Plangere impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale Inadmisibilitatea plangerii pentru lipsa interesului legitim vatamat

Constată că s-a înregistrat la aceasta instanţa plângerea formulată de petentul L A C împotriva actelor procurorului  din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

În plângerea formulată petentul a arătat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de O C sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 al. 1, 3 şi 5 C.p. (înşelăciune), prev. de art. 246 C.p. (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor), prev. de art.288 C.p. (fals material în înscrisuri oficiale) şi  prev. de art. 291 C.p. (uz de fals), sunt realizate sub laturile constitutive ale infracţiunilor reclamate şi se impune trimiterea în judecată a făptuitorului O C şi că procurorul deşi a administrat probe după infirmarea urmăririi penale de către procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 10 iulie 2009, a adoptat aceeaşi soluţie, fără a constata acest fapt.

A susţinut că dispoziţia dată de conducatorul unitatii de invatamant superior, făptuitorul O C, a fost una prejudiciabilă pentru institutie, restituirea sumelor încasate de la studenţii din municipiul I fiind una abuzivă.

Au fost depuse copii ale actelor aflate şi în dosarul de urmărire penală, respectiv: copia rezoluţiei procurorului ; copia rezoluţiei prim procurorului adjunct  ; copii ale unor articole apărute în presă legat de faptele reclamate ; topul integrităţii universităţilor româneşti ; decizia nr. x /2009 şi procesul verbal al şedinţei extraordinare al Senatului unitatii de invatamant superior .

Analizând dosarul de faţă instanţa  a reţinut următoarele:

La data de xx / .2009, la Inspectoratul Poliţiei Judeţului Sibiu a fost înregistrată plângerea numitului L A C, profesor universitar doctor in cadrul unitatii de invatamant superior. Din studiul plângerii rezultă că O C, datorită managementului defectuos pe care îl practică, a făcut ca această instituţie de învăţământ să fie grav afectată şi s-a anexat în acest sens articole din ziarele „BZ”  municipiul Iaşi din  2009.

Astfel, se arată că la Facultatea de Medicină , specializarea Nursing, care pregăteşte asistenţi medicali cu studii superioare, s-au şcolarizat un număr de 750 de studenţi, iar peste 200 dintre ei provin din municipiul I Aceştia, fiind angajaţi, nu puteau veni in municipiul S pentru ore, motiv pentru care li s-ar fi promis că aceste ore se vor ţine in municipiul  I, în zilele de sâmbătă şi duminică. Orele nu s-ar fi ţinut, fiind trimise studenţilor C.D.-uri conţinând cursurile neefectuate de cadrele didactice, însă profesorii au fost pontaţi şi plătiţi pentru aceste deplasari.

Au fost audiaţi, prin sondaj, un număr de 11 studenţi, inclusiv cei la care se face referire în ziarul amintit, ocazie cu care s-ar fi stabilit că în municipiul I nu s-a ţinut nici un curs de către cadrele Facultăţii de Medicină din municipiul S, toate fiind efectuate în sălile de curs ale facultăţii. Studenţii audiaţi au declarat în unanimitate că articolul apărut în ziarul „BZ”  este unul denigratoriu la adresa lor şi a Facultăţii de Medicină  din municipiul S şi că nimic din ceea ce s-a scris nu este adevărat.

Petentul a susţinut că această situaţie se datorează managementului defectuos şi fraudulos al rectorului O C şi a celor care îl înconjoară din mari interese economice. S-a apreciat în plângere că  unitatea de invatamant superior a fost grav afectată de aceste fenomene negative, situaţie datorată exclusiv conducerii ei.

Prin rezoluţie procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de OC în baza art. 10 lit. a C.p.p. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215, 246, 288, 291 Cod penal reţinându-se în esenţă că:

Procedându-se la verificarea celor semnalate, s-au audiat prin sondaj 11 studenţi înscrişi la specializarea Nursing din cadrul Facultăţii de Medicina, a relevat că toate cursurile pentru disciplinele din cadrul acestei specializări s-au desfăşurat la sediul din municipiul S al facultăţii şi nu in municipiul I aşa cum se susţine în plângere şi cum s-a scris în ziarele propuse de petent ca probe în cauză. Totodată, verificându-se contractele de şcolarizare, evidenţa cursurilor, a pontajelor şi a sumelor încasate, nu s-au constatat nereguli, astfel că sesizarea petentului nu se confirmă.

Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petentul LAC care susţine că verificările efectuate sunt incomplete deoarece nu s-a stabilit prejudiciul cauzat unitatii de invatamant prin dispoziţia abuzivă a făptuitorului de a se restitui sumele încasate pentru contractele de şcolarizare legal încheiate, nu a fost efectuat nici un act de cercetare penală in municipiul I, nu a fost audiată în calitate de martoră, jurnalista care a scris articolele referitoare la problema studenţilor de la specializarea Nursing şi s-a pierdut din vedere faptul că sesizarea pe care petentul a adresat-o parchetului nu avea caracter penal, ci urmărea ca în temeiul Ordonanţei nr. 277/2002 doar obţinerea unui răspuns cu privire la rezultatele anchetei jurnalistice efectuate. Petentul arată din cauza acestei sesizări, i-a fost desfăcut contractul de muncă pe care îl avea cu respectiva unitate de invatamant, apreciindu-se de către conducerea instituţiei că prin acţiunile sale a adus grave prejudicii de imagine universităţii.

Prin rezoluţia emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 10 iulie 2009, s-a dispus infirmarea soluţiei procurorului şi administrarea altor probe pentru următoarele motive:

Deşi se afirmă că au fost audiaţi prin sondaj un număr de 11 studenţi din municipiul I înscrişi la specializarea Nursing, cu toate acestea nu a fost audiată nici o persoană dintre cele care şi-au retras dosarul de la Facultatea de medicină, pentru a se afla motivele retragerii şi circumstanţele restituirii banilor pentru taxele de şcolarizare. Audierea exclusivă a celor care sunt şi în prezent studenţi ai institutiei nu poate fi relevantă şi nu conduce la lămurirea cauzei.

Se impunea audierea în calitate de martoră a jurnalistei M O, cea care a declanşat anchetele jurnalistice publicate în ziarele B Z din luna februarie a anului 2009, cu atât mai mult cu cât apariţia acestor articole l-au determinat pe petent să ceară verificarea realităţii celor afirmate în ziare.

Cercetările efectuate sunt incomplete deoarece nu clarifică în ce împrejurări a fost luată decizia de restituire a sumelor încasate pentru contractele de şcolarizare legal încheiate. Restituirea acestor sume de bani, în condiţiile în care contractele erau legal încheiate şi institutia de invatamant îşi respectase obligaţiile, apare ca nejustificată şi se impune continuare cercetărilor sub acest aspect. Se va proceda la audierea făptuitorului, se vor identifica şi alţi martori din unitate care pot da relaţii în legătură cu acest aspect şi se va stabili care este suma pe care a pierdut-o instituţia urmare deciziei de restituire a sumelor încasate legal. Se vor administra orice alte probe necesare soluţionării legale şi temeinice a cauzei.

Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a reţinut că chiar dacă petentul nu a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu o sesizare penală în înţelesul art. 223 din Codul de procedură penală, solicitările sale pot fi luate în considerare de organele de urmărire penală care se pot sesiza din oficiu, conform art. 221 alin. 1 teza a III-a şi astfel se pot declanşa cercetări penale chiar şi în lipsa unei plângeri sau a unui denunţ.

După administrarea probatoriului dispus, prin rezoluţia procurorului din 10.03.2010 s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul O C reţinându-se că în anul universitar 2008-2009 la cursul de „Asistenţi medicali” s-au înscris cca. 700 de studenţi din care aproximativ 300 din judeţele din Moldova. De menţionat faptul că toţi cursanţii au achitat parţial taxa de înscriere, cunoscând de altfel forma de învăţământ (zi) a acestui curs, ce a fost prezentată atât la sediul facultăţilor de medicină cât şi pe site-ul Ministerului Învăţământului şi al ULBS.

În cursul anului 2009, şi până să beneficieze de vreun serviciu din partea universităţii sibiene, datorită unor articole apărute în mass media, însuşite de altfel şi de unele cadre didactice din cadrul institutiei de invatamant, un număr de 282 de cursanţi din municipiul I, au solicitat retragerea din cadrul programului precum şi restituirea taxei.

Faţă de această situaţie şi având în vedere pe de o parte prejudiciul de imagine adus universităţii, declanşarea acesteia în cadrul clasamentelor, pierderea viitorilor cursanţi, colaborările externe ale universităţii, iar pe de altă parte restituirea taxei, biroul senatului a luat hotărârea de a restitui taxa de şcolarizare celor care s-au retras şi care practic nu beneficiaseră încă de serviciile programului aferent.

Totodată procurorul a reţinut că din completarea cercetărilor efectuate în cauză nu au rezultat abateri care să facă obiectul unor fapte de natură penală şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de O C.

Analizând dosarul de faţă instanţa reţine următoarele:

Din examinarea art. 2781  al. 1 C.p.p. rezultă că posibilitatea atacării în justiţie a soluţiei procurorului de netrimitere în judecată a fost conferită în mod limitativ persoanelor vătămate ori persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceste soluţii.

În cauză, petentul are calitatea de denunţător conform art. 223 al. 1 C.p.p., nu este parte vătămată în sensul art. 24 C.p.p., şi nu a invocat şi nici nu a dovedit prin soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de persoanele menţionate în plângerile formulate că i-ar fi fost vătămate interese legitime, private.

Împrejurarea că după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a ajuns la concluzia inexistenţei faptelor denunţate nu constituie pentru petent o vătămare a intereselor sale legitime în sensul textului invocat, care să-i confere acestuia accesul la procedura atacării rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.

Cum nici în cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (prejudiciul fiind localizat în patrimoniul institutiei de invatamant superior, care nu a considerat că există vreo pagubă urmare returnării taxelor studenţilor din municipiul  I şi nici nu a înţeles să formuleze acea plângere penală în cauză)şi nici în cazul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3,5 C.p. (prejudiciul fiind eventual localizat în dauna studenţilor ) petentul nu a probat lezarea vreunui interes legitim privat, personal, cum nici nu a indicat în ce anume ar consta falsul şi uzul de fals, tribunalul a reţinut că plângerea sa este inadmisibilă şi a  respins-o ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă (în acest sens a se vedea şi practica instanţei supreme Î.C.C.J.-secţia penală, decizia nr. 2387/8 aprilie 2005; Î.C.C.J. –secţia penală, decizia nr. 5338/18 septembrie 2006).

Faţă de cele de mai sus şi în temeiul art.278 ind. 1 al. 8 lit. a C.p.p.,Tribunalul a respins plângerea formulată de petentul L A C contra rezoluţiei procurorului ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare