Cerere având ca obiect deschiderea procedurii insolventei urmata de intrarea în faliment a debitoarei. Existenta unei hotarâri privind dizolvarea societatii, împotriva careia nu s-a abordat calea de atac prevazuta de lege – anterioara datei formulari...

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, modificata,

art. 106, art. 227, art. 231, art. 232

Capacitatea procesuala reprezinta reflectarea pe plan procesual a capacitatii civile din dreptul civil material, definita ca fiind acea parte a capacitatii juridice a persoanei care consta în capacitatea de a avea si de a-si exercita drepturile civile si de a avea si a-si asuma obligatii civile, prin încheierea de acte juridice.

In masura în care în dreptul civil exista capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu, în aceeasi masura, în dreptul procesual civil exista capacitate procesuala de folosinta si capacitate procesuala de exercitiu.

Pornind de la dispozitiile art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice, conform carora ”capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii”, capacitatea procesuala de folosinta apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si de a-si asuma obligatii pe plan procesual.

Persoana care are capacitate de folosinta în sens material, are si capacitate procesuala în legatura cu drepturile si obligatiile sale.

In conditiile art. 41 alin. 1 Cod procedura civila, orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate fi parte în proces. Iar potrivit alin. 2 ale textului, asociatiile sau societatile care nu au personalitate juridica pot sta în judecata ca pârâte, daca au organe proprii de conducere.

Persoanele juridice dobândesc capacitate de folosinta de la înfiintarea lor, dupa cum sunt supuse înregistrarii, aceasta capacitate încetând odata cu transformarea persoanei juridice prin comasare, divizare totala sau dizolvare.

Dizolvarea societatii comerciale nu constituie doar o simpla modificare a actului constitutiv – ea reprezinta anuntul disparitiei, în plan juridic, a unui subiect de drept, care îsi pastreaza personalitatea juridica numai pentru operatiunile lichidarii.

Personalitatea juridica a societatii dizolvate subzista numai pâna la încheierea lichidarii si numai pentru operatiunile lichidarii.

Acest moment al încheierii lichidarii este, fara îndoiala, cel al radierii societatii din registrul comertului pentru ca, potrivit prevedrilor art. 235 alin. 3 din legea societatilor comerciale, transmiterea dreptului de proprietate, de la societate catre asociati, asupra bunurilor ramase dupa plata creditorilor, are loc la data radierii societatii din registrul comerctului.

In consecinta, dizolvarea societatii înseamna nu numai disparitia persoanei juridice, dar are si semnificatia rezilierii totale a actului constitutiv, reziliere care poate sa aiba caracter conventional, judiciar sau de drept.

In atare conditii, în situatia neexercitarii opozitiei împotriva hotarârii de dizolvare, sau a caii de atac împotriva încheierii judecatorului delegat prin care s-a luat act de dizolvarea persoanei juridice, la o data anterioara promovarii unei actiuni având ca obiect declansarea procedurii insolventei fata de aceeasi persoana juridica, cea din urma cerere trebuie respinsa, urmare a admiterii exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta a persoanei juridice – debitoare.

Prin cererea adresata Tribunalului Constanta – Sectia comerciala si înregistrata sub nr.306/118/22.02.2005, creditoarea SC „A.T.” SA a solicitat deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 fata de debitoarea SC „A.S.” SRL, în vederea recuperarii creantei totale de 153.062.118 lei reprezentând contravaloare chirie perioada martie-noiembrie 2002 si penalitati de întârziere de 0,1% pe zi, calculate pâna la data de 26.05.2003, în conformitate cu art.4 al.2 din Contractul de închiriere nr.970/21.04.2002.

Prin sentinta nr. 2931/COM/10.10.2005, Tribunalul Constanta prin judecatorul sindic a admis cererea creditoarei si a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoarea SC „A.S.” SRL, în temeiul art.39 din Legea nr.64/1995 se dispune obligarea debitorului a depune actele si informatiile prev.de art.33 al.1 la dosar, fixându-se termen limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creantelor la data de 09.12.2005, iar pentru verificarea acestora si întocmirea tabelului preliminar se stabileste termen 09.01.2006, termenul de definitivare a tabelului creantelor fiind pentru data de 06.02.2006.

Prin aceeasi sentinta, se suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor judiciare sau extrajudiciare, iar potrivit art.45 din Legea nr.64/1995 se stabileste ca nici o dobânda, majorare sau penalitate de orice fel sa nu mai fie adaugata creantelor nascute anterior deschiderii procedurii, pentru ca în baza art.50 din lege sa se ridice debitorului dreptul de administrare, iar în temeiul art.41 sa fie desemnat SC C.T. SRL în calitate de administrator judiciar, stabilindu-se onorariu provizoriu în suma de 1500 lei RON + TVA si alaturi de acesta, sarcinile administratorului judiciar.

Ulterior, prin încheierea nr. 464/COM/13.02.2006, judecatorul sindic a dispus intrarea debitoarei în faliment, iar în temeiul art.106 al.2, coroborat cu art.227 al.1 lit.”f” si art.232 al.3 din Legea nr.31/1990- R, se dispune dizolvarea societatii comerciale debitoare, pentru ca în temeiul art.23 si art.28 din Legea nr.64/1995 – R sa fi fost desemnat în calitate de lichidator judiciar SC C.T. SRL, careia i se stabileste onorariu în componenta fixa de 1500 RON + TVA, alaturat caruia judecatorul sindic dispune asupra atributiunilor lichidatorului fixând termen limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creantelor data de 29.03.2006, pentru verificarea creantelor nascute dupa data deschiderii procedurii si întocmirea tabelului preliminar suplimentar, data de 24.04.2006 si termen de depunere la tribunal a contestatiilor data de 11.05.2006, iar pentru definitivarea tabelului consolidat data de 22.05.2006.

Atât împotriva sus-mentionatei sentinte, cât si împotriva încheierii sus-nominate, a promovat recurs administratorul si asociatul unic al societatii debitoare Covaci Adrian, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie, astfel ca, prin decizia nr. 332/COM/12.07.2006, Curtea de Apel Constanta – Sectia comerciala, pronuntata în dosar nr.277/COM/13.04.2006, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul Covaci Adrian împotriva sentintei nr. 2931/COM/10.10.2005 si a încheierii nr. 464/COM/13.02.2006 pronuntate de judecatorul sindic.

În acest context, administratorul si asociatul unic al societatii debitoare C.A. întelege a formula contestatie în anulare împotriva deciziei nr. 332/COM/12.07.2006 a Curtii de Apel, invocând ca temei de drept disp.art.318 teza a II-a Cod pr.civila, astfel ca, prin decizia nr. 146/COM/ 12.02.2007, pronuntata de Curtea de Apel Constanta – Sectia comerciala în dosar nr.4147/36/21.08.2006, a fost admisa contestatia în anulare, s-a dispus anularea deciziei nr.332/COM/2006 a Curtii de Apel Constanta si s-a fixat termen pentru solutionarea  recursului la 12.03.2007.

La data de 19.04.2007, prin decizia nr. 592/COM, Curtea de Apel a admis recursul declarat de C.A., a casat sentinta nr. 2931/COM/2005 si încheierea nr. 464/COM/2006 pronuntate de Tribunalul Constanta si a trimis cauza spre rejudecare, aceleiasi instante.

Pentru a pronunta sus-mentionata decizie, Curtea retine în esenta, urmatoarele:

Împotriva încheierii judecatorului delegat prin care s-a luat act de dizolvarea SC „A.S.” SRL cu începere din 16.12.2003, nu s-a exercitat calea de atac a recursului.

Nu a fost exercitata nici opozitie împotriva hotarârii de dizolvare, astfel ca s-a realizat transmiterea patrimoniului SC „A.S.” SRL catre asociatul unic C.A. societatea încetând sa existe la expirarea termenului de 30 de zile (07.01.2004) de la publicarea hotarârii în Monitorul Oficial.

Fata de dispozitiile art. 231 din Legea nr. 31/1990 –în vigoare la acea data – societatea si-a încetat de drept existenta, la momentul expirarii termenului de introducere a opozitiei, împrejurare fata de care, lipsa unei încheieri de radiere din Registrul Comertului nu poate conduce la concluzia ca SC „A.S.” SRL ar fi continuat sa existe.

La data formularii cererii de deschidere a procedurii – 21.02.2005, patrimoniul debitoarei SC „A.S.” SRL fusese transmis, în virtutea dispozitiilor legale în vigoare în decembrie 2003, catre asociatul unic, debitoarea încetând sa existe înca de la momentul expirarii termenului de formulare a opozitiei.

Rejudecarea cauzei în raport si de cel ce a preluat patrimoniul societatii comerciale se impune, în considerarea principiului dreptului la aparare al partii care nu a fost citata în fata instantei de fond, atât la administrarea probatoriilor, cât si la dezbaterea fondului.

Primind cauza spre rejudecare, Tribunalul Constanta procedeaza la înregistrarea cauzei, sub nr. 4607/118/15.05.2007, pentru ca, procedând la rejudecarea pricinii în raport de prevederile art. 315 alin. 1 Cod procedura civila care, în caz de casare, instituie caracterul obligatoriu al hotarârilor instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, judecatorul sindic sa fi invocat, din oficiu, exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a debitoarei SC „A.S.” SRL si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a asociatului C:A.

Prin sentinta civila nr.5905/COM/12.11.2007, Tribunalul Constanta – Sectia comerciala, în respectarea art.137 Cod pr.civila dispune în sensul admiterii ambelor exceptii si pe cale de consecinta respinge cererea formulata de creditoarea SC „A.T.” SA reprezentata prin lichidatorul judiciar CC I. I.P.U.R.L. –ca fiind promovata împotriva unei persoane lipsita de capacitate procesuala de folosinta, respingând cererea formulata de creditoare în contradictoriu cu asociatul C.A. – ca fiind introdusa fata de o persoana lipsita de calitate.

Totodata, instanta dispune radierea mentiunilor efectuate în Registrul Comertului Constanta în baza sentintei nr. 2931/COM/10.10.2005 si a încheierii nr. 464/COM/13.02.2006 pronuntate de Tribunalul Constanta prin judecatorul sindic în dosarul nr. 553/COM/2005.

Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta retine în esenta, ca:

Capacitatea civila este definita ca fiind acea parte a capacitatii juridice a persoanei care consta în capacitatea de a avea si a-si exercita drepturile civile si de a avea si a-si asuma obligatii civile, prin încheierea de acte juridice.

Capacitatea procesuala reprezinta aplicarea pe plan procesual a acestei capacitati.

Conditie esentiala pentru exercitiul actiunii, capacitatea procesuala de folosinta este acea parte a capacitatii procesuale, care consta în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual.

Întrucât, astfel cum s-a aratat mai sus, instanta de recurs a statuat asupra încetarii existentei SC „A.S.” SRL în raport de prevederile art. 231 din Legea nr. 31/1990, în redactarea de la data de 21.04.2003, judecatorul sindic retine ca, la momentul încetarii existentei debitoarei, a încetat si capacitatea sa de folosinta.

Prin urmare, cererea creditoarei SC „A.T.” SA reprezentata prin lichidatorul judiciar CC I. I.PU.R.L. apare ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsita de capacitate procesuala de folosinta, instanta dispune în sensul respingerii cererii, ca atare.

Întrucât C.A., în contradictoriu cu care Curtea a dispus solutionarea cererii creditoarei, nu are calitatea de comerciant, în sensul legii si nu se regaseste în nici una dintre categoriile enumerate în norma art. 1 din Legea nr. 85/2006, fata de care se aplica procedura insolventei, se apreciaza de instanta ca, cererea este întemeiata si va fi admisa si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, cu consecinta respingerii cererii creditoarei îndreptata împotriva sa, ca fiind promovata fata de o persoana fara calitate.

Fata de dezlegarea data cererii creditoarei SC „A.T.” SA, instanta dispune radierea mentiunilor efectuate în Registrul Comertului, în baza sentintei nr. 2931/COM/ 10.10.2005 si a încheierii nr. 464/COM/13.02.2006.

Împotriva celei din urma hotarâri, în termen a promovat recurs DGFP Constanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, fara indicarea temeiurilor de drept aplicabile, cu urmatoarea motivatie, în esenta:

-dizolvarea societatii în conditiile Legii nr.31/1990 R are ca urmare numirea unui lichidator judiciar care, potrivit dispozitiilor legale trebuia sa notifice institutiile bugetare pentru a verifica existenta unor eventuale creante, astfel ca, faptul ca la data de 07.01.2004 societatea a încetat sa existe, iar împrejurarea cu respectiva mentiune privind radierea nu a fost mentionata la registrul comertului, nu este opozabila tertilor ce nu au putut urma caile de atac legale;

-faptul ca o societate solicita lichidarea în conditiile prevazute de Legea nr.31/1990 R, nu opreste nici unul dintre eventualii creditori de a solicita aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, deoarece societatea nu a fost radiata de la Oficiul Registrului Comertului, situatie de fapt urmare careia se solicita instantei a se dispune mentinerea ca legala si temeinica a sentintei civile nr.2931/10.10.2005 pronuntata de judecatorul sindic, prin care acesta a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului împotriva SC A.S. SRL, ca si încheierea nr.464/13.02.2006 prin care judecatorul sindic s-a pronuntat pentru trecerea la faliment a debitoarei.

Procedând la examinarea recursului prin prisma sustinerilor facute de recurenta DGFP Constanta, prin coroborare cu actele si lucrarile dosarului în totalitatea sa, si vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza în sensul respingerii recursului ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, în esenta:

La data de 22.02.2005 recurenta SC A.T. SA deduce judecatii cererea având ca obiect deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 fata de debitoarea SC „A.S.” SRL, în vederea recuperarii creantei totale de 153.062.118 lei reprezentând contravaloare chirie perioada martie-noiembrie 2002 si penalitati de întârziere de 0,1% pe zi, calculate pâna la data de 26.05.2003, în conformitate cu art.4 al.2 din Contractul de închiriere nr.970/21.04.2002, ce este înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia comerciala sub nr.306/118/22.02.2005.

Prin sentinta nr. 2931/COM/10.10.2005, Tribunalul Constanta prin judecatorul sindic a admis cererea creditoarei si a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoarea SC „A.S.” SRL, în temeiul art.39 din Legea nr.64/1995.

Ulterior, prin încheierea nr. 464/COM/13.02.2006, judecatorul sindic a dispus intrarea debitoarei în faliment, iar în temeiul art.106 al.2, coroborat cu art.227 al.1 lit.”f” si art.232 al.3 din Legea nr.31/1990- R, se dispune dizolvarea societatii comerciale debitoare.

Atât împotriva sus-mentionatei sentinte, cât si împotriva încheierii sus-nominate, a promovat recurs administratorul si asociatul unic al societatii debitoare C.A., criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie, astfel ca, prin decizia nr. 332/COM/12.07.2006, Curtea de Apel Constanta – Sectia comerciala, pronuntata în dosar nr.277/COM/13.04.2006 a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul C.A. împotriva sentintei nr. 2931/COM/10.10.2005 si a încheierii nr. 464/COM/13.02.2006 pronuntate de judecatorul sindic.

În acest context, administratorul si asociatul unic al societatii debitoare C.A. întelege a formula contestatie în anulare împotriva deciziei nr. 332/COM/12.07.2006 a Curtii de Apel, invocând ca temei de drept disp.art.318 teza a II-a Cod pr.civila, astfel ca, prin decizia nr. 146/COM/ 12.02.2007, pronuntata de Curtea de Apel Constanta – Sectia comerciala în dosar nr.4147/36/21.08.2006, a fost admisa contestatia în anulare, s-a dispus anularea deciziei nr.332/COM/2006 a Curtii de Apel Constanta si s-a fixat termen pentru solutionarea recursului la 12.03.2007.

La data de 19.04.2007, prin decizia nr. 592/COM, Curtea de Apel a admis recursul declarat de C.A:, a casat sentinta nr. 2931/COM/2005 si încheierea nr. 464/COM/2006 pronuntate de Tribunalul Constanta si a trimis cauza spre rejudecare, aceleiasi instante.

Curtea retine prin decizia sus-mentionata, cu autoritate de lucru judecat (art.315 al.1 Cod pr. Civila) ca, împotriva încheierii judecatorului delegat prin care s-a luat act de dizolvarea SC „A.S.” SRL cu începere din 16.12.2003, nu s-a exercitat calea de atac a recursului.

Totodata, Curtea retine ca nu a fost exercitata nici opozitie împotriva hotarârii de dizolvare, astfel ca s-a realizat transmiterea patrimoniului SC „A.S.” SRL catre asociatul unic C.A., societatea încetând sa existe la expirarea termenului de 30 de zile (07.01.2004) de la publicarea hotarârii în Monitorul Oficial.

Se apreciaza de catre instanta de control ca, fata de dispozitiile art. 231 din Legea nr. 31/1990 –în vigoare la acea data – societatea si-a încetat de drept existenta, la momentul expirarii termenului de introducere a opozitiei, împrejurare fata de care, lipsa unei încheieri de radiere din Registrul Comertului nu poate conduce la concluzia ca SC „A.S.” SRL ar fi continuat sa existe.

Asa fiind, retine Curtea ca, la data formularii cererii de deschidere a procedurii – 21.02.2005, patrimoniul debitoarei SC „A.S.” SRL fusese transmis, în virtutea dispozitiilor legale în vigoare în decembrie 2003, catre asociatul unic, debitoarea încetând sa existe înca de la momentul expirarii termenului de formulare a opozitiei.

Se concluzioneaza asupra împrejurarii ca, rejudecarea cauzei în raport si de cel ce a preluat patrimoniul societatii comerciale se impune, în considerarea principiului dreptului la aparare al partii care nu a fost citata în fata instantei de fond, atât la administrarea probatoriilor, cât si la dezbaterea fondului.

În atare conditii, sustinerile recurentei, facute prin recursul dedus judecatii apar ca fiind nefondate si pe cale de consecinta urmeaza a fi respinse, conform art.312 Cod pr.civila, în speta în mod legal si temeinic, procedând la rejudecarea pricinii judecatorul sindic, în raport cu prevederile art.315 alin.1 Cod pr.civila si în considerarea disp.art.137 Cod pr.civila, dispunând în sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale de folosinta a debitoarei, precum si a exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a asociatului C.A.

Legal si temeinic judecatorul sindic procedeaza la respingerea cererii formulate de creditoarea SC A.T. SA ca fiind promovata împotriva unei persoane lipsita de capacitate procesuala de folosinta, referindu-se la debitoarea SC A.S. SRL si respinge cererea formulata de creditoare ca fiind introdusa fata de o persoana lipsita de calitate, referindu-se la asociatul unic C.A.

Actele si lucrarile dosarului fac dovada ca, recurenta nu a exercitat opozitie împotriva hotarârii de dizolvare, cum de altfel, nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii judecatorului delegat prin care s-a luat act de dizolvarea SC A.S. SRL cu începere de la data de 16.12.2003.

Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, Curtea vazând si disp.art.312 Cod pr.civila, procedeaza la respingerea recursului, ca atare.

Domenii speta

Spete similare