu au aplicabilitate în speţă, această obligaţie impunându-se doar în situaţia mutării din localitate a autorităţii sau a instituţiei publice nu şi în situaţia în care aceasta şi-a încetat activitatea cum este cazul de faţă.

Prin decizia nr.12/18.04.2016, Î.C.C.J., completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a decis că dispoziţiile art. 99 alin.6 din Legea nr. 188/1999 se aplică în ambele situaţii reglementate de art.99 alin.1 lit. a) din aceeaşi lege.

Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, prevederile art. 99 alin.6, conform cărora în cazurile prevăzute la alin. 1, lit. a) – c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante, iar în cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, trebuie aplicate în ambele ipoteze prevăzute de alin.1, lit. a), al aceluiaşi articol, respectiv şi în situaţia în care autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea şi în cazul în care a fost mutată în altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze.

Cum ..., al cărei angajat a fost recurentul, şi-a încetat activitatea ca urmare a desfiinţării ei în baza OUG nr. 74/2013, în aplicarea prevederilor art.99 alin.6, se impunea verificarea situaţiei funcţiilor publice vacante corespunzătoare din cadrul autorităţii sau instituţiei publice din care făcea parte ..., respectiv A.N.A.F, întrucât la data intrării în vigoare a O.U.G 74/2013 era în vigoare H.G nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea ....

Potrivit art. 2 din H.G. 109/2009, în subordinea ... funcţionează ..., ..., direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului ..., ca instituţii publice cu personalitate juridică.

Potrivit art. 1 alin.1 din HG nr. 1324/2009 ... este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, aflată în subordinea ..., care exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect frauda şi evaziunea fiscală, precum şi alte fapte date prin lege în competenţa sa, iar potrivit art.7 alin.1 din acelaşi act normativ, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al ... se stabilesc relaţiile de coordonare, colaborare şi răspundere pentru toate structurile ..., competenţele şi atribuţiile personalului care ocupă funcţii publice de conducere şi de execuţie, precum şi ale personalului contractual. Regulamentul de organizare şi funcţionare al ... se aprobă, prin ordin, de preşedintele ..., la propunerea comisarului general.

Prin urmare, la momentul desfiinţării ..., ... avea obligaţia legală de a verifica dacă nu existau funcţii publice vacante în cadrul acestei instituţii, iar în situaţia în care nu erau, tot ... avea obligaţia de a solicita lista funcţiilor publice vacante de la A.N.F.P.

Mai mult, şi prevederile art. 19 alin. 5 din OUG 74/2013 stabileau că "Procedurile aflate în derulare la nivelul ... vor fi continuate de Agenţie, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile".

Modificările aduse prevederilor art. 99 alin.6 din Legea nr.188/1999 prin OUG nr.82/2013, în sensul că această obligaţie nu mai era prevăzută, legiuitorul lăsând doar posibilitatea instituţiei de a solicita lista funcţiilor publice vacante Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, nu pot fi aplicate în speţă întrucât OUG nr.. 82/2013 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 351/2015

Mai mult decât atât, chiar după intrarea în vigoare a OUG 82/2013 de modificare a Legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, ... era obligată, potrivit art. 99 alin. 6, să verifice dacă în cadrul acestei autorităţi existau funcţii publice vacante corespunzătoare.

În speţă, intimata încearcă să facă dovada că prin adresa nr.101883/27.09.2013 a solicitat Agenţiei Naţională a Funcţionarilor Publici lista funcţiilor publice vacante, ceea ce presupune că în cadrul ANAF nu existau funcţii publice similare celei deţinute de recurent până la data de 30.10.2013, deşi nu s-a făcut dovada în acest sens de către intimata ANAF. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a emis răspunsul nr.37198/2013, conform căruia ar fi comunicat intimatei o listă a posturilor vacante la o anumită dată, fără a se putea stabili la care dată pentru că pe răspunsul respectiv nu este menţionată ziua şi luna emiterii, doar anul 2013. Mai mult, adresa nr.37198/2013 nu este semnată de emitent.

Prin procesul verbal nr.101963/09.10.2013 încheiat de ANAF, se menţionează că lista transmisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a fost transmisă în format electronic unui consilier din cadrul Direcţiei Generale de Tehnologia Informaţiei din cadrul ANAF, în vederea afişării pe site-ul ..., fără a se face nici o dovadă în acest sens.

Instanţa de recurs constată că, din înscrisurile de la dosar nu rezultă că intimata a făcut dovada publicării pe site-ul ... a listei funcţiilor publice vacante sau dacă aceasta a fost adusă în alt mod la cunoştinţă reclamantului.

Mai mult, înscrisurile depuse de către intimată în probarea îndeplinirii obligaţiei prevăzute de art.99 alin.6 din Legea nr,188/1999 nu sunt însuşite de aceasta prin semnarea lor conform cu originalul, fiind doar copii xerox fără valoarea probatorie dată de lege.

Totodată, prin adresa nr.29279/19.07.2016 (fila145) intimata recunoaşte că existau funcţii publice vacante în cadrul său, dar aceste funcţii au fost puse doar la dispoziţia angajaţilor Agenţiei, deci nu au fost aduse la cunoştinţă personalului disponibilizat din cadrul ....

Prin urmare, Curtea a constatat că prin aceste înscrisuri nu se face dovada respectării de către intimată a obligaţiilor prevăzute de art. 99 alin.6 din Legea nr. 188/1999 şi, în consecinţă, decizia de eliberare din funcţie a reclamantului a fost emisă cu nerespectarea prevederilor speciale privind funcţionarii publici.

Decizia nr. 1714 din 19.09.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 5644/83/2013

Prin Sentinţa nr. .../CA/16.10.2014 pronunţată de Tribunalul ... s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul ..., împotriva pârâtei ..., având ca obiect anularea Deciziei nr. ... înregistrată la ... sub nr. .../24.09.2013, respectiv reintegrarea reclamantului într-o funcţie publică de execuţie similară celei deţinute până la data de 30.10.2013, precum şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, ca fiind neîntemeiată.

S-au respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, ca fiind neîntemeiate.

Prima instanţă a reţinut că decizia de eliberare din funcţie a reclamantului a fost emisă cu respectarea condiţiilor legale.

Împotriva sentinţei mai sus arătate a formulat recurs reclamantul ..., solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei primei instanţe şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii, anularea deciziei nr. ..., emisă de ..., ... - ... la data de 23.09.2013 şi înregistrată la ... ... sub nr. .../24.09.2013, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţie, ca fiind nelegală şi netemeinică; obligarea paratei la reintegrarea într-o funcţie publică de execuţie de aceeaşi clasă, categorie şi grad profesional, similară celei deţinute pană la data de 30.10.2013; obligarea paratei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, începând cu data eliberării din funcţie şi pană la reluarea efectivă a raporturilor de serviciu conform art.106 din Legea nr. 188/1999; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

În motivare, după o scurtă prezentare a stării de fapt, recurentul arată următoarele:

Sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488, pct.8 Cod de procedură civilă, prima instanţă făcând o greşită aplicare a prevederilor art. 19 alin. 3 şi alin. 5 al O.U.G. 74/2013, a prevederilor art.99 alin.6 din Legea 188/1999, precum şi a prevederilor art. 100 şi 106 din Legea 188/1999.

Principală critică pe care o aduce sentinţei primei instanţe constă în aceea că motivarea hotărârii porneşte de la premisa că atâta vreme cât prin Decizia nr. 366/2014 s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ..., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative precum şi a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea ..., înseamnă că deciziile de eliberare din funcţie a funcţionarilor ... sunt legale şi temeinice, fără a avea în vedere că această decizie a Curţii Constituţionale nu analizează conţinutul deciziilor de eliberare din funcţie a funcţionarilor ... şi nici nu verifică în ce măsură eliberarea din funcţie a personalului ... s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii 188/1999.

Arată că prima instanţă se raportează exclusiv la posibilitatea reintegrării reclamantului pe o funcţie publică din cadrul ..., arătând că în această structură încadrarea se realizează prin examen sau concurs, fără ca prima instanţă să analizeze deloc posibilitatea reîncadrării reclamantului în cadrul ..., pe funcţiile publice vacante din cadrul acestei autorităţi reorganizate.

Mai arată că instanţa de fond a omis să aibă în vedere faptul că până la momentul desfiinţării ..., această instituţie a făcut parte din ..., fiind în subordonarea acesteia, fapt reţinut în mod expres în cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 366/2014 şi că ... este autoritatea publică reorganizată prin actele normative mai sus enunţate.

Menţionează că prima instanţă nu a avut în vedere nici prevederile art. 19 alin.3 din OUG 74/2013 care prevăd că eliberarea din funcţie a personalului ... se va face cu respectarea procedurilor prevăzute pentru fiecare categorie de personal.

Având în vedere calitatea de funcţionar public al reclamantului, consideră că sunt aplicabile speţei, cu precădere, prevederile Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Susţine că prima instanţă nu a avut în vedere nici prevederile art. 19 alin. 5 din OUG 74/2013 care prevede că "Procedurile aflate în derulare la nivelul ... vor fi continuate de Agenţie, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile".

Neavându-se în vedere prevederile dispoziţiilor art. 19, alin.3 şi alin. 5 ale OUG 74/2013, arată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare şi a prevederilor art.99, alin.6 din Legea 188/1999, în sensul că nu a avut în vedere că ... este autoritatea reorganizată din care a făcut parte şi reclamantul şi, totodată, că ... este autoritatea care s-a subrogat în obligaţiile ... şi că, în această calitate, avea obligaţia de a pune la dispoziţia funcţionarilor publici eliberaţi din funcţie cu ocazia desfiinţării ..., lista posturilor vacante din cadrul ..., şi că, abia în situaţia în care în cadrul ... nu erau funcţii publice vacante, avea posibilitatea de a cere şi lista posturilor vacante de la ….

Mai arată că prima instanţă a reţinut în mod eronat că prevederile art. 99, alin. 6 nu au aplicabilitate în speţă, această obligaţie impunându-se doar în situaţia mutării din localitate a autorităţii sau a instituţiei publice nu şi în situaţia în care aceasta şi-a încetat activitatea cum este cazul de faţă.

Mai mult, prima instanţă a reţinut, în opinia sa, în mod eronat, că în speţă nu putem vorbi de o reorganizare a autorităţii sau a instituţiei publice.

Contextul emiterii deciziei de eliberare din funcţie este dat de reorganizarea ..., fiind adoptate în acest sens: O.U.G. 74/2013 privind unele masuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ..., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care a întrat în vigoare la data de 29.06.2013, respectiv Hotărârea nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcţionarea ..., care a intrat în vigoare la data de 1 august 2013.

Potrivit structurii organizatorice a ..., la 29.06.2013, data intrării în vigoare a O.U.G. 74/2013, aceasta avea în componenta sa, următoarele instituţii subordonate:

-...

-...

-...

La data de 29.06.2013, art.99, alin.6 din Legea 188/1999 prevedea că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.

Mai mult decât atât, chiar după intrarea în vigoare a OUG 82/2013 de modificare a Legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, ... era obligată, potrivit art. 99 alin. 6 să verifice dacă în cadrul acestei autorităţi există funcţii publice vacante corespunzătoare.

Art. 99 alin. 6 din Legea 188/1999, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. 82/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 549/29.08.2013 prevede că "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică poate solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, funcţionarul public poate fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, pe baza acordului conducătorului autorităţii sau instituţiei publice unde se realizează transferul."

La art. 3 al deciziei de eliberare din funcţie se prevede că în baza art.99, alin.6 din Legea 188/1999, în perioada de preaviz, ... va solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici lista funcţiilor publice care va fi publicată pe site-ul .... însă, prevederile art. 99, alin.6 din Legeal88/1999 prevăd posibilitatea instituţiei de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici lista funcţiilor publice, numai în situaţia în care instituţia face dovada că nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul respectivei instituţii sau autorităţii. Or, prin decizia contestată, emitenţii acesteia nu au făcut dovada că în cadrul ... nu existau funcţii publice vacante la data reorganizării acestei autorităţi prin H.G. 520/2013, respectiv O.U.G.74/2013.

Această listă nu a fost depusă de pârâtă la dosarul cauzei printre actele care au stat la baza emiterii deciziei de eliberare din funcţie, tocmai pentru că pârâta nu a respectat prevederile art.99, alin.6, mai sus amintite.

Făcând dovada că în cadrul A.N.A.F şi mai ales în cadrul Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice ... – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... există funcţii publice vacante, în virtutea principiilor stabilităţii în exercitarea funcţiei publice, respectiv a principiului eficienţei şi eficacităţii prevăzute la art. 3 din Legea 188/1999 se impunea reîncadrarea reclamantului pe una dintre aceste funcţii publice vacante.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, arată că au fost eludate şi prevederile art. 100 alin. 1 din Legea 188/1999.

Aşadar, susţine că nu s-a dat eficienţă criteriilor instituite de art. 100 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, care prevăd că „Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:

a)categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public;

b)îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcţia publică;

c)pregătirea profesională;

d)să fi desfăşurat activităţi similare."

Arată că, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, din analiza dosarului profesional depus la dosarul cauzei, rezultă că acesta îndeplinea toate condiţiile prevăzute de art. 100, alin.2, pentru ocuparea în condiţiile art. 100, alin. 1 a unei funcţii publice vacante în cadrul ...

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.498, 488, pct.8 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă ... solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate, pentru următoarele considerente:

Referitor la principala critica adusă de recurent sentinţei civile atacate care constă în aceea că la motivarea hotărârii instanţa de fond a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 366/25.06.2014 pronunţată de Curtea Constituţională, fără a avea în vedere ca această decizie nu analizează legalitatea deciziilor de eliberare din funcţie a funcţionarilor ..., arată că raţionamentul instanţei de fond este corect, aceasta făcând referire la considerentele Deciziei nr. 366/ 25.06.2014 pentru a sublinia ca ... este o instituţie care nu a fost supusa reorganizării, ci s-a desfiinţat, motiv pentru care în cauză, în opinia sa, nu sunt incidente dispoziţiile art. 100 alin. 1 lit. a) şi c), respectiv alin.(4) şi (5) din Legea nr. 188/1999 de care se prevalează recurentul-reclamant, neputând fi reţinut un tratament discriminatoriu.

Prin urmare, arată ca, potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. (1) şi (2) din O.U.G nr. 74/2013, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a H.G nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea ..., ... s-a desfiinţat.

În acest context, face trimitere la dispoziţiile art. 99 alin.(1) lit. a), alin.(3), alin. (4) şi alin. (6) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici care prevăd expres procedura de urmat în cazul în care instituţia publică îşi încetează activitatea.

Astfel, arată ca la emiterea Deciziei nr. .../23.09.2013 au fost avute în vedere dispoziţiile OUG nr.74/2013, ale HG nr.520/2013 privind organizarea şi funcţionarea ..., precum şi prevederile art.97 lit. c), art. 99 alin.1 lit. a), alin. 2,3,4 şi 6, şi art.103 din Legea nr.188/1999.

Mai arată că recurentul, ca urmare a desfiinţării ..., a intrat în corpul de rezervă al funcţionarilor publici, păstrându-şi calitatea de funcţionar public, putând beneficia de redistribuire, în condiţiile îndeplinirii condiţiilor specifice funcţiei publice (art.2 alin.2 din Legea nr.188/1999).

De asemenea, a putut participa la concursul organizat în condiţiile legii la ..., nefiindu-i îngrădit în nici un fel dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii.

Arată că aceste aspecte au fost reţinute în mod corect şi legal de instanţa de fond prin hotărârea atacată.

Menţionează că, în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor publice specifice de inspector antifraudă, legiuitorul a stabilit în mod expres în cuprinsul art. 4 alin. (5) din OUG nr. 74/2013 modalitatea de ocupare a acestora, respectiv prin concurs sau examen, organizat potrivit unui regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Ca prim aspect, precizează ca ... se organizează şi funcţionează în cadrul ..., fiind o structura fără personalitate juridică.

Totodată, precizează că numirea în funcţiile publice specifice de inspector antifraudă la ... se realizează în mod diferit de modalitatea în care se proceda la numirea în funcţie a personalului ....

În acest sens, învederează dispoziţiile art. 4 alin. (11) din OUG nr. 74/2013 care prevăd ca numirea inspectorilor antifraudă în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală se face prin ordin al preşedintelui Agenţiei, cu avizul vicepreşedintelui Agenţiei care conduce Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, învederează instanţei că activitatea Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală este diferita de activitatea ..., întrucât, pe lângă activităţile şi atribuţiile acestei instituţii, ... are şi alte atribuţii legate de prevenire, descoperire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală.

Mai arată că, în condiţiile în care, potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 74/2013, ... se desfiinţează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013, în mod corect personalul ... este eliberat din funcţie. Pentru categoria de personal formată din funcţionari publici devin aplicabile prevederile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999.

Consideră că recurentul susţine în mod eronat că în cauza erau aplicabile dispoziţiile art. 100 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 şi că prevederile art. 100 din actul normativ menţionat nu sunt incidente în prezenta cauză, având în vedere că acestea sunt aplicabile numai în situaţia reorganizării autorităţilor şi instituţiilor publice şi au în vedere numirea personalului în situaţiile prevăzute în cuprinsul alin. (1), cu respectarea criteriilor reglementate la alin. (2). Eliberarea din funcţia publică reprezintă una dintre modalităţile de încetare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, (art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999).

Faţă de cele de mai sus, având în vedere că ... se desfiinţează, iar personalul este eliberat din funcţie, în condiţiile legii, susţine că prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 nu sunt aplicabile în această situaţie, entitatea publică nemaiexistând ulterior datei de 31.10.2013 - situaţie de fapt şi de drept reţinută în mod corect de instanţa de fond.

Arată că în acest sens este şi punctul de vedere al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici exprimat prin adresa cu nr. 34688/20.09.2013, potrivit căruia:

„Prin urmare, nefiind prevăzută de legiuitor nicio normă cu privire la preluarea personalului, apreciem că sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. 1 lit. (a) din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în cazul în care autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea".

Învederează instanţei şi faptul ca, faţă de măsurile de personal dispuse ca urmare a aplicării O.U.G nr. 74/2013, pentru personalul Autorităţii Naţionale a Vămilor, al direcţiilor generale ale finanţelor publice, direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului ... pentru accize şi operaţiuni vamale, legiuitorul a prevăzut în mod expres că acesta va fi preluat, în limita numărului de posturi aprobat în condiţiile legii - art. 2 şi art. 10 alin. (8), instituţiile în cauză nefiind desfiinţate, ci au suferit un proces de reorganizare.

Mai arată că obligaţia de a pune la dispoziţia funcţionarilor publici eliberaţi lista funcţiilor publice vacante existente la nivelul instituţiei, în cazul reorganizării, prevăzută de art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 revenea autorităţii sau instituţiei publice care se reorganizează, ca subiect distinct de drept, respectiv ... şi unităţilor subordonate acesteia.

Potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. (1) şi (2) din O.U.G nr. 74/2013, ... se desfiinţează, iar ulterior datei de 01.11.2013 această instituţie nu mai exista ca subiect de drept, condiţii în care nu mai există entitatea care să ducă la îndeplinire această obligaţie, ... neavând temei legal pentru ducerea la îndeplinire a acestei obligaţii în ceea ce priveşte ....

De altfel, arată că în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 care nu fac referire şi la situaţia reglementată la alin. (1) lit. a) al aceluiaşi articol.

Mai mult decât atât, face precizarea că art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999 a suferit modificări la data de 29.08.2013, prin intrarea în vigoare a O.U.G nr. 82/2013, în sensul că această obligaţie nu mai există, legiuitorul lăsând doar posibilitatea instituţiei de a pune la dispoziţia funcţionarilor publici eliberaţi, funcţiile publice vacante existente la nivelul instituţiei sau de a cere lista funcţiilor publice vacante Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

Or, în situaţia în care ar fi fost identificate posturi corespunzătoare, funcţionarul public avea posibilitatea de a se transfera în condiţiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, respectiv pe baza acordului conducătorului autorităţii sau instituţiei publice unde se realizează transferul.

În aceste condiţii, ..., instituţie publică supusă desfiinţării, avea atât posibilitatea de a solicita lista funcţiilor publice vacante, cât şi aceea de a nu solicita această listă, oricare dintre aceste posibilităţi având suport legal; în speţă, arată că ... a solicitat lista funcţiilor publice.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentului de a fi reintegrat în funcţia publică deţinută anterior sau, alternativ, într-o funcţie echivalentă în cadrul ANAF, în principal, în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală si, în subsidiar, în cadrul altor structuri ale A.N.A.F. precum şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, începând cu data eliberării din funcţie şi până la reluarea efectivă a raporturilor de serviciu solicitând instanţei, în principal respingerea acestora ca nemotivate iar în situaţia în care acest lucru nu este admis, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate având în vedere că eliberarea din funcţie a fost dispusă cu respectarea prevederilor legale, astfel cum s-a menţionat mai sus.

Aşadar, deoarece ... nu mai există, fiind desfiinţată, apreciază că solicitarea reintegrării şi a plaţii drepturilor salariale este neîntemeiată.

Astfel, având în vedere considerentele expuse mai sus, solicită respingerea cererii de recurs ca nefondată, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile ca temeinică şi legală.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.490 alin.(2) Cod de procedură civilă.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor legale incidente în speţă, s-a constatat că este nelegală, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut că prevederile art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999 nu au aplicabilitate în speţă, această obligaţie impunându-se doar în situaţia mutării din localitate a autorităţii sau a instituţiei publice nu şi în situaţia în care aceasta şi-a încetat activitatea cum este cazul de faţă.

Prin decizia nr.12/18.04.2016, Î.C.C.J., completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a decis că dispoziţiile art. 99 alin.6 din Legea nr. 188/1999 se aplică în ambele situaţii reglementate de art.99 alin.1 lit. a) din aceeaşi lege.

Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, prevederile art. 99 alin.6, conform cărora în cazurile prevăzute la alin. 1, lit. a) – c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante, iar în cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, trebuie aplicate în ambele ipoteze prevăzute de alin.1, lit. a), al aceluiaşi articol, respectiv şi în situaţia în care autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea şi în cazul în care a fost mutată în altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze.

Cum ..., al cărei angajat a fost recurentul, şi-a încetat activitatea ca urmare a desfiinţării ei în baza OUG nr. 74/2013, în aplicarea prevederilor art.99 alin.6, se impunea verificarea situaţiei funcţiilor publice vacante corespunzătoare din cadrul autorităţii sau instituţiei publice din care făcea parte ..., respectiv A.N.A.F, întrucât la data intrării în vigoare a O.U.G 74/2013 era în vigoare H.G nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea ....

Potrivit art. 2 din H.G. 109/2009, în subordinea ... funcţionează ..., ..., direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului ..., ca instituţii publice cu personalitate juridică.

Potrivit art. 1 alin.1 din HG nr. 1324/2009 ... este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, aflată în subordinea ..., care exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect frauda şi evaziunea fiscală, precum şi alte fapte date prin lege în competenţa sa, iar potrivit art.7 alin.1 din acelaşi act normativ, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al ... se stabilesc relaţiile de coordonare, colaborare şi răspundere pentru toate structurile ..., competenţele şi atribuţiile personalului care ocupă funcţii publice de conducere şi de execuţie, precum şi ale personalului contractual. Regulamentul de organizare şi funcţionare al ... se aprobă, prin ordin, de preşedintele ..., la propunerea comisarului general.

Prin urmare, la momentul desfiinţării ..., ... avea obligaţia legală de a verifica dacă nu existau funcţii publice vacante în cadrul acestei instituţii, iar în situaţia în care nu erau, tot ... avea obligaţia de a solicita lista funcţiilor publice vacante de la A.N.F.P.

Mai mult, şi prevederile art. 19 alin. 5 din OUG 74/2013 stabileau că "Procedurile aflate în derulare la nivelul ... vor fi continuate de Agenţie, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile".

Modificările aduse prevederilor art. 99 alin.6 din Legea nr.188/1999 prin OUG nr.82/2013, în sensul că această obligaţie nu mai era prevăzută, legiuitorul lăsând doar posibilitatea instituţiei de a solicita lista funcţiilor publice vacante Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, nu pot fi aplicate în speţă întrucât OUG nr.. 82/2013 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 351/2015

Mai mult decât atât, chiar după intrarea în vigoare a OUG 82/2013 de modificare a Legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, ... era obligată, potrivit art. 99 alin. 6, să verifice dacă în cadrul acestei autorităţi existau funcţii publice vacante corespunzătoare.

În speţă, intimata încearcă să facă dovada că prin adresa nr.101883/27.09.2013 a solicitat Agenţiei Naţională a Funcţionarilor Publici lista funcţiilor publice vacante, ceea ce presupune că în cadrul ANAF nu existau funcţii publice similare celei deţinute de recurent până la data de 30.10.2013, deşi nu s-a făcut dovada în acest sens de către intimata ANAF. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a emis răspunsul nr.37198/2013, conform căruia ar fi comunicat intimatei o listă a posturilor vacante la o anumită dată, fără a se putea stabili la care dată pentru că pe răspunsul respectiv nu este menţionată ziua şi luna emiterii, doar anul 2013. Mai mult, adresa nr.37198/2013 nu este semnată de emitent.

Prin procesul verbal nr.101963/09.10.2013 încheiat de ANAF, se menţionează că lista transmisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a fost transmisă în format electronic unui consilier din cadrul Direcţiei Generale de Tehnologia Informaţiei din cadrul ANAF, în vederea afişării pe site-ul ..., fără a se face nici o dovadă în acest sens.

Instanţa de recurs constată că, din înscrisurile de la dosar nu rezultă că intimata a făcut dovada publicării pe site-ul ... a listei funcţiilor publice vacante sau dacă aceasta a fost adusă în alt mod la cunoştinţă reclamantului.

Mai mult, înscrisurile depuse de către intimată în probarea îndeplinirii obligaţiei prevăzute de art.99 alin.6 din Legea nr,188/1999 nu sunt însuşite de aceasta prin semnarea lor conform cu originalul, fiind doar copii xerox fără valoarea probatorie dată de lege.

Totodată, prin adresa nr.29279/19.07.2016 (fila145) intimata recunoaşte că existau funcţii publice vacante în cadrul său, dar aceste funcţii au fost puse doar la dispoziţia angajaţilor Agenţiei, deci nu au fost aduse la cunoştinţă personalului disponibilizat din cadrul ....

Prin urmare, Curtea a constatat că prin aceste înscrisuri nu se face dovada respectării de către intimată a obligaţiilor prevăzute de art. 99 alin.6 din Legea nr. 188/1999 şi, în consecinţă, decizia de eliberare din funcţie a reclamantului a fost emisă cu nerespectarea prevederilor speciale privind funcţionarii publici.

Pentru aceste aspecte, în baza art. 488 pct.8 Cod procedură civilă, a fost admis recursul declarat de reclamantul ..., casată în totalitate sentinţa atacată şi, rejudecând fondul a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul ... împotriva pârâtei ... şi anulată Decizia nr. .../23.09.2013 emisă de ... – ... – ... şi înregistrată la ... ... sub nr. .../24.09.2013, cu consecinţa obligării pârâtei la reintegrarea reclamantului într-o funcţie publică de execuţie de aceeaşi clasă, categorie şi grad profesional, similară celei deţinute până la data de 30.10.2013 şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, începând cu data eliberării din funcţie şi până la reluarea efectivă a raporturilor de serviciu conform art. 106 din Legea nr. 188/1999.

În baza art.451 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul intimat la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, în fond şi în recurs, în favoarea reclamantului recurent, faţă de complexitatea cauzei.