Recurs litigii cu profesionişti. procedura insolvenţei. contestaţie împotriva tabelului definitiv al creanţelor. eroare esenţială săvârşită de lichidatorul judiciar prin înscrierea în tabelul de creanţe a unei persoane ce nu a justificat deţinerea în mod

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA TABELULUI DEFINITIV AL CREANŢELOR. EROARE ESENŢIALĂ SĂVÂRŞITĂ DE LICHIDATORUL JUDICIAR PRIN ÎNSCRIEREA ÎN TABELUL DE CREANŢE A UNEI PERSOANE CE NU A JUSTIFICAT DEŢINEREA ÎN MOD VALABIL A UNEI CREANŢE ÎMPOTRIVA DEBITOAREI. VĂTĂMAREA DREPTURILOR PROCESUALE ALE CONTESTATOAREI – TITULARĂ A CREANŢEI.

-art.7, 75 şi 76  din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.634/05.12.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa  nr.1592/F din 22 mai 2013, Tribunalul Bihor a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a creditoarei SC S.  SRL şi excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de pârâta R. S. LTD şi a admis contestaţia creditoarei SC S. SRL, împotriva tabelului definitiv de creanţe al debitoarei SC M. I. SRL, şi pe cale de consecinţă a dispus înscrierea în tabelul definitiv de creanţe a creditoarei SC S. SRL cu suma de 10.708.671,96 lei în locul creditoarei R. S. LTD.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Raportat la excepţiile formulate de părţi în condiţiile art.137 VCPC,  s-a reţinut că, contestatoarea/creditoare a formulat o contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor, în condiţiile art.75 din Legea nr.85/2006, şi care conferă legitimitate procesuală activă de a formula contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor, orice parte interesată în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol, sau a unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare, şi până atunci nedescoperite. Este adevărat că, potrivit susţinerilor pârâtei a cărei creanţă este contestată  R. S. LTD în conformitate cu art.76 din Legea nr.85/2006, creditorul care nu depune declaraţia de creanţă în termenul prevăzut de art.62 alin.B este decăzut din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor, şi pe cale de consecinţă nu dobândeşte calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, însă dispoziţiile art.75 din Legea nr.85/2006 derogă de la dispoziţiile generale, întrucât vizează contestaţie la tabelul definitiv de creanţă, şi se referă la situaţii excepţionale, doare în cazul descoperirii unui fals, dol sau erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, şi prin urmare, având în vedere faptul că, contestatorul justifică creanţa faţă de debitoarei conform facturii fiscale ataşate, factură care poartă ştampila debitoarei, judecător sindic în baza art.137 VCPC, raportat la art.75 din Legea nr.85/2006 a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei invocată de pârâtă.

Nu în ultimul rând, chiar creditoarea a cărei creanţă este contestată în finalul cererii recunoaşte în mod tacit calitatea procesuală activă a contestatoarei, când afirmă că în cazul în care înscrisul a fost fals, avea posibilitatea să o denunţe, având la îndemână chiar procedura înscrierii în fals, aspecte şi faţă de care, instanţa constatând legitimitatea procesuală activă prin justificarea interesului de a formula contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei/contestatoare.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei invocată de către creditoarea R. S. LTD, instanţa a reţinut că în conformitate cu art.75 din Legea nr.85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor la tabelul preliminar prevăzut la art.73 şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate formula contestaţii, prin urmare având în vedere că nu a fost închisă procedura insolvenţei debitoarei, instanţa a constatat că a fost introdusă în termenul legal contestaţia formulată de creditoare, astfel că instanţa în baza art.137 VCPC a respins excepţia tardivităţii, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte examinarea pe fond a contestaţiei, instanţa a reţinut că pentru admisibilitatea contestaţiei la tabelul definitiv al creanţei, partea interesată trebuie să justifice existenţa dolului care a stat la baza înscrierii creanţei sau a dreptului de preferinţă în tabelul definitiv al creanţelor.

Examinând cererea prin prisma acestor dispoziţii legale, instanţa a reţinut că declaraţia de creanţă a creditoarei R. S. LTD nu este însoţită de actul de cesiune de creanţă în formă materializată, şi nici cu ocazia soluţionării contestaţiei nu a fost depus la dosar, prin urmare această creditoare prin manoperă dolosivă a solicitat înscrierea în tabelul preliminar de creanţă, aspecte faţă de care instanţa a constatat că în cauză sunt incidente disp. art.75 din Legea nr.85/2006, şi pe cale de consecinţă, a admis contestaţia şi a dispus înscrierea în tabelul definitiv de creanţe a creditoarei SC S. SRL cu suma de 10.708.671,96 lei în locul creditoarei R. S. LTD.

Împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic a formulat recurs creditoarea SC ”R. S. LTD, solicitând instanţei admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinţei nr. 1592/F/2013 a Tribunalului Bihor, ca fiind nelegală şi netemeinică, în sensul respingerii contestaţiei formulate împotriva tabelului definitiv de creanţe al debitoarei SC M. I. SRL.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că, pentru soluţionarea judicioasă a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a SC S. SRL, se impun a fi analizate dispoziţiile art. 75 din Legea nr.85/2006. Potrivit acestor dispoziţii legale: „după expirarea termenului... şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie...". Câtă vreme legiuitorul nu foloseşte expresia orice persoană interesată, ci orice parte interesată, dobândeşte legitimare procesuală activă doar contestatorul care justifică o calitate în cadrul procedurii insolvenţei falitei (în speţă SC M. I. SRL), cea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, iar nu orice persoană care pretinde o creanţă asupra falitei, dar nu a intervenit defel în procedura insolvenţei. În acest sens, nu pot fi imaginate decât 2 situaţii în care contestatoarea, care se intitulează creditor al falitei, ar avea calitate procesuală activă:

- are calitatea de creditor în procedura insolvenţei falitei, înscris fiind în tabelul definitiv de creanţe, ca urmare a admiterii, în tot sau în parte, a unei declaraţii de creanţe, situaţie în care contestă întinderea sau ordinea de preferinţă a altei creanţe; nu are calitatea de creditor în procedura insolvenţei falitei, deoarece, formulând o cerere de admitere a creanţei şi de înscriere în tabel, cererea i-a fost respinsă, ca urmare a erorii, dolului etc. care au condus la înscrierea în tabel a altei părţi în detrimentul său.

 Această interpretare se desprinde şi din dispoziţiile art. 76 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora „titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cerere de admitere a creanţei... va fi decăzut din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură". Astfel, exercitarea procedurii prevăzute de art. 75 din Legea nr.85/2006, nu este conferită de legiuitor oricărei persoane interesate (oricărui pretins titular de creanţe) care, urmare a propriei pasivităţi, a pierdut toate termenele din procedură şi nu mai poate deveni parte, nefiind o procedură de repunere generală în termen.

Or, reclamanta nu este înscrisă în tabelul definitiv de creanţe al falitei, şi mai mult decât atât, nici nu a formulat vreodată vreo cerere de admitere a unei creanţe asupra averii debitoarei, sens în care nu este parte interesată şi nu are legitimare procesuală activă în formularea acţiunii introductive. În ciuda faptului că, pe toată durata procesului, contestatoarea a recunoscut această stare de fapt, respectiv nedepunerea cererii/declaraţiei de creanţă, instanţa de fond respinge excepţia, « constatând legitimitatea procesuală activă prin justificarea interesului de a formula contestaţia ». Practic, singura motivare a instanţei de fond este : respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, deoarece aceasta are calitate procesuală activă. Mai mult decât atât, instanţa a reţinut în mod eronat că recurenta a recunoscut în mod tacit calitatea procesuală activă a reclamantei. Or, dimpotrivă, aceasta a subliniat lipsa calităţii procesuale active, decurgând din chiar pasivitatea reclamantei, care nici nu a denunţat vreodată contractul, şi nici nu a formulat declaraţie de creanţă, adresându-se instanţei abia la data de 16.01.2013.

Pentru toate aceste argumente, a solicitat admiterea excepţiei şi respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Independent de soarta excepţiei invocate, se impunea analizarea contestaţiei, atât sub aspectul dreptului procesual, cât şi sub aspectul dreptului material. Prin contestaţie se solicită rectificarea tabelului definitiv de creanţe, prin înlocuirea în tabel a creditoarei R.  S. LTD cu reclamanta SC S.  SRL. Apreciază că această „înlocuire" în tabel a unui creditor cu altul nu poate fi decât rezultatul a 2 operaţiuni distincte: excluderea creditorului R. S. LTD, dacă creanţa acestuia a fost înscrisă fraudulos, şi admiterea cererii de înscriere în tabel a creanţei SC S.  SRL, sens în care contestaţia are 2 capete de cerere distincte.

Cât priveşte excluderea sa, situaţia este evidentă: dacă creanţa a fost înscrisă prin dol, eroare, etc, aceasta urmează a fi înlăturată, în cadrul unei contestaţii la tabelul definitiv, formulată de orice parte interesată.

Cât priveşte admiterea creanţei SC S.  SRL, instanţei de fond i s-a solicitat înscrierea, direct în tabelul definitiv, a unei creanţe pentru care nu s-a formulat cerere de admitere, nu a fost supusă verificării de către administratorul judiciar, potrivit art. 20 lit. k din Legea nr.85/2006, nu a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor - spre a putea fi eventual contestată de alţi creditori. Or, o astfel de procedură, respectiv înscrierea, pe calea sentinţei, direct în tabelul definitiv - fără posibilitatea contestării creanţei de către alţi creditori, nu este reglementată de lege, admiterea unei asemenea cereri încălcând toate principiile care guvernează procedura insolvenţei.

Instanţa de fond a analizat superficial motivele contestaţiei, şi în ceea ce priveşte dreptul material. Pe de o parte, a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.75 din Legea nr.85/2006, respectiv ca fiind o manoperă dolosivă depunerea declaraţiei de creanţă a recurentei. Pe de altă parte, a analizat în acelaşi mod temeinicia creanţei reclamantei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC ”S.” SRL solicită instanţei  respingerea recursului şi menţinerea în totalitate a sentinţei recurate. În esenţă arată că, nu există contract de cesiune de creanţă între S.C. S.  S.R.L. şi S.C. R. S. LTD; creanţa în cuantum de 10.708 671,96 lei nu a fost cesionată către S.C. R. S. LTD; S.C. R. S. LTD nu este creditor al S.C. M. I. S.R.L.  S.C. S. S.R.L. este titulara creanţei împotriva S.C. M. I. S.R.L. în cuantum de 10.708.671,96 lei conform facturii 77608/29.12.2009 acceptată de către debitor prin semnătură. Ca urmare a manoperelor dolosive ale societăţii R. S. L.T.D. concretizate prin formularea cererii de înscriere la masa credală a debitorului S.C. M. I. S.R.L , S.C. S. S.R.L. i-au fost blocate toate căile de valorificare a creanţei, creându-se în reprezentarea administratorului judiciar al S.C. M. I. S.R.L. falsa premiză a cesionării creanţei noastre către societatea R. S. L.T.D., ceea ce a dus la eliminarea noastră de la procedura de notificarea prevăzută de art. 61 şi următoarele din Legea nr.85/2006 şi pe cale de consecinţă de la dreptul de a participa la procedura insolvenţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 al.l din Legea nr.85/2006, în cazul descoperirii unui doi sau a unei erori esenţiale care au determinat admiterea unei creanţe, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe în tabelul definitiv de creanţe. Societatea R. S. L.T.D. în faţa judecătorului sindic a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a S.C. S. S.R.L., ca urmare a lipsei calităţii de parte în cadrul procedurii insolvenţei societăţii M. I. S.R.L. Apreciază această excepţie ca fiind nefondată, în condiţiile în care administratorul judiciar al S.C. M. I. S.R.L. respectiv R. I.P.U.R.L. a pus concluzii de însuşire a contestaţiei formulate si implicit de admitere a acesteia. Este în afara oricărei discuţii faptul că administratorul judiciar al societăţii debitoare este parte în procedura insolvenţei, chiar Legea nr.85/2006 enumerând în mod expres administratorul judiciar ca fiind participant la procedura insolvenţei la art. 5 Legea nr.85/2006. Pe de altă parte, având în vedere practica judiciară consecventă la nivelul instanţelor din Bihor, atare cerere/contestaţie - că e vorba de cerere de înlocuire a administratorului judiciar, de contestaţie la tabelul definitiv sau altă cerere pentru care Legea nr.85/2006 prevede întrunirea în persoana solicitantului a unei calităţi exprese - este calificată în mod constant ca cerere de sesizare din oficiu a judecătorului sindic, dându-se astfel deplină eficienţă şi finalitate rolului activ pe care judecătorul sindic îl are în această procedură.

A arătat în faţa judecătorului sindic faptul că intimata nu a fost notificată niciodată potrivit dispoziţiilor Legii nr.85/2006 pentru a putea să îşi valorifice creanţa împotriva debitoarei S.C. M. I. S.R.L., astfel încât nu i se poate imputa o tardivitate în încercarea de valorificare a dreptului său, iar pe de altă parte prin acţiunea dolosivă a societăţii R. S. L.T.D., care s-a pretins cesionar al creanţei sale faţă de debitorul cedat S.C. M. I. S.R.L, s-a ajuns să fie îndepărtaţi de la procedura insolvenţei. Apărările societăţii R. S. L.T.D. îmbracă forma unei invocării a propriei culpe, respectiv a propriilor manopere dolosive în urma cărora se formulează apărări care invocă nedepunerea declaraţiei de creanţa în termen. A ajuns astfel la situaţia paradoxală în care o societate care se pretinde în mod fraudulos succesoarea sa,  în drepturi – R. S. L.T.D. -, depunând declaraţie de creanţă în acest sens, să se întrebe de ce nu a depus declaraţie de creanţa pentru aceeaşi sumă.  Fără îndoială, prin faptul lipsei notificării prevăzută de art. 61 şi următoarele din Legea nr.85/2006 şi prin faptul manoperelor dolosive întreprinse de către R. S. L.T.D. a fost în imposibilitate de a-şi valorifica dreptul de creanţă împotriva debitoarei S.C.M. I. S.R.L.

În ceea ce priveşte această înlocuire în tabelul definitiv de creanţă a unui creditor cu altul, apreciază că atare operaţiune este în deplină concordanţă cu Legea nr.85/2006 în condiţiile în care această creanţă este una certă, provenită din înscrisuri însuşite de către părţi - factura şi contract: -, este una necontestată de către debitor sau de către oricare dintre creditori, fiind înscrisă în contabilitatea atât a creditorului cât şi a debitorului, având în vedere şi finalitatea contestaţiei la tabelul definitiv reglementată de art. 75 din Legea 85/2006. Procedura de depunere a declaraţiilor de creanţă prevăzută de art. 64 şi următoarele din Legea 85/2006 are ca şi raţiune clarificarea situaţiei patrimoniului debitorului, prin stabilirea în mod corect a pasivului patrimonial, or creanţa sa  a fost trecută în tabelul de creanţă, a fost supusă controlului administratorului judiciar şi inclusiv a instanţei de judecată, a fost acceptată ca fiind reală, singura discuţie care s-a ivit este cea a titularului acestei creanţe respectiv a creditorului care trebuie să stea în tabelul de creanţe în baza acesteia.

Societatea R.  S. L.T.D. nu a prezentat nici până la această dată înscrisuri care să confirme existenţa convenţiei de cesiune a creanţei, apărările acesteia limitându-se la apărări formale fără a atinge la nici un moment problema reală, respectiv dacă a existat sau nu această cesiune de creanţă. Prin cererea de recurs S.C. R. S. LTD nu face altceva decât să reitereze apărările care în mod justificat au fost înlăturate de către judecătorul sindic, discuţiile referitoare la o anumită lipsă de calitate procesuală activă fiind nefondate cu atât mai mult cu cât administratorul judiciar al debitoarei S.C. M. I. S.R.L. si-a însuşit contestaţia formulată, achiesând la concluziile sale, iar pe fondul cauzei este evidentă lipsa titlului de creanţă al S.C. R. S. LTD împotriva debitorului S.C.M. I. S.R.L. şi manoperele dolosive folosite de către recurentă pentru a obţine înscrierea la masa credală cu o creanţă care nu îi aparţine. Finalitatea contestaţiei la tabelul definitiv este aceea de a îndrepta erorile apărute la întocmirea tabelului creanţelor, îndreptare care nu poate fi realizată decât prin măturarea recurentei S.C. R. S. LTD şi înscrierea S.C. S. S.R.L. în locul acesteia ca urmare a calităţii de adevărat titular al creanţei existente în tabel împotriva debitoarei S.C. M. I. S.R.L.

Nu poate fi primită susţinerea recurentei în ceea ce priveşte imposibilitatea unei asemenea înlocuiri în condiţiile în care, practica judiciară confirmă în mod consecvent înlocuirea în tabelul de creanţă în ipoteza creanţelor cesionate, care dau dreptul la înlocuire în orice fază a procedurii insolvenţei s-ar găsi debitorul. Prin urmare, aplicând analogia, rezultă că şi în situaţia în care - faţă de o creanţă înscrisă în tabel aparent cesionată - se constată inexistenţa cesiunii să se poată face înlocuirea creditorului aparent cesionar cu adevăratul creditor.

 Instanţa de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, a reţinut că este nefondat astfel că în baza prevederilor art. 8 din Legea nr. 85/2006, art. 312 Cod procedură civilă a dispus respingerea lui pentru următoarele considerente:

Recurenta R. S. LTD a fost înscrisă la masa pasivă a debitoarei falite cu suma de 10.708.671,96 lei, în urma depunerii de către aceasta a declaraţiei de creanţe în cadrul căreia a invocat dobândirea creanţei prin cesiune de creanţă de la intimata SC S. SRL Oradea.

Intimata SC S. SRL Oradea, titulara iniţială a creanţei cu care recurenta a fost înscrisă în tabloul definitiv de creanţe a debitoarei, a contestat înscrierea recurentei în tabelul definitiv a creanţelor, invocând existenţa unor manopere dolosive ale recurentei şi inducerea în eroare a lichidatorului judiciar prin prisma prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Conform acestor prevederi legale, după expirarea termenului de depunerea a contestaţiilor prevăzut de art. 73 alin. 2 şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Prin intermediul acestor dispoziţii legiuitorul a conferit posibilitatea oricărei părţi interesate de a contesta, pentru motivele expres prevăzute, creanţele înscrise în tabelul definitiv după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor şi până la închiderea procedurii.

Acest drept a fost conferit oricărei părţi ce justifică un interes prin contestaţia formulată, textul de lege neprecizând în cuprinsul acestuia anumite categorii de persoane sau participanţi la procedură cărora să le fie deschisă  calea contestaţiei la tabelul definitiv, fiind suficient ca acestea să justifice interesul în contestarea creanţei respective.

Noţiunea de „parte interesată” vizată de textul de lege trebuie interpretată în sens larg, în sensul de persoană ce justifică interes, deoarece textul de lege este unul de excepţie aplicabil doar în cazurile expres prevăzute şi care reclamă situaţii deosebite ce au dus la înscrierea unei creanţe sau drept de preferinţă eronat în tabelul de creanţe. Asemenea situaţii de excepţie pot leza drepturile şi interesele legitime ale altor persoane care datorită unui fals sau dol nu au posibilitatea de a se înscrie în tabelul de creanţe al debitorului şi de a participa la procedura colectivă, limitarea dreptului de contestare doar la participanţii la procedura îngrădeşte liberul acces la justiţie şi posibilitatea a de a obţine satisfacţia drepturilor încălcate prin manoperele dolosive ori erorile esenţiale săvârşite de practicianul în insolvenţă a altor pesoane.

O asemenea situaţie este şi în speţa de faţă, contestatoarea intimată fiind emitenta facturii invocată ca titlu justificativ al creanţei de recurentă, alături de o cesiune a creanţei respective în privinţa căreia nu s-a depus vreun contract de cesiune, nefiind precizat nici măcar momentul şi condiţiile în care ar fi intervenit respectiva cesiune de creanţă de la contestatoare la recurentă.

Nu se poate reţine că intimata contestatoare ar fi avut legitimare procesual activă doar dacă anterior contestaţiei i s-ar fi refuzat dreptul de a se înscrie la masa credală deoarece neexercitarea dreptului procedural al intimatei contestatoare în termenul prevăzut de lege în vederea înscrierii la masa credală, s-a datorat culpei practicianului în insolvenţă care în exercitarea atribuţiilor conferite de lege, nu a procedat la verificarea corespunzătoare a creanţei invocat de recurentă.

Astfel, deşi recurenta nu a justificat pretinsa cesiune de creanţă ce ar fi avut loc între ea şi intimata contestatoare prin nici un fel de mijloc de probă, nefiind depus vreun contract de cesiune de creanţă şi nici precizat momentul când acesta a avut loc, lichidatorul judiciar a înscris recurenta în tabel pe baza unui singur înscris – respectiv factura nr. 77608/29.12.2009 în care titular de creanţe apare contestatoarea şi nu recurenta.

Niciuna din cele două părţi, nici recurenta şi nici contestatoarea, nu apare în lista creditorilor întocmită de debitoare aflată la fila 13 vol. I, însă notificată pentru depunerea declaraţiei de creanţă a fost doar recurenta. În cuprinsul raportului aflat la filele 109-113 vol. II dosar de fond, lichidatorul arată că a notificat creditorii ce apar înscrişi în evidenţa contabilă a falitei, recurenta fiind una din persoanele notificate de lichidator, însă ulterior depunerii de către aceasta a declaraţiei de creanţe lichidatorul nu face nici un fel de verificări în privinţa temeiului creanţei invocate în condiţiile în care recurenta nu a depus contractul de cesiune invocat în declaraţia de creanţă, iar factura ataşată era emisă de o terţă persoană ce ar fi justificat înscrierea la masa credală.

Neefectuându-se verificări sub acest aspect, intimata contestatoare care apărea ca şi titular al creanţei în singurul înscris justificativ depus de recurentă nu a fost notificată să prezinte explicaţii cu privire la creanţă ori să solicite înscrierea la masa credală, situaţie în care acesteia nu i se poate aplica sancţiunea prevăzută de art. 76 din Legea nr. 85/2006 deoarece în raport de ea au fost încălcate dispoziţiile art. 7 privind notificarea deschiderii procedurii.

În consecinţă, având în vedere aceste aspecte s-a reţinut că intimatei contestatoare nu i se poate nega dreptul de a contesta înscrierea recurentei în tabelul de creanţe cu o creanţă al cărei titular este contestatoarea, excepţia lipsei calităţii procesual active fiind în mod judicios respinsă de judecătorul sindic.

Nici motivele de recurs ce vizează fondul cauzei deduse judecării nu pot fi reţinute ca fondate câtă vreme recurenta, nici în faţa judecătorului sindic şi nici în recurs, nu a justificat prin vreo probă temeiul creanţei cu care a solicitat să fie înscrisă la masa credală, cesiunea de creanţă intervenită între recurentă şi contestatoare invocată în declaraţie nefiind probată.

În cauză, practicianul în insolvenţă nu a solicitat nici un fel de explicaţii de la recurentă ori de la contestatoarea intimată pentru a verifica realitatea cesiunii de creanţă invocate şi adevăratul titular al creanţei izvorâte din factura emisă de contestatoare depusă de recurentă şi nici nu a verificat veridicitatea înscrierii creanţei recurentei în evidenţa contabilă a debitoarei.

După depunerea contestaţiei, efectuând verificările ce se impuneau, lichidatorul a precizat că s-a aflat în eroare şi că titularul creanţei înscrise la masa credală este contestatoarea şi nu recurenta, sens în care a şi solicitat admiterea contestaţie formulate de aceasta.

Această eroare săvârşită de lichidatorul judiciar a fost una esenţială ce a dus la înscrierea în tabelul de creanţe a unei persoane ce nu a justificat deţinerea în mod valabil a unei creanţe împotriva debitoarei şi la vătămarea drepturilor procesuale ale contestatoarei, care deşi apărea înscrisă ca şi titular al creanţei în înscrisul constatator al creanţei nu a fost notificată pentru a se înscrie la masa credală.

Nu s-a putut reţine că nu se justifică înscrierea contestatoarei în tabelul de creanţe deoarece aceasta odată cu formularea contestaţiei a solicitat  şi înscrierea la masa credală a falitei cu creanţa cu care în mod eronat a fost înscrisă recurenta şi  nici nu i se poate aplica sancţiunea de la art. 76 din lege câtă vreme faţă de ea au fost încălcate dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 .

De asemenea, nu s-a putut reţine că nu s-a procedat la verificarea creanţei invocate de contestatoare de către lichidator câtă vreme acesta, după momentul sesizării cu contestaţia intimatei a procedat la efectuarea verificării legitimităţii creanţei arătând că titularul ei este contestatoarea şi nu recurenta şi că din eroare anterior a înscris-o cu aceeaşi creanţă pe recurentă. Într-adevăr, înscrierea contestatoarei în tabelul de creanţe intervine direct în cel definitiv prin radierea recurentei şi înscrierea contestatoarei pe aceeaşi poziţie şi loc din tabelul de creanţe, însă acest fapt intervine tocmai datorită existenţei situaţiei de excepţie ce a determinat trecerea iniţială ca titular al creanţei pe recurentă şi nu pe contestatoarea intimată şi momentului în care se află în prezent procedura insolvenţei. Întinderea şi rangul de preferinţă al creanţei nu s-a contestat în cauză, singura modificare ce intervine fiind sub aspectul titularului ei, ce este intimata şi nu recurenta.

Concluzionând, s-a reţinut că în cauză câtă vreme recurenta nu a justificat prin nici o probă că ar fi titulara creanţei înscrise în factura nr. 77608/29.12.2009 emisă de contestatoare, aceasta a obţinut în mod dolosiv înscrierea la masa credală a debitoarei,  practicianul în insolvenţă dintr-o eroare esenţială a înscriind-o în tabelul de creanţe.

Drept urmare, instanţa de recurs a reţinut că motivele de recurs invocate sunt nefondate, în mod judicios dispunând judecătorul sindic admiterea contestaţiei formulate şi incidenţa în cauză prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză a fost respins, iar sentinţa atacată menţinută în totalitate.

Instanţa nu a acordat cheltuieli de judecată deoarece părţile nu au solicitat acordarea lor.

Domenii speta

Spete similare