Compensaţii băneşti.

Compensaţii băneşti.

Natura „contractului de vânzare cumpărare de recolonizare” în contextul adoptării Decretului nr. 553/1953. Posibilitatea moştenitorilor de a beneficia de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998.

Contractul de vânzare - cumpărare are valoare compensatorie, întrucât  a fost încheiat cu autorul intimatei în condiţiile prevăzute de Legea nr. 715/1946, iar în conformitate cu art. 2 si art. 3 din acest act normativ, datoriile colonistului se stabileau prin diferenţa dintre valoarea bunurilor primite în România şi celor achitate, abandonate în Bulgaria, soldul respectiv reprezentând datoria faţă de statul roman, ce urma a fi achitată în 10 rate anuale, egale, începând cu 1950.

În ceea ce priveşte Decretul nr. 553/1953, la art. 1 din actul normativ se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preţ, de coloniştii evacuaţi din Dobrogea de Sud, pentru terenurile şi construcţiile primite de aceştia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A VIII-A  CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR. 385/28.01.2013)

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la data de 21.02.2012 pe rolul Tribunalului Ialomiţa şi înregistrată sub nr. 526/98/2012, reclamanta F. E. a chemat în judecată pe pârâta ANRP, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 1295/20.12.2011 emisă de pârâtă, numai în ce priveşte aspectul că autorul defunct B. C. a fost despăgubit în urma recolonizării conform contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948, să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să se dispună acordarea de compensaţii materiale pentru toate bunurile mobile şi imobile ce sunt cuprinse în Situaţia de avere imobiliară rurală a autorului defunct B. C., respectiv :

-imobil teren agricol 10 ha;

-imobil teren intravilan în suprafaţă de 2400 mp , (teren loc de casă);

-casă de locuit formată din 2 camere;

-anexe gospodăreşti, şopron, porumbar, grajd animale;

-recolta neridicată de floarea soarelui de pe suprafaţa de 0,5 ha;

-recolta neridicată de porumb de pe suprafaţa de 2,5 ha;

-25 pomi fructiferi.

De asemenea, reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, calculate după trecerea a 30 de zile de la comunicarea sentinţei ce se va pronunţa în cauză.

Prin Sentinţa civilă nr. 640/F/12.03.2012 Tribunalul Ialomiţa în baza art. 158 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.2 pct.1 lit. d Cod procedură civilă, coroborate cu art.10 alin.1 şi 3 din Legea nr. 554/2004 şi art.7 alin.4 din Legea nr. 9/1998 a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.7 alin.4 din Legea nr. 9/1998 care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalul în raza căruia domiciliază reclamanta şi cum niciuna din părţile din proces nu-şi au domiciliul sau sediul în raza de competenţă a Tribunalului Ialomiţa competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Tribunalul Călăraşi - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Prin Sentinţa civilă nr. 791 din data de 8 mai 2012, Tribunalul Călăraşi a admis contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 1295/20.12.2011 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în parte, a dispus anularea în parte a deciziei contestate, numai în ce  priveşte aspectul că autorul defunct a fost despăgubit în urma recolonizării conform contractului de vânzare - cumpărare din anul 1948 şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să  acorde reclamantei, alături de ceilalţi moştenitori ai defunctului B. C., compensaţii băneşti pentru toate bunurile abandonate de acest autor în Bulgaria, respectiv şi pentru diferenţa de 0,50 ha teren agricol şi un imobil compus din casă cu 2 camere şi anexe gospodăreşti şi 1500 mp teren intravilan, precum şi la plata de daune cominatorii în cuantum de 10 lei/zi de întârziere, calculate după trecerea a 30 de zile de la rămânerea  irevocabilă a sentinţei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că prin Hotărârea  nr. 5/08.06.2011 a Comisiei Judeţene Călăraşi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 reclamantei alături de ceilalţi moştenitori le-au fost acordate compensaţii băneşti în cuantum de 7598,4 lei pentru bunurile mobile şi imobile abandonate de autorul defunct B. C. pe teritoriul statului bulgar, respectiv: 5733 lei compensaţii băneşti pentru 0,50 ha  teren agricol şi 1867,4 lei compensaţii băneşti pentru recolte neridicate de porumb şi floarea soarelui.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat în termen legal contestaţie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia nr. 1295/20.12.2011 emisă de pârâta ANRP s-a admis în parte contestaţia formulată şi s-au acordat despăgubiri şi pentru 25 pomi fructiferi cu motivarea că autorul defunctului a fost despăgubit parţial în natură prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu Statul Român în anul 1948.

Instanţa de fond a apreciat că decizia emisă de pârâta este  nelegală, deoarece nu se poate reţine natura compensatorie a actului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1948 între autorul defunctului Barbu Constantin şi Statul Român, atât timp cât din conţinutul actului de vânzare cumpărare menţionat mai sus rezultă că autorul defunct a cumpărat terenul şi imobilul specificate în contract pentru preţul de vânzare de 12900 lei.

Atât timp cât defunctul B. C. a dobândit imobilele specificate pentru preţul de vânzare de 12900 lei, Tribunalul a considerat că nu se poate reţine natura compensatorie a contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1948, astfel încât dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 9/1998 avute în vedere de Comisia Judeţeană Călăraşi la emiterea Hotărârii nr. 5/2011 şi de pârâta ANRP la emiterea Deciziei nr. 1295/2011 nu sunt aplicabile în cauză.

Nefiind incidente în speţă dispoziţiile art.3 din Legea nr. 9/1998 măsura ANRP de admitere în parte a contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr.5/2011 a Comisiei judeţene Călăraşi este nelegală, decizia urmând a fi anulată în parte numai în ce priveşte aspectul că autorul defunct a fost despăgubit în urma recolonizării conform contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948.

Pe de altă parte, s-a reţinut că pârâta  nu a invocat şi nici nu a dovedit existenţa vreunei decizii de stabilire a despăgubirilor emisă în baza Legii nr. 715/1946, a eventualelor datorii ale colonistului B. C. sau a sumei rezultate  în urma compensării acestora, rezultând  astfel că Statul Român nu a stabilit şi, cu atât mai puţin, plătit autorului reclamantei vreo despăgubire.

În ceea ce priveşte Decretul nr. 553/23.12.1953 emis de Prezidiul MAN a R.P.R. s-a apreciat că nu poate fi avut în vedere în prezenta cauză, întrucât actul normativ nu a fost publicat niciodată în Monitorul Oficial, neexistând certitudinea că acesta a fost vreodată aplicat de către Statul Român.

În cauză reclamanta a tăgăduit că autorul lor a beneficiat de prevederile Decretului nr. 553/1953, iar pârâta nu a produs nici o dovadă în sens contrar.

 În ceea ce priveşte daunele cominatorii, instanţa de fond a considerat că reclamanta este îndreptăţită să le primească întrucât acestea reprezintă un mijloc de constrângere al pârâtei să îşi îndeplinească o obligaţie legală, având şi un scop sancţionator pentru pârâtă în caz de nerespectare a obligaţiei stabilită în sarcina sa.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta ANRP, considerând  că aceasta este netemeinică si nelegală pentru următoarele motive:

1. În temeiul art. 35 alin. 4 lit. d din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007 Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prin Decizia nr. 1295/20.12.2011, a admis în parte contestaţia împotriva Hotărârii nr. 5/08.06.2011 emisă de Comisia Judeţeană Călăraşi pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, pentru următoarele motive:

Potrivit Situaţiei de avere imobiliară rurală a Comisiei mixte româno-bulgare şi Declaraţiunii, autorul B. C. a abandonat în Cadrilater 10 ha teren arabil, o casă cu 2 camere, 1.500 mp teren intravilan, 25 pomi fructiferi şi recolte, respectiv 0,5 ha floarea soarelui şi 2,5 ha porumb.

Autorul a primit în urma recolonizării, în baza contractului de vânzare - cumpărare din 1948, un teren agricol în suprafaţă de 9,5 ha* o casă cu două camere, dependinţe şi un teren intravilan în suprafaţă de 2.000 mp în comuna ………, centrul C………., jud. Constanţa.

Contractul de vânzare - cumpărare din 1948 a fost încheiat cu autorul în condiţiile respectării prevederilor Legii nr. 715/1946, potrivit căreia, conform art. 2 si art. 3 se stabileau datoriile colonistului prin diferenţa dintre valoarea bunurilor primite în România şi celor achitate, abandonate în Bulgaria. Soldul respectiv reprezenta datoria faţă de statul roman, ce urma a fi achitată de aceasta în 10 rate anuale, egale, începând cu 1950.

Recurenta a previzat că autorul, recolonizat a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 1948 în condiţiile art. 14, respectiv „subsemnatul colonist, declar că prin semnarea acestui contract, am luat în posesiune imobilului şi locul de casă arătate şi descrise la punctul a, b, c, recunosc exactitatea întinderii, renunţ la orice retenţiune în viitor faţă de Statul Român şi mă oblig să respect toate condiţiunile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940, şi prin acest contract".

De asemenea, a învederat că la art. 1 din Decretul nr. 553/1953 se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preţ, de coloniştii evacuaţi din Dobrogea de Sud, pentru terenurile şi construcţiile primite de aceştia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941.

În ceea ce priveşte obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata daunelor cominatorii, recurenta a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi faţă de dispoziţiile art. 5803 din Codul de procedură civilă, cererea este inadmisibilă.

Pentru motivele arătate mai sus şi considerând ca hotărârea pronunţată de prima instanţă este lipsita de temei legal, invocând în acest sens art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din Codul de Procedură Civila, recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii promovate de către reclamanta F. E.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, precum şi dispoziţiile Legii nr. 9/1998, Hotărârea de Guvern nr. 753/1998, Hotărârea de Guvern nr. 286/2004.

Deşi legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.

Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:

În fapt, prin Hotărârea nr. 5/08.06.2011 a Comisiei Judeţene Călăraşi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, intimatei - reclamante, alături de ceilalţi moştenitori, le-au fost acordate compensaţii băneşti în cuantum de 7598,4 lei pentru bunurile mobile şi imobile abandonate de autorul defunct Barbu Constantin pe teritoriul statului bulgar, respectiv 5733 lei compensaţii băneşti pentru 0,50 ha teren agricol şi 1867,4 lei compensaţii băneşti pentru recolte neridicate de porumb şi floarea soarelui.

În urma contestaţiei formulate de intimata-reclamantă, recurenta-pârâtă ANRP a emis Decizia nr. 1295/20.12.2011 prin care s-a admis în parte contestaţia formulată şi s-au acordat despăgubiri şi pentru 25 pomi fructiferi cu motivarea că autorul defunctului a fost despăgubit parţial în natură prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu Statul Român în anul 1948.

Curtea constată că în mod eronat a apreciat Tribunalul Călăraşi că decizia emisă de recurenta - pârâta este nelegală, întrucât nu se poate reţine natura compensatorie a actului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1948 între autorul defunctului B. C. şi Statul Român.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, instanţa de control judiciar apreciază că Decizia nr. 1295/20.12.2011 este legală, din considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond - Situaţia de avere imobiliară rurală a Comisiei mixte româno-bulgare şi Declaraţiunea - autorul intimatei-reclamante, B. C., a abandonat în Cadrilater 10 ha teren arabil, o casă cu 2 camere, 1.500 mp teren intravilan, 25 pomi fructiferi şi recolte, respectiv 0,5 ha floarea soarelui şi 2,5 ha porumb.

De asemenea, în urma recolonizării, autorul intimatei a primit, în baza contractului de vânzare - cumpărare din 1948, un teren agricol în suprafaţă de 9,5 ha, o casă cu două camere, dependinţe şi un teren intravilan în suprafaţă de 2.000 mp în comuna ……….., centrul …….., jud. Constanţa.

Curtea reţine că acest contract de vânzare-cumpărare are valoare compensatorie, întrucât a fost încheiat cu autorul intimatei în condiţiile prevăzute de Legea nr. 715/1946,  iar în conformitate cu art. 2 si art. 3 din acest act normativ, datoriile colonistului se stabileau prin diferenţa dintre valoarea bunurilor primite în România şi celor achitate, abandonate în Bulgaria, soldul respectiv reprezentând datoria faţă de statul roman, ce urma a fi achitată în 10 rate anuale, egale, începând cu 1950.

Se mai reţine că potrivit art. 14 din contractul (fila 15 dosar fond) semnat de autorul intimatei, recolonizat, acesta a declarat următoarele: „prin semnarea acestui contract, am luat în posesiune imobilului şi locul de casă arătate şi descrise la punctul a, b, c, recunosc exactitatea întinderii, renunţ la orice retenţiune în viitor faţă de Statul Român şi mă oblig să respect toate condiţiunile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940, şi prin acest contract".

În ceea ce priveşte Decretul nr. 553/1953, Curtea constată că la art. 1 din actul normativ se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preţ, de coloniştii evacuaţi din Dobrogea de Sud, pentru terenurile şi construcţiile primite de aceştia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941. Împrejurarea că acest decret nu a fost publicat în Monitorul Oficial nu este în măsură să conducă la concluzia că prevederile din conţinutul său nu au fost aplicate, aşa cum reţine instanţa de fond, întrucât există mai multe decrete care datează din perioada respectivă şi care au produs efecte şi au fost aplicate, fără a fi publicate în Monitorul Oficial, obligaţia publicării nefiind instituită pentru toate categoriile de acte normative.

În concluzie, în raport de actele normative menţionate şi de clauzele inserate în Contractul de vânzare - cumpărare din 1948, semnat de autorul intimate, în special cea de la art. 14, Curtea reţine că actul are, în mod indiscutabil, o natură compensatorie, Decizia nr. 1295/20.12.2011 emisă de recurenta - pârâtă ANRP fiind, pe cale de consecinţă, un act administrativ legal.

Din aceste considerente, Curtea va admite recursul şi va modifica în tot sentinţa recurată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare în parte a Deciziei nr. 1295/20.12.2011 emisă de pârâta ANRP şi de obligare a acesteia la emiterea unei noi decizii.

Având în vedere soluţia de respingere a cererii principale şi caracterul accesoriu al cererii de obligare la plata daunelor cominatorii, cerere care ar putea fi admisă numai în condiţiile în care s-ar fi admis cererea de anulare a Deciziei nr. 1295/20.12.2011 şi de obligare la emiterea unei noi decizii, Curtea constată că şi cererea de obligare la plata de daune cominatorii urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare