Folosirea influentei ori autoritatii in scopul obtinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Abuz in serviciu. Coruperea alegatorilor. Achitare. Fapta nu exista. Fapta nu este prevăzută de legea penala

Data publicare portal: 02.10.2018

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X nr. X, înregistrat pe rolul Judecătoriei X sub nr. X, a fost trimis în judecată inculpatul P. G. cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prev. şi ped. de art. 13 din Legea 78/2000, abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C.pen. şi coruperea alegătorilor prev. şi ped. de art. 386 C.pen., cu aplic. art. 38 C.pen..

 În actul de sesizare s-a reţinut în fapt, că în data de X, inculpatul P. G., îndeplinind funcţia de preşedinte interimar al organizaţiei X, şi-a folosit influenţa pentru a dobândi drept sponsorizare pentru Primăria comunei X, jud. X, suma de X lei de la SC X în calitate de primar al comunei X, a dispus verbal, cu încălcarea art. 68 alin. (1) din Legea 215/2001, ca angajaţii Primăriei comunei X, să îndeplinească alte atribuţii decât cele prevăzute în fişele posturilor, respectiv să confecţioneze tichete pe care apoi să le distribuie locuitorilor comunei X, prejudiciind instituţia cu suma de X, urmărind să primească foloase constând în capital electoral; a oferit locuitorilor comunei X jud. Olt, tichete în baza cărora aceştia au primit sau urmau să primească alimente – mici, respectiv băuturi – bere şi sucuri – cu ocazia sărbătorii comunei, pentru ca aceştia să îl voteze pentru un nou mandat de primar al localităţii menţionate.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de X s-au respins cererile şi excepţiile formulate de inculpatul P. G. privind nelegalitatea actelor de urmărire penală ca neîntemeiate şi în temeiul dispoziţiilor art. 345 alin. 1 C.p.p., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. X al Parchetului de pe lângă Judecătoria X privind pe inculpatul P. G., cercetat în stare de control judiciar pentru săvârşirea infracţiunilor de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prev. şi ped. de art. 13 din Legea 78/2000, abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C.pen. şi coruperea alegătorilor prev. şi ped. de art. 386 C.pen., cu aplic. art. 38 C.pen., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Prin acelaşi act s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul P G.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi: inculpatul  P G, care a arătat că nu se consideră vinovat de faptele descrise în actul de sesizare, martorii X declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Din ansamblul probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X inculpatul P G a fost trimis în judecată inculpatul P G, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prev. şi ped. de art. 13 din Legea 78/2000, abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C.pen. şi coruperea alegătorilor prev. şi ped. de art. 386 C.pen., cu aplic. art. 38 C.pen., reţinând că în data de X, inculpatul P G, îndeplinind funcţia de preşedinte interimar al organizaţiei X, şi-a folosit influenţa pentru a dobândi drept sponsorizare pentru Primăria comunei X, jud. X, suma de X lei de la SC X; în calitate de primar al comunei X, a dispus verbal, cu încălcarea art. 68 alin. (1) din Legea 215/2001, ca angajaţii Primăriei comunei X, să îndeplinească alte atribuţii decât cele prevăzute în fişele posturilor, respectiv să confecţioneze tichete pe care apoi să le distribuie locuitorilor comunei X, prejudiciind instituţia cu suma de X lei, urmărind să primească foloase constând în capital electoral; a oferit locuitorilor comunei X, jud. X, tichete în baza cărora aceştia au primit sau urmau să primească alimente – mici, respectiv băuturi – bere şi sucuri – cu ocazia sărbătorii comunei, pentru ca aceştia să îl voteze pentru un nou mandat de primar al localităţii menţionate.

La data de X organele de cercetare penală au fost sesizate prin intermediul S.N.U.A.U. 112 de către numiţii X şi X (viitorul primar al comunei X) cu privire la faptul că primarul comunei X, jud. X, P G, cu ocazia zilei comunei a distribuit cetăţenilor bonuri cu ştampila Primăriei X în schimbul cărora aceştia au primit sau urmau să primească băuturi răcoritoare, bere şi mici, drept mită electorală, demarând cercetările pentru infracţiunea prev. de art. 386 C.pen. (fila X d.u.p.).

Organele de cercetare penală s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că în zona bazei sportive X se desfăşura ziua comunei, iar doi agenţi economici ofereau cetăţenilor care participau la eveniment băuturi răcoritoare, bere şi mici (doi sau trei) în schimbul unor bilete ce purtau ştampila rotundă cu stema ţării şi inscripţia „România – Comuna X, Judeţul X– Primar” (filele X d.u.p.) şi au procedat la ridicarea acestora pentru cercetări.

Instanţa reţine  că inculpatul P G a fost ales primar al comunei X, jud. X mai multe mandate consecutive, iar în perioada X a fost ales primar al comunei din partea formaţiunii politice X. Funcţia de viceprimar al comunei în acest mandat a fost deţinută de martora X. La alegerile locale din vara anului X inculpatul P G a candidat la funcţia de primar din partea formaţiunii politice X, iar martora X din partea formaţiunii politice X.

Prin hotărârea nr. X, Consiliul Local X a stabilit ca în ziua de X mai a fiecărui an să fie organizată festivităţi pentru Ziua comunei X (filele X d.u.p.) şi în anul X a fost organizată această zi aşa cum a rezultat din probele administrate, când cetăţenii comunei au fost invitaţi de primărie să participe la această serbare.

La data de X între Primăria comunei X reprezentată de primarul P G şi SC X prin administrator X, a fost încheiat contractul de sponsorizare nr. X prin care această din urmă societate sponsoriza unitatea beneficiară cu suma de X lei pentru organizarea festivităţilor privind ziua comunei (filele X d.u.p.), iar acest contract a fost înregistrat în registrul de intrări al Unităţii Administrativ Teritorială (fila X d.u.p.).

Întrucât Primăria comunei X avea suma de bani din sponsorizare pentru organizarea zilei comunei, în ziua de X inculpatul P G în calitate de primar, a convocat funcţionarii primăriei aducându-le la cunoştinţă că în data de X se va organiza ziua festivă a comunei. Cu acea ocazie s-a hotărât ca la această festivitate să fie invitaţi toţi cetăţenii comunei şi aceştia să primească gratuit din partea unităţii câte doi mici o bere sau o băutură răcoritoare, confecţionându-se în acest sens bonuri (tichete) de culoare albastră. Aceste bonuri au fost distribuite de angajaţii Primăriei Comunei X în două zile diferite, în câteva ore pe zi, în baza dispoziţiei verbale a inculpatului P G către toţi cetăţenii comunei X. Astfel, mai mulţi angajaţi ai Primăriei X de la diverse compartimente, martorii X s-au deplasat la locuinţele cetăţenilor comunei şi i-au invitat din partea primăriei pentru ziua de X să participe la ziua festivă a comunei, distribuindu-le acele bonuri, spunându-le că pot să consume gratuit doi mici sau o băutură răcoritoare sau bere, fără să le sugereze sau să le solicite altceva sau să voteze un anume candidat (în speţă primarul în funcţie) sau să nu voteze alţi candidaţi.(a se vedea declaraţiile martorilor audiaţi la urmărirea penală – filele X d.u.p.).

În ziua de X, ziua Sfinţilor X , în comuna X, jud. X s-a organizat atât hramul bisericii satul X de preotul din comună, la care au participat cetăţenii comunei, printre care şi martora X, candidat X pentru funcţia de primar, dar şi ziua festivă a comunei X organizată de primărie, pe baza sportivă, unde de asemenea au participat cetăţenii comunei şi inculpatul P G în calitate de primar al comunei, dar şi candidat X pentru funcţia de primar al comunei X.

Instanţa mai reţine că la niciuna dintre aceste manifestări, conform probelor administrate, nu s-a făcut campanie electorală, nu s-au scandat sloganuri sau lozinci electorale şi nici cetăţenilor nu li s-a solicitat de candidaţii implicaţi în alegerile locale din vara anului X să voteze sau să nu voteze vreun anume candidat.

Instanţa reţine că inculpatul P G a fost trimis în judecată pentru săvârşirea în concurs a trei infracţiuni prev. de art. 13, art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 şi art. 386 Cod penal. S-a reţinut în actul de sesizare că în drept „ fapta inculpatului P G care în data de X, îndeplinind funcţia de preşedinte interimar al organizaţiei X, şi-a folosit influenţa pentru a dobândi drept sponsorizare pentru Primăria comunei X, jud. X, suma de X lei de la SC X SRL; în calitate de primar al comunei X, a dispus verbal, cu încălcarea art. 68 alin. (1) din Legea 215/2001, ca angajaţii Primăriei comunei X, să îndeplinească alte atribuţii decât cele prevăzute în fişele posturilor, respectiv să confecţioneze tichete pe care apoi să le distribuie locuitorilor comunei X, prejudiciind instituţia cu suma de X lei, urmărind să primească foloase constând în capital electoral; a oferit locuitorilor comunei X, jud. X, tichete în baza cărora aceştia au primit sau urmau să primească alimente – mici, respectiv băuturi – bere şi sucuri – cu ocazia sărbătorii comunei, pentru ca aceştia să îl voteze pentru un nou mandat de primar al localităţii menţionate”, întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Art. 13 din Legea 78/2000 prevede că „fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite se pedepseşte cu închisoarea”.

Analizând probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa reţine că această infracţiune de care este acuzat inculpatul P G nu există. Deşi s-a reţinut că inculpatul P G în calitate de preşedinte interimar al organizaţiei X şi-a folosit influenţa pentru a dobândi drept sponsorizare pentru Primăria comunei X, jud. X suma de X lei de la SC X SRL Slatina, instanţa nu împărtăşeşte această susţinere şi acuzaţie, întrucât probele administrate în cauză nu au confirmat-o. Astfel, martorul X, administrator al SC X SRL , audiat la urmărirea penală (fil. X d.u.p.), a declarat: „Îl cunosc pe numitul P G, primar al comunei X, care în urmă cu circa trei săptămâni a venit la sediul societăţii şi mi-a solicitat dacă pot să fac o sponsorizare la Primăria X pentru ziua comunei. Am fost de acord şi am încheiat un contract în baza căruia am dat suma de X lei. Nu este prima dată când sponsorizez Primăria X”. Cu ocazia cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea aceluiaşi martor, care a declarat printre altele: „Îl cunosc pe PG ca fost primar al comunei X, iar în anul X a făcut o sponsorizare pentru comuna X şi am încheiat un contract în acest sens pentru suma de X lei pentru ziua comunei. Când mi-a solicitat aceşti bani inculpatul P G nu mi-a zis că este altceva decât primarul comunei X şi eu nu ştiam dacă inculpatul are o altă calitate sau dacă îndeplineşte o altă funcţie altundeva. Nu ştiam că inculpatul era sau este şef al filialei X sau  X, nu m-a interesat acest aspect şi nu l-am întrebat şi nici nu mi-a ceru bani în această calitate de preşedinte de filială locală de partid.” (fila X dosar).

Faptul că inculpatul P G deţinea şi funcţia de preşedinte interimar al organizaţiei X aşa cum a rezultat din înscrisurile existente de la dosar, dar care în ziua de X nu s-a prevalat de această funcţie, nu şi-a folosit influenţa ori autoritatea pentru a obţine de la SC X prin administratorul acesteia X drept sponsorizare suma de X lei pentru organizarea festivităţii „Ziua Comunei X” ce urma să se desfăşoare în ziua de X de ziua Sfinţilor X, nu conduce la concluzia că inculpatul a săvârşit această infracţiune.

Pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului pentru această infracţiune prev. de art. 13 din Legea 78/2000 este necesar din punct de vedere al laturii obiective  ca inculpatul să-şi fi declinat această calitate, funcţie – preşedinte X – iar suma de bani obţinută astfel drept sponsorizare să fie consecinţa folosirii influenţei ori autorităţii, respectiv de preşedinte al organizaţiei X, fără de care administratorul societăţii comerciale nu ar fi acordat sponsorizarea. Aşa cum instanţa a reţinut anterior, martorul audiat nemijlocit de instanţă dar şi la urmărirea penală, a declarat că în  nici un moment inculpatul nu s-a prevalat de vreo calitate sau vreo funcţie a vreunui partid politic pentru obţinerea sponsorizării organizării zilei festive a comunei.

În lipsa acestor elemente de fapt - care să contureze existenţa laturii obiective a infracţiunii, a condiţiilor de tipicitate obiectivă şi care să dovedească dincolo de orice dubiu acuzarea – instanţa reţine că infracţiunea prev. de art. 13 din Legea 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului P G nu există, fapt pentru care va dispune achitarea în temeiul art. 16 lit. a Cod procedură penală.

Inculpatul P G a mai fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000, reţinându-se în drept că „în calitate de primar al comunei X, a dispus verbal, cu încălcarea art. 68 alin. (1) din Legea 215/2001, ca angajaţii Primăriei comunei X, să îndeplinească alte atribuţii decât cele prevăzute în fişele posturilor, respectiv să confecţioneze tichete pe care apoi să le distribuie locuitorilor comunei X, prejudiciind instituţia cu suma de X lei, urmărind să primească foloase constând în capital electoral”.

Art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 prevede că „în cazul infracţiunii de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”.

Art. 297 Cod penal privind abuzul în serviciu prevede că „fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau în îndeplineşte defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau a intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani”.

Instanţa reţine că prin HCL nr. 9/11.04.2012 a Consiliului Local X s-a stabilit că în ziua de X a fiecărui an să se organizeze ziua comunei X. Inculpatul P G, în calitate de primar al comunei, după obţinerea sponsorizării de la SC X SRL  a dispus verbal ca o parte din angajaţii primăriei să confecţioneze şi să distribuie bonuri, tichete tuturor cetăţenilor comunei pentru a participa în ziua de X la serbarea zilei comunei, unde puteau consuma, gratuit câte doi mici şi o bere sau un suc din partea primăriei (a se vedea declaraţiile martorilor audiaţi în acest sens atât la urmărire penală cât şi la cercetarea judecătorească).

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul P G – dispunând verbal ca angajaţii Primăriei să îndeplinească şi alte atribuţii decât cele din fişa postului, adică să confecţioneze şi să distribuie bonuri tuturor cetăţenilor comunei, prejudiciind instituţia cu suma de X lei (pentru că în două zile din luna mai X au desfăşurat activităţi extraprofesionale!!, aşa cum rezultă din adresa Primăriei  X fila X d.u.p.) - ulterior majorată în faza de judecată cu X lei contravaloarea produselor furnizate gratuit cetăţenilor – a încălcat dispoziţia art. 68 alin. 1 din Legea 215/2001.

Art. 68 alin. 1 din Legea 215/2001 prevede că „în exercitarea atribuţiilor sale emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţa publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.”

Instanţa reţine că bonurile, tichetele în cauză au fost distribuite de angajaţii primăriei, respectiv martorii X. În fişele privind atribuţiile de serviciu se reţine că aceştia se află în raporturi de subordonare faţă de primar şi viceprimar şi „aduc la îndeplinire alte atribuţii stabilite prin dispoziţia ordonatorului principal de credite” (filele X d.u.p.).

Instanţa reţine că prin îndeplinirea acestei atribuţii, respectiv confecţionarea şi distribuirea tichetelor gratuite către toţi cetăţenii comunei, ca urmare a dispoziţiei verbale inculpatului comunicate chiar angajatului în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 68 alin. 1 din Legea 215/2001 aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare. De altfel, în acest act s-a reţinut succint că inculpatul P G, dând dispoziţie verbală subordonaţilor să distribuie bonurile, a încălcat prevederile art. 68 alin. 1 din Legea 215/2001, fără să se precizeze în concret şi detaliat în ce a constat această încălcare a legii prin activitatea desfăşurată de către primarul inculpat P G, pentru ca instanţa să poată aprecia obiectiv încălcarea acestui text de lege în exercitarea atribuţiilor de serviciu ale inculpatului şi totodată în concordanţă cu deciziile nr. 405/2016 şi 392/2017 ale Curţii Constituţionale.

Instanţa mai reţine că angajaţii unei instituţii în speţă ai primăriei se aflau în raporturi ierarhice de subordonare faţă de reprezentantul unităţii administrative, în speţă primarul comunei X, inculpatul P G, iar pentru îndeplinirea unei asemenea însărcinări, cum ar fi cea în cauză privind distribuirea de bonuri cetăţenilor comunei pentru a participa la ziua festivă, dispoziţia verbală era mai mult decât suficientă.

