Drept penal. partea generală. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Savârsirea faptei de catre inculpat într-un termen scurt, derularea activitatii infractionale în mod simplist din punct de vedere al conceperii si comiterii acesteia, pentru asigurarea nevoilor familiei, valoarea nu prea ridicata a prejudiciului, conduita buna anterioara a acestuia, dovedesc ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, ceea ce impune aplicarea art. 181 Cod penal. Numai starea de recidiva a inculpatului nu exclude aplicarea art. 181 Cod penal, dimpotriva, faptul ca acesta este angajat si, pâna în prezent, nu a comis alte abateri, constituie premise ca se poate integra în societate.

a) Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea nr.467/P/1999, inculpatul L.A. a fost trimis în judecata, pentru comiterea infractiunii prev.de art.302 cu aplic.art.41 al.2 cod penal, prin aceea ca, în perioada 1995-1996, a introdus în tara, fara autorizatie corespunzatoare, autoturisme  în vederea vânzarii, desi actele sale erau considerate operatiuni de import.

Prin sentinta penala nr.1902/7.09.2001, dosar nr.6788/1999, Judecatoria Tulcea a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa  de 3 ani închisoare, cu aplic. art.81 cod penal si a respins actiunea civila formulata de D.R.V. Galati, ca inadmisibila.

Prin decizia penala nr.290/30.10.2001, în dosarul nr.2596/2001, Tribunalul Tulcea a admis apelurile partii civile D.R.V. Interjudeteana Constanta si inculpatului L.A., a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleasi instante de fond, în vederea garantarii dreptului la aparare a inculpatului.

Rejudecând, prin  sentinta penala nr.281 din 8.02.2002, dosar nr.6230/2001, Judecatoria Tulcea l-a condamnat pe inculpatul L.A. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, cu aplic.art.81 cod penal si art.1 din Legea nr.137/1997 pentru infractiunea prev.de art.302 cu aplic.art.41, art.74 lit.”a,c”, art.76 lit.”d” cod penal, respingând ca inadmisibila actiunea civila.

Prin decizia penala nr.316/9.12.2002, în dosarul nr.1853/2002, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondate, apelurile inculpatului L.A. si partii civile D.R.V.I. Constanta.

Prin decizia penala nr.214/P/23.03.2003,  pronuntata în dosarul nr.247/P/ 2003, Curtea de Apel Constanta a admis, în baza art.385/15 pct.2 lit.”c” cod pr.penala, recursurile inculpatului L.A. si partii civile D.R.V.I. Constanta,  a casat sentinta penala nr.281/2002 si decizia penala nr.316/2002  si a trimis cauza spre rejudecare primei instante, pentru a rezolva fondul, în sensul pronuntarii asupra actiunii civile, pe fond.

Rejudecând, prin sentinta penala nr.3286, pronuntata la data de 28.11.2003, în dosarul nr.2697/2003,  Judecatoria Tulcea a hotarât condamnarea inculpatului L.A., pentru infractiunea prev.de art.302 cod penal, cu aplic.art.41 cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic.art.81 cod penal si art.1 din Legea nr.543/2002.

In fapt, pe baza probelor administrate, s-au retinut urmatoarele:

In perioada noiembrie 1995-martie 1996, în baza unor discutii prealabile, inculpatul L.A. a întocmit în Austria trei contracte de donatie catre parohia „Sf.Treime” din mun.Tulcea, a trei autoturisme marca „Renault 9”. Inculpatul a adus autoturismele în tara si le-a predat preotului D.T. care i-a dat suma de 3.000.000 lei. Beneficiarul s-a ocupat de îndeplinirea formalitatilor vamale.

Tot în cursul anului 1995, inculpatul a adus un autoturism pe care  l-a dat preotului A.G., pentru suma de 3.500.000 lei.

Prin decizia penala nr.131/22.04., pronuntata în dosarul nr.1153/2004, Tribunalul Tulcea a admis apelul Parchetului, a desfiintat sentinta  cu privire la disp.art.372 cod pr.penala si la gresita aplicare a legii de gratiere, dispunând condamnarea inculpatului L.A., pentru infractiunea prev.de art.302 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal, art.74 lit.”a,”c si art.76 lit.”d” cod penal, la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, cu aplic.art.81 cod penal si art.1 din Legea nr.137/1997.

Prin aceeasi decizie, tribunalul a respins, ca nefondate, apelurile inculpatului si partii civile.

Instanta de apel a constatat ca Judecatoria Tulcea a încalcat disp.art.372 cod pr.penala, agravând situatia inculpatului în propria cale de atac, prin aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare, în loc de cea de 1 an si 6 luni închisoare stabilita în prima faza prin hotarârea desfiintata în apelul incupatului.

S-a mai constatat ca pedeapsa este gratiata, potrivit Legii nr.137/1997, anterioara Legii nr.543/2002.

Impotriva hotarârii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul L.A., motivând ca este nevinovat, precum si partea civila Autoritatea Nationala a Vamilor - reprezentata prin D.R.V. Constanta, cu privire la cuantumul despagubirilor civile.

Criticile formulate de recurentul-inculpat sunt fondate, în parte, pentru considerentele expuse în continuare:

Astfel, activitatea inculpatului, constând în introducerea în tara, în mai multe rânduri,  de autoturisme aduse din strainatate si valorificarea acestora, chiar prin contracte de donatie, constituie operatiuni de import. Cum aceste operatiuni s-au efectuat fara licenta de import, fapta inculpatului este prevazuta de art.302 cod penal.

Insa, pentru a se angaja raspunderea penala, pe lânga savârsirea cu vinovatie  a faptei prevazuta de legea penala, trebuie ca aceasta  sa prezinte si pericolul social concret al infractiunii.

Ori, în cauza, în raport de criteriile prev.de art.181 cod penal, savârsirea faptei într-un termen scurt, la solicitarea beneficiarilor, fara vreun folos material deosebit (sumele primite reprezentând cheltuielile aferente donarii si transportarii autoturismelor), conduita buna anterioara si ulterior pâna la solutionarea cauzei, fapta inculpatului, prin atingerea minima adusa relatiilor sociale referitoare la buna desfasurare a comertului exterior, fiind lipsita, în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al infractiunii.

Prin urmare, procedându-se la condamnarea inculpatului, hotarârile atacate sunt supuse casarii pentru cazul prev.de art.3859 pct.18 cod pr.penala.

In concluzie, în baza art.38515 pct.2 lit.”d” cod pr.penala, recursul inculpatului va fi admis, se vor casa hotarârile atacate si, potrivit art.11 pct.2 lit.”a” comb.cu art.10 lit.”b1” cod pr.penala rap.la art.181 cod penal, se va dispune achitarea pentru infractiunea prev.de art.302 cu aplic.art.41 al.2 cod penal, respingându-se actiunea civila; fapta fiind savârsita anterior intrarii în vigoare a Legii nr.137/1997 privind gratierea unor pedepse, inculpatul nu se va mai sanctiona, conf.art.7 din aceasta lege.

Domenii speta

Spete similare