Anulare act – clauze abuzive contract bancar încheiat cu o persoană juridică – lipsa calităţii de consumator a persoanei juridice.

Sentinţă civilă 694 din 12.04.2019


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.10.2017 sub nr. de dosar 6823/866/2017 reclamanta societatea A.F.SRL a  solicitat, în contradictoriu cu pârâta R.B.R..SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de credit in descoperire de cont nr. 66 din 23.11.2005 (cu opt acte adiţionale), a contractelor de credit Flexi IMM nr. 342/18.06.2009, nr. 389 din 2.02.2010 si nr. 5 din 20.10.2010, fiecare cu câte un act adiţional si a contractului de credit pentru capital de lucru nr. 6 din 20.10.2010 ca urmare a constatării caracterului abuziv al următoarelor articole: 2 pct.2.2, 4 pct.4.1, 4.2, 5 pct.5.1,5.2,5.5,5.8 (contractul 66/2005), dar și in actele adiţionale aferente cu privire la condiţii de utilizare, dobânzi si comisioane; 3 pct.3.1,3.6, 4 pct.4.1, 4.3, 4.4, 4.5, 4.7 (contractul 342/2009), dar si in actul adiţional aferent cu privire la comisioane; 3 pct.3.2, 3.6, 3.7, 4 pct.4.1, 4.2, 4.3,4.4, 4.5 (contractul 389/2010), dar si in actul adiţional aferent cu privire la comisioane; 3 pct.3.2,3.3,3.6, 4 pct.4.1, 4.3, 4.4, 4.5(contractul 5/2010), dar si in actul adiţional aferent cu privire la comisioane; 3 pct.3.1, 3.2, 3.6, 4pct.4.1, 4.3, 4.4, 4.5 (contractul 6/2010).

În  motivare s-a arătat că începând din anul 2005, societatea reclamanta a inițiat relaţii de creditare cu R.B.R. în vederea desfășurării activității ei economice. Iniţial, ambele părți au semnat contractul de credit  descoperire de cont nr. 66 din 9.11.2005, prin care banca a împrumutat societatea reclamanta cu suma de 50 000 RON pentru o perioada de un an.

Banca a impus împrumutatului la art. 2 pct.2.2, în mod abuziv și discreționar, fără o negociere directa și serioasa, o clauza de reziliere unilaterala a contractului de credit necondiționata de apariția vreunui caz de culpă, arătându-se ca ’’ împrumutatul accepta faptul ca prezentul credit este acordat în condiţii de neangajare, Banca având dreptul, oricând in perioada de creditare, necondiţionat de apariţia vreunui caz de culpa, de a decide oprirea utilizării creditului...”. În aceste condiţii susține reclamanta încălcarea flagrantă a oricăror minime limite de încheiere a unei convenţii de credit, în sensul că, în mod absolut unilateral și numai în funcţie de voinţa Băncii, creditul exista sau nu.

Referitor la dobândă, aceasta a fost statuată ca fiind fluctuanta în sensul calculării ei (rata anuala a dobanzii-35%) la momentul semnării contractului la un procent de 5,25 % (rata de baza) plus o marja fixa de 5 puncte procentuale. Abuziva a fost în primul rând stabilirea modalităţii de calcul a dobânzii in sensul ca nu exista titulatura de marja fixa de 5 puncte procentuale, deci ori e o marja ori e fixa și nu se specifică 5 puncte procentuale din ce.

De asemenea, orice modificare de calcul a dobânzii va fi afișată, iar împrumutatul va fi nevoit să o accepte, fără vreo negociere în acest sens, clauza deja desemnata ca fiind abuziva de legislaţia in vigoare. Rata de baza este rata dobânzii pentru valuta si aceasta poate fi revizuita periodic de Banca având in vedere condiţiile dominante ale pieţei cu comunicarea ei prin afişare la sediile Băncii, însă, de asemenea, tot conform art. 15 din contractul de credit, abuziv, pot fi luate in calcul si anumite conjuncturi economice interne si internaţionale.

Cu privire la comisioane si acestea sunt abuzive in sensul ca exista la art. 5 pct.5.1. un comision de acordare/prelungire in valoare de 1% plătibil la data încheierii contractului calculat la valoarea lui integrala. S-a încălcat flagrant norma legala cuprinsa in Legea 190/1990 la art.15 care precizează ca ”in sarcina împrumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentaţiei de credit si constituirii ipotecii si garanţiilor aferente”.

Abuzive în acelaşi sens sunt și comisioanele cuprinse în punctele următoare ale convenţiei de credit fiind astfel stabilite comisioane de modificare în valoare de 100 euro fiecare act adiţional, de majorare a liniei de credit de 1% din suma majorata, precum si un comision de 1% de nerespectare a clauzei de rulaj.

 Banca nu a negociat cu împrumutatul contractul, ci, dimpotrivă, în momentul semnării contractului, acesta i-a fost prezentat în forma deja scrisa, expusa semnării, fără alte elemente de negociere.

La convenţia de credit iniţială au fost încheiate următoarele opt acte adiţionale in sensul următor: nr. 1/09.11.2006, nr. 2/07.05.2007, nr. 3/02.05.2008, nr. 4/30.04.2009, nr. 5/18.06.2009, nr. 6/28.05.2010, nr. 7/10.05.2011 și nr. 8/16.08.2011.

Prin actul adiţional nr. 1/9.11.2006 se prelungeşte valabilitatea facilitaţii pana la 7.05.2007, se măreşte rata de baza a dobânzii la 8,9%, se măreşte comisionul de prelungire la 1,5%, se menţin comisioanele de 1% la modificare si majorare și se introduc alte trei noi comisioane abuzive, respectiv comision de analiza de 150 RON, comision de evaluare a garanţiilor de 350 RON si comision de neutilizare de 0,01% pe zi.

Prin actul adiţional nr. 2/7.05.2007 se prelungeşte valabilitatea facilitaţii până la 03.05.2008, scade, dar nu până la valoarea iniţiala, rata de baza la 7,8% (scade marja fixa la 4 puncte procentuale) și se menţin toate comisioanele de la actul adiţional nr. l.

Prin actul adiţional nr. 3/2.05.2008 se prelungeşte valabilitatea facilitaţii pana la 1.05.2009, se măreşte facilitatea pana la limita maxima de 120 000 RON, scade pana la valoarea iniţiala, rata de baza la 5,25% (scade marja fixa la 4 puncte procentuale), se menţin toate comisioanele de la actul adiţional nr. l si se mai introduce un alt comision nou, alt comision de prelungire de 2%.

Prin actul adiţional nr. 4/30.04.2009 se prelungeşte valabilitatea facilitaţii pana la 4.08.2009 se menţine facilitatea pana la limita maxima de 120 000 RON, se menţine la valoarea iniţiala, rata de baza la 5,25% , însă creste exponenţial marja fixa la 13 puncte procentuale, iar la art. 4 pct.4.2., se stabileşte modificarea valorica periodică a Ratei de baza, cât și modificarea referinţei la Rata de baza cu referinţa la valoarea unui alt indice sau unei alte rate practicate pe piaţa financiar bancara sau stabilite de Banca pe baza unei/unui astfel de rate/indice, se menţin comisioanele de prelungire și majorare de 1 % și cel anterior de prelungire de 2 %, de analiza de 150 RON, se înlătură comisionul de neutilizare, se introduce un alt comision de prelungire perceput pro rata de 0,38%, dar și comisioane pentru emiterea scrisorilor de garanţie de 0,25%, respectiv 0,50%.

Prin actul adiţional nr. 5/18.06.2009 se prelungeşte valabilitatea facilitaţii pana la 03.06.2010, se măreşte facilitatea pana la limita maxima de 320 000 RON, se menţin comisioanele de prelungire si majorare de 1 % si cel inițiat anterior de prelungire de 2 %, de analiza de 150 RON, reapare cel de evaluare a garanţiilor de 350 RON, se menţine înlăturarea comisionului de neutilizare, se menţin comisioanele de prelungire perceput pro rata care se măreşte la 1,5 % si cele pentru emiterea scrisorilor de garanţie de 0,25%, respectiv 0,50%.

Prin actul adiţional nr. 6/28.05.2010 se prelungeşte valabilitatea facilitaţii până la 13.05.2011, se măreşte facilitatea pana la limita maxima de 390 000 RON, se măreşte marja fixa la 6 %, se menţin comisioanele de prelungire și majorare de 1 % si cel inițiat anterior de prelungire de 2 %, de analiza de 150 RON, reapare cel de evaluare a garanţiilor de 350 RON se menţine înlăturarea comisionului de neutilizare, se menţin comisioanele de prelungire perceput pro rata de 1,5 % si cele pentru emiterea scrisorilor de garanţie de 0,25%, respectiv 0,50%.

Prin actul adiţional nr. 7/10.05.2011 se prelungeşte valabilitatea facilitaţii pana la 9.05.2012 se micşorează facilitatea pana la limita de 190 000 RON, se menţine marja fixa la 6 %, se menţin comisioanele de acordare, de prelungire, de modificare și de majorare de 1 % și cel inițiat anterior de prelungire de 2 %, se menţine înlăturarea comisionului de neutilizare, se menţin comisioanele de prelungire perceput pro rata de 1,5 % si cele pentru emiterea scrisorilor de garanţie de 0,25%, respectiv 0,50% și se introduce un nou comision de administrare de 0.09%.  Totodată, se acorda un nou credit pentru finanţarea activității curente in suma de 199.908,93 RON, cu scadență finala la 09.05.2014, cu o dobânda fluctuantă in funcţie de rata de referinţa la care se adaugă o marja fixa de 6 puncte procentuale. Se introduce și dobânda penalizatoare cu o marja fixa de 15%. Comisioanele sunt, de asemenea, abuzive ca anterioarele in sensul unui comision de acordare de 0,75%, comision de administrare de 0,25%, comision de modificare de 1% si comision de rambursare anticipata de 3,5%.

Prin actul adiţional nr. 8/16.08.2011 se prelungeşte valabilitatea facilitaţii până la 09.05.2014, se menţine facilitatea pana la limita de 190 000 RON, se micşorează comisionul de rambursare anticipata la 0,5% si se introduce un comision nou, de modificare in procent de 0,5 % a condiţiilor de derulare a contractului.

De asemenea, prin contractul de credit FLEXIMM nr. 342/18.06.2009 a fost acordat un credit în valoare de 60.0000 lei, cu scadență la 03.06.2014, dobândă fluctuanta compusa din rata de referinţa plus 4,5%, dobânda penalizatoare fluctuanta compusa din rata anuala a dobânzii plus 15 %, comision de administrare de 0,75 %, comision de modificare de 1% și comision de rambursare anticipata de 1,5%.  Prin actul adițional nr. 1/16.08.2011 s-a stabilit o rescadențare la 3.06.2014 pentru suma de 35 000 lei și un comision de monitorizare de 0,25%.

Prin contract de credit FLEXIIMM nr. 389/2.02.2010 s-a acordat un credit în valoare de 150 000 lei, cu scadența la 21.11.2014, dobândă fluctuantă compusă din rata de referinţa plus 6,5%, dobânda penalizatoare fluctuantă, compusa din rata anuala a dobânzii plus 15 %, comision de administrare de 0,75 %, comision de evaluare de 1%, comision de rambursare anticipata de 1,5% și comision de analiza de 150 lei. Prin actul adiţional nr. 1/16.08.2011 s-a stabilit scadența la 21.11.2014 pentru suma de 105 263 lei, un comision de monitorizare de 0,25%, un comision de acordare de 0,75%, un comision de modificare de 0,5% și s-a micşorat. comisionul de rambursare anticipata la 0,5 %.

Prin contract de credit FLEXI IMM nr.5/20.10.2010 s-a acordat un credit în valoare de 125.000 lei, cu scadenta la 12.10.2015, dobândă fluctuanta compusa din rata de referinţa plus 7,5%, dobândă penalizatoare fluctuanta compusa din rata anuala a dobânzii plus 15 %, comision de administrare de 0,75 %, comision de evaluare de 1%, comision de rambursare anticipata de 1,5%  și comision de analiza de 150 lei. Prin actul adiţional nr. 1/16.08.2011 s-a stabilit scadenta la 12.10.2015 pentru suma de 106 250 lei, un comision de monitorizare de 0,25%, un comision de acordare de 0,75% și comision de modificare de 0,5%.

Prin contract de credit pentru capital de lucru nr.6/20.10.2010 s-a acordat un credit în valoare de 250 000 lei, cu scadenta la 20.04.2013, dobânda fluctuanta compusa din rata de referinţa plus 7,5%, dobânda penalizatoare fluctuanta compusa din rata anuala a dobânzii plus 15%, comision de administrare de 0,75 %, comision de evaluare de 1%, un comision de rambursare anticipata de 1,5%, un comision de analiza de 150 lei  și un comision de modificare de 1%.

Reclamanta a mai arătat că a încercat o negociere sau chiar eliminarea pe cale amiabila a acestor clauze abuzive, însă acest fapt nu a fost posibil, Banca refuzând chiar și să elibereze un extras de cont în condiţiile în care aceasta solicitare era obligatorie pentru pârâtă. Banca pârâtă a profitat de faptul ca în calitate de agent economic reclamanta nevoia de bani era mare, însă după derularea a nu mai puţin de 5 contracte de creditare de peste 12 ani, firma reclamanta nu are nici o evidenta clara a ceea ce plătit pana în prezent.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.

În probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză de specialitate.

Reclamanta a anexat acțiunii contractele încheiate, fiecare dintre ele cu actele adiționale aferente (f. 14-212).

Acţiunea a fost scutită de taxă judiciară de timbru.

Conform art. 201, alin. (1) Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea cererii și a înscrisurilor atașate către pârâtă care, în termenul de 25 de zile acordat a formulat întâmpinare.

Prin întâmpinare s-a arătat că prin sentinţa civila nr.758/09.04.2017 pronunţata in dosar nr. l1943/99/2013, Tribunalul laşi a admis cererea debitoarei SC.A.F. SRL de deschidere a procedurii de insolventa, în temeiul Legii nr. 85/2006, numind în calitate de administrator judiciar pe Cabinet Individual de Insolventa C. A.

Față de aceste aspecte a invocat excepţia lipsei calității de reprezentant a administratorului A. M. R. având în vedere că acţiunea a fost promovata de S.C. A.M. S.R.L., prin reprezentant A.M.R., în calitate de asociat unic și administrator, deşi societatea în cauza este in insolvență din data de 09.04.2014. La acest moment, debitoarea SC A.M. SRL este în procedura de reorganizare, activitatea ei fiind condusa de administratorul statutar sub supravegherea administratorului judiciar numit iniţial. În atare situaţie, de la data deschiderii procedurii insolventei și numirii administratorului judiciar, chiar și în ipoteza în care societăţii debitoare nu i s-a ridicat dreptul de administrare, societatea își desfășoară activitatea sub supravegherea judecătorului sindic, care urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor legale de către administratorul judiciar numit în cauza, printre care si obligaţia de a reprezenta societatea debitoare in instanţa, prin formularea de cereri si încheiere contracte de asistenta juridica cu avocaţi care sa apere interesele societăţii.

S-a mai invocat excepţia lipsei calității procesuale active a administratorului judiciar, în situaţia în care acesta ar aprecia ca își poate însuși aceasta acţiune. Dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 85/2006 republicata stabilesc expres si limitativ atribuţiile administratorului, atribuţii printre care nu se afla si aceea de a promova o acţiune cum este cea supusa prezentei judecaţi. Prin acţiunea formulata reclamanta solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contracte de credit in care are calitatea de debitor, iar nu de creditor, astfel încat nu se poate vorbi despre acţiuni in pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului.

A mai invocat pârâta excepţia lipsei calității procesuale active a SC.A.F. SRL in acţiunea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractual având în vedere lipsa calității de consumator a societăţii. Prin „consumator", conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, se înţelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociaţii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenţa prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, iar in categoria de „profesionist" intra, potrivit alin. 2, orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, în temeiul unui contract care intra sub incidenţa prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum și orice persoana care acționează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia. 

În acelaşi sens sunt și dispoziţiile art. 2 lit. b din Directiva CE 93/13/CEE care prevăd că: "în sensul prezentei directive: (...) consumator înseamnă orice persoana fizică sau juridică care, în cadrul contractelor care intră sub incidenţa prezentei directive, acționează în scopuri care se afla in afara meseriei, a domeniului de afaceri sau a profesiunii sale."

Or, creditele au fost acordate pentru desfășurarea activității comerciale a societăţii împrumutate.

Reclamanta SC.A.F.SRL nu se poate prevala de aceste dispoziţii legale, întrucât nu face parte din categoria consumatorilor protejaţi de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti și consumatori, la momentul încheierii contractului societatea făcând parte evident din categoria profesioniştilor.

Presupunând prin absurd ca reclamanta SC.A.F.SRL ar beneficia de protecţia conferita de legislaţia pentru consumatori, articolele din contractele de credit și din actele adiţionale la aceste contracte al căror caracter abuziv se invoca nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art.4 din Legea nr.193/2000. Sensul art.4 alin. 1 din Legea nr. l93/2000 este acela ca, doar daca sunt îndeplinite cumulativ anumite condiţii prevăzute de lege, prezumţia relativa a valabilității clauzei este răsturnata și clauza este catalogată, în temeiul acestei legi speciale, ca fiind abuziva.

Dobânda și comisioanele sunt elemente constitutive ale preţului contractului de credit astfel, clauzele atacate definesc parte din preţul contractului si atâta timp cat respectivele clauze sunt redactate de o maniera uşor de înţeles, fiind utilizaţi termeni si expresii uşor de înțeles, raportat la dispoziţiile art. 1 alin.1 si 2 din Legea nr. 193/2000, acestea nu au caracter abuziv, respectând întocmai prevederile legale in materie. Singura condiţie impusa de lege in acest sens este aceea ca respectivele clauze sa fi fost redactate intr-un limbai uşor inteligibil ceea ce se regăseşte in cazul in speţa prin determinarea cat se poate de explicita a dobânzilor si a comisioanelor. Clauzele criticate răspund exigentelor de claritate si transparenta, astfel ca orice client suficient de atent si avizat avea reprezentarea acestor costuri si consecinţele lor economice.

Este evident ca reclamanta prin reprezentantul sau a ales din oferta băncii produsele pe care le-a considerat corespunzătoare nevoilor proprii, în perfectă cunoştinţa de cauza, asumandu-și pe deplin efectele juridice obligatorii ale contractelor de credit li executându-le în consecinţa. Încheierea actelor adiţionale la contractele de credit presupune exprimarea unei noi manifestări de voinţa a părților în urma negocierilor purtate de acestea cu privire la modificările ce au fost aduse contractelor initiale. Prevederile actelor adiţionale sunt rezultatul voinţelor concordante ale ambelor părți contractante, respectiv rezultatul propunerilor si concesiilor părților.

Nu poate echivala cu absenta negocierii împrejurarea ca rezultatul negocierii nu a fost pe deplin satisfăcător pentru consumator, in sensul ca nu a putut valorifica toate propunerile sale sau nu a obținut costurile minime. Prin susţinerile sale reclamanta invoca numai lipsa negocierii directe a clauzelor criticate, or, la baza încheierii convenţiilor de credit in cauza exista negociere asa cum am motivat mai sus.

În ceea ce priveşte condiţia de buna - credință si condiţia dezechilibrului contractual, reclamanta nu argumentează si nu dovedeşte îndeplinirea acestor condiţii, or, caracterul abuziv al unei clauze nu se prezuma, ci trebuie sa fie dovedit. 

Legea 193/2000 vorbeşte despre un dezechilibru semnificativ, iar nu despre o simplă nemulţumire a consumatorului în ceea ce priveşte preţul creditului - „nu orice inegalitate prezintă relevanţă şi nu orice clauză care are efecte negative asupra consumatorului creează şi un dezechilibru semnificativ în raportul contractual. Prin urmare, simpla iterare generică a unui aşa - numit „dezechilibru", fără să fie explicată şi, cu atât mai puţin, dovedită existenţa lui, nu este de natură să confere unei clauze dintr-un contract încheiat cu un consumator natură „abuzivă".

Contractele de credit încheiate cu reclamanta nu au drept obiect credite ipotecare pentru investiţii imobiliare, astfel ca nu sunt incidente in cauza dispoziţiile Legii nr.190/1999 privind creditele ipotecare pentru investiţii imobiliare.

Reclamarea situaţiei de fapt făcută de împrumutat la 12 ani si respectiv 7 ani de la încheierea contractelor de credit, anume ca el nu a înțeles modul in care se stabileşte întinderea obligaţiei sale de plata pe dobândă si pe comisioane, nu poate fi acceptata. Elementele esenţiale ale contractelor de credit au fost înţelese si acceptate ca fiind corecte, complete si transparente la semnarea împrumuturilor, iar in condiţiile in care Banca nu a schimbat politica sa de stabilire a dobânzii contractuale si de percepere comisioane, nu poate fi acceptat ca au devenit dintr-o data incorecte, incomplete si opace.

Veniturile rezultate din dobânzile si comisioanele reglementate prin contractele de credit - asupra cărora părţile si-au manifestat voinţele juridice in deplina libertate si cunoaştere a legii, constituie venituri clar determinate, sau cel puţin determinabile. De aceea, lipsirea Băncii de contraprestațiile legal stabilite in contractele aflate in derulare, are efectul unei atingeri aduse proprietăţii in înţelesul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care nu ezita sa condamne statul roman pe acest tip de contencios.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă, art.969, 970, 1169 și 1079 vechiul Cod civil.

Pârâta a atașat întâmpinării extras din BPI nr. 10243/28.05.2014 vizând sentinţa de deschidere procedura insolventa a reclamantei SC.A.F.SRL (f. 220 - 223).

Conform art. 201, alin. (2) Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea întâmpinării și a înscrisurilor atașate către reclamantă, însă aceasta, în termenul de 10 de zile acordat, nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul din data de 18.12.2018 pârâta a renunțat la excepțiile lipsei calității de reprezentant a administratorului A. M. R. și lipsei calității procesuale active a administratorului judiciar invocate prin întâmpinare. Instanța a calificat ca fiind apărare de fond excepția lipsei calității procesual active a reclamantei invocată de pârâtă, față de considerentele care au stat la baza invocării acestei excepții.

În cursul cercetării judecătorești, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtei. A fost respinsă ca nefiind utilă soluționării cauzei proba cu expertiză contabilă. La termenul din data de 19.02.2019 pârâta a depus în scris răspunsul la punctele de interogatoriu (f. 68-69).

Reclamanta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual active a reclamantei invocată de pârâtă întrucât în temeiul Legii nr. 72/2013 privind combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultate din contracte încheiate între profesioniști sau între aceștia și autorități contractante, mai exact în baza art. 12-15, au fost introduse și reglementări juridice ale clauzelor și ale practicilor considerate abuzive în relațiile dintre profesioniști sau dintre aceștia și alte autorități contractante.  Pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între reclamanta SC.A.F.SRL și pârâta R.B.R..SA au fost încheiate următoarele contractele:

-Contractul de credit în descoperit de cont (overdraft) nr. 66/23.11.2005 având ca obiect acordarea unui credit revolving în suma de 50.000 RON pentru finanţarea activității curente a societăţii împrumutate, la care s-au încheiat 8 Acte adiţionale;

-Contractul de credit Flexi IMM nr. 342/18.06.2009 având ca obiect acordarea unui credit în suma de 60.000 RON pentru satisfacerea nevoilor de finanţare aferente realizării si/sau dezvoltării obiectului de activitate a societăţii împrumutate, modificat prin Actul adiţional nr. l/18.06.2009,

-Contractul de credit Flexi IMM nr.389/02.02.2010 având ca obiect acordarea unui credit în suma de 150.000 RON pentru satisfacerea nevoilor de finanţare aferente realizării și/sau dezvoltării obiectului de activitate a societăţii împrumutate, modificat prin Actul adiţional nr. 1/16.08.2011.

-Contractul de credit Flexi IMM nr. 5/20.10.2010 având ca obiect acordarea unui credit în suma de 125.000 RON pentru satisfacerea nevoilor de finanţare aferente realizării si/sau dezvoltării obiectului de activitate a societăţii împrumutate modificat prin Actul adiţional nr. l/16.08.2011.

-Contractul de credit pentru capital de lucru nr.6/20.10.2010 având ca obiect acordarea unui credit în suma de 25.000 RON pentru completarea capitalului de lucru necesar finanţării activității curente a societăţii împrumutate.

*

Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori recunoaște dreptul de a invoca prevederile sale doar unei anumite categorii de persoane și anume consumatorului, așa cum este el definit în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, respectiv, „Prin consumator se înțelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intra sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale”.

Din definiția acestui articol se desprinde, în mod indubitabil, ca dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori se adresează raporturilor juridice în care una dintre părți este o persoana fizica sau un grup de persoane fizice constituite în asociații. Scopul urmărit de către legiuitor prin promovarea acestei legi este de a proteja persoanele fizice, care acționează în scopuri din afara activității comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, așa cum este prevăzut și de Directiva Comunității Europene nr. 93/13.

Prin urmare, în sfera persoanelor cărora legea li se adresează, în calitate de „consumatori”, nu sunt incluse și persoanele juridice întrucât profesioniștii care încheie contracte în cadrul domeniului lor de activitate, nu se găsesc în aceeași situație de vulnerabilitate ca și persoanele care nu încheie astfel de contracte comerciale în mod obișnuit.

Inclusiv prin deciziile Curții Constituționale nr. 525/17.07.2018, nr. 360/24.09.2013 si nr. 1129/16.10.2008, au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor art. 2 din Legea nr. 193/2000, reiterându-se astfel interpretarea potrivit căreia în categoria consumatorilor nu sunt incluse persoanele juridice.

Persoanele juridice prezintă anumite particularități, ele fiind constituite în scopul desfășurării unei anumite activități, au patrimoniu propriu, organe de conducere, drepturi și obligații reglementate prin Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066 din 17 noiembrie 2004, și, implicit, posibilități sporite de acțiune în vederea analizei cu atenție a unor eventuale clauze abuzive. Acestea se înființează pe baza unei ficțiuni juridice în virtutea căreia dobândesc personalitate juridică. Persoanele juridice nu se pot compara însă cu persoanele fizice, între cele două existând deosebiri fundamentale de regim juridic, cum ar fi momentul dobândirii capacității de folosință și de exercițiu sau desfășurarea activităților autorizate.

Legiuitorul a fost determinat să adopte această soluție juridică pentru a respecta termenii unei directive a cărei transpunere era obligatorie. Astfel, prevederile legale din Legea nr. 193/2000 reprezintă transpunerea Directivei nr. 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Prevederile acestei legi se aplică acelor contracte de adeziune încheiate între profesioniști și consumatori. În art. 2 lit. b) din directiva menționată se prevede că prin „consumator” se înțelege orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale profesionale

De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a interpretat noțiunea de consumator în Hotărârea Cape și Idealservice MN RE (C 541/99 și C 542/99) și a stabilit că termenul de consumator astfel cum este definit de 2 lit. b) din directivă se referă doar la persoane fizice.

În speţă, după cum rezultă din conținutul tuturor contractelor încheiate, scopul acordării împrumuturilor a fost finanțarea activității curente a împrumutatului (art. 1.1 contract de credit în descoperit cont (overdraft) nr. 66/23.11.2005 și din contractul de credit pentru capital de lucru nr. 6/20.10.2010), respectiv satisfacerea nevoilor de finanțare aferente realizării și/sau dezvoltării obiectului său de activitate (art. 1.1 contracte de credit Flexi IMM nr. 342/18.06.2009, nr. 389/02.02.2010 și nr. 5/20.10.2010). 

Ca atare, scopul pentru care  reclamanta a încheiat contractele de credit menționate a fost acela de a–și finanța activitatea, necesară îndeplinirii obiectului său de activitate, acţionând astfel în cadrul activităţii sale comerciale. Pe cale de consecinţă, se constată că reclamanta nu intră în categoria de consumator în sensul dispoziţiilor legale sus amintite, Legea nr.193/2000 nefiind aplicabilă în speţă.

Față de cele menționate de către reclamantă prin concluziile scrise, mai constată instanța că, într-adevăr, dispozițiile art. 12-15 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante prevăd o serie de clauze contractuale şi practici abuzive, însă acțiunea astfel cum a fost formulată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, iar reclamanta nu își poate schimba temeiul de drept al acțiunii prin concluziile scrise, depuse după închiderea dezbaterilor și fără ca o astfel de susținere să fie pusă în dezbaterea contradictorie a părților, motiv pentru care nu vor fi analizate clauzele contractuale în raport de aceste dispoziții legale.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată formulată de reclamanta SC.A. M.SRL, în contradictoriu cu și pârâta R.B.R..SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta societatea AFI MEG.SRL, în contradictoriu cu pârâta R. B. SA.

Cu apel în 30 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 12.04.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,