De altfel, martora X în prezent primar al comunei X în urma alegerilor din vara anului X (fil. X dosar fond) a declarat printre altele că „emite dispoziţii scrise în domenii de interes general al colectivităţii, cum ar fi de exemplu în situaţia în care un angajat de la un compartiment preia sarcinile unui alt angajat de la alt compartiment, iar pentru însărcinările curente este suficientă dispoziţia verbală, iar pentru faptul că angajaţii primăriei au mers şi au distribuit tichete cu ştampila primăriei sau a primarului pentru a participa la ziua comunei nu era nevoie de dispoziţia scrisă a primarului, confirmată de secretar pentru ca acestea sunt însărcinări curente.”

Pentru existenţa acestei infracţiuni aşa cum a arătat Curtea Constituţională în cele două decizii invocate şi ale căror considerente esenţiale pe care se întemeiază soluţia sunt obligatorii, este necesar, pe lângă încălcarea atribuţiilor de serviciu ce decurg din legi şi ordonanţe de urgenţă, ca „din perspectiva principiului ,,ultimo raţio” în materie penală nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate care să justifice sancţiunea penală (paragraful 69 din Decizia 405/2016).

În paragrafele 75, 76 şi 80 ale  Deciziei 405/2016 Curtea a statuat că ,, infracţiunea de abuz în serviciu, urmare imediată a săvârşirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un  prag valoric a pagubei si nici o anume intensitate a vătămării, ceea ce determină instanţa de contencios să concluzioneze, că, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării în comiterea faptei, aceasta din urmă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte elemente constitutive, poate fi o infracţiune de abuz în serviciu”.

,,Curtea constată că în prezent orice acţiune sau inacţiune a persoanei care se circumscrise calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea fapte săvârşite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voinţa legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult, cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat şi reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecinţelor unor fapte care, deşi, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale”.

,,În concluzie, Curtea reţine că sarcina aplicării principiul ultima raţio revine, pe de o parte, legiuitorului, iar pe de altă parte, organelor judiciare chemate să aplice legea. Astfel, responsabilitatea de a reglementa şi aplica în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind abuzul în serviciu, ţine atât de autoritatea legiuitoare primară sau delegată, cât şi de organele judiciare ministerul public şi instanţele judecătoreşti”.

Instanţa, în raport de cele statuate cu putere obligatorie de Curtea Constituţională, reţine că şi în condiţiile în care inculpatul în exercitarea atribuţiilor de serviciu ar fi încălcat o dispoziţie dintr-o lege, mai precis art. 68 alin. 1 din Legea 215/200, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare – aspect pe care însă instanţa nu l-a împărtăşit în considerentele mai sus expuse – în condiţiile în care s-ar reţine şi că s-a cauzat o pagubă de X lei, cum de altfel s-a menţionat în rechizitoriu – aspect pe care de asemenea instanţa nu îl împărtăşeşte în condiţiile în care funcţionarii primăriei care au distribuit tichetele tuturor cetăţenilor comunei pentru a participa la ziua festivă  a comunei, şi pentru care consiliul local a adoptat o hotărâre în acest sens, au îndeplinit o însărcinare de serviciu în concordanţă cu fişa postului, de raporturile de subordonare ierarhică faţă de primarul unităţii administrativ teritoriale, şi nu constituie activităţi extraprofesionale cum s-a precizat într-un  înscris emis de conducerea ulterioară a unităţii – această faptă nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse astfel cum s-a arătat în paragraful 76 al deciziei mai sus  citată a instanţei de contencios constituţional.

Instanţa mai reţine că nici cerinţa folosului necuvenit reţinut în sarcina inculpatului P G in actul de sesizare la încadrarea în drept ,,urmând să primească foloase  constând în capital electoral” – nu este îndeplinită având în vedere că martorii audiaţi au declarat că  ,, nimeni nu le-a cerut să voteze cu vreunul dintre candidaţii înscrişi la alegerile locale”.

De altfel cum s-a reţinut în rechizitoriu ,, urmând să primească foloase necuvenite constând în capital electoral” nu se încadrează pe condiţiile de tipicitate ale infracţiunii pentru care a fost cercetat inculpatul în condiţiile în care textul de lege prevede sintagma ,, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”, ceea ce înseamnă că rezultatul trebuia să se şi fi produs. Inculpatul P G a pierdut alegerile locale din vara anului X pentru funcţia de primar al comunei X, această funcţie fiind câştigată de martora X.

Pentru aceste considerente, instanţa va dispune achitarea inculpatului P G pentru infracţiunea prev. de art.  13 ind. 2 din Lg. 78/2000  rap. la art. 297 al. 1 C. p., în temeiul art. 16 lit. b teza I Cod proc. pen. întrucât fapta inculpatului P G care, în calitate de primar de a organiza festivitatea ,, Zilei comunei X” în data de X, conform unei hotărâri de consiliu local şi fără să încalce vreo dispoziţie legală şi să cauzei vreun prejudiciu în patrimoniul unităţii, în condiţiile în care, angajaţii primăriei, conform atribuţiilor din fişa posturilor şi raporturilor de subordonare ierarhică, au distribuit tichetele pentru ca toţi cetăţenii comunei să participe la această festivitate şi nu au solicitat cetăţenilor să îl voteze pe inculpat şi care altfel nu a obţinut capital electoral, cum s-a reţinut în actul de sesizare, alegerile fiind şi câştigate de un alt candidat, nu este prevăzută de legea penală.

Art. 386 alin. 1 Cod penal pentru care inculpatul a mai fost trimis în judecată prevede că ,,oferirea sau darea de bani, de bunuri, ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat se pedepseşte cu închisoarea”. Şi în legătură cu această infracţiune reţinută în sarcina inculpatului P G, instanţa va dispune achitarea acestuia în baza art-. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod proc. pen. pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În raport de toate probele administrate în faza de urmărire penală dar şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa reţine că inculpatul P G, nici direct şi nici prin intermediul angajaţilor primăriei nu au distribuit tichete gratuite cetăţenilor comunei X, judeţul X, pentru a participa în ziua de X la festivitatea ,,Ziua comunei X” cu scopul de a determina cetăţenii comunei cu drept de vot să îl voteze pe el sau să nu voteze alţi candidaţi, în condiţiile în care au declarat că ,, au fost invitaţi în calitate de cetăţeni ai comunei de instituţia primăriei să participe la ziua festivă fără să se facă campanie electorală pentru vreun candidat”.

 Faptul că tichetele gratuite aveau culoarea albastră – culoare folosită de formaţiunea politica X – şi inculpatul a participat la alegerile locale ca şi candidat al acestei formaţiuni, faptul că în anii anteriori sumele primite de instituţie ca sponsorizare au fost folosite în alte scopuri şi nu s-a organizat ziua comunei decât în anii X şi X – nu sunt elemente de fapt concludente, pertinente şi de natură să înlăture prezumţia de nevinovăţie de care se bucură orice persoană cercetată, în speţă inculpatul PG, şi care să dovedească dincolo de orice dubiu că inculpatul a urmărit să determine alegătorii cu drept de vot din comună prin organizarea zilei festive să îl voteze, pentru ca în sarcina acestuia să poată fi reţinută infracţiunea prev. de art. 386 C.p. pentru care a fost cercetat, în condiţiile în care instanţa a reţinut, conform probelor atât de la urmărire penală cât şi de la judecată, că cetăţenilor comunei nu li s-a cerut să voteze în vreun fel  cu ocazia distribuirii tichetelor pentru participarea la ziua festivă a comunei şi nici cu ocazia desfăşurării efective a acestei festivităţi în ziua de X.

Art. 103 Cod proc. pen. privind aprecierea probelor prevede că ,, Probele  nu au valoare dinainte stabilită de lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că  acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”.

Având în vedere cele mai sus precizate, precum şi dispoziţiile legale prezentate, instanţa reţine că nu există temeiuri pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, întrucât probele administrate  nu au condus la concluzia că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă iar inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva acestuia.

În baza art. 25 al. 3 C. p.p. corob. cu art. 397 C. p.p. va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială a com. X, judeţul X pentru suma de X lei ( suma de X lei apreciată de noua conducere pentru activităţile extraprofesionale !! desfăşurate de angajaţii primăriei pentru livrarea tichetelor şi suma de X lei contravaloarea produselor furnizate cetăţenilor cu ocazia zilei festive şi pentru care exista sponsorizarea de X lei) .

Domenii speta

Spete similare