Faliment - Contestaţie

Faliment - Contestaţie.

- Legea nr. 85/2006, art. 14 alin. 7

Votul exprimat de creditor împotriva hotărârii adunării creditorilor trebuie să fie clar şi necondiţionat. Recurenta creditor nu are calitate procesuală activă de a contesta hotărârea adunării creditorilor în condiţiile în care nu a exprimat un vot negativ şi fără echivoc.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1093 din 22.05.2013)

Prin cererea formulată la data de 21.06.2012, creditoarea A N A F a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 14.06.2012 pentru nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în art.13 din Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinarea formulată de creditorul G.L. s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei, în condiţiile în care nu au fost întrunite cerinţele prevăzute de art.14 alin.7, în sensul că prin votul exprimat nu s-a reţinut refuzul în privinţa măsurilor propuse spre a fi adoptate.

Au mai fost invocate excepţia lipsei calităţii procesual active de către administratorul judiciar şi excepţia lipsei de interes raportat la dispoziţiile art.14 alin.7 din legea insolvenţei.

Prin sentinţa civilă nr. 8139 din 16.07.2012  instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual active şi a respins ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesual activă contestaţia împotriva hotărârii adunării creditorilor din 14.06.2012.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic, având în vedere faptul că au fost invocate mai multe excepţii, a apreciat că se impune a fi analizată cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesual active.

În privinţa acestei excepţii, s-a reţinut că art.14 alin.4 din legea insolvenţei stabileşte persoanele îndreptăţite a formula acţiuni în anulare împotriva hotărârilor adunărilor creditorilor. Astfel, legea recunoaşte legitimitate procesual activă doar creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

În cauză, analizând punctul de vedere transmis prin adresa cu nr. 828058/8277974, contestatoarea A.N.A.F precizează în principiu că aprobă administratorul judiciar. Cu privire la punctele 2 şi 3 de pe ordinea de zi, s-a arătat că votul nu se poate exprima în mod valabil, iar la punctul 4 ANAF a votat pentru a face parte din Comitetul Creditorilor.

Cu privire la modalitatea de vot, judecătorul sindic a constatat că, deşi legea insolvenţei recunoaşte ca valabilă votarea prin corespondenţă, votul exprimat trebuie sa fie clar şi necondiţionat. Ori, în cauză, votul exprimat de creditorul bugetar în privinţa administratorului judiciar şi remuneraţiei cuvenite ar fi fost condiţionat de o viitoare selecţie ce urma a fi efectuată pe cale administrativă internă. Ori, nu se poate admite ca fiind valabil un vot condiţionat de o împrejurare viitoare incertă.

Cu privire la calitatea procesual activă, s-a reţinut că legea insolvenţei, dată fiind celeritatea procedurii şi necesitatea aducerii la îndeplinire a măsurilor legate de modalitatea îndeplinirii obligaţiilor legale, şi nu în ultimul rând în vederea evitării prejudiciilor ce ar putea fi generate creditorilor prin tergiversarea procedurii, prevede o serie de condiţii suplimentare pentru a recunoaşte legitimitate procesual activă creditorilor ce pot iniţia cereri în anularea hotărârilor adunărilor creditorilor.

Astfel, legea recunoaşte legitimitate procesual activă doar creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut sa se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

În speţă s-a apreciat ca fiind incidentă prima teză, în condiţiile în care s-a apreciat ca admisibilă votarea prin corespondenţă a creditorului bugetar.

A mai constatat judecătorul sindic că, referitor la punctele 2 şi 3 de pe ordinea de zi, ANAF a arătat că votul nu se poate exprima în mod valabil, ceea ce nu poate fi interpretat în mod necesar şi fără echivoc ca fiind un vot negativ. Mai mult, nu poate fi invocată propria culpă a creditorului bugetar (votul echivoc) pentru a justifica îndeplinirea cerinţei prevăzută de art.14 alin.7 din legea insolvenţei.

Împotriva acestei soluţii, în termen legal, a declarat recurs A N A F, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi modificarea sentinţei recurate.

În motivare recurenta arată că apreciază că înregistrarea în procesul verbal al adunării creditorilor a votului pe care l-a exprimat a fost făcută în mod viciat. Astfel, pentru punctele 1 şi 4, administratorul judiciar a consemnat votul în mod corespunzător, însă pentru punctele 2 şi 3 a consemnat votul la rubrica „menţiuni”, deşi din lecturarea votului comunicat rezultă în mod clar că recurenta nu votează pentru confirmarea administratorului judiciar şi pentru onorariul acestuia.

La punctul 2 şi 3, recurenta a arătat faptul că nu sunt îndeplinite prevederile art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care s-a atras atenţia că votul asupra unui asemenea punct nu este legal. S-a arătat totodată că ANAF va comunica ulterior efectuării selecţiei conform OPANAF nr. 1009/2007, urmând ca administratorul judiciar numit provizoriu să îşi exercite atribuţiile cu onorariul stabilit de instanţă. Prin urmare, apreciază recurenta că rezultă în mod clar votul negativ exprimat.

Chiar şi în măsura în care s-ar accepta interpretarea potrivit căreia A N A F nu a exprimat un vot neechivoc, această interpretare nu poate fi reţinută ca având caracter general, cu atât mai mult cu cât ANAF şi-a exprimat votul neechivoc cel puţin pe 2 din punctele de pe ordinea de zi.

Mai arată recurenta că hotărârile luate în cadrul Adunării creditorilor cu privire la punctele de pe ordinea de zi referitoare la confirmarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului acestui, sunt nelegale, deoarece nu există o recomandare din partea comitetului creditorilor cu privire la numire şi remuneraţie aşa cum prevăd dispoziţiile art. 19 alin. 2 teza iniţială din Legea nr.85/2006.

De asemenea, în cauză lipsesc documentele care să justifice îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 37 din Ordonanţa de urgenţă nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, astfel că se apreciază că onorariul stabilit în cadrul Adunării creditorilor din data de 14.06.2012 este mult prea mare şi poate dezavantaja creditorii, atunci când, în urma distribuţiei sumelor rezultate din lichidarea averii debitorului, li se diminuează sumele care le revin.

În ceea ce priveşte desemnarea comitetului creditorilor, arată că aceasta s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 162 alin. 1 şi alin. 43 din Legea nr.85/2006, evitându-se în mod voit alegerea unui creditor bugetar în acest comitet format, pentru a nu se putea asigura o transparenţă în ceea ce priveşte deciziile luate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă precum şi în considerarea dispoziţiilor art.3041 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Susţine recurenta că în mod greşit s-ar fi consemnat votul său cu privire la punctele 2 şi 3 de pe ordinea de zi, exprimat prin adresa nr. 828059/827974/828133/2012.

Potrivit adresei invocată de recurentă, depusă şi în recurs la filele 59-60, cu privire la punctele 2 şi 3 de pe ordinea de zi a şedinţei adunării creditorilor din 14.06.2012, având ca obiect confirmarea administratorului judiciar E I SPRL şi stabilirea onorariului acestuia, recurenta a arătat în mod expres că apreciază că „nu se poate exprima în mod legal un punct de vedere cu privire la confirmarea administratorului judiciar” la data când a formulat adresa. A mai arătat că, în măsura în care nu se va ţine seama de observaţiile pe care le-a făcut, să se aibă în vedere că va comunica numele practicianului în insolvenţă selectat potrivit propriei selecţii făcute în conformitate cu OPANAF nr. 1009/2007, urmând ca până la acel moment, „administratorul judiciar numit provizoriu să îşi exercite atribuţiile cu onorariul stabilit în sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei”.

Rezultă deci că recurenta, prin adresa invocată, a arătat că nu poate exprima un vot valabil cu privire la confirmarea administratorului judiciar şi a remuneraţiei acestuia, mai înainte de finalizarea procedurilor de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, conform dispoziţiilor OPANAF nr. 1009/2007.

În consecinţă, câtă vreme aceasta nu a exclus posibilitatea ca practicianul în insolvenţă desemnat provizoriu de către judecătorul sindic să fie dintre cei agreaţi de ANAF, în nici un caz nu se poate interpreta poziţia acesteia ca fiind un vot negativ fără echivoc împotriva punctelor 2 şi 3 de pe ordinea de zi.

Cu privire la punctul 4, respectiv desemnarea membrilor şi a preşedintelui Comitetului Creditorilor, „votul A N A F este acela de a face parte din acest organ participativ în calitate de membru”, ceea ce în mod cert nu poate fi interpretat ca un vot împotriva hotărârii luate de adunarea creditorilor, respectiv de desemnare în comitetul creditorilor a B R D G S G – preşedinte, R B SA şi A T – membrii.

În consecinţă, în mod corect a constatat judecătorul sindic faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. 7 din Legea nr.85/2006 pentru a recunoaşte recurentei calitatea procesuală activă de a contesta hotărârea adunării creditorilor din data de 14.06.2012 cu privire la punctele de pe ordinea de zi referitor la care aceasta nu a votat împotrivă.

În privinţa criticilor vizând temeinicia şi legalitatea măsurilor adoptate de adunarea creditorilor la data de 14.06.2012, acestea nu vor mai fi analizate, Curtea constatând că nu pot fi analizate pentru prima dată în recurs, în condiţiile în care prima instanţă a soluţionat cauza prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi nu pe fond.

Faţă de aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat, neputând fi reţinută nici una din criticile aduse sentinţei şi reţinându-se totodată că nici nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 3041 Cod Procedură Civilă.

Domenii speta

Spete similare