Art. 132 din Legea nr. 78/2000

Dosar nr. 59885/3/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCURESTI - SECŢIA A II -A PENALĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa din Camera de Consiliu din data de 11.12.2010

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: GHEORGHE BRÎNDUŞA

GREFIER: ROSU LAURA

Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a fost reprezentat de procuror Baiaş Horaţiu.

Pe rol soluţionarea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor BV şi UT  formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.

La apelul nominal, făcut în Camera de Consiliu, au răspuns inculpaţii BV, personal, aflat în stare de reţinere şi asistat de apărător ales  şi UT , personal, aflat în stare de reţinere şi asistat de apărător ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Tribunalul aduce la cunoştinţa inculpaţilor faptul că prezenta cauză are ca obiect propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, prin care se solicită luarea faţă de aceştia a măsurii arestării preventive pentru o durată de 29 de zile.

În conformitate cu dispoziţiile art. 70 C.pr.pen., Tribunalul aduce la cunoştinţa inculpaţilor faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-li-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor.

Întrebaţi fiind de către instanţă dacă doresc să dea declaraţii, inculpaţii BV şi UT  au arătat că sunt de acord în sensul celor menţionate.

În baza art. 150 alin. 1 C.pr.pen., se procedează la ascultarea inculpaţilor BV şi UT, declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar, după citire şi semnare.

Apărătorul ales al inculpatului BV, solicită instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere, respectiv certificatul de naştere al copiilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul nu se opune încuviinţării probei solicitate.

Tribunalul încuviinţează proba cu înscrisuri în circumstanţiere solicitata de apărătorul inculpatului BV şi constată că proba a fost administrată.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat şi excepţii de invocat, Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la persoana inculpaţilor arată că aceştia nu au înţeles să dea declaraţii în cauză, atitudinea lor rezultând si dintr-o convorbire telefonică în care UT spune că „De acum luptăm numai cu metode neconvenţionale! Nu mai ţine!”. 

După  o scurtă expunere a situaţiei de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor, arată că probatoriul administrat în cauză atestă împrejurarea că infracţiunile au fost săvârşite de către inculpaţi cu vinovăţie şi conturează presupunerea rezonabilă că faptele au fost de către inculpaţi.

Cu privire la conditia prev de art. 149/1 Cpp arata ca fata de toti inculpatii sunt incidente disp art. 148 lit f Cpp, inculpatii prezentand un real pericol pentru ordinea publica, depunad la dosar si articole scrise de presă la acea vreme, dovedit un impact major asupra ordinii publice, făcând referire în acest sens şi la hotarea Guvernului României nr. 1040/13 octombrie 2010 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 721/21 octombrie 2010, conceptul de ordine publică este definit ca fiind „o componentă a securităţii naţionale… reprezentată de starea de legalitate, echilibru şi pace socială…şi se caracterizează prin  credibilitatea instituţiilor, sănătatea şi morala publică, starea de normalitate în organizarea şi desfăşurarea vieţii politice, sociale şi economice, în concordanţă cu normele juridice, etice şi morale… general acceptate de societate.” De asemenea apreciază că în cauza sunt incidente si dis part. 148 lit b şi c Cpp, în sensul că inculpaţii au influenţat prestaţia martorilor care si-au schimbat declaraţiile dar si posibilitatea săvârşirii altor fapte, existand numeroase convorbiri telefonice în acest sens, redate pe larg în referatul cu propunere de arestare preventivă. Pentru motivele expuse pe larg în propunerea de arestare preventivă, solicită admiterea propunerii şi emiterea mandatelor de arestare preventivă pentru cei doi inculpaţi pe o perioadă de 29 de zile.

 Apărătorul ales al iunculpatului BV, având cuvântul, solicită instanţei în temeiul art. 149/1 pct 9 Cpp respingerea propunerii de arestare preventivă întrucât se au în vedere acte materiale din anii 2005-2006, iar necesitatea arestului nu se impune. Apreciază că pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat la persoana făptuitorului, care nu are antecedente penale, are o ocupaţie, are un statut în societatea civilă, dacă atatia ani a fost lăsat liber, nu înţelege de ce abia acum, după atata timp se solicita arestarea preventivă a inculpatului, care este oportunitatea acestei măsuri. Cu privire la convorbirile telefonice arată că acestea sunt luate din context, cu privire la acest inculpat în toată această perioadă nu s-au efectuat acte de urmărire penală, nu a fost audiat, la ora 2 noaptea este greu să se desfăşoare activităţi de urmărire penală. Încă o dată se subliniază aceasta urgenţă fara sens a parchetului de  a lua acum aceasta masura excesivă, deşi datele şi probele la care se face referire în referat existau de foarte mult timp. De asemenea apreciază că procedura de citare nu este conform normelor de procedură penală, iar declaraţiile din dosar sunt luate învinuitului fără a fi asistat de apărător. În temeiul art. 139 alin. 1 Cpp formuleaza o cerere de luare a masurii obligării de a nu părăsi localitatea faţă de inculpat, care lucrează în Bucureşti, pentru a demonstra că inculpatul nu va îngreuna ancheta şi se va afla la dispoziţia organelor de cercetare penală.

Al doilea apărător al inculpatului, arata ca referitor la L. la care parchetul face referire si pe care incearca sa-l lege de inculpat acesta a fost trimis in judecata dar instanţa de fond a admis o excepţie de neregularitate a sesizarii instantei si a trimis dosarul înapoi la DNA. cu privire la temeiul prev de art. 149/1 cpp arata ca nu este în interesul urmăririi penale arestarea inculpatului, care nu a fost citat mai devreme la parchet cand s-a extins cercetarea penală la data de 02.12.2010 şi dintr-o data este chemat de urgenţă si se face propunerea de arestare. Apreciază că instanţa ar trebui să dea eficienţă art. 136 alin. 8 Cpp, să aibă în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale. De asemenea apreciaza ca nu s-a îndeplinit procedura de citare conform dispozitiilor legale, şi nu se pot reţine temeiurile prev de art. 148 lit b şi c Cpp.

 Apărătorul ales al inculpatului UT, având cuvântul, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului. În primul rând invocă nelegalitatea referatului de propunere a arestării preventive întrucât nu sunt respectate prevederile legale referitoare la arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale, acestuia nu i s-a adus la cunoştinţă învinuirea,  ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale. Arata în acest sens că la data de 10.09.2009 s-a început urmărirea penală cu privire la o singură faptă, aceea de abuz în serviciu, faptă presupus a fi săvârşită în perioada 2005-2006. inculpatul cu ocazia aducerii la cunoştinţă a învinuirii s-a prevalat de dreptul la tăcere, apoi a depus la dosar un memoriu amănunţit şi pe data de 11 mai 2010 a dat o declaraţie olografă în care descria cu lux de amănunte situaţia de fapt constatată personal, prezentând acte doveditoare. Se arata ca dl procuror nu îl ascultă şi pe formular tipizat cu privire la poziţia inculpatului faţă de învinuirile aduse. La data de 02.12.2010 s-au extins cercetarile cu privire la fapte noi, fără a se specifica în ce ar consta actul material săvârşit. La data de 10.12.2010 învinuitul este citat, se prezintă pentru a i se aduce la cunoştinţă noua învinuire şi se prevalează de dreptul de tacere insă nici de aceasta data nu i se ia o declaraţie pe formular tipizat. Mai arată că ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de acest inculpat nu s-a facut potrivit art. 235 alin. 3 Cpp, continand doar incadrarea juridică a faptelor. Se susţine că nu exista probe din care să rezulte săvârşirea infractiunii de dare de mita fiind reţinute doar concluziile specialiştilor DNA. de altfel, aceste rapoarte nu au fost aduse la cunostinta inculpatilor pentru a putea formula obiectiuni, de existenta lor inculpatul afland abia cu ocazia propunerii de arestare. Se precizeaza ca in procesele verbale de transcriere a convorbirilor interceptate invocate in susţinerea cazurilor de arestare prev de art. 148 b, c Cpp nu sunt menţionate autorizatiile in baza carora au fost realizate aceste interceptări, incalcandu-se dis part. 91/1 si urm Cpp. Cu privire la art. 148 lit b Cpp nu exista datae care sa justifice retinerea acestui caz de arestare, discuţiile purtate avand loc înainte de punerea sub acuzaţie. Arata ca nu se justifica nici retinerea disp art. 148 lit f Cpp in conditiile in care pentru acoperirea pretinsului prejudiciu au fost instituite masuri asiguratorii asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale inculpatului ce au o valoare importantă. Prin prisma jurisprudenţei CEDO privitoare la situatiile in care se poate dispune arestarea preventivă nu este realizata cerinţa art. 148 lit f Cpp, afirmaţiile din referat avand un caracter general, fără un suport faptic. În final solicită respingerea propunerii de arestare si în subsidiar, luarea masurii de preventie orev de art. 145/1 Cpp.

Reprezentantul Ministerului Public, în replică, a aratat ca potrivit practicii este lipsită de utilitate audierea succesiva a învinuitului si inculpatului privitor la aceleaşi fapte, cu atat mai mult cu cat aceştia si-au exprimat in mod expres voinţa de a nu da declaraţii. O nouă aducere la cunoştinţă a învinuirii constituie de altfel un formalism excesiv. Dispoziţiile ce reglementează conţinutul ordonanţei de punere in mişcare a acţiunii penale nu impun descrierea faptei. Conform reglementarilor in vigoare, rapoartele de constatare ca probe administrate în faza de urmărire penală sunt prezentate cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. Mai arata ca autorizaţiile de interceptare se află în dosar.

Inculpaţii BV şi UT avand pe rand ultimul cuvant, arată instantei că sunt de acord cu concluziile formulate de apărătorii aleşi.

JUDECĂTORUL

Deliberând asupra propunerii privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii BV şi UT, constată următoarele:

Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.12.2010 sub nr. 59885/3/2010, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat să se dispună arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, a inculpaţilor BV şi UT.

În susţinerea propunerii, s-a arătat că în Prin rezoluţia din 10 septembrie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de un număr de şapte persoane cu funcţii de conducere din cadrul C, C şi Ministerul Transporturilor, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 ( filele 1-8,  vol. 22 ).

De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie a fost începută urmărirea penală faţă de HMS, director al Agenţiei de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transporturilor,  UT administrator la S.C. …… S.R.L., si OS, administrator la SC ………SRL  pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Infracţiunile reţinute iniţial în sarcina învinuiţilor au vizat modul în care aceştia au acţionat în vederea contractării de către S.C. L SR.L. Iaşi a serviciilor de dezinfecţie, efectuate în contextul apariţiei gripei aviare în România, respectiv activităţile desfăşurate în legătură cu aceasta, în perioada octombrie 2005-martie 2006.

Ulterior, prin ordonanţa din data de 2 decembrie 2010 s-a dispus extinderea cercetărilor, atât faţă de persoanele învinuite iniţial HMS şi UT, cât şi faţă de BV, precum şi începerea urmăririi penale pentru infracţiunile indicate în prezenta cerere (filele 9-17, vol. 22).

Prin ordonanţa din 10 decembrie 2010, s-a dispus reţinerea preventivă a inculpatului UT pe o perioadă de 24 de ore, începând cu ora 14.10 (filele 183-184, vol. 22), iar prin ordonanţa din 11 decembrie 2010, s-a dispus reţinerea inculpatului BV pe o perioadă de 24 de ore, începând cu orele 02.10 (fila 400, vol. 22)

Tot prin ordonanţa din 10 decembrie 2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul UT pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus arătate (filele 189-190, vol. 22), iar prin ordonanţa din 11 decembrie 2010 pentru inculpatul BV (fila 391, vol. 22).

În contextul apariţiei gripei aviare în România în toamna anului 2005, mai multe instituţii abilitate s-au implicat în vederea combaterii fenomenului.

Prin H.G. nr. 1218/2005, s-a aprobat constituirea Comandamentului Antiepizootic Central (C.A.C.), în componenţa căruia era prevăzut ca făcând parte şi Ministerul Transporturilor.

Potrivit documentelor existente la dosar, precum şi declaraţiilor martorilor, reprezentanţii Ministerului Transporturilor au fost inculpaţii BV HMS (fila 2, vol. 14 şi filele 1-12, vol. 21).

Prima şedinţă a C.A.C. a avut loc pe 14 octombrie 2005 (fila 3, vol. 14).

Din probele administrate  rezultă, de asemenea, faptul că atât învinuita HMS, cât şi inculpatul BV, au participat, începând cu data de 14 octombrie 2005, la toate şedinţele Comandamentului Antiepizootic Central ( filele si filele 1-12, 63,  vol. 21).

Din documentele C.A.C., atât stenograme cât şi decizii oficiale, rezultă că nu s-a cerut implicarea Ministerului Transporturilor în prevenirea şi combaterea gripei aviare decât pe data de 21 octombrie 2005 şi numai cu privire la instituirea punctelor de dezinfecţie la frontiera de stat a României ( fila 22, vol. 14).

Comandamentul a emis prima decizie adresată Ministerului Transporturilor doar în data de 28 noiembrie 2005 (fila 31,  vol. 14).

În acest context, însă, pe data de 15 octombrie 2005 învinuita HMS a dezinformat factori de decizie din cadrul Ministerului Transporturilor, la nivel de director general şi secretar de stat, pretinzând în mod neadevărat că acest minister ar fi primit sarcini în instituirea unor bariere de dezinfecţie în unele puncte rutiere şi feroviare şi recomandând la fel de insistent firma L S.R.L. Iaşi care, la data respectivă, avea un singur angajat şi niciun fel de utilaje (filele 1-12,  vol. 21 şi fila 40, vol. 28).

Unii factori de decizie au arătat că cel puţin C are propriile instalaţii de dezinfecţie a vagoanelor şi nu e necesară angajarea unor firme, însă n-au fost luaţi în seamă, datorită presiunilor făcute de învinuita HMS ( fila 43, vol. 21).

La insistenţele deosebite ale învinuitei HMS, Ministrul Transporturilor a emis în acest sens Ordinul nr. 1572 din 15 octombrie 2005, prin care a cerut expres CNADNR şi CFR să demareze operaţiuni specifice ( filele 11-14, vol. 4) iar Agenţia de Sănătate Publică, condusă de către inculpată, să supravegheze operaţiunile.

S-a stabilit în mod cert că la data de 15 octombrie 2005, data emiterii acestui ordin, Comandamentul Antiepizootic Central nu ceruse în niciun fel implicarea Ministerului Transporturilor.

Instalarea acestor filtre de dezinfecţie s-a făcut doar în strictă înţelegere cu învinuita HMS şi inculpatul BV şi au fost folosite ca pretext tocmai pentru a invoca necesitatea implicării Ministerului Transporturilor cât mai de timpuriu în această acţiune.

În concret, amplasarea acestor filtre a constituit motivul presiunilor pe care, ulterior, tot inculpaţii HMS şi BV le-au făcut ca un feed-back asupra membrilor Comandamentului Antiepizootic Central, insistându-se să se emită decizii care să implice Ministerul Transporturilor, lucru care reiese din stenogramele comandamentului ( filele 32-58, vol. 20).

Mai mult decât atât, pe perioada derulării contractului învinuita HMS s-a implicat activ în asigurarea plăţilor către S.C. L S.R.L. sunând la Direcţia Comercială a C ( fila 35, vol. 21).

Acesta a fost contextul în care la 17, respectiv 19, octombrie 2005 C şi C au contractat cu S.C. L S.R.L. serviciile de dezinfecţie.

În cadrul cercetărilor ce au fost efectuate in dosar, în perioada 20 decembrie 2007 - 30 aprilie 2009 a fost întocmit un raport de constatare tehnico-ştiinţifică financiară care a analizat activitatea economică şi comercială a S.C. L S.R.L., S.C. M S.R.L., precum şi a altor 12 societăţi comerciale implicate în activitatea de dezinfecţie (vol. 13 ).

Raportul de constatare întocmit de către specialiştii DNA a evidenţiat faptul că suma totală încasată de S.C. L S.R.L. prin contractări nelegale cu C şi C SA a fost numai din acest contract în valoare de 26.313.197 lei.

Scăzând cheltuielile proprii precum şi costul substanţelor utilizate, societatea comercială a rămas cu suma de 21.308.975 lei, profit net, ceea ce reprezintă numai din acest contract o rată a profitului de 425%. La cursul mediu leu-euro de la acea vreme, de 3,5 lei/euro, societatea comercială administrată de inculpatul UT a înregistrat un profit net de aproximativ 6.088.278 euro.

Acest profit enorm şi obţinut ilegal s-a făcut în condiţiile în care S.C. L S.R.L. nu a prestat nici un fel de activităţi, ci a subcontractat mai departe la S.C. M S.R.L. în schimbul sumei de 5.422.467 lei, sumă din care a ajuns la cei 12 subcontractori doar 1.261.492 lei, adică 360.426 euro.

Practic, suma de 360.000 euro a fost preţul real al prestaţiei, restul banilor rămânând la dispoziţia S.C. L S.R.L. dar şi la dispoziţia S.C. M S.R.L., administrată de înv. OS, acesta din urmă înregistrând la rândul său un profit de 149% numai din acest contract.

Prejudiciul în cauză a fost calculat şi stabilit la suma de 20.125.974 lei în dauna bugetului de stat, adică aproximativ 5.750.278 euro la cursul mediu de 3.5 lei/euro din acea perioada.

După data începerii urmăririi penale, cercetările au continuat, iar la 09 octombrie 2009 s-a dispus întocmirea celui de-al doilea raport de constatare tehnico-ştiinţifică financiară  în cauză, finalizat la 30 septembrie 2010 ( vol. 27).

Acest raport a reliefat aspecte noi referitoare la modul de contractare a autorităţilor contractante cu S.C. L S.R.L. Iaşi, sens în care detaliem următoarele:

Aşa cum a fost deja stabilit,  contractele cu S.C. L S.R.L. Iaşi au fost încheiate la datele de 17, respectiv 19 octombrie 2005, prin încredinţare directă, fără niciun fel de licitaţie cu o minimă prospectare a pieţei, exclusiv la recomandarea verbală a învinuitei HMS.

În acest context,  s-a constatat faptul că, încă din data de 13 septembrie 2005 şi până la data de 6 septembrie 2006, inculpatul BV, director al Direcţiei Sanitar-Veterinare din cadrul Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, persoană aflată în subordinea directă a învinuitei HMS, a primit în contul personal prin viramente bancare suma totală de 60.420 lei.

Suma de 60.420 lei  a fost depusă în transe repetate  de către învinuitul UT, administrator al S.C. L S.R.L. Iaşi, nepotul său, învinuitul UAL, dar şi de către colaboratori ai acestei firme, martorii SA, MOG şi MMM ( filele 28-29 vol 27si anexa 17 la raport).

În acelaşi timp, învinuita HMS a primit în contul personal de card, în perioada 28 septembrie 2005 – 20 aprilie 2006, suma totală de 12.050 lei, dintre care 11.000 lei de la SA, 4.000 lei de la MMM şi 1.050 lei de la inculpatul BV (filele 20-21, vol. 27 şi anexa 17 la raport ).

Din probele administrate la dosar, reiese faptul că numitul BV şi învinuitul UT, ambii medici veterinari, se cunoşteau din împrejurări anterioare, fiind coautori ai unor lucrări de specialitate (fila 73, verso vol. 9).

Rezultă în mod evident că sumele de bani au fost date  inculpatului BV  şi învinuitei HMS  în vederea asigurării protecţiei  şi favorizării firmei atât în vederea obţinerii contractelor, dar mai ales pe perioada desfăşurării activităţilor contractate, acte ce se constituie în atribuţii de serviciu, conform fişei postului.

Precizăm în acest sens că BV avea atribuţii  directe de control asupra operaţiunilor de dezinfecţie desfăşurate de către Ministerul Transporturilor, iar învinuita HMS,  în calitate de director general al ASP, era direct responsabilă de punerea în aplicare a Ordinului Ministrului Transporturilor  nr. 1572 din 15 octombrie 2005 (filele 223-257, vol. 15 ).

Aşa cum au demonstrat evenimentele ulterioare, nici învinuita HMS şi nici inculpatul BVnu şi-au îndeplinit aceste atribuţii, permiţând efectuarea de activităţi necorespunzătoare de către firmele subcontractoare şi trecând sub tăcere faptul că firma S.C. L S.R.L. Iaşi nu era aptă din niciun punct de vedere să efectueze aceste activităţi.

Sumele de bani indicate mai sus nu sunt singurele care au fost vehiculate între membrii grupului infracţional.

Din extrasele de cont bancare rezultă faptul că numitul AD (verişor primar cu soţia inculpatului BV) în perioada 21 noiembrie 2005 – 31 decembrie 2007, a rulat prin conturi suma totală de 321.112 lei.

AD era un adevărat transportator de bani, întrucât în contul său personal de la Sucursala Iaşi a Băncii Transilvania a fost depusă suma totală de 208.036 lei, atât de către el personal cât şi de către colaboratorii S.C. L S.R.L.

Din această sumă AD a ridicat la Bucureşti suma totală de 156.616 lei, alte sume importante fiind ridicate şi de la Baia Mare (Anexa 13 – fila 196, vol. 27).

Cu ocazia audierii sale în calitate de martor, acesta a afirmat că este conducător auto şi nu a recunoscut operaţiunile financiare.

Tot din probele administrate la dosar rezultă faptul că atât înainte de semnarea contractelor cât şi după, între inculpaţi au avut loc dese contacte.

Din listingul convorbirilor telefonice ale inculpatului UT rezultă că în perioada 15 septembrie – 17 octombrie 2005 (data semnării primului contract) acesta a efectuat 56 de apeluri către inculpatul BV şi 19 apeluri către înv. HMS.

După semnarea contractelor şi până la 31 decembrie 2005, inculpatul UT a mai efectuat doar 9 apeluri către BV, în schimb a apelat-o de 57 pe învinuita HMS.

Aceste convorbiri denotă faptul că cei trei se coordonau în mod intens în vederea săvârşirii infracţiunilor

În concret, potrivit atribuţiilor specifice Agenţiei de Sănătate Publică, şi mai ales a Direcţiei Sanitar - Veterinare din cadrul acestei agenţii, condusă direct de către inculpatul BV, această instituţie trebuia să verifice toate aspectele referitoare la capacităţile legale şi logistice a firmei sau ale firmelor care efectuau activitatea de dezinfecţie şi, după caz, să ia măsurile necesare.

În realitate însă, atât S.C. L S.R.L., cât şi firmele cu care subcontractase, împotriva clauzelor contractuale, desfăşurau activităţi necorespunzătoare şi nu respectau cerinţele minime stabilite prin normele legale. Acest lucru a fost constatat atât de controalele Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, care au evidenţiat că acţiunea de dezinfectare era ineficientă, dar şi de către organele Corpului de Control al Ministerului Transporturilor şi ale Guvernului României ( filele 54-56, 59-68, 69-71, 72-74 , 548-574, vol. 9).

În acest sens, este evident că sumele de bani primite de cei doi inculpaţi de la inculpatul UT au fost remise cu titlu de mită, în scopul de a îndeplini acte contrare atribuţiilor de serviciu, respectiv de a nu-şi îndeplini aceste atribuţii.

 Suma de 60.420 lei  primită pe card de către inculpatul BV nu este singura provenită de la S.C. L S.R.L. Pe parcursul derulării activităţilor de dezinfecţie, respectiv la 8 februarie 2006, de pe S.C. E S.R.L. s-a mai virat suma de 6.400 lei în conturile lui BV. Banii provin tot de la S.C. L S.R.L. şi reprezintă o parte din contravaloarea substanţei achiziţionată scriptic prin intermediul acestei firme.

Practic, inculpatul BV a beneficiat în mod direct sau indirect de la UT de suma totală de 60.420 lei, adică aproximativ 20.000 euro la cursul mediu de 3,5 lei/euro din acea perioadă.

Activitatea infracţională a inculpatului BV nu s-a oprit în acest loc, întrucât imediat după semnarea contractelor a urmărit să-şi asigure si alte foloase din produsul infracţiunii.

În acest scop, s-a folosit de S.C. E S.R.L., administrată de către un foarte vechi şi apropiat colaborator al său, invinuitul AAL, inculpatul BV având şi drept de semnătură în bancă în numele firmei ( fila 184, vol. 31).

Firma a fost introdusă în mod artificial şi în calitate de intermediar în lanţul furnizorilor de substanţă dezinfectantă pentru S.C. L S.R.L. Iaşi, substanţa ajungând faptic de la importatori  direct la S.C. L S.R.L. Iaşi, fiind trecută doar scriptic prin contabilitatea S.C. E S.R.L ( fila 127-129, vol. 21 şi anexa 18 la raport).

În schimbul substanţei, firma controlată de inculpatul BV a încasat de la S.C. L S.R.L. Iaşi suma totală de 7.127.811 lei, ceea ce la cursul mediu de la acea vreme înseamnă peste 2 milioane euro (fila 51, vol. 27 ).

În scopul disimulării provenienţei sumelor de bani şi asigurării produsului infracţiunii, la solicitarea numitului BV, învinuitul AAL a cumpărat prin intermediul S.C. E S.R.L. un pachet iniţial de 38,12% acţiuni la S.C. A S.A. Baia Mare, unitate cu profil transport auto de persoane.

Tot în această perioadă, BV a virat sume de bani către numitul AD, verişor primar cu BL (soţia inculpatului), care la rândul lui a cumpărat un pachet total de 10,30 % acţiuni la S.C. A S.A. Baia Mare. Alte sume de bani au fost virate către MDA, cumnatul lui BV, care, de asemenea, a cumpărat acţiuni la S.C. A S.A. Baia Mare şi, ulterior, a devenit membru al Consiliului de Administraţie ( anexele 17 si 19 la raport ).

Rudele inculpatului B V au primit bani nu numai de la acesta, dar şi direct, de la reprezentanţii S.C. L S.R.L. (anexa 17 la Raport).

În vederea disimulării originii  sumelor de bani, învinuitul BV  a negociat personal cu conducerea S.C. C S.R.L. Baia Mare () preluarea părţilor sociale în proporţie de 100%. (filele 140 , si 145-147, vol. 