Titlu de creanţă. Titlu executoriu

Litigii cu profesionişti.

Titlu de creanţă. Titlu executoriu

Prin creanta certa se intelege, potrivit art 379 alin 3 Cod Pr Civ (1865), acea creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Insa, in materia fiscala,  sunt aplicabile dispozitiile speciale reglementate de Codul de Procedura Fiscala.

Astfel, potrivit art 110 alin 2 din OG nr 92/2003 cu modificari, colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz. Alineatul 3 al aceluiasi articol stabileste notiunea de titlu de creanta ca fiind actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii, respectiv  decizia de impunere, declaraţia fiscal, decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii,  declaraţia vamală, decizia prin care se stabilesc şi se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale, decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28, ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanţelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească.

In speta, in dovedirea creantei fiscale pe care o detine recurenta, s-au depus titlurile executorii nr 1,2,3,4, 5,6,7,8,9,10,11,12,13/28.05.2007 ce se refera la sume  cu titlu de impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, varsaminte pentru persoanele cu handicap neincadrate, contributii de asigurari sociale datorate de angajator, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati, contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorate de angajator,  contributia de asigurare pentru somaj datorate de angajator, contributia individuala de asigurare pentru somaj retinuta de la asigurati, contributia pentru fondul de garantare a creantelor sociale, contributia de asigurare pentru sanatate datorate de angajator, contributia de asigurare pentru sanatate retinuta de la asigurati, contributia pentru concedii si indemnizatii, precum si cu titlu de accesorii aferente, deconturile de plata a TVA pentru perioada ianuarie-decembrie 2009 (f 95-117, dosar Tribunalul Bucuresti) intocmite de debitoare, in suma de 24598 lei, acestea constituind titluri de creanta, conform art 110 alin 3 lit b din OG nr 92/2003, precum si procesul verbal nr 18632/07.03.2011 de Garda de Nationala, acest act constituind titlu de creanta pentru suma de 30000 lei, in baza art  110 alin 3 lit f din OG nr 92/2003.

Astfel, in speta, creditoarea-recurenta a facut dovada existentei unor titluri de creanta sau executorii pentru suma totala de 227546 lei.

Sustinerea instantei de fond in sensul ca aceasta creanta fiscala nu este certa, lichida si exigibila, intrucat nu este recunoscuta de catre debitoare, fiind in litigiu este eronata.

Nerecunoasterea creantei de catre debitor nu are nicio relevanta atat timp cat acesta nu a contestat titlurile de creanta sau titlurile executorii.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1879 din 11.10.2013)

Prin sentinta civila 1088 din 6 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII Civilă, în dosarul nr. 49906/3/2010, s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditorul AF.P.S.6 impotriva debitorului S.C. E. P. T. S.R.L.-Bucureşti

In motivare, s-a retinut ca cererea de declanşare a procedurii insolvenţei formulată de creditor presupune analiza a două direcţii esenţiale, respectiv analiza creanţei debitorului din perspectiva condiţiilor impuse de art. 3 pct. 6 şi 12 din legea 85/2006 şi, în cazul în care această condiţie este indeplinită, sub forţa prezumţiei de insolvenţă instituită de lege, cercetarea apărărilor debitorului de natură a infirma puterea acesteia.

Cu privire la determinarea caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, este de observat că în sistemul Codului de procedura civila (art. 379 alin. 3) se considera a fi certe acele creanţe în care elementul probatoriu nu lasă nicio indoială asupra existenţei lor.

În speţă,  prin cererea de deschidere a procedurii insolventei, creditorul a invocat existenta unei creante certe, lichide si exigibile in cuantum total de 751.374 lei, fiind depusa fisa sintetica totala editata la data de 27.09.2010.

Ulterior, in cursul procesului, debitorul s-a prezentat in fata instantei de judecata aratand ca suma invocata nu este corecta, precizand ca va formula cerere pentru efectuarea unui punctaj avand ca rezultat rectificarea fisei fiscale, cu luarea in consideratie a prevederilor OUG 30/2011.

S-a mai constata ca s-a facut dovada initierii de catre debitor a demersurilor privind efectuarea unui punctaj cu creditorul, acest punctaj fiind finalizat dupa acordarea mai multor termene in acest sens.

Au fost depuse la dosar fise sintetice totale atat de catre debitor cat si de catre creditor, din cuprinsul acestora rezultand insa sume diferite ca reprezentand debit al SC E.P.T. SRL.

Din chitantele depuse la dosar, rezulta ca in cursul procedurii, debitorul a efectuat mai multe plati privind achitarea debitului restant, achitand sumele de 25.000 lei (fila 122), 10.000 lei (fila 132) si 3.000 lei (fila 134).

La ultimul termen de judecata, debitorul a invederat ca nu mai are datorii catre creditor, fisa sintetica totala depusa de creditor din care rezulta existenta in continuare a unui debit nefiind intocmita corespunzator, existand in continuare solicitari administrative din partea debitorului privind rectificarea acestei fise, solicitari ce nu au primit inca o solutie.

S-a apreciat, astfel, ca AFP S 6 nu deţine o creanta certa, lichida şi exigibila impotriva SC E.P.T. SRL, intre parti existand un litigiu cu privire la suma invocata de creditor, acest litigiu fiind de competenta solutionare a instantelor de drept comun.

In conditiile expuse nu se poate retine ca neplata creantei este determinata de starea de insolventa a debitoarei, aceasta reprezentand in fapt un refuz de plata al debitorului intemeiat pe nerecunoasterea creantei de catre debitor.

La data de 18.03.2013, D.G.F.P.M.B. Activitatea juridica, Biroul juridic contencios 3, in reprezentarea A.F.P.S.6, în calitate de creditor in dosarul nr. 49906/3/2010, a formulat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 1088/06.02.2013 pronunţata de Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vll-a Civila, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii formulate de AFPS 6, in calitate de creditor.

In motivare, se arata ca hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C.pr.civ)

Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul AFPS 6 nu este limitat la motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 304 C. pr. civ., instanţa de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele potrivit art. 3041 C pr. civ.

Se precizeaza prealabil că, potrivit O.P.A.N.A.F. nr. 3411/08.11.2011, incepand cu data de 15 noiembrie 2011 se aprobă structura organizatorică a DGFPB pentru aparatul propriu şi administraţiile finanţelor publice municipale şi orăşeneşti (...).

Având în vedere dispoziţiile legale prezentate mai sus, recurentul AFPS 6 urmează să fie reprezentată de DGFPB - Activitatea Juridică, Biroul Juridic Contencios 3.

Se aprciaza ca sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală fdin următoarele considerente:

La data de 15.10.2010, AFPS 6 a depus la Tribunalul Bucureşti, Secţia a-VII-a Civila, cererea de deschidere a procedurii de insolventa nr. 3119142/07.10.2010, impotriva SC E.P.T. SRL, pentru o creanţa certa, lichida si exigibila in suma de 751.374 lei, pentru care s-au depus ca probe actele de executare silita, care nu au fost contestate, bilanţuri contabile si fisa sintetica totala.

Impotriva cererii de deschidere a procedurii, debitoarea nu a formulat contestaţie in termen legal, ci a solicitat termene pentru a achita debitul si pentru a rezolva cauza pe cale amiabila.

Asa cum rezulta si din sentinţa recurata debitoarea a achitat trei sume : de 25.000 lei, 10.000 lei si 3.000 lei, sume care nu au acoperit creanţa instituţiei, desi s-au acordat nu mai puţin de 8 termene de judecata.

La ultimul termen judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii ca neintemeiata

In motivarea data de către judecătorul sindic se arata ca debitoarea a iniţiat demersuri privind efectuarea unui punctaj având ca rezultat rectificarea fisei sintetice, fara insa a depune un document din care sa reiasă ca nu figurează cu debite la bugetul de stat.

In sentinţa civila nr.1088/06.02.2013, judecătorul sindic nu aminteşte si de actele de executare silita pe care AFPS 6 le-a emis si comunicat debitoarei, aceasta necontestandu-le, potrivit dispoziţiilor art. 172 si următoarele din OG 92/2003, privind codul de procedura fiscala..

Desi din fisa sintetica depusa la termenul din 06.02.2013, rezulta ca SC E.P.T. SRL, datora la bugetul de stat suma de 778.305 lei din care 229.518 lei reprezintă debite declarate si neachitate in termen legal, 31.666 lei amenda si diferenţa de 517.121 lei, o reprezintă dobânzi si penalităţi de intarziere, si pentru faptul ca debitoarea a susţinut, fara documente, ca nu datorează aceasta suma, judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei.

Astfel, in cuprinsul fisei sintetice pe plătitor sunt cuprinse atat sumele inscrise in actele de executare depuse odată cu cererea de deshidere a procedurii, cat si sumele declarate de către intimata prin declaraţiile fiscale in care sunt evidenţiate obligaţii de plata către bugetul general consolidat al statului reprezentând contribuţii, taxe si impozite de plata pentru diferite perioade, declaraţii fiscale ce reprezintă titluri de creanţa conform dispoziţiilor art.110 alin.(3) lit. b) din O.G. nr.92/2003, cu modificările si completările ulterioare, privind Codul de procedura fiscala, respectiv: (1) In sensul prezentului titlu, colectarea consta in exercitarea acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale.

(2)Colectarea creanţelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanţa sau al unui titlu executoriu, dupa caz.

(3)Titlul de creanţa este actul prin care se stabileşte si se individualizează creanţa fiscala, in tocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:

a)decizia de impunere;

b)declaraţia fiscala;

c)decizia referitoare la obligaţii de plata accesorii;

d)declaraţia vamala;

e)decizia prin care se stabilesc si se individualizează datoria vamala, impozitele, taxele si alte sume care se datorează in vama, potrivit legii, inclusiv accesoriile;

f)procesul-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale;

g)decizia de atragere a răspunderii solidare emisa potrivit art. 28;

h)ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat intocmit in baza acestor acte, in cazul creanţelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătoreasca.

Pentru neachitarea la termen a obligaţiilor de plata, organul fiscal a emis decizii de calcul accesorii, ce reprezintă titluri de creanţa potrivit dispoziţiilor legale invocate mai sus (art. 110 alin.(3) lit. c), coroborate cu cele ale pct.107.1 lit. a) din H.G. nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, unde se menţionează faptul ca:

107.1. Titlul de creanţă este actul prin care, potrivit legii, se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptăţite potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:

a)decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii;

b)declaraţia fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligaţiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii;

c)decizia prin care se stabileşte şi se individualizează suma de plată, pentru creanţele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite de organele competente;

Obligaţiile cuprinse in titlurile de creanţa mai sus menţionate sunt neachitate datorita ordinii de stingere in conformitate cu dispoziţiilor art.114 si art.115 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, si a Ordinului nr.1314 din 11 septembrie 2007:

Astfel, in speţa de fata, sunt aplicabile prevederile Ordinului nr.1314 din 11 septembrie 2007, art.114 si art.115 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată. 

Capitolul 3 din Ordinul nr. 1314 din 11 septembrie 2007 pentru aprobarea Metodologiei de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul unic si de stingere a obligaţiilor fiscale înregistrate de către aceştia, cu modificările si completările ulterioare, prevede la pct.1: "în situaţia în care contribuabilul care a efectuat plata în contul unic înregistrează obligatii fiscale restante la bugetul de stat, respectiv la bugetele contribuţiilor sociale, organul fiscal competent va proceda la distribuirea sumelor achitate astfel: (...)

b) pentru bugetele asigurărilor sociale si fondurilor speciale, suma virată în contul unic va fi distribuită potrivit prevederilor pct. 3. Stingerea sumelor distribuite pe tipuri de obligaţii fiscale va fi efectuată de către organul fiscal competent, conform art. 115 alin. (1) - (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare."

Art.115 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare stabileşte ordinea de stingere a datoriilor astfel:

"... b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii,..."

Conform art.115 alin. ( 2 ) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. republicată,vechimea obligaţiilor de plata este următoarea :

"... a) în funcţie de scadenţă, pentru obligaţiile fiscale principale; b) în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organele competente, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;..."

Se considera ca judecătorul sindic a apreciat in mod greşit ca suma ce reprezintă creanţa datorata de SC E.P.T. SRL, bugetului de stat, nu este certa, lichida si exigibila, neinvederand in acest sens niciun temei de drept ca probe ce au fost administrate in cauza..

Cu privire la motivul reţinut de instanţa, potrivit căruia AFP S. 6 nu deţine o creanţa certa, lichida si exigibila împotriva SC E.P.T. SRL, intre parti existând un litigiu cu privire la suma invocata de creditor, acest litigiu fiind de competenta soluţionare a instanţelor de drept comun, se sustine faptul ca instanţa de fond se afla intr-o eroare evidenta, atunci cand apreciază ca simpla nerecunoastere de către intimata a existentei obligaţiilor restante pentru care a fost ceruta deschiderea procedurii, echivalează cu un litigiu care ar fi de competenta instanţelor de drept comun.

Intimata nu a uzat in niciun fel de dreptul conferit de dispoziţiile O.G. nr.92/2003 cu modificările si completările ulterioare, privind Codul de procedura fiscala, respectiv dispoziţiile art. 172 si următoarele privind contestarea actelor sau masurilor de executare silita efectuate de organul fiscal in vederea realizării creanţei sale, cat si dispoziţiile art. 205 si următoarele din acelaşi act normativ referitoare la contestarea actelor administrativ fiscale emise de A.F.P. S. 6, starea de pasivitate a intimatei nefacand decât sa intareasca temeinicia si legalitatea actelor administrativ fiscale emise pe seama acesteia in vederea îndeplinirii obligaţiilor de plata.

In concluzie, nu exista niciun fel de litigiu, de competenta instanţelor de drept comun, in care calitatea de parti sa fie deţinuta de A.F.P.S. 6 si SC E.P.T. SRL, pe rolul instanţelor de judecata nefiind înregistrat niciun dosar care sa aiba ca obiect anulare act administrativ sau contestaţie la executare.

In drept, se invoca art. 8 din Legea nr. 85/2006, art. 299 si următoarele. 304 pct. 9, si art. 304 ind 1  Cod. proc. civ.

In dovedire, se solicita proba cu înscrisuri...

Se solicita judecarea cauzei si in lipsa, conform art. 242 alin. 2 Cod Procedura Civila.

Prezentul recurs este scutit de plata taxei de timbru si timbru judiciar in conformitate cu prevederile art. 26 alin. 2 din O.M.J. nr. 760/1999 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legea nr. 146/1997 coroborate cu art. 229 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

La data de 10.10.2013, intimata  E.P.T. SRL a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de DGFPB, in reprezentarea AFPS6, împotriva Sentinţei civile nr. 1088/06.02.2013 pronunţat de Tribunalul Bucureşti, Secţia aVII-a Civila, pronunţat in dosarul nr. 49906/3/2010.

In motivare, se arata ca  suma precizata in cererea de deschidere a falimentului nr.3119142/07.10.2010, de 751374 RON, respectiv suma de 778305 RON din cererea nr. 312015J/15.03.2013 de recurs, nu sunt reale.

In sprijinul acestei afirmaţii, se invoca următoarele documente:

- adresa nr. 26123/31.01.2013 emisa de ANAFS. 6, prin care se soluţionează cererea de corectare a erorilor materiale din decontul de taxa pe valoare adăugata aferenta lunii august 2009, insotita de Decizia de corectare a erorilor materiale, din care reiese clar ca s-a înregistrat eronat suma de 179438 RON, pe cale de consecinţa sumele precizate in cererea nr. 3119142/07.10.2010 la punctul l, debitul in loc de 279002 RON devine 99564 RON si in mod logic majorările de întârziere plus dobânzile si penalităţile solicitate la punctul 2, din aceeaşi cerere, au alta valoare decât cea ceruta, astfel incat numai daca s-ar lua in calcul corecţia de TVA, suma ceruta s-ar reduce la 571374 RON.

-FISA SINTETICA TOTALA emisa in data de 05.02.2013, prezentata ca proba de ANAF sector 6, in dosarul nr. 49906/3/2010, care precizează o suma de plata de 776130 RON, dar din care sumele de 128177 RON si 161 RON apar ca neconfirmate, deci incerte.

-  site-ul  MFP, ANAF unde se retine in sarcina E.P.T. SRL o suma de 405158 RON (debit principal, amenzi, penalităţi si dobânzi- despre care se spune ca s-a inceput urmărirea lor), aceasta informaţie fiind publica, insa diferita de ce cere ANAF in instanţa

-sumele plătite de ocietate prin chitanţe, chiar la casieria ANAFS6, in valoare de 39000 RON (26000+3000+10000 RON), insa in cererea de recurs ANAF retine doar suma de 38000 RON, 1000 RON nefiind mentionati, neaparand nici in fisa sintetica.

Ca o concluzie la punctul l se impune clar ca AFPS 6 nu deţine o creanţa certa, lichida si exigibila împotriva E.P.T. SRL, acest lucru reiesind din contradicţia sumelor precizate in cererile de deschidere a falimentului, a recursului si a celorlalte documente emise de ANAF S 6.

S-a mai invederat ca ANAF sector 6, pe tot parcursul acestui litigiu de natura comerciala, s-a dovedit inflexibila, dictatoriala si neinteresata in a-şi recupera creanţele, pe care le avea la societate. In susţinerea acestui aspect, se arata ca, in anul 2009, când a depus prima cerere de corectie a fisei fiscale, ea a mai fost insotita de inca trei cereri de acest gen, in anii următori, si de abia in urma invederarii de către instanţa in ianuarie 2013 ANAF face punctajul la TVA si realizează corecţia, insa doar la TVA. Fisa fiscala conţine erori grave. In anul 2009, datorita blocajului la care l-a supus ANAFS6 (poprire pe conturi), angajaţii au părăsit societatea, nemaiavand ce sa depuna pentru angajaţi, dar in fisa fiscala apar datorii la buget aferente angajaţilor si in anii 2010 si 2011. Finanţele i-au răspuns ca nu sunt responsabili de ce apare in fisa fiscala, cică ea este emisa automat de sistemul informatic. Tot in anul 2009, ANAFS6 a pus sechestru asigurător pe doua hale, proprietatea societăţii si, după aproape doi ani, in octombrie 2010, cere insolventa sa, fara a incerca sa execute gajul.

In  susţinere, se depun inscrisuri: cererea de chemare in judecata pentru deschiderea falimentului nr. 3119142/07.10.2010,adresa nr. 26123/31.01.2013 emisa de ANAFS.6 de corecţie a TVA, Decizia de corectare a erorilor materiale emisa de ANAFS.6 din 31.01.2013, pentru suma de 179438 RON,copie fisa fiscala totala,copie a sumei de plata precizata pe site-ul MFP, A.N.A.F.

Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, cat si a dispozitiilor art 304  ind 1 Cod Pr Civ, instanţa reţine următoarele:

I Cu privire la caracterul creantei ce face obiectul cererii

Prin cererea de chemare in judecata, recurenta a solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva intimate, avand in vedere creanta fiscala neachitata in cuantum total de 751374 lei (din care 447.357 lei debit principal constand in TVA, contributii la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale, 302.172 lei majorari intarziere, precum si 1845 lei penalitati), in temeiul titlurilor executorii nr 1,2,3,4, 5,6,7,8,9,10,11,12,13/28.05.2007.

Ulterior, creditoarea si-a majorat creanta cu suma de 30000 lei reprezentand amenda aplicata prin procesul verbal nr 18632/07.03.2011 emis de Garda de Nationala si 131537 lei accesorii calculate pana la 20.02.2012 (f 124, dosar Tribunalul Bucuresti).

Conform art 31 coroborat cu art 3 pct 6 si pct 12 din  Legea nr 85/2006, pentru a putea fi deschisa procedura insolventei, creditorul trebuie sa faca dovada indeplinirii anumitor conditii, si anume sa detina o creanta certa, lichida si exigibila, debitorul sa fie in stare de insolventa sau de insolventa iminenta, iar valoarea creantei sa depaseasca suma de 45000 lei.

Prin creanta certa se intelege, potrivit art 379 alin 3 Cod Pr Civ (1865), acea creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Insa, in materia fiscala,  sunt aplicabile dispozitiile speciale reglementate de Codul de Procedura Fiscala.

Astfel, potrivit art 110 alin 2 din OG nr 92/2003 cu modificari, colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz. Alineatul 3 al aceluiasi articol stabileste notiunea de titlu de creanta ca fiind actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii, respectiv  decizia de impunere, declaraţia fiscal, decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii,  declaraţia vamală, decizia prin care se stabilesc şi se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale, decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28, ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanţelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească.

In speta, in dovedirea creantei fiscale pe care o detine recurenta, s-au depus titlurile executorii nr 1,2,3,4, 5,6,7,8,9,10,11,12,13/28.05.2007 (f 8-20, dosar Tribunalul Bucuresti) ce se refera la suma de 45003 lei cu titlu de impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, varsaminte pentru persoanele cu handicap neincadrate, contributii de asigurari sociale datorate de angajator, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati, contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorate de angajator,  contributia de asigurare pentru somaj datorate de angajator, contributia individuala de asigurare pentru somaj retinuta de la asigurati, contributia pentru fondul de garantare a creantelor sociale, contributia de asigurare pentru sanatate datorate de angajator, contributia de asigurare pentru sanatate retinuta de la asigurati, contributia pentru concedii si indemnizatii, precum si cu titlu de accesorii aferente, nerezultand din cuprinsul titlurilor executorii depuse sau a somatiei nr 40/80/6/2007/1637/28.05.2007 emisa in baza respectivelor titluri din ce  an sunt aceste creante, insa, avand in vedere data intocmirii acestor titluri, este evident ca aceste contributii si impozite sunt anterioare anului 2007.

Totodata, s-au atasat deconturile de plata a TVA pentru perioada ianuarie-decembrie 2009 (f 95-117, dosar Tribunalul Bucuresti) intocmite de debitoare, in suma de 24598 lei, acestea constituind titluri de creanta, conform art 110 alin 3 lit b din OG nr 92/2003, precum si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr 75682/18.10.2010 (f 87, dosar Tribunalul Bucuresti) in cuantum de 127945 lei, care reprezinta titlu de creanta, in temeiul art 110 alin 3 lit c din OG nr 92/2003.

In acelasi timp, impotriva debitoarei s-a eliberat si procesul verbal nr18632/07.03.2011 de Garda de Nationala, acest act constituind titlu de creanta pentru suma de 30000 lei, in baza art  110 alin 3 lit f din OG nr 92/2003.

Astfel, in speta, creditoarea-recurenta a facut dovada existentei unor titluri de creanta sau executorii pentru suma totala de 227546 lei.

Sustinerea instantei de fond in sensul ca aceasta creanta fiscala nu este certa, lichida si exigibila, intrucat nu este recunoscuta de catre debitoare, fiind in litigiu este eronata.

Nerecunoasterea creantei de catre debitor nu are nicio relevanta atat timp cat acesta nu a contestat titlurile de creanta sau titlurile executorii.

In acest sens, la termenul din 11.10.2013, administratorul debitoarei a invederat Curtii ca nu a atacat actele administrativ-fiscale emise de recurenta (titluri de creante sau titluri executorii).

Or, conform art 141 alin 2 din OG nr 92/2003, titlul de creanta necontestat devine titlu executoriu, iar, in ipoteza in care nici acesta din urma nu a fost atacat, nu se mai poate pune in discutie caracterul cert al creantei stabilite prin aceste titluri.

Rationamentul instantei de fond in sensul ca aceasta creanta nerecunoscuta trebuie sa faca obiectul unui litigiu de competenta instantelor de drept comun nu poate fi primit, avand in vedere ca un asemenea proces nu exista pe rolul vreunei instante si nici nu poate avea loc, titlurile de creanta/executorii trebuind contestate intr-un anumit termen, drept neexercitat de catre debitoare.

Astfel, din aceasta perspectiva, creantele pentru care s-au atasat titlurile de creanta/executorii de mai sus nu mai pot face obiectul vreunei litigiu, devenind certe, lichide si exigibile.

In aceste conditii, Curtea va analiza daca sunt indeplinite si celelalte conditii enuntate.

Astfel, sub aspectul starii de insolventa, se retine ca debitorul nu a facut dovada ca ar detine fonduri banesti necesare stingerii integrale a datoriei, iar scadenta acesteia a depasit 90 de zile, motiv pentru care se apreciaza ca aceasta conditie este intrunita.

In ceea ce priveste valoarea –prag, si aceasta este atinsa, chiar daca se tine cont si de platile facute de debitor pe parcursul solutionarii cauzei in cuantum de 38000 lei, creanta ramasa fiind mai mare de 45000 lei.

II Cu privire la cuantumul creantei invocate de recurenta, trebuie precizat ca nu se poate avea in vedere suma indicata in cererea precizatoare (912.911 lei-f 124, dosar Tribunalul Bucuresti), pentru considerentele mai sus expuse (respectiv nedepunerea titlurilor de creanta-declaratii fiscale, decizii impunere, decizii calcul accesorii), insa nu este rolul prezentei instante de a verifica acest aspect, aceasta atributie apartinand administratorului judiciar, care are obligatia intocmirii tabelului de creante.

In prezenta cauza, trebuie sa se analizeze doar daca exista o creanta certa, lichida si exigibila care sa atinga valoarea-prag prevazuta de lege.

Dat fiind fiind concluziile de la punctul I al considerentelor, in sensul intrunirii conditiilor pentru deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva debitoarei, in temeiul art 304 pct 9 coroborat cu art 312 alin 3 Cod Pr Civ, Curtea a admis recursul formulat de recurenta si a casat sentinta atacata şi a trimis cauza la instanta initial investita pentru deschiderea procedurii generale a insolventei.

Domenii speta

Spete similare