Recurs. Prescripţia executării pedepsei închisorii

Recurs. Prescripţia executării pedepsei închisorii

art. 125 alin.3 C.p.

Conform dispoziţiilor art. 125 alin. 3 Cod penal, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 125 alin. 2 lit. b C.p., prescripţia nu înlătură executarea pedepsei dacă la data intrării în vigoare a noilor dispoziţii nu s-a împlinit termenul de prescripţie a executării (astfel cum era reglementat la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare). Aceste ultime dispoziţii nu au fost declarate neconstituţionale, drept urmare îşi produc pe deplin efectele.

(decizia penală nr. 1952/22.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia I Penală în dosarul nr. 16278/3/2013)

Prin sentinţa penală nr.558/09.07.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, a fost admisă contestaţia la executare formulată de petenta F.O.D.K. .

În baza art.461 alin.1 lit.d C.pr.pen. raportat la art.419 alin.2 Cod procedură penală şi art.126 alin.1 lit.b Cod penal s-a constatat intervenită prescripţia executării pedepsei de 7 ani închisoare ce i-a fost aplicată petentei prin sentinţa penală nr.70/15.02.1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr.1775/1999, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1603/26.03.2001 a Curţii Supreme de Justiţie.

În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin cererea sa, petenta F.O.D.K. a contestat executarea sentinţei penale 70/15.02.1999, pronunţată Tribunalul Bucureşti – Secţia I-a Penală, în dosarul nr.1775/1998, prin care a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni la data de 22.12.1989.

În motivarea contestaţiei la executare, petenta a arătat că pedeapsa a fost pronunţată în contumacie, fiind plecată din ţară în Ungaria, sentinţa de condamnare nefiind pusă în executare în privinţa laturii penale.

Se mai arată că în executarea sentinţei penale menţionate, rămasă definitivă, s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.130/09.05.2001, fiind urmărită internaţional conform dispoziţiei I.G.P.R. nr.S/136361/29.06.2011 şi mesajului Interpol nr.22499/09.09.2001, însă raportat la data rămânerii definitive de condamnare se impune a se constata faptul ca termenul de prescripţie de 12 ani s-a împlinit la data de 27.03.2013.

A mai precizat petenta că între timp nu a mai suferit nicio condamnare şi a achitat despăgubirile civile la plata cărora a fost obligată prin sentinţa de condamnare.

În drept, au fost invocate disp.art.461 alin.1 lit.d C.pr.pen., art.126 alin.1 lit.b C.pr.pen.

Examinând cererea formulată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, raportat la dispoziţiile legale aplicabile, Tribunalul a constatat următoarele:

Prin sentinţa penală nr.70/15.02.1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, în dosarul nr.1775/1999, astfel cum a fost desfiinţată în parte prin decizia penală nr.544/18.11.1999 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1603/26.03.2001 a Curţii Supreme de Justiţie, petenta F.O.D.K.  a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.183 Cod penal, cu reţinerea art.75 lit.a Cod penal şi art.13 Cod penal.

În baza acestei sentinţe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.130/09.05.2001, care însă nu a putut fi pus în executare întrucât condamnata a părăsit teritoriul României.

Aşa cum rezultă din referatul întocmit la data de 25.05.2012 de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Penală (fila 21), în urma desfăşurării activităţilor specifice de către I.P.J. Covasna s-a stabilit faptul ca petenta este plecată de 10 ani în Ungaria, fiind solicitat acordul pentru punerea în mişcare a procedurii de extrădare, condamnata fiind urmărită naţional şi internaţional, conform dispoziţiei I.G.P.R. nr.S/136361/29.06.2001 şi mesajului Interpol nr.22499/09.09.2001.

În cauză, a fost emis pe numele condamnatei mandatul european de arestare nr.15/18.04.2007, care până în prezent nu a fost executat.

Din acelaşi referat mai rezultă faptul că, prin adresa nr.150935/07.05.2012, I.P.J. Covasna a comunicat instanţei că, în urma investigaţiilor efectuate petenta se sustrage executării pedepsei, aflându-se în prezent in Ungaria, unde a obţinut cetăţenie maghiară.

Tribunalul a constatat că, de la momentul rămânerii definitive a sentinţei de condamnare sus-arătate (26.03.2001) şi până în prezent, 04.07.2013, s-a împlinit termenul de prescripţie de 12 ani al executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicata petentei, calculat conform art.126 alin.1 lit.b C.pr.pen.

Totodată, s-a constatat că infracţiunea pentru care F.O.D.K. a fost condamnată nu face parte dintre cele exceptate de la aplicarea beneficiului prescripţiei (nefiind îndreptată contra păcii şi omenirii), şi nu pot fi identificate cauze ce să fi atras suspendarea sau întreruperea termenului de prescripţie în sensul art.127 sau 128 Cod penal.

În consecinţă, Tribunalul, văzând că executarea pedepsei s-a prescris, a dispus în consecinţă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a promovat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei admiteri a contestaţiei la executare formulată de petentă.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cât şi a dispoziţiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a constatat recursul promovat de Ministerul Public ca fiind fondat, urmând a-l admite ca atare, pentru considerentele următoare:

Curtea a constatat că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală constatând intervenită prescripţia executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată petentei condamnate F.O.D.K., ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 70/15.02 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală (dosar nr. 1775/1999), rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1603/26.03.2001 a Curţii Supreme de Justiţie, cu încălcarea dispoziţiilor art. 125 alin. 2, lit. b şi alin 3 Cod penal, nou introduse prin Legea nr.27/2012 de modificare şi completare a Codului Penal.

Potrivit dispoziţiilor art. 125 al. 2 lit. b din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.27/2012 publicată în Monitorul Oficial nr.180/20.03.2012, prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 174-176 Cod penal şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei. Conform dispoziţiilor art. 125 al. 3 Cod penal, introduse prin aceeaşi lege de modificare a Codului Penal: „prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale nici în cazul infracţiunilor prevăzute la alin. 2 lit. b pentru care, la data intrării în vigoare a acestei dispoziţii nu s-a împlinit termenul de prescripţie a executării.”

Instanţa de fond nu a făcut referire la noile dispoziţii ale Codului Penal, nu  le-a luat în considerare, deşi avea această obligaţie, mai mult, constatând că aceste dispoziţii legale îşi găsesc aplicabilitatea în speţa de faţă, trebuia să respingă cererea de constatare a intervenirii prescripţiei executării pedepsei.

Astfel, infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a petentei condamnate este infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 din Codul penal. Aceasta este o infracţiune comisă cu intenţie (praeterintenţie) şi a avut ca urmare moartea victimei, iar potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. 2 lit. b Cod penal în vigoare la acest moment prescripţia nu înlătură executarea pedepsei principale în cazul comiterii unei astfel de infracţiuni.

Astfel cum s-a arătat mai sus, conform dispoziţiilor art. 125 alin. 3 Cod penal, în cazul acestor infracţiuni (prev. de art. 125 alin. 2 lit. b C.p.), prescripţia nu înlătură executarea pedepsei dacă la data intrării în vigoare a noilor dispoziţii nu s-a împlinit termenul de prescripţie a executării (astfel cum era reglementat la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare). Aceste ultime dispoziţii nu au fost declarate neconstituţionale, drept urmare îşi produc pe deplin efectele. Speţa este raportată la termenul prevăzut de art. 126 alin. 1 lit. b Cp., respectiv de 12 ani, astfel cum l-a calculat şi instanţa. Acest termen s-a împlinit la data de 26.03.2013 (calculat de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare). Noile dispoziţii din Codul Penal au intrat in vigoare la data de 20.03.2012, data publicării legii în Monitorul Oficial. În concluzie, la momentul intrării în vigoare a acestor dispoziţii, termenul de prescripţie a executării pedepsei, calculat potrivit dispoziţiilor legale anterioare, nu era împlinit, astfel că dispoziţiile art. 125 al.2 lit. b şi al. 3 Cod penal sunt aplicabile.

Pentru aceste argumente, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a casat în totalitate sentinţa penală recurată şi, rejudecând pe fond, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea F.O.D.K., făcând aplicarea art. 192 al. 3 C.p.p., cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat în recursului parchetului.

Domenii speta

Spete similare