Lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti

Lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti

C.proc.civ., art. 2811

Instituţia priveşte situaţia în care acest dispozitiv nu este clar, necesitând lămuriri suplimentare, ori cuprinde dispoziţii potrivnice.

Pe această cale se pot invoca neclarităţi de exprimare cuprinse doar în dispozitiv şi nicidecum eventuale contradicţii între considerentele şi dispozitivul unei hotărâri. În acest din urmă caz, se poate obţine înlăturarea unor eventuale contradicţii doar prin intermediul căilor de atac reglementate de legea procesual civilă. Totodată, nu se poate realiza, prin intermediul acestei instituţii, modificarea drepturilor recunoscute prin dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 1198 din 14 mai 2010, dr. C.P.)

Prin încheierea pronunţată la 31.01.2010 de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 7773/30/2010, a fost respinsă cererea privind lămurirea înţelesului dispozitivului şi lămurirea întinderii dispozitivului sentinţei civile nr. 142/PI/08.01.2009, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2811 C.proc.civ., întrucât în considerentele sentinţei civile sunt arătate criteriile de stabilire a drepturilor băneşti cuvenite intimatului, iar dispozitivul cuprinde toate datele necesare care să permită executarea hotărârii.

Celelalte nemulţumiri arătate de către petentă în cerere puteau forma, eventual, obiectul unor motive de recurs, astfel încât a apreciat că, în ceea ce priveşte întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, nu sunt necesare lămuriri.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, petenta SC O.P. S.A., solicitând desfiinţarea în totalitate a încheierii atacate, rejudecarea în fond a cererii şi admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 142/PI/08.01.2009 a Tribunalului Timiş, aşa cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs se arată că, în sentinţa pronunţată în cauză, instanţa a făcut trimitere în dispozitiv la criteriile corecte de calcul ale drepturilor băneşti pretinse de reclamanţi, respectiv valoarea unui salariu minim la nivel de ramură şi perioada efectiv lucrată, dar a admis acţiunea pentru valoarea cerută de reclamanţi: 1.900 lei, valoare calculată în raport de salariul brut la nivel de angajator, aşa cum instanţa a reţinut în considerente. Cele două tipuri de salariu au valori diferite, astfel că rezultă o diferenţă substanţială între valoarea drepturilor băneşti acordate reclamanţilor şi cea cuvenită, potrivit criteriilor enunţate în considerentele hotărârii.

De asemenea, în considerente se reţine că aceste drepturi băneşti sunt drepturi salariale impozabile, însă acest caracter nu se mai menţionează în dispozitiv.

Fiind vorba de o hotărâre executorie, conform legii, nu se pot aplica prevederile art. 289 din Codul muncii, deoarece se permite executarea unei hotărâri cu dispoziţii contradictorii, pentru care nu se ştie exact întinderea dispozitivului, executorul asumându-şi atribuţii ce nu îi sunt acordate de lege.

Totodată, se invocă încălcarea unor principii fundamentale de drept: rolul activ al judecătorului, principiul dreptului la un proces echitabil, precum şi lipsirea recurentei de drepturi fundamentale (dreptul la proprietate, dreptul la apărare, dreptul de a executa de bună-voie hotărârea).

Prin respingerea cererii, prima instanţă a ignorat însuşi scopul instituţiei, şi anume, acela de a asigura celeritatea în soluţionarea cauzelor, evitând exercitarea unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanţei.

În drept, se invocă art. 2813 Cod procedură civilă, art. 129 Cod procedură civilă, art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi art. 14 pct. 1 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 44 din Constituţia României.

Intimata, deşi legal citată, nu s-a prezentat pentru a-şi exprima poziţia faţă de recurs şi nici nu a depus întâmpinare.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, precum şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, faţă de dispoziţiile art. 299 şi urm. Cod procedură civilă coroborate cu prevederile art. 2811 Cod procedură civilă, Curtea a constatat recursul nu este întemeiat, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, ca urmare a unei juste interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 2811 Cod procedură civilă raportat la conţinutul sentinţei civile pronunţate în cauză.

Astfel, instituţia lămuririi înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri priveşte situaţia în care acest dispozitiv nu este clar, necesitând lămuriri suplimentare, ori cuprinde dispoziţii potrivnice.

Pe această cale se pot invoca neclarităţi de exprimare cuprinse doar în dispozitiv şi nicidecum eventuale contradicţii între considerentele şi dispozitivul unei hotărâri, cum tinde a obţine recurenta. În acest din urmă caz, se poate obţine înlăturarea unor eventuale contradicţii doar prin intermediul căilor de atac reglementate de legea procesual civilă.

În speţă, dispozitivul sentinţei tribunalului este clar, cuprinzând datele necesare stabilirii cuantumului dreptului de creanţă recunoscut, astfel că nu ne aflăm în ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 2811 Cod procedură civilă.

Prin cererea formulată, recurenta tinde, de fapt, la modificarea drepturilor recunoscute prin sentinţă, lucru ce nu se poate realiza pe calea lămuririi înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului. Ca atare, vor fi înlăturate, ca neîntemeiate, criticile aduse încheierii atacate privind neconcordanţele dintre dispozitivul şi considerentele sentinţei a cărei lămurire se cere, acestea neputând fi valorificate în această procedură specială.

Raportat la limitele trasate de prevederile art. 2811 Cod procedură civilă şi expuse anterior, Curtea nu poate reţine încălcarea drepturilor fundamentale de ordin procesual sau material ale recurentei, cererea fiind corect soluţionată, cu aplicarea justă a dispoziţiilor legale incidente în materie.

În ceea ce priveşte împiedicarea executării hotărârii, nici acest lucru nu se verifică în speţă, faţă de cuprinsul dispozitivului, coroborat şi cu argumentaţia expusă în considerentele hotărârii.

Nu se constată, în cauză, nici încălcarea dreptului recurentei la un proces echitabil şi nici a rolului activ al judecătorului, principii ce au fost aplicate în cauză raportat la specificul cererii deduse judecăţii.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor legale invocate coroborate cu prevederile art. 299 şi urm. şi ale art. 312 Cod procedură civilă, constatând că recursul nu este întemeiat, Curtea a respins recursul.

Domenii speta

Spete similare