Plângere împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 725/32/2010 petentul B. V. N. a atacat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 773/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din data de 08.11.2010 faţă de făptuitorii M.S. şi Ţ.L., ş.a. cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 242, alin.1 şi art. 246 Cod penal, întrucât nu s-a confirmat existenţa acestor infracţiuni.

În motivarea plângerii petentul arată că este nemulţumit de soluţia dispusă de procuror pentru aceleaşi motive pentru care a formulat plângerea penală.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine:

Prin rezoluţia nr. 773/P/2010 din 08.11.2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a constatat că LA DATA DE 21.06.2010, PETENTUL B.N. din mun. Bucureşti se adresează organelor de anchetă cu o plângere penală în care reclamă pe M.S., Ţ.L., avocat, ş.a. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 242 al.1 şi respectiv art. 246 Cod penal. Sus-numitul reclamă sustragerea de către persoanele de mai sus a unor înscrisuri aflate într-un dosar al Judecătoriei Moineşti, respectiv dosarul civil nr.548/2003, fapt ce a dus la pronunţarea unei soluţii nelegale în cauză. Mai concret, petentul reclamă faptul că deşi instanţa de judecată, respectiv Judecătoria Moineşti, a solicitat relaţii în cauză de la Primăria A., relaţii care au fost trimise de către primărie cu două adrese purtând nr.534/12.03.2003 şi nr.541/12.03.2003, aceste adrese după ce au ajuns la dosarul cauzei, au fost sustrase de către persoanele reclamate de petent, cu scopul de a se da o soluţie defavorabilă petentului, lucru care de altfel s-a şi întâmplat.

Din verificările efectuate a rezultat că la Judecătoria Moineşti în anul 2003 a fost înregistrat dosarul civil nr. 548/21.01.2003 având ca obiect  anulare titlu de proprietate şi ca părţi pe reclamantul B.N. şi pârâtul S.C.

În timpul cercetării judecătoreşti instanţa de judecată a considerat  necesar a se primi relaţii de la Primăria A. cu privire la litigiul  dintre părţi, motiv pentru care s-a adresat acesteia cu cereri în acest sens, emiţându-se la data de 5.03.2003 un număr de 3 adrese. Primăria Comunei A., primind solicitările de la instanţa de judecată, a răspuns prin două adrese cu nr. 541/12.03.2003 şi respectiv nr. 534/12.03.2003, adrese pe care le-a trimis la Judecătoria Moineşti şi pentru care se semnează de primire de preşedintele instanţei la data de  17.03.2003.

 Petentul B.N. reclamă faptul că s-au sustras de la dosarul nr. 580/2003 cele două adrese de mai sus emise de Primăria A. şi că la momentul redactării sentinţei civile nr. 833/1.04.2003, care s-a dat în cauză, actele nu erau la dosar. Petentul învinuieşte de acest lucru pe judecătoarea M.S., care a judecat cauza şi pe avocata Ţ.L., apărătorul părţii adverse, precum şi pe arhivari şi grefieri de la Judecătoria Moineşti.

Din verificarea dosarului nr. 548/2003 al Judecătoriei Moineşti, se constată că la paginile 35 şi 36 din dosar au fost găsite cele două adrese ale Primăriei Comunei A., cu nr. 534/12.03.2003 şi respectiv nr. 541/12.03.2003, despre care reclamantul B.N.  a reclamant că ar fi fost sustrase din dosar.  Adresa nr. 534/12.02.2003 poartă pe ea rezoluţia de primire la instanţă şi datată 17.03.2003. de asemenea, este trecută menţiunea „cauză civilă” cu termen pe 18.03. cele două adrese sunt cusute şi numerotate la dosar, nefiind elemente din care să rezulte  absenţa acestora de la dosar la momentul judecării cauzei în fond.

Este de neînţeles de ce petentul reclamă faptele respective după 7 ani de la săvârşirea acestora, întrucât dânsul a luat cunoştinţă de conţinutul dosarului chiar în cursul anului 2003, când în mai multe rânduri a solicitat dosarul pentru consultare. Aşa s-a întâmplat de exemplu la data de 17.11.2003, când petentul a solicitat eliberarea unor copii din dosar, plătind în acest sens taxa judiciară de timbru de 21.000 şei şi timbru judiciar de 1.500 lei pentru eliberarea copiilor solicitate (pag. 90 dosar instanţă).

De asemenea, din verificarea actelor dosarului nr. 548/2003 al Judecătoriei Moineşti, rezultă că reclamantul B.N. a fost prezent la instanţă, la penultimul termen din 18.03.2003, precum şi  la ultimul termen pe 1.04.2003 când s-a judecat cauza la fond.

Se menţionează şi faptul că petentul B.N. a uzitat de căile de atac prevăzute de lege, acestea fiindu-i respinse de instanţele de control judiciar, ultima oară de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 229/32/2007.

Nu rezultă, din verificările efectuate că persoanele reclamate de petent ar fi săvârşit vreuna din faptele reclamate de acesta în sarcina lor. Nu se constată încălcări ale legii în efectuarea cercetării judecătoreşti şi nici în darea soluţiei finale în cauză.

Din verificarea aspectelor reclamate de petent şi din examinarea actelor de probatorii efectuate în dosarul la care face referire petentul, nu rezultă încălcarea vreunei dispoziţii legale de către persoanele reclamante şi nici comiterea vreunui abuz de către acestea. Nu rezultă aspecte de natură penală care să poată fi reţinute în sarcina judecătoarei M.S., avocatei Ţ.L., ş.a. astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.

Prin rezoluţia nr. 567/II/2/2010 din 24.11.2010 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii împotriva primei rezoluţii, arătând că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă comiterea vreunei fapte de natură penală.

În termen legal, petentul a formulat plângere conform art. 2781 Cod procedură penală pe care a depus-o la instanţa competentă.

Analizând plângerea petentului, actele şi lucrările dosarului de cercetare penală ataşat, instanţa constată următoarele:

În plângerea formulată înaintea Curţii, B.N. nu critică soluţia atacată din perspectiva cercetărilor efectuate de procuror, ci reia acelaşi parcurs, al evenimentelor finalizate cu pronunţarea sentinţei civile nr. 833/01.04.2003, în dosarul nr. 548/2003 al Judecătoriei Moineşti.

În principal, se acuză lipsa celor două adrese nr. 534/12.03.2003 şi 541/12.03.2003, emise de Primăria comunei A., judeţul Bacău, destinate instanţei de judecată, de la dosarul cauzei, în momentul  pronunţării hotărârii judecătoreşti menţionate.

Curtea nu are motive să se îndoiască de constatările personale ale procurorului, materializate în procesul-verbal  din 28.09.2010, în care se arată că cele două adrese se află la filele nr. 35 şi 36 din dosarul nr. 548 al Judecătoriei Moineşti, mai ales că fotocopiile lor se află ataşate dosarului de urmărire penală ( f.6, 62 şi 63).

Totodată în considerentele sentinţei civile nr. 833/2003 nu se face menţiune despre cele două adrese, însă acest lucru nu semnifică în mod obligatoriu că ele nu se aflau la dosar. Motivele omiterii pronunţării asupra lor pot fi multiple şi au legătură cu soluţionarea în fond a cauzei civile, aspect asupra căruia organele judiciare penale nu pot face verificări.  Judecătoria Moineşti a fost singura instituţie în măsură să analizeze concludenţa celor două înscrisuri faţă de obiectul litigiului deschis de petent.

 Curtea apreciază că nemulţumirile lui B.N. derivă în principal din faptul respingerii acţiunii acestuia şi al pierderii termenului legal de formulare a căii de atac, acuzaţia penală de faţă fiind o încercare nepotrivită de repunere în discuţie a chestiunilor litigioase din dosarul civil soluţionat cu aproape 8 ani în urmă.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că plângerea formulată de petentul B.N. este nefondată, urmând să o respingă în baza art. 2781, alin.8, lit. a Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare