Procedura insolvenţei. Cerere de deschidere a procedurii. Consecinţele plăţii parţiale a creanţei, aceasta ajungând la un cuantum sub valoarea prag prevăzută de lege, până la data judecării cererii. Deschiderea procedurii

Apel. Procedura insolvenţei. Cerere de deschidere a procedurii. Consecinţele plăţii parţiale a creanţei, aceasta ajungând la un cuantum sub valoarea prag prevăzută de lege, până la data judecării cererii. Deschiderea procedurii

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 59 din 13 martie 2018

- art. 5 alin. 1 pct. 20, pct. 29 şi pct. 70, art. 70 alin. 1, art. 72 alin. 5 din Legea nr. 85/2014

Prin Sentinţa nr. (...)/F/07.11.2017, Tribunalul (...) a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei ca neîntemeiată.

A admis contestaţia formulată de debitoarea societatea (...) SRL, având nr. de înregistrare la registrul comerţului J(...)/2015 şi CUI RO (...), cu sediul în (...), b-dul (...), jud. (...).

A respins cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă formulată de creditoarea societatea (...) SRL, având nr. de înregistrare la registrul comerţului J(...)/2015 şi CUI RO (...), cu sediul procedural ales în (...), str. (...) în contradictoriu cu debitoarea societatea (...) SRL.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond analizând excepţia tardivităţii contestaţiei, a constatat următoarele:

Potrivit art. 72 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, în termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. În cadrul judecării contestaţiei, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri.

Din procesul verbal de înmânare aflat la fila nr. 42 rezultă că cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă a fost comunicată cu debitoarea la data de 04.10.2017, iar contestaţia debitoarei a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 12.10.2017, deci în interiorul termenului prevăzut de art. 72 alin. 3, motiv pentru care judecătorul sindic a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată.

Analizând cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă şi contestaţia formulată de debitoare, judecătorul sindic a constatat următoarele:

Aşa cum rezultă din cererea de deschidere a procedurii, creditoarea a invocat o creanţă în valoare de 43.508,78 lei. Prin contestaţie, debitoarea a arătat că a achitat creditoarei suma de 4.500 lei la data de 10.10.2017 şi a anexat ordinul de încasare nr. (...)/10.10.2017 (fila nr. 47) conform căruia debitoarea a achitat creditoarei suma sus menţionată. De altfel, prin întâmpinarea la contestaţie, creditoarea a recunoscut că a primit această sumă de la debitoare.

Potrivit art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.

Întrucât, la data soluţionării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, valoarea datoriilor debitoarei este mai mică decât valoarea prag prevăzută de art. 5 pct. 72, judecătorul sindic a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă. Contrar susţinerilor creditoarei, judecătorul sindic a apreciat că valoarea prag trebuie să existe nu numai în momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, ci şi în momentul soluţionării acesteia.

Decizia nr. 5/15.04.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura recursului în interesul legii se referă la conflictul de legi, respectiv la modificarea valorii prag printr-un act normativ, apreciind că în această situaţie pentru soluţionarea cererii judecătorul sindic trebuie să se raporteze la legea în vigoare în momentul introducerii cererii. În speţă însă, valoarea prag nu s-a modificat printr-un act normativ, ci ca urmare a plăţii parţiale efectuate de debitoare, motiv pentru care judecătorul sindic a apreciat că, în cauză nu este aplicabilă decizia sus menţionată.

Având în vedere toate aceste motive, în temeiul art. 72 alin. 3 şi 4 raportat la art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, a admis contestaţia formulată de debitoarea (...) SRL şi a respins cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă formulată de creditoarea (...) SRL ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrat, a declarat apel apelanta creditoare (...) SRL, solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul admiterii cererii introductive, astfel cum a fost motivată.

În motivarea apelului, apelanta creditoare a arătat că în data de 18.09.2017, în temeiul prevederilor art. 5 pct. 20, art. 65 al. (1), art. 70 şi 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, a promovat cererea de deschidere a procedurii insolvenţei conform Legii nr. 85/2014 şi de admitere a creanţei împotriva debitorului (...) SRL, la dosarul nr. (...)/2017 aflat pe rolul Tribunalului (...), Secţia a II-a civilă, motivat de faptul că deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, mai veche da 60 zile, pentru suma totală de 43508.78 lei, reprezentând cele 12 facturi fiscale enumerate in cererea introductivă, emise în perioada 25 mai 2016 - 28 martie 2017.

Ulterior promovării cererii introductive, în data de 10.10.2017, debitoarea, în scopul de a tergiversa deschiderea procedurii insolvenţei, i-a achitat suma de 4500,00 lei, scăzând valoarea creanţei sale sub valoarea prag prevăzută de Legea 85/2014 şi astfel a determinat instanţa să îi respingă cererea sa ca fiind rămasă fără obiect, motivarea acesteia fiind că la data soluţionării cererii introductive, cererea nu întrunea condiţiile privind valoarea preţ prevăzută de art. 5 pct. 72 din Legea 85/2014.

A considerat că hotărârea instanţei este total nelegală şi netemeinică, deoarece la data promovării cererii îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 5 pct. 20 şi 72 din Legea nr.85/2014, deţinând o creanţa certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 43508,78 lei.

Faptul că debitoarea i-a achitat suma da 4500,00 lei din totalul sumei datorate, nu poate să constituie un motiv pentru ca instanţa să considere cererea sa ca fiind rămasă fără obiect.

Potrivit prevederilor art. 5 pct. 11 din Legea 85/2014, suma de 40.000 lei a fost stabilită de legiuitor ca valoare prag pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, rezultând astfel că această condiţie reprezintă o condiţie obligatorie care trebuie să existe la data introducerii cererii, neavând nici o relevanţă dacă din această sumă se achită parţial până la pronunţarea instanţei asupra cererii introductive.

Acest argument rezultă şi din interpretarea conţinutului art. 72 alin. 5 şi (6) din Legea 85/2014, în sensul că numai în cazul achitării până la închiderea dezbaterilor a creanţei creditorului care a formulat cererea de deschidere a insolvenţei, judecătorul sindic va respinge cererea ca fiind rămasă fără obiect. Per a contrario rezultă că in cazul unei achitări parţiale a creanţei, judecătorul nu poate să respingă cererea ca fiind rămasă fără obiect.

În conformitate cu prevederile art. 5 pct. 29 din Legea 85/2014: „Insolvenţă este acea stare a patrimoniului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe lichide şi exigibile".

Astfel rezultă faptul că legiuitorul s-a referit la toate datoriile certe lichide şi exigibile, existente în patrimoniul debitoarei la un moment dat, respectiv la momentul la care a introdus cererea şi numai la datoriile pe care debitoarea le avea faţă de ea la acel moment.

Mai mult decât atât faptul că a plătit parţial din acestea nu conduce la concluzia că debitoarea ar fi solvabilă atâta timp cât nu probează prin documente contabile (balanţa, bilanţuri, estrase de cont) din care să rezulte că nu înregistrează pierderi financiare şi că dimpotrivă, are disponibilităţi în conturile bancare pentru plata tuturor creanţelor certe lichide şi exigibile rezultate din aceste documente contabile.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 pct. 29 lit. a) din Legea 85/2014: "Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria faţă de creditor; prezumţia este relativă".

Or, din actele depuse în cererea introductivă rezultă că scadenţa de plată a facturilor neachitate de debitoare a depăşit cu mult acest termen legal de 60 zile, iar debitoarea nu a răsturnat această prezumţie nefăcând dovada în sens contrar.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 5 pct. 20 şi 72, art. 9, art. 43, art. 72 alin. 5 şi 6 din Legea 85/2014, art. 411 alin. 1 pct. 2 şi art. 466 Noul Cod de procedură civilă şi celelalte articole menţionate în cerere.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu având în vedere actele şi lucrările dosarului s-a constatat că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei apelanta creditoare a invocat că deţine o creanţă în cuantum de 43.508, 78 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi asumate de către debitoare, dar neachitate.

Prin sentinţa ce face obiectul prezentului apel judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe considerentul că după plata parţială a creanţei, plată ce a fost efectuată după promovarea cererii introductive, cuantumul acesteia a coborât sub valoarea prag de 40.000 lei prevăzută de art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 70 alin.1 din Legea 85/2014 şi art. 5 alin. 1 pct. 20 şi pct. 72, orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă, a cărui creanţă, certă lichidă şi exigibilă este de mai mult de 60 de zile, cu un cuantum minim de 40.000 lei, poate introduce o cerere conform legii.

Din textele legale menţionate rezultă că pentru declanşarea procedurii insolvenţei trebuie ca titularul cererii să facă parte din domeniul de aplicare al Legii nr. 85/2014; creanţa invocată să fie certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile de la scadenţă şi să îndeplinească condiţiile privind valoarea prag prevăzută de art. 5 pct. 72; starea debitorului să fie caracterizată de insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.

Din analiza acestor texte de lege rezultă cu evidenţă că cererea creditorului, sub aspectul admisibilităţii acesteia prin prisma creanţei pe care o deţine, se analizează în raport cu momentul în care acesta solicită deschiderea procedurii.

Aşadar, legiuitorul condiţionează existenţa valorii - prag la data introducerii cererii de către creditor şi nu la data pronunţării judecătorului sindic asupra cererii. Dacă ar trebui avut în vedere cuantumul creanţei la data pronunţării sentinţei, ar fi încurajaţi debitorii de rea credinţă care, precum în speţă, deşi se află în stare de insolvenţă, achită partea din debit ce depăşeşte pragul impus de lege, ocolind astfel voinţa legiuitorului.

De asemenea, Curtea a mai avut în vedere şi dispoziţiile art. 72 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora: „în cazul achitării, până la închiderea dezbaterilor, a creanţei creditorului care a solicitat deschiderea procedurii, judecătorul sindic va respinge cererea.”

Rezultă, astfel, că o plată totală a sumei are drept efect respingerea cererii de deschidere a procedurii nu şi o plată parţială, cum este cazul în speţă, când debitoarea a achitat parţial debitul.

Prin urmare, în mod greşit judecătorul sindic a admis contestaţia debitoarei şi a respins cererea creditoarei pe considerentul că aceasta este sub valoarea prag, ca urmare a plăţii parţiale.

Examinând cererea creditorului prin prisma condiţiilor impuse de dispoziţiile legale de mai sus, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.

Astfel, creditorul a făcut dovada existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva debitoarei rezultând din facturile depuse la dosarul cauzei, însuşite de debitoare şi confirmată, de altfel, chiar prin plata parţială a debitului, scadentă cu mai mult de 60 de zile anterior învestirii instanţei de judecată cu cererea de deschidere a procedurii.

Curtea a mai reţinut, în plus, că prin contestaţia depusă la dosarul cauzei în faţa judecătorului sindic, debitoarea nu a contestat existenţa creanţei, ci a arătat că la data de 10.10.2017, după formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a achitat suma de 4500 lei şi că intenţionează să efectueze şi plata creanţei rămase în sold, în sumă de 39.008, 75 lei.

De asemenea, la data introducerii cererii condiţia valorii prag era îndeplinită.

Potrivit art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014, insolvenţa este starea patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, fiind prezumată atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor.

Aşadar, starea de insolvenţă presupune încetarea plăţilor timp de mai mult de 60 de zile, ca urmare a lipsei fondurilor băneşti din averea debitorului, acestuia din urmă revenindu-i sarcina probei pentru răsturnarea prezumţiei de insolvenţă.

Prin contestaţia formulată, debitoarea nu a răsturnat prezumţia de insolvabilitate, în sensul de a face dovada disponibilităţilor băneşti necesare achitării creanţei, plata parţială fiind insuficientă pentru a răsturna prezumţia de insolvenţă de care beneficiază creditoarea.

Dimpotrivă, plata parţială a sumei în cursul soluţionării cauzei reprezintă dovada că aceasta nu are în mod real posibilitatea de a achita suma pretinsă prin cererea adresată judecătorului sindic.

Pentru aceste considerente, contrar celor reţinute de judecătorul sindic, Curtea a reţinut că în cauză contestaţia formulată de debitoare este neîntemeiată; sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii debitoarei, cererea creditoarei fiind întemeiată.

Prin urmare, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul a fost admis, iar în baza art. art. 43 alin.7 din Legea nr. 85/2014, hotărârea a fost anulată în totalitate, contestaţia formulată de către debitoare a fost respinsă, iar cauza a fost trimisă judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei.

Domenii speta

Spete similare