Recalculare pensie pentru limita de vârsta. Stagiul complet de cotizare.

Conform art. 14 din Legea 3/1977:

„persoanele  care au lucrat efectiv cel putin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadreaza în grupa I de munca, sau cel putin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte :

un an si sase luni  pentru grupa I de munca;

-un an si trei luni pentru grupa II de munca.”

Prin urmare, 20  ani lucrati în locuri care potrivit legii se încadreaza în grupa I de munca  echivaleaza cu 30  ani lucrati în conditii normale.

De asemenea, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 arata ca ”stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data începerii operatiunilor de evaluare, care pentru persoanele ale caror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.

Conform dispozitiilor art. 2 alin. 1 si 3 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la H.G. nr. 1550/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în munca necesara, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea 3/1977, pentru deschiderea dreptului sau la pensie.

Reclamantul are o vechime de în grupa I de munca de 15 ani, 9 luni si 11 zile ( si nu de 20 de ani cât prevede legea) iar în grupa II de munca  13 ani, 7 luni si 0 zile ( în loc de 25 de ani cum este prevazut), astfel ca nu poate beneficia de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 ani, în temeiul dispozitiilor art. 14 din Legea 3/1977 deoarece nu îndeplineste conditiile de vechime nici în grupa I de munca si nici pe cele referitoare la grupa II de munca.

Legiuitorul a prevazut un anumit stagiu pentru fiecare grupa si în lipsa unor dispozitii legale care sa permita cumulul celor doua stagii, nici instanta nu poate sa dispuna în acest sens.

Art. 14 din Legea 3/1977

Art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004

Reclamantul M.I. a chemat în judecata Casa Judeteana de Pensii Constanta pentru ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa fie obligata parata sa emita o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta, conform dispozitiilor OUG nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu plata diferentelor ce vor rezulta in urma acestei recalculari.

În motivarea cererii sale, a aratat ca beneficiaza de pensie pentru limita de vârsta in baza Legii nr. 3/1977, conform deciziei nr. 137643/14.05.1999 iar prin deciziile ulterioare i-a fost recalculata pensia utilizându-se un stagiu de cotizare eronat de 30 ani.

Aceasta pensie a intrat in procesul de recalculare prevazut de HGR nr.1550/2004 si se încadreaza in categoria pensiilor carora li se aplica recalcularea conform dispozitiilor OUG nr.4/2005.

La recalcularea pensiei trebuiau avute in vedere conditiile de stagiu si de vârsta prevazute de Legea nr. 3/1977, asa cum rezulta din prevederile HG 1550/2004 si având in vedere ca a desfasurat activitate încadrata in grupa I de munca timp de 15 ani, 9 luni si 11 zile  si în grupa a II-a timp de 13 ani, 7 luni si 0 zile, considera ca  in mod eronat pârâta a avut in vedere, un stagiu de cotizare de 30 ani, în loc de 20 ani.

În drept, s-au invocat dispozitiile Legii 19/2000 modificata, Legea nr.3/1997, HG.1550/2004, OUG nr.4/2005.

Pârâta CJP Constanta -  prin consilier juridic, a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, aratând ca, în mod corect a stabilit punctajul mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, acesta fiind stagiul complet de cotizare prevazut de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, prevazut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.

Prin sentinta civila nr5058 din data de 10 octombrie 2011 a fost respinsa ca nefondata cererea reclamantului M.I.

Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantul M.I. este beneficiarul unei pensii pentru limita de vârsta si munca depusa, conform deciziei nr.137643/14.04.1999, în care s-a consemnat o vechime totala în munca  de 56 ani  din care vechime in grupa I de munca de 15 ani, 9 luni si 11 zile si în grupa a II-a de munca 13 ani, 7 luni si 0 zile.

Drepturile i-au fost recalculate ulterior, în baza OUG. 4/2005 si HG.1550/2004 prin deciziile aflate la dosar.

Întrucât nu au fost contestate niciuna dintre aceste decizii, conform art. 7 alin. 7 din OUG. 4/2005 si art.87 din Legea 19/2000, au devenit definitive sub aspectul stagiului de cotizare si al punctajului calculat.

Potrivit art. 1 din OUG. 4/2005 - pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabilite în baza legislatiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculeaza în conditiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.

Aceasta recalculare se efectueaza prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a prevederilor OUG. 4/2005.

