Suspendare de drept mandat de consilier local care a fost condamnat prin hotărâre penală rămasă definitivă la o pedeapsă privativă de libertate fiind suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate.

Suspendare de drept mandat de consilier local care a fost condamnat prin hotărâre penală rămasă definitivă la o pedeapsă privativă de libertate fiind suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate.

Mandatul încetează în ipoteza condamnării la o pedeapsă privativă de libertate iar nu în ipoteza executării pedepsei privative de libertate, dispozițiile art.9 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 393/2004 vizând pedeapsa aplicată și nu modul de executare al pedepsei aplicate

Decizia civilă nr. 472/09.05.2019

Prin sentința civilă nr. 1141/27.12.2018, Tribunalul Galați a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul M.N.D., în contradictoriu cu pârâta CONSILIUL LOCAL Ţ, de anulare a Hotărârii nr. ../26.05.2017 prin care s-a dispus încetarea mandatului său de consilier local.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

În fapt, reclamantul a fost consilier local în cadrul pârâtei.

Potrivit comunicării efectuate de către Secţia Penală – Biroul executări penale – Judecătoria Galaţi, transmisă către consiliul local Ţ, (f 22) s-a precizat că, prin sentinţa penală nr.1979/04.10.2016 a Judecătoriei Galaţi definitivă la 20.03.2017 prin Decizia penală nr.313/2017 a Curţii de Apel Galaţi, reclamantul a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal din 1969 a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a şi b) Cod penal din 1969. În baza art.865 alin.(2) în referire la art.861 şi art.71 alin.(5) Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 7 ani stabilit în baza art.862 Cod penal din 1969, termen care se calculează de la data 05.10.2011.

În drept, potrivit art.9 alin.(2) lit. f) coroborat cu alin.(3) din Legea nr.393/2004 „Calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;”, „Încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de către consiliul local, respectiv de consiliul judeţean, prin hotărâre, la propunerea primarului ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean sau a oricărui consilier”.

Tribunalul a reţinut că, potrivit Deciziei nr.18/08.06.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosar nr.1063/2015 privind dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că dispoziţiile se aplică în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea art.81-82, respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art.57 alin.(1) din Legea nr.15/1968 privind Codul Penal al României.

Prin hotărârea penală menţionată, reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, fiind suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate şi fiind stabilit un termen de încercare de 7 ani. Instanţa a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) din Codul penal din 1969, dispunând, în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) din acelaşi cod, suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

Reclamantul arată că hotărârea contestată este nelegală, fiind emisă cu încălcarea legii, având în vedere că pedeapsa aplicată nu este una privativă de libertate.

S-a afirmat că pedepsele privative de libertate sunt cele "care privesc lipsirea de libertate a infractorului pe timp determinat ori perpetuu

Din analiza dispoziţiilor art.9 alin.(3) lit. f) din Legea nr. 393/2004, rezultă că legea face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate.

Această măsură de individualizare judiciară a pedepsei are ca efect imediat faptul că "pedeapsa aplicată nu se execută" şi, ca efecte definitive, care se produc la împlinirea termenului de încercare, încetarea obligaţiei de executare a pedepsei şi reabilitarea de drept a condamnatului

Or, este evident faptul că măsura de individualizare judiciară a pedepsei nu modifică nici caracterul privativ de libertate al pedepsei închisorii, după cum nu modifică nici caracterul de pedeapsă neprivativă de libertate al pedepsei amenzii.

În consecinţă, se poate concluziona în sensul că suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării juridice a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate pe perioada termenului de încercare.

Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere o ipoteza avansată de către reclamant, ar fi prevăzut în mod expres că mandatul încetează în ipoteza executării în regim de deţinere a pedepsei privative de libertate aplicate.

Însă textul de lege prevede că mandatul încetează în ipoteza condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, iar nu în ipoteza executării pedepsei privative de libertate.

Cu alte cuvinte, dispoziţiile art.9 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 393/2004 vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a pedepsei aplicate.

În aceste condiţii, din Decizia penală nr.313/2017 a Curţii de Apel Galaţi rezultă, fără dubiu, că reclamantul a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 2 ani şi 6 luni, doar că această pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere iar raţiunile textului de lege astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr.18/2015 a ÎCCJ privind dezlegarea unor chestiuni de drept se regăsesc şi în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru motive ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că, în urma alegerilor locale din luna iunie 2016, a obţinut mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local comuna Ţ, pe listele UNPR.

După alegeri a fost validat în cadrul Consiliului Local şi și-a exercitat mandatul de consilier local până în data de 26 mai 2017 când prin H.C.L. nr. .. s-a hotărât încetarea mandatului său. Locul de consilier local UNPR a rămas vacant, astăzi fiind tot vacant.

Între timp, prin sentința penală nr. 1161 din 19.11.2018 a Judecătoriei Tecuci, definitivă,  instanţa de judecată  constatat reabilitarea şi a dispus efectuarea tuturor menţiunilor de reabilitate pe hotărârile de condamnare.

Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus condamnarea şi care a stat la baza emiterii H.C.L. nr. ../ 26.05.2017 nu a fost pronunţată pentru fapte în legătură cu exercitarea mandatului de consilier local şi nici tangențial cu mandatul.

Prevederile art. 9 alin. 2 coroborat cu al. 3 din legea nr. 393/2004 prevăd situaţia că mandatul de consilier local încetează de drept doar la o condamnare cu pedeapsă privativă de libertate stricto sensu, adică fiind o astfel de condamnare cu închisoare în mod evident că exercitarea mandatului de consilier local nu mai devine posibilă deoarece pedeapsa se execută într-un loc de detenţie şi nu se mai poate participa la şedinţele de consiliu local.

Or, cazul de faţă nu a fost vorba despre aşa ceva.

Ipotetic vorbind, dacă în caz de accident rutier unde sunt infracțiuni din culpă ori de altă natură, faptul că intervine o condamnare cu suspendarea executării pedepsei va conduce în mod automat la încetarea de drept a mandatului de consilier?

Recurentul apreciază că nu ar fi echitabil aşa ceva. Până la urmă exercitarea mandatului de consilier poate fi asociată cu orice altă funcţie publică, iar o condamnare la o pedeapsă cu suspendare care nu are legătură cu exercitarea funcţiei publice nu conduce automat la încetarea de drept a raporturilor de funcţie publică.

În drept, invocă art. 486 şi urm. Cod proc. civ., legea 394/2004, legea 215/2001, Constituţia României, Convenţia CE.D.O., art. 1 protocol 12.

Legal citat, intimatul pârât nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentat în fața instanței.

Verificând legalitatea sentinței recurate prin prisma actelor dosarului și în raport de motivele de recurs invocate, conform art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele care se vor expune:

Astfel cum a arătat recurentul, în urma alegerilor locale din luna iunie 2016, a obţinut mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local comuna Ţ, pe listele UNPR.

După alegeri a fost validat în cadrul Consiliului Local şi și-a exercitat mandatul de consilier local până în data de 26 mai 2017 când prin H.C.L. nr...., contestată în prezenta cauză, s-a hotărât încetarea mandatului său.

Recurentul a fost condamnat prin hotărâre definitivă la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, fiind suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate şi fiind stabilit un termen de încercare de 7 ani. Instanţa a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) din Codul penal din 1969, dispunând, în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) din acelaşi cod, suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

Acesta a fost motivul emiterii HCL contestată în cauză.

Conform art. 9 alin. 2 din legea 393/2002, calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: f) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitiva, la o pedeapsă privativă de libertate.

Alineatul 3 al aceluiași text de lege precizează că încetarea de drept a mandatului de consilier se constata de către consiliul local, respectiv de consiliul judeţean, prin hotărâre, la propunerea primarului ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean sau a oricărui consilier.

Noțiunea de ”pedeapsă privativă de libertate” a fost clarificată prin Decizia nr.18/08.06.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin această Decizie s-a stabilit că dispoziţiile se aplică și în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea art.81-82, respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art.57 alin.(1) din Legea nr.15/1968 privind Codul Penal al României.

Așadar, contrar susținerilor recurentului, faptul că pedeapsa privativă de libertate aplicată este una cu suspendarea executării, nu înlătură de la aplicare măsura încetării de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului prevăzută de art. 9 alin. 2 din legea 393/2002.

Astfel cum corect a reținut instanța de fond, din analiza dispoziţiilor art.9 alin.(2) lit. f) din Legea nr. 393/2004 rezultă că legea face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate.

Tot contrar susținerilor recurentului, nu are importanță natura infracțiunii pentru care a intervenit condamnarea, legea nefăcând nicio distincție în această privință.

Cât despre faptul, invocat de recurent, că prin sentința penală nr. 1161 din 19.11.2018 a Judecătoriei Tecuci s-a constatat reabilitarea, Curtea reține că această împrejurare este ulterioară emiterii HCL nr.../2017 și nu influențează legalitatea acesteia din urmă.

În acest sens se observă că legalitatea oricărui act administrativ se analizează raportat la circumstanțele de fapt și de drept existente la data emiterii lui și nu la împrejurări ulterioare.

Tot astfel, nu prezintă relevanță asupra legalității HCL nr./2017 faptul că locul de consilier local UNPR ocupat inițial de recurent a rămas vacant, întrucât legea prevede o altă procedură de atribuire a mandatului de consilier local devenit vacant într-o astfel de situație.

Față de acestea, se conchide că nu rezultă niciun element de nelegalitate a sentinței recurate, recursul fiind nefondat și urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare