Arestarea preventiva. Mentinerea acesteia in temeiul art. 148 lit. c si f Cod procedura penala in cursul cercetarii judecatoresti. Lipsa motivelor concrete. Necombaterea argumentelor inculpatilor.

Afirmatia ca cei trei inculpati ar pregati savârsirea unei noi infractiuni nu mai poate fi dovedita în cauza si nu mai poate justifica privarea in continuare de libertate a inculpatilor.

În ce priveste pericolul generat pentru ordinea publica de lasare in libertate a celor trei inculpati, curtea constata ca acest pericol trebuie raportat la alte elemente decât cele retinute cu ocazia primei arestari întrucât în caz contrar s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat, iar în prezenta cauza, la acest moment procesual, acesta s-a schimbat ca temei procedural diminuându-se acest pericol, atât ca urmare a scurgerii timpului, cât si ca efect al administrarii unei mari parti a probatoriilor, probatorii din care nu a rezultat vreun element esential care sa întareasca consistenta probatoriilor propuse în acuzare.

Asa cum CEDO a statuat in mai multe hotarâri pronuntate împotriva României, nu inculpatii au obligatia sa justifice periodic ca elementele cauzei s-au schimbat, ci organul judiciar care realizeaza ingerinta în exercitiul dreptului la libertate individuala, în prezenta cauza, instantele de judecata au obligatia sa justifice cu ocazia fiecarei mentineri a arestarii preventive, respectiv cu ocazia fiecarei noi perioade de privare de libertate dispusa, de ce subzista nevoia concreta a mentinerii ingerintei asupra dreptului fundamental si care sunt motivele concrete care ar împiedica buna desfasurare a judecatii cu inculpatii în libertate, eventual sub imperiul unor obligatii si garantii dispuse de instanta potrivit legii.

In prezenta cauza, nu se mai justifica de ce s-ar impune în mod concret privarea de libertate a inculpatilor pentru înca o perioada de 60 de zile, si nici care sunt motivele concrete care ar împiedica buna desfasurare a judecatii în lipsa pastrarii inculpatilor în stare de arest preventiv.

Se constata, în plus, ca în mod evident, buna judecata a cauzei ar putea avea loc si daca inculpatii nu s-ar afla în stare de arest preventiv si sub imperiul unei alte masuri preventive mai putin restrictive, respectiv aceea a obligarii de a nu parasi tara, iar aceasta evidenta a constatarii rezulta din faptul ca înainte de sesizarea instantei prin rechizitoriu, pe o perioada de 30 de zile, inculpatii au respectat aceeasi masura dispusa fata de ei si obligatiile impuse de lege.

Se constata, de asemenea, ca procesul nu treneaza din culpa inculpatilor si nu a fost împiedicat in perioada cât acestia s-au aflat in libertate, iar perioada de arestare preventiva raportata la temeiurile concrete retinute cu ocazia ultimei masuri de arestare dispusa fata de acestia nu mai îndeplineste conditia termenului rezonabil.

Examinând actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca, prin încheierea din 8.04.2010, pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul penal nr.  6235/118/2009, s-a dispus, în baza  art. 3002 cod procedura penala rap. la art. 160b al.3  cod procedura penala, mentinerea masurii arestarii preventive fata de inculpatii M.D.M., D.D.L. si D.G.

 În baza art.139 al.1 cod procedura penala, în ref. la art.1451  cod procedura penala, s-a respins, ca nefondata cererea formulata de inculpatii M.D.M., D.D.L. si D.G.N. de înlocuire a masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara.

Pentru a pronunta aceasta încheiere, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Inculpatii au fost trimisi în judecata pentru savârsirea infractiunilor prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit. i cod penal si de art.323 al.1 cod penal în privinta inculpatului M.D.M., pentru savârsirea infractiunilor prev. de art.26 rap. la art.20 rap. la art.174-175 lit. i cod penal, de art.323 al.1 cod penal si de art.279 al.1 cod penal în privinta inculpatilor D.D.L. si D.G.N.

Masura arestarii preventive s-a dispus fata de inculpati prin încheierea de sedinta din 09.07.2009 a Tribunalului Constanta, care a fost mentinuta prin decizia penala nr.418/P/14.09.2009 a Curtii de Apel Constanta, în conditii de legalitate si temeinicie cu respectarea atât a conditiilor de forma cât si a celor de fond.

S-a apreciat ca, în actualul stadiu procesual, când cercetarea judecatoreasca se afla în derulare, se audiaza martori din lucrari, se are în vedere ca sunt îndeplinite în continuare cerintele prevazute de art.3002 cod procedura penala rap. la art.160 b al.3 cod procedura penala, în sensul ca subzista temeiurile care au determinat initial luarea masurii de exceptie a arestarii preventive fata de inculpati la data de 09.07.2009 si se impune privarea de libertate a acestora.

Fata de disp.art.143 al.1 cod procedura penala prin raportare la art.681 cod procedura penala si la art.5 par.1 lit. c CEDO, s-a apreciat ca la dosar sunt date suficiente care justifica în mod rezonabil suspiciunea ca fiecare dintre inculpati ar fi savârsit infractiunile pentru care sunt cercetati, existând în continuare indicii temeinice, în sensul de motive verosimile, ale comiterii faptelor, si care sunt apte de a sustine mentinerea masurii arestarii preventive dispusa fata de inculpati, cu atât mai mult cu cât perioada de timp scursa, nu a depasit un termen rezonabil.

În ceea ce priveste cazul de arestare preventiva prevazut de art.148 al.1 lit. f cod procedura penala, retinut initial, acesta nu a disparut si ramâne incident si în actualul stadiu procesual deoarece fiecare dintre inculpati este cercetat pentru savârsirea unor infractiuni grave sanctionate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar prin lasarea în libertate a acestora s-ar crea în prezent un pericol concret pentru ordinea publica.

Riscurile punerii în libertate a inculpatilor ar rezulta din natura si gravitatea deosebita a faptelor, împrejurarile concrete în care se retine în rechizitoriu ca s-ar fi  actionat, prin utilizarea unei arme de foc, din care s-a tras de mai multe ori, la ore târzii din noapte, si în loc public, într-un cartier de blocuri de locuinte, la orele de odihna, cauzându-i-se victimei leziuni grave ce i-au pus acesteia viata în primejdie prin hemoragie interna si externa, în zone vitale ale corpului, necesitând pentru vindecare un an de zile de îngrijiri medicale, modul de concepere si de transpunere în practica a dezideratului infractional, numarul participantilor, împrejurarea ca au fost vizate valori sociale supreme precum dreptul la viata si la integritatea fizica si psihica ,,impactul social puternic negativ al faptelor, sentimentul de neliniste, de teama, de insecuritate  ce s-ar crea, în prezent, în rândul colectivitatii ca persoane cercetate pentru astfel de fapte, prin utilizarea de arme, ar putea fi lasate  în stare de libertate, limitele de pedeapsa fixate de textele de lege incriminatoare pentru respectivele infractiuni, circumstantele personale ale fiecarui inculpat.

Este adevarat ca pâna la pronuntarea unei hotarâri judecatoresti definitive de condamnare, fiecare dintre inculpati beneficiaza conform art.52 cod procedura penala si art.6 par.2 din CEDO de prezumtia de nevinovatie si de regula judecarii persoanei în stare de libertate, dar existenta unor anumite împrejurari particulare au prioritate în protejarea precumpanitoare a ordinii publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor, fata de interesul individual, privarea de libertate a inculpatilor aparând sub acest aspect necesara si proportionala în raport de scopul urmarit..

S-a apreciat ca, în speta, nu sunt satisfacute cerintele prev. de art.139 al.1 cod procedura penala, nefacându-se dovada ca au intervenit modificari esentiale ale temeiurilor initiale, care sa îsi aiba corespondent în materialul probator de la dosar.

Intervalul de timp scurs de la data luarii masurii arestarii preventive nu poate conduce  în mod automat, ca unic criteriu, si la inexistenta temeiurilor initiale, fiind necesar a se retine si alte criterii precum gravitatea faptelor, pericolul concret reprezentat de lasarea în libertate a inculpatilor, rezonanta sociala negativa, valorile sociale deosebit de importante lezate si ocrotite de normele penale.

Împotriva sus-mentionatei încheieri au formulat recurs inculpatii M.D.M., D.D.L. si D.G.N., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:

În mod gresit instanta de fond a mentinut masura arestarii preventive a inculpatilor, apreciind în mod eronat ca subzista temeiurile avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive a acestora.

În acest sens se releva ca, la dosarul cauzei nu exista indicii temeinice care sa conduca la concluzia ca cei trei inculpati sunt autorii faptelor retinute în sarcina lor, neexistând nici un mijloc de proba care sa conduca la aceasta concluzie.

Se solicita a se avea în vedere ca fata de inculpati s-a dispus prin hotarâre definitiva, înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara, moment la care s-a apreciat ca acestia nu mai prezinta pericol pentru ordinea publica.

Ulterior, la luarea masurii arestarii preventive de catre instanta de judecata, s-a avut în vedere ca temei al arestarii dispozitiile art.148 lit.”f” si lit.”c” Cod procedura penala.

Se arata ca, referitor la dispozitiile art.148 lit.”c” Cod procedura penala, judecatorul a stabilit ca nu este incident în cauza si aceasta în raport de declaratia martorului P.F.S., data în fata instantei de judecata care a sustinut în cursul urmaririi penale ca ar fi fost solicitat de catre inculpatul D.D.L. pentru a-i suprima viata partii vatamate.

Înlaturarea acestui temei care a stat la baza luarii masurii arestarii preventive ar reprezenta o schimbare a temeiurilor care au determinat luarea acestei masuri fata de inculpati, astfel încât, sunt îndeplinite conditiile impuse de art.139 cod procedura penala, pentru înlocuirea masurii arestarii preventive.

Referitor la incidenta în cauza a disp.art.148 lit.”f” Cod procedura penala, se releva ca acest temei a stat la baza arestarii initiale a inculpatilor, moment la care s-a avut în vedere gravitatea faptelor comise, modul în care au actionat inculpatii si, în raport de acestea, insecuritatea creata pentru comunitate.

Aceste aspecte nu mai pot motiva mentinerea masurii arestarii preventive întrucât o instanta a apreciat, prin hotarâre definitiva, ca acest pericol pentru ordinea publica, raportat la elementele precizate de instanta de fond, nu mai subzista, nefiind posibil sa se retina din nou ca temei al arestarii, dispozitiile art.148 lit.”f” Cod procedura penala.

Se putea constata ca presupunerea initiala nu mai subzista pentru ca a fost audiat martorul T. care este tocmai persoana localizata în zona comiterii faptei.

S-a stabilit prin probe ADN ca inculpatii nu au pus mâna pe arme, existând si dovada ca T. s-a aflat în Constanta, de altfel acesta recunoaste singur acest fapt, ori, daca aceasta persoana – T. – poate fi lasata în libertate si sa aiba calitatea de martor, s-ar putea aprecia ca, pot fi lasati în libertate si inculpatii împotriva carora nu exista probe.

Solicita sa se constate ca, masura arestarii preventive a inculpatilor nu se mai justifica si ca, subzistenta dispozitiilor art. 148 lit. „f” cod procedura penala nu poate fi privita prin prisma pericolului social generic al faptei.

Se face trimitere si la comportamentul procesual al inculpatilor care, dupa ce au fost pusi în libertate si s-a dispus rearestarea, s-au prezentat singuri la organul de politie.

Examinând legalitatea si temeinicia susmentionatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum si din oficiu, Curtea constata:

În cauza, pe timpul urmaririi penale, fata de inculpati s-a dispus luarea masurii arestarii preventive de catre Tribunalul Constanta, prin încheierea nr. 163 din 11.12.2008, retinându-se ca temei concret dispozitiile art. 148 lit. f cod pr. penala în sensul ca, gravitatea faptelor ce fac obiectul inculparii, constituie o justificare a privarii de libertate a celor trei inculpati.

Masura arestarii preventive dispusa în prima etapa fata de inculpati a fost prelungita ulterior, iar la data de 29 aprilie 2009, prin încheierea nr. 48/P, pronuntata de Curtea de Apel Constanta, s-a constatat ca, în cauza, temeiurile concrete retinute cu ocazia luarii in prima etapa a masurii arestarii preventive, s-a schimbat, diminuându-se pericolul concret pentru ordinea publica, generat de o eventuala lasare în libertate a inculpatilor, în conditiile în care nu s-a reusit pe timpul urmaririi penale demonstrarea prezentei inculpatilor în Municipiul Constanta în data savârsirii faptei, iar indiciile puternice existente la începutul luarii masurii arestarii preventive nu s-au transformat în probe si în acest context, nu se justifica presupunerea rezonabila ca inculpatii sunt autorii faptei.