Conform art.2 alin.3 din H.G. 1550/2004, pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

Legea nr.3/1977 prevedea la art.8 alin.1 si 2  ca, personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de vârsta, la împlinirea vârstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile; persoanele încadrate în munca care au o vechime de cel putin 30 ani barbatii si 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, si la împlinirea vârstei de 60 ani barbatii si 55 ani femeile.

Din dispozitiile art. 2 alin. 1 si alin. 3 din Normele Metodologice cuprinse in Anexa la HG nr. 1550/2005 si ale art. 14 alin. 1 si 3 din Legea nr. 3/1977 rezulta ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este echivalent cu vechimea in munca necesara, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului sau la pensie.

Având in vedere dispozitiile art. 8 alin. 1 si art. 14 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, aceasta lege stabileste trei stagii complete de cotizare in functie de grupa de munca in care cel in cauza a lucrat, stagii care trebuie avute in vedere asa cum prevede art. 2 alin. 3 din Normele metodologice, respectiv: 30 ani pentru munci obisnuite, 25 ani pentru grupa a II-a de munca si 20 ani pentru grupa I de munca.

Întrucât reclamantul M.I. nu are o vechime completa de 20 de ani în grupa I de munca acesta nu poate beneficia de o recalculare a pensiei prin raportarea la un stagiu de cotizare de 20 de ani asa cum se solicita prin actiunea de fata.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurentul reclamant M.I. care a formulat urmatoarele critici:

Conform deciziei de pensionare nr.137643/14.05.1999, stagiul de cotizare realizat este de 55 ani, 9 luni si 6 zile, comparativ cu stagiul complet de cotizare (conform Legii nr.19/2000) fiind de 30 de ani si 0 luni.

În conformitate cu Legea nr.3/1977 cap.I art.11 alin. 1 si 2 la ultimul paragraf se precizeaza: ”persoanele care au lucrat mai putin de 20 de ani în grupa I si respectiv 25 de ani în grupa a II-a, la procentele corespunzatoare grupei a III-a de munca se acorda un spor  proportional cu timpul efectiv lucrat în grupele I si II de munca.

Arata recurentul ca este de acord sa se ia în calcul cei 29 de ani si 4 luni la nivelul grupei a II-a de munca, perioada în care a lucrat 15 ani si 9 luni în grupa I-a si 13 ani si 7 luni în grupa II-a de munca si solicita admiterea cererii depuse în dosarul cauzei, cu obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferenta dintre pensia încasata si pensia cuvenita pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri (anii 2008, 2009, 2010).

Analizând sentinta recurata în raport de criticile formulate si de dispozitiile legale incidente în cauza, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Conform art. 14 din Legea 3/1977:

„persoanele care au lucrat efectiv cel putin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadreaza în grupa I de munca, sau cel putin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:

un an si sase luni  pentru grupa I de munca;

-un an si trei luni pentru grupa II de munca.”

Prin urmare, 20 de ani lucrati în locuri care potrivit legii se încadreaza în grupa I de munca  echivaleaza cu 30 de ani lucrati în conditii normale.

De asemenea, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 arata ca ”stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data începerii operatiunilor de evaluare, care pentru persoanele ale caror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.

Conform dispozitiilor art. 2 alin. 1 si 3 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la H.G. nr. 1550/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în munca necesara, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea 3/1977, pentru deschiderea dreptului sau la pensie.

Reclamantul are o vechime de în grupa I de munca de 15 ani, 9 luni si 11 zile (si nu de 20 de ani cât prevede legea) iar în grupa II de munca  13 ani, 7 luni si 0 zile (în loc de 25 de ani cum este prevazut), astfel ca nu poate beneficia de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 ani, în temeiul dispozitiilor art. 14 din Legea 3/1977 deoarece nu îndeplineste conditiile de vechime nici în grupa I de munca si nici pe cele referitoare la grupa II de munca.

Legiuitorul a prevazut un anumit stagiu pentru fiecare grupa si în lipsa unor dispozitii legale care sa permita cumulul celor doua stagii, nici instanta nu poate sa dispuna în acest sens.

Fata de împrejurarea ca reclamantul nu a realizat stagiul complet prevazut de lege, respectiv 20 de ani în grupa I de munca sau 25 de ani în grupa II de munca, cererea acestuia nu poate fi admisa.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedura civila, recursul declarat împotriva sentintei civile nr. 5058 din data de 10 octombrie 2011 pronuntata de Tribunalul Constanta, va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare