Acţiune formulată în baza Legii nr. 544/2001 anterior punerii sub interdicţie a reclamantului. Consecinţele invocării excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu în faţa instanţei de recurs.

Acţiune formulată în baza Legii nr. 544/2001 anterior punerii

sub interdicţie a reclamantului. Consecinţele invocării excepţiei

lipsei capacităţii de exerciţiu în faţa instanţei de recurs.

Art. 43, 161 şi 243 Cod pr. civilă;

Art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004

În ipoteza în care acţiunea cu care a fost învestită

instanţa a fost introdusă anterior punerii sub interdicţie a

reclamantei, se impunea suspendarea de drept a judecăţii până

la numirea tutorelui.

Dacă nu s-a dispus suspendarea şi nici nu s-a făcut

dovada numirii şi citării unui tutore pentru reclamantă,  aşa

încât, judecata cererii formulată de aceasta s-a făcut fără a fi

avute în vedere prevederile art.43 din Codul de procedură civilă,

în faza procesuală a recursului nu se poate lua măsura verificării

numirii unui reprezentant pentru pusa sub interdicţie, de vreme

ce s-a făcut deja o judecată fie în condiţiile absenţei unui tutore,

fie a necitării acestuia.

Este adevărat că, potrivit art.20 alin.3 din Legea

nr.554/2004, cea care conţine reglementări procedurale şi pentru

soluţionarea cererilor întemeiate pe Legea nr.544/2001, instanţa

de contencios administrativ nu poate casa cu trimitere decât o

singură dată, însă, urmează să se reţină că textul are în vedere

situaţia în care prima instanţă nu a pronunţat fondul, deci a

soluţionat cauza în baza unei excepţii.

(Decizia nr. 840 din 30 septembrie 2009)

Prin cererea înregistrată la 22 noiembrie 2006, reclamanta

N.G. a chemat în judecată Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

solicitând să se clarifice situaţie contractului de garanţie imobiliară,

întrucât menţiunile făcute la OCPI nu respectă dispoziţiile legale.

Prin sentinţa nr.896/2006 Tribunalul Vâlcea a anulat acţiunea

ca netimbrată, hotărâre ce a fost casată de Curtea de Apel Piteşti prin

decizia nr.302/R-C/2007 în urma recursului declarat de reclamantă, şi

pricina a fost trimisă spre rejudecare, reţinându-se că acţiunile formulate

în condiţiile Legii nr.544/2001 sunt scutite de plata taxei de timbru.

După rejudecare, s-a pronunţat sentinţa nr.461/CAF/2009,

prin care acelaşi tribunal a respins cererea formulată de reclamantă,

reţinând că acesteia i s-au comunicat copii de pe actele existente în

arhiva de publicitate imobiliară cu privire la ipotecă şi radiere.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, din a

cărui redactare nu se pot desprinde care sunt motivele de critică, însă, în

condiţiile art.137 din Codul de procedură civilă, urmează a se observa, cu

prioritate, o excepţie de ordine publică.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art.43 din Codul de

procedură civilă, lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale

poate fi invocată în orice stare a pricinii, iar sancţiunea este cea la care se

referă art.161 din acelaşi act normativ.

Potrivit, însă, art.243 din Codul de procedură civilă, judecata

pricinilor se suspendă de drept „prin interdicţie sau punere sub curatelă a

unei părţi, până la numirea tutorelui sau curatorului”.

Din înscrisul de la filele 19-20, rezultă că prin sentinţa civilă

nr.2774/8 mai 2008, rămasă definitivă prin nerecurare, N.G. a fost pusă

sub interdicţie urmând ca autoritatea tutelară să  desemneze un tutore, iar

Autoritatea de Sănătate Publică Vâlcea să asigure o supraveghere

medicală permanentă.

Aşa cum s-a arătat mai sus, acţiunea cu care a fost învestită

instanţa a fost introdusă anterior punerii sub interdicţie a reclamantei,

ceea ce, potrivit textului precitat, atrăgea suspendarea de drept a judecăţii

până la numirea tutorelui.

În cauză, măsura suspendării nu a fost luată şi nici nu s-a

făcut dovada numirii şi citării unui tutore pentru N.G., aşa încât, judecata

cererii formulată de aceasta s-a făcut fără a fi avute în vedere prevederile

art.43 din Codul de procedură civilă.

În faza procesuală a recursului nu se poate lua măsura

verificării numirii unui reprezentant pentru pusa sub interdicţie, de vreme

ce s-a făcut deja o judecată fie în condiţiile absenţei unui tutore, fie a

necitării acestuia.

Este adevărat că, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004,

cea care conţine reglementări procedurale şi pentru soluţionarea cererilor

întemeiate pe Legea nr.544/2001, instanţa de contencios administrativ

nu poate casa cu trimitere decât o singură dată, însă, urmează să se reţină

că textul are în vedere situaţia în care prima instanţă nu a pronunţat

fondul, deci a soluţionat cauza în baza unei excepţii.

În speţă, pentru protejarea drepturilor procesuale ale

reclamantei puse sub interdicţie, Curtea, în baza art.304 pct.5 Cod

pr.civilă, a admis recursul, a casat hotărârea şi a trimis cauza spre

rejudecare la acelaşi tribunal, instanţă care va observa dacă a fost sau nu

numit un tutore, acţionând în raport de acest element şi de întinderea

capacităţii de exerciţiu a recurentei.

Domenii speta

Spete similare