În raport de aceasta motivare, prin încheierea susmentionata, Curtea de Apel Constanta a stabilit cu putere de lucru judecat, ca s-a diminuat pericolul social generat de lasarea în libertate a inculpatilor, raportat în principal la gravitatea faptelor de care sunt acuzati si raportat la imposibilitatea de a consolida presupunerea rezonabila constata la luarea masurii arestarii preventive în probe temeinice, în special în ce priveste acuzatia vizând savârsirea infractiunii de tentativa de omor.

Ca atare, prin aceasta hotarâre s-a casat încheierea recurata si s-a dispus înlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatilor cu masura obligarii acestora de a nu parasi tara, pe o perioada de 30 de zile, impunându-se in sarcina inculpatilor obligatiile prevazute de lege.

Ulterior, fara a se invoca ca inculpatii au încalcat cu rea credinta masura de obligare de a nu parasi tara sau vreuna din obligatiile impuse de instanta, pe temeiuri noi, la solicitarea procurorului, prin încheierea de sedinta din 09.07.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta s-a dispus în principal arestarea preventiva a celor trei inculpati, retinându-se ca temeiuri concrete dispozitiile art. 148 lit. c si f cod pr. penala, în sensul ca, fata de inculpati exista suspiciunea concreta ca ar pregati savârsirea unei noi infractiuni în raport de memoriul formulat de numitul P.F.S., din care rezulta ca inculpatul D. i-ar fi cerut sa se implice în savârsirea unei noi infractiuni si apreciindu-se si ca lasarea în libertate în acest context a inculpatilor ar prezenta un pericol pentru ordinea publica.

Aceasta masura a arestarii preventive, dispusa ulterior si având temeiuri noi fata de prima dispozitie de arestare preventiva a fost mentinuta succesiv pe timpul judecatii in prima instanta, apreciindu-se ca nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere cu ocazia arestarii.

Curtea retine ca elemente esentiale pentru pronuntarea prezentei decizii urmatoarele aspecte:

În cauza, în prezenta faza procesuala, nu se mai poate justifica privarea în continuare de libertate a celor trei inculpati prin raportare la temeiul concret retinut cu ocazia primei arestari preventive dispusa fata de inculpati întrucât elementul vizând diminuarea acestui pericol si modificarea temeiului a fost constatat cu putere de lucru judecat prin încheierea nr. 48/P din 29 aprilie 2009 a Curtii de Apel Constanta.

Ca atare, curtea în prezentul recurs va verifica subzistenta temeiurilor concrete vizând arestarea preventiva numai în raport de cele retinute prin încheierea pronuntata de Tribunalul Constanta in data de 9.07.2009.

În raport de aceste temeiuri se constata pe de o parte ca temeiul prevazut de art. 148 lit. c cod pr. penala, nu mai subzista întrucât acesta se întemeia factual pe afirmatiile numitului P.S.F., continute într-un memoriu adresat unui alt organ de urmarire penala decât cel care a instrumentat prezenta cauza.

Dupa audierea nemijlocita de catre instanta de fond investita cu judecarea cauzei a acestei persoane, s-a constatat ca titularul memoriului nu mai sustine cele afirmate ci învedereaza instantei ca cele declarate în memoriu s-au datorat unei promisiuni a procurorului B. ca-l va ajuta sa fie pus în libertate.

Ca atare, afirmatia ca cei trei inculpati ar pregati savârsirea unei noi infractiuni nu mai poate fi dovedita în cauza si nu mai poate justifica privarea in continuare de libertate a inculpatilor.

În ce priveste pericolul generat pentru ordinea publica de lasare in libertate a celor trei inculpati, curtea constata ca acest pericol trebuie raportat la alte elemente decât cele retinute cu ocazia primei arestari întrucât în caz contrar s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat, iar în prezenta cauza, la acest moment procesual, acesta s-a schimbat ca temei procedural diminuându-se acest pericol, atât ca urmare a scurgerii timpului, cât si ca efect al administrarii unei mari parti a probatoriilor, probatorii din care nu a rezultat vreun element esential care sa întareasca consistenta probatoriilor propuse în acuzare.

Asa cum CEDO a statuat in mai multe hotarâri pronuntate împotriva României, nu inculpatii au obligatia sa justifice periodic ca elementele cauzei s-au schimbat, ci organul judiciar care realizeaza ingerinta în exercitiul dreptului la libertate individuala, în prezenta cauza, instantele de judecata au obligatia sa justifice cu ocazia fiecarei mentineri a arestarii preventive, respectiv cu ocazia fiecarei noi perioade de privare de libertate dispusa, de ce subzista nevoia concreta a mentinerii ingerintei asupra dreptului fundamental si care sunt motivele concrete care ar împiedica buna desfasurare a judecatii cu inculpatii în libertate, eventual sub imperiul unor obligatii si garantii dispuse de instanta potrivit legii.

In prezenta cauza, prima instanta nu a mai justificat la acest termen de ce s-ar impune în concret privarea de libertate a inculpatilor pentru înca o perioada de 60 de zile, si nici care sunt motivele concrete care ar împiedica buna desfasurare a judecatii în lipsa pastrarii inculpatilor în stare de arest preventiv.

De asemenea, prima instanta nu a dat relevanta cuvenita declaratiei date de catre numitul P.S.F. în fata instantei si a dat relevanta declaratiei numitului T.L., in raport de pericolul concret pentru ordinea publica retinut, desi aceasta declaratie mai fusese valorificata cu ocazia primei masuri a arestarii preventive dispusa si ca urmare a intrarii în puterea lucrului judecat nu mai putea fi valorificata in prezentul stadiu ca si motiv concret de mentinere a arestarii preventive.

Se constata, în plus, ca în mod evident, buna judecata a cauzei ar putea avea loc si daca inculpatii nu s-ar afla în stare de arest preventiv si sub imperiul unei alte masuri preventive mai putin restrictive, respectiv aceea a obligarii de a nu parasi tara, iar aceasta evidenta a constatarii rezulta din faptul ca înainte de sesizarea instantei prin rechizitoriu, pe o perioada de 30 de zile, inculpatii au respectat aceeasi masura dispusa fata de ei si obligatiile impuse de lege.

Se constata, de asemenea, ca procesul nu treneaza din culpa inculpatilor si nu a fost împiedicat in perioada cât acestia s-au aflat in libertate, iar perioada de arestare preventiva raportata la temeiurile concrete retinute cu ocazia ultimei masuri de arestare dispusa fata de acestia nu mai îndeplineste conditia termenului rezonabil.

Toate aceste elemente conduc la concluzia ca încheierea primei instante este nelegala întrucât, în mod gresit, s-a dispus mentinerea masurii arestarii preventive fata de cei trei inculpati desi temeiurile concrete avute in vedere cu ocazia luarii acesteia erau schimbate.

Ca atare, curtea, în baza art.385 in.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedura penala, va admite recursurile formulate de recurentii inculpati: D.D.L., D.G.N. si M.D.M., va casa, încheierea de sedinta din 08.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosar nr.6235/118/2009 si rejudecând va dispune: în baza art.139 alin.1 cod procedura penala, înlocuirea masurii arestarii preventive privind pe inculpatii D.D.L., D.G.N. si M.D.M. cu masura obligarii de a nu parasi tara, prev. de art.145 ind.1 cod procedura penala.

În baza art.145 ind.1 alin.2 în ref. la art.145 alin.1 ind.1 cod procedura penala,

Va impune inculpatilor respectarea obligatiilor prev. de art.145 alin.1 ind.1 lit. a, b, c si d cod procedura penala, respectiv:

Sa se prezinte la instanta de judecata, ori de câte ori sunt chemati,

Sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea, respectiv, Postul de Politie al comunei Foltesti, jud. Galati pentru inculpatul D.G.N., si Politia Municipiului Galati pentru inculpatii D.D.L. si M.D.M.

Sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei de judecata.

Sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art.145 alin.1 ind.2 cod procedura penala va dispune respectarea de catre inculpati a obligatiei de a nu se apropia de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, coinculpati, martori, experti si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect.

Face aplicarea art.145 alin.2 ind.1 cod procedura penala, cu privire la comunicarea prezentei.

Conform art. art.145 alin.2 ind.2 cod procedura penala

Va atrage atentia inculpatilor  ca, în caz de încalcare a obligatiilor impuse se va lua masura arestarii preventive.

Va dispune punerea de îndata în libertate a inculpatilor de sub puterea mandatelor de arestare preventiva nr.9/09.07.2009, pentru inculpatul M.D.M., nr.10/09.07.2009 pentru inculpatul D.D.L. si nr.11/09.07.2009 pentru inculpatul D.G.N., emise de Tribunalul Constanta daca nu sunt retinuti sau arestati în alta cauza.

 În baza art.192 alin.3 cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de catre stat vor ramâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare