Nu este întrunită latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât intimatul nu a imitat semnătura vânzătoarei, ci doar a ajutat-o pe aceasta să semneze însă punând mâna sa peste mâna acesteia, aşa cum arată marto...

Falsificări

Nu este întrunită latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât intimatul nu a imitat semnătura vânzătoarei, ci doar a ajutat-o pe aceasta să semneze însă punând mâna sa peste mâna acesteia, aşa cum arată martorii, este posibil să fi imprimat scrisului unele trăsături ale scrisului său.

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. pen., dec. nr. 28/R/11 februarie 2011, nepublicată

Prin sentinţa penală nr. 92/2010 pronunţată de Judecătoria Năsăud s-a admis în parte plângerea formulată de petenţii MDC, SD, CS, DN, ZM şi AL împotriva Rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci la data de 28.07.2009 în dosarul nr. 597/P/2009 şi împotriva Rezoluţiei date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci la data de 27.08.2009 în dosarul nr. 255/II/2/2009, intimat fiind NID şi în consecinţă s-au desfiinţat în parte rezoluţiile contestate, respectiv în partea ce priveşte soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 cod penal şi s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci în vederea începerii urmăririi penale  faţă de intimat pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin 1  cod penal.

S-a respins plângerea formulată de petenţi, menţinându-se în parte, în ceea ce priveşte soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul comiterii infracţiunilor de uz de fals prev. de art. 291 cod penal şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1 şi 2 cod penal, rezoluţiile contestate, ca fiind temeinice şi legale.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petentul ND.

Recursul declarat de intimat este întemeiat.

Prin rezoluţia atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin 6 rap. la art.10 lit a şi d Cod procedură penală, faţă de numitul NV cercetat sub aspectul comiterii infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin 1 şi 2 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cod penal şi uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.

  Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut, în mod corect că fapta de înşelăciune nu există în materialitatea ei, numita CV nefiind, în niciun fel, indusă în eroare cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 18 ianuarie 2006.

 Astfel, din acest punct de vedere sunt relevante sunt cele reţinute în  sentinţa civilă nr. 257/2008 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosar nr. 98/267/2008 , rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, prin care s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul NID împotriva pârâtei CV, constatându-se valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi cu privire la patru terenuri situate în extravilan şi un teren situat în intravilan, pronunţându-se o sentinţă care ţine loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la aceste terenuri.

În motivarea acestei sentinţe instanţa a reţinut că înscrisul sub semnătură privată încheiat de părţi îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru validitatea convenţiilor, pârâta fiind proprietar al terenurilor pe care a înţeles să le înstrăineze, iar preţul de 1.000 lei este unul serios, practicat în zonă pentru vânzarea terenurilor din categoria extravilan.

 Mai mult, se menţionează în cuprinsul sentinţei că, la termenul de judecată din data de 07.02.2008, pârâta CV a recunoscut, la interogatoriul luat din oficiu de instanţă, susţinerile reclamantului din cererea de chemare în judecată şi a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

  De asemenea, în mod justificat instanţa de fond a reţinut că soluţia procurorului în sensul neînceperii urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal este corectă, această infracţiune fiind absorbită de infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal atunci când înscrisul sub semnătură privată este folosit chiar de pretinsul autor al falsului.

 Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal instanţa de fond a reţinut că este necesară şi verificarea îndeplinirii condiţiilor laturii obiective a acestei infracţiuni, impunându-se trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci în vederea începerii urmăririi penale  faţă de intimat, iar în cadrul urmăririi penale organele de cercetare penală vor cerceta dacă semnătura de la rubrica „vânzător” de pe înscrisul întitulat „chitanţă” aflat în copie la f. 13 dos urmărire penală şi în original la fila 6 din dos. nr. 98/267/2008 al Judecătoriei Novaci  aparţine titularei sau intimatului, administrând proba cu expertiza grafică în acest scop.

 Elementul material al acestei infracţiuni este alcătuit din două acţiuni săvârşite succesiv, respectiv falsificarea înscrisului, prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui, în orice mod şi folosirea înscrisului falsificat ori încredinţarea sa spre folosire altei persoane.

 În prezenta cauză realizarea elementului material al infracţiunii trebuie analizată doar sub aspectul modalităţii alternative a contrafacerii subscrierii, care înseamnă imitarea semnăturii persoanei care trebuia să semneze actul, dacă nu ar fi fost falsificat.

 La dosar petenţii au depus o expertiză grafică extrajudiciară care concluzionează că semnătura de la poziţia „ vânzător” de pe chitanţa datată 18 februarie 2006 nu a fost executată de numita CV, ci de aceeaşi persoană care a scris şi textul chitanţei.

 Potrivit art. 63 Cod procedură penală probele nu au o valoare mai dinainte stabilită aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.

 Prin urmare, o expertiză grafică, fie ea judiciară sau extrajudiciară, nu are valoare probatorie absolută, concluziile acesteia trebuind a fi coroborate cu întreg materialul probator existent în cauză.

 Pe parcursul cercetărilor au fost audiaţi în calitate de martori numiţii BV şi BI, care au asistat la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, semnându-l la poziţia „ martor”, aceştia arătând că înscrisul respectiv  a fost semnat de numita CV la poziţia „Vânzător”, dar datorită faptului că  aceasta era în vârstă şi nu mai vedea bine, iar în cameră era frig, numitul NID a ajutat-o să semneze, punându-i mâna  peste mâna acesteia, cu acceptul  său şi, în prezenţa lor, intimatul NID a achitat numitei CV suma de 1000 lei prevăzută drept preţ în antecontractul de vânzare cumpărare încheiat.

 Aceiaşi martori, ca şi martorii TM şi TA) au arătat că numitul NID şi familia sa au avut în permanenţă grijă de numita CV în sensul că i-au efectuat muncile gospodăreşti şi i-au asigurat cele necesare traiului, organizând şi ocupându-se şi de înmormântarea acesteia.

 Din probele mai sus arătate rezultă, în mod evident, că nu este întrunită latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât intimatul nu a imitat semnătura vânzătoarei, ci doar a ajutat-o pe aceasta să semneze însă punând mâna sa peste mâna acesteia, aşa cum arată martorii, este posibil să fi imprimat scrisului unele trăsături ale scrisului său.

 Pe de altă parte, latura subiectivă a infracţiunii constă în intenţie directă, calificată prin scop, privind atât acţiunea de falsificare, cât şi cea de folosire a înscrisului falsificat, urmărind valorificarea unui înscris cu conţinut neadevărat.

Ori, intimatul nu a acţionat cu o astfel de intenţie, ci doar a ajutat-o pe vânzătoare să-şi exprime, prin semnătură, consimţământul cu privire la încheierea actului juridic respectiv, semnificativ, din acest punct de vedere fiind faptul că, aşa cum am arătat mai sus, cu ocazia procesului civil desfăşurat la judecătoria Novaci, vânzătoarea CV, personal, la interogator, a confirmat realitatea operaţiunii juridice, nefiind întrunită nici latura subiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În aceste condiţii este evident că urmărirea penală este completă neexistând alte împrejurări care să fie nevoie a fi elucidate, efectuarea unei noi expertize grafice, de această dată judiciară, neavând relevanţă şi, prin urmare, trimiterea cauzei la procuror nu se justifică.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. b Cod procedură penală tribunalul va admite recursul declarat de intimatul ND împotriva sentinţei penale nr. 92 din 15 septembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr. 287/265/2010, pe care o va casa în întregime şi rejudecând va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenţi împotriva rezoluţiei  din 28.07.2009 emisă de procuror în dosarul nr. 597/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci.

Domenii speta

Spete similare