Infracţiuni de fals

Infracţiuni de fals

Folosirea unei cărţi de identitate falsificate în vederea obţinerii unui credit bancar. Încadrare juridică .

art. 293 Cp

art. 291 Cp

art. 290 Cp

Fapta inculpatului de a se prezenta sub o altă identitate în faţa angajaţilor SC R.B. nu poate constitui infracţiunea de fals privind identitatea, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 C.p. deoarece SC R.B. nu reprezintă o instituţie de stat ori un alt organ din cele prevăzute la art. 145 C.p.

Fapta nu poate constitui nici infracţiunea prev. de art. 291 C.p., cum apreciază Ministerul Public în recursul său, pentru acelaşi argument invocat chiar de Ministerul Public, respectiv acela că activitatea infracţională a inculpatului a constat în folosirea unei cărţi de identitate falsificate, prezentarea sub o altă identitate decât cea reală însoţind această acţiune şi neputând constitui separat nici elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 alin. 1 C.pen., nici infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C.p., acţiunea inculpatului de folosire a unei cărţi de identitate falsificate şi implicit de prezentare sub o altă identitate decât cea reală întrunind elementele constitutive ale unei singure infracţiuni, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

(decizia penală nr. 1261/28.06.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia  I  Penală în dosarul nr. 37605/4/2012)

Prin sentinţa penală nr. 898/19.03.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti s-au dispus următoarele:

 În baza art. 334 Cpp, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute  în sarcina inculpatului B.H.S., astfel:

- din infracţiunea prev. de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp în infracţiunea prev. de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp;

- din infracţiunea prev. de art. 291 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp în infracţiunile prev. de art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp şi de art. 291 teza I Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp;

- din infracţiunea prev. de art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp în infracţiunea prev. de art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp.

I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cpp, a fost achitat inculpatul B.H.S.  pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp (faptă din 12.05.2008).

II. În baza art.  20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp şi  art. 320/1 alin. 7 Cpp,  a fost condamnat inculpatul B.H.S.  la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisă la 12.05.2008).

În baza art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp şi art. 320/1 alin. 7 Cpp, a fost condamnat inculpatul B.H.S. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisă la 12.05.2008).

În baza art. 291 teza I Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp şi art. 320/1 alin. 7 Cpp, a fost condamnat inculpatul B.H.S. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisă la 12.05.2008).

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele menţionate anterior şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1, 2 Cp, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale rezultante.

S-a luat act că partea vătămată R.B. SA  nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 348 Cpp, a fost desfiinţat contractul de credit nr. RF22945168979 din 13.05.2008 .

În baza art. 191 alin. 1 Cpp, a fost obligat inculpatul la 1500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima  instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 4792/P/2008 din data de 14.11.2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.H.S., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă la înşelăciune în stare de recidivă postcondamnatorie, uz de fals în stare de recidivă postcondamnatorie şi fals privind identitatea în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzute de  art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp, art. 291 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp şi art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp.  Cauza a fost înregistrată pe rol la data de 14.11.2012, sub nr. 37605/4/2012.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că la data de 12.05.2008 inculpatul B.H.S. a încercat să inducă în eroare pe reprezentanţii R.B.-, identificându-se ca fiind R.M.,  prezentând o carte de identitate falsă (seria RD nr. 162225) pe acest nume, depunând cererea de credit pe acelaşi nume la care a ataşat o adeverinţă de salariu şi vechime în muncă falsă- nr. 67/06.05.2008.

Prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării persoanelor care au falsificat cartea de identitate pe numele R.M. şi adeverinţa de salariu emisă pe acelaşi nume, acte anexate la cererea de credit depusă de inculpat.

În cursul judecăţii, în şedinţa publică  din  12.02.2013, după constatarea regularităţii actului de sesizare şi aducerea la cunoştinţă a disp. art. 70 alin. 2 Cpp, inculpatul a arătat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în rechizitoriu, arătând totodată că doreşte ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înţelegând astfel să beneficieze de dispoziţiile art. 320/1 Cpp privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. La aceeaşi dată a fost audiat inculpatul, declaraţia acestuia de recunoaştere fiind consemnată şi ataşată la dosar, după semnare. Totodată, instanţa, după luarea concluziilor procurorului şi apărătorului inculpatului, a constatat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 320/1 Cpp, admiţând proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond  a reţinut că, coroborarea materialului probator, rezultă situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.

Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, instanţa de fond a reţinut că aceasta este corectă numai în parte, mai exact fapta calificată ca tentativă la infracţiunea de înşelăciune în convenţii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp. .

În ce priveşte infracţiunea de uz de fals, încadrată în rechizitoriu ca fiind fapta prev. de art. 291 Cp, prima instanţă a constatat că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 446.159/05.06.2012 pune în evidenţă că inculpatul a exercitat o acţiune de contrafacere a adeverinţei de salariu şi vechime în muncă nr. 67/06.05.2008 pe numele R.M. (a executat scrisul ce completează rubricile acesteia, mai puţin semnăturile de la rubricile director şi contabil şef ), observând totodată că celelalte probe, inclusiv declaraţiile inculpatului, învederează că inculpatul a şi folosit respectiva adeverinţă, depunând-o în vederea producerii de consecinţe juridice, încheierea unui contract de credit în sumă de 7.000 euro. Rezultă astfel că acţiunile inculpatului (completare scris pe un act sub semnătură privată-adeverinţă de salariu emanând de la o persoană juridică de drept privat-ce atestă o situaţie nereală şi folosirea acelui înscris în vederea producerii de consecinţe juridice ) întrunesc elementele constitutive a unei singure infracţiuni, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cp.

Relativ la fapta de folosire a unei cărţi de identitate falsificate, înscris oficial în accepţiunea art. 150 alin. 2 Cp, instanţa de fond a observat că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cp teza I Cp.

Cu privire la falsul privind identitatea, prima instanţă a constatat că probele administrate, inclusiv declaraţiile inculpatului, pun în evidenţă că acesta s-a prezentat sub identitatea falsă de R.M, pentru a induce în eroare pe angajaţii băncii şi în vederea producerii unei consecinţe juridice, încheierea unui contract de împrumut, fapta fiind încadrată corect ca fiind infracţiunea prev. de art. 293 alin. 1 Cp.

Tot în ce priveşte încadrarea juridică, în considerarea fişei de cazier judiciar şi a hotărârii judecătoreşti aflate la dosar, instanţa de fond a observat că faptele din cauză au fost comise de inculpat după considerarea ca executată, însă înainte de împlinirea termenului de reabilitare, a pedepsei rezultante de 9 ani închisoare (contopire pedepse pronunţate pentru infracţiuni de înşelăciune, uz de fals, fals în declaraţii şi fals privind identitatea) aplicată prin sentinţa penală nr. 676/11.03.2002 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 1483/13.08.2002 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a II-a Penală. În executarea acestei pedepse inculpatul a fost încarcerat pentru perioada  14.09.2000 – 24.04.2008 (din care s-au scăzut, conform art. 88 Cp, 507 zile) şi liberat condiţionat la 14.09.2004 (ca urmare a sentinţei penale  nr. 3003/18.11.2003 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 15/2004 a Tribunalului Prahova), cu un rest neexecutat de 1562 zile  închisoare, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. b Cp privind recidiva mare postexecutorie şi nu ale art. 37 alin. 1 lit a Cp privind recidiva postcondamnatorie.

În legătură cu infracţiunea de fals privind identitatea, instanţa de fond a reţinut că art. 293 Cp impune ca acţiunea de prezentare sub o altă identitate decât cea reală trebuie să se producă în faţa unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 Cp. În speţa de faţă, însă, e de observat că acţiunea inculpatului de prezentare sub identitatea falsă de R.M. s-a consumat în faţa reprezentanţilor unei persoane juridice de drept privat –R.B. (societate comercială care creditează, cu titlu oneros, persoane fizice şi juridice particulare şi care facilitează activitatea de economisire a aceloraşi persoane- constituire de depozite de bani sau alte valori ). Această societate nu administrează, foloseşte sau exploatează bunuri proprietate publică, servicii de interes public sau bunuri declarate de lege ca fiind de interes public. Rezultă astfel că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ce compun latura obiectivă (entitatea în faţa cărei se realizează acţiunea de fals privind identitatea ) pentru a fi caracterizată ca fiind infracţiune. Pe cale de consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cpp, instanţa de fond a achitat inculpatul  pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în stare de recidivă postexecutorie .

La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social mediu spre ridicat al faptelor, dat de îndrăzneala şi caracterul premeditat al activităţii infracţionale,  de modul şi timpul comiterii faptelor (pe timp de zi şi prin folosire de mijloace frauduloase), de urmările care se puteau produce (prejudicierea părţii vătămate cu o sumă de bani considerabilă), de scopul urmărit (obţinerea facilă a unui  folos material injust ), precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, situaţie ce pune în evidenţă  incorigibilitate şi perseverenţă pe calea comiterii de fapte antisociale.

Împotriva sentinţei penale a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, cu motivarea că instanţa de fond a dispus în mod greşit schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpat, iar soluţia de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 C.p. este nelegală.

Examinând sentinţa penală în raport de motivele de recurs invocate şi din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 385 ind. 6 al.3 C.p.p. Curtea a  constatat că recursul declarat de Parchet este fondat, sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice.

 În motivarea reprezentantului Ministerului Public cu ocazia desfăşurării dezbaterilor în cauză se arată că soluţia este nelegală, sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev de art. 291 Cod  penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod  penal, în infracţiunile prev de art. 290 alin. 1 Cod  penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal şi de art. 291 teza I Cod  penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, precum şi sub aspectul achitării inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii prev şi pedepsită de art. 293 alin. 1 Cod  penal.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 C.pen., Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii următoarele: raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 46.159/05.06.2012 pune în evidenţă că inculpatul a exercitat o acţiune de contrafacere a adeverinţei de salariu şi vechime în muncă nr. 67/06.05.2008 pe numele R.M., observând totodată că celelalte probe, inclusiv declaraţiile inculpatului, dovedesc faptul că inculpatul a şi folosit respectiva adeverinţă, depunând-o în vederea producerii de consecinţe juridice – respectiv încheierea unui contract de credit în sumă de 7.000 euro.

Potrivit art. 290 al.1 C.p. constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 (prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod), dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Din interpretarea textului rezultă cu evidenţă că pentru existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul să şi folosească înscrisul contrafăcut în acest mod, aceasta fiind o cerinţă esenţială a laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În condiţiile în care înscrisul sub semnătură privată este folosit – în concret în cauza de faţă acţiunea inculpatului a constat în completarea unui scris pe un act sub semnătură privată - adeverinţă de salariu emanând de la o persoană juridică de drept privat - ce atestă o situaţie nereală şi a folosit  acest înscris în vederea producerii de consecinţe juridice – obţinerea unui credit de la bancă – fapta acestuia întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod  penal.

În consecinţă, în mod greşit, instanţa de fond, în baza art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 291 Cod  penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp în infracţiunile prev. de art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp şi de art. 291 teza I Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod  penal.

Raportat la argumentele expuse anterior, instanţa ar fi trebuit să dispună  schimbarea încadrării juridice corecte a faptei în fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 alin. 1 C.pen.

Se mai arată în motivarea recursului că, având în vedere motivarea instanţei de fond („relativ la fapta de folosire a unei cărţi de identitate falsificate, înscris oficial în accepţiunea art. 150 alin. 2 Cp, instanţa observă că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de uz de fals prev. de art. 291 Cod  pena teza I Cp."), în mod legal şi temeinic instanţa ar fi trebuit să dispună, în baza art. 334 C.p.p., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de fals privind identitatea, prev. şi ped. de art. 293 a1in 1 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen, în cea de uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 teza I C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., întrucât conduita infracţională a inculpatului a constat în folosirea unei cărţi de identitate falsificate, prezentarea sub o altă identitate decât cea reală însoţind această acţiune şi neputând constitui separat elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 alin. 1 C.pen., pentru argumentele folosite de instanţa de fond în motivarea soluţiei de achitare.

Analizând această susţinere, Curtea a apreciat, că, într-adevăr, fapta inculpatului de a se prezenta sub o altă identitate în faţa angajaţilor SC R.B. nu poate constitui infracţiunea de fals privind identitatea, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 C.p. deoarece SC R.B. nu reprezintă o instituţie de stat ori un alt organ din cele prevăzute la art. 145 C.p.

Fapta nu poate constitui nici infracţiunea prev. de art. 291 C.p., cum apreciază Ministerul Public în recursul său, pentru acelaşi argument invocat chiar de Ministerul Public, respectiv acela că activitatea infracţională a inculpatului a constat în folosirea unei cărţi de identitate falsificate, prezentarea sub o altă identitate decât cea reală însoţind această acţiune şi neputând constitui separat nici elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 alin. 1 C.pen., nici infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C.p., acţiunea inculpatului de folosire a unei cărţi de identitate falsificate şi implicit de prezentare sub o altă identitate decât cea reală întrunind elementele constitutive ale unei singure infracţiuni, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În consecinţă, soluţia primei instanţe de achitare a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 293 al.1 C.p. în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.d C.p.p. este corectă, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, pentru care procurorul a dispus în mod distinct trimiterea în judecată a inculpatului, astfel că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d din Codul de procedură penală, a admis recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 898/19.03.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a casat în parte sentinţa penală recurată şi în fond rejudecând: în baza art. 334 Cpp, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea prev. de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp, infracţiunea prev. de art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp infracţiunea prev. de art. 291 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp cu aplic. art. 33 lit.a C.p. în infracţiunea prev. de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp; infracţiunea prev. de art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp; infracţiunea prev. de art. 293 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp., cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

În baza art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp şi art. 320/1 alin. 7 Cpp, a dispus condamnarea inculpatului B.H.S. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisă la 12.05.2008) – menţinând cuantumul pedepsei stabilite de prima instanţă pentru infracţiunea prev. de art. 290 al.1 C.p.

În baza art. 33 lit. a  şi  art. 34 lit. b Cp a contopit pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. 1 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp şi art. 320/1 alin. 7 cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cp şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

Domenii speta

Spete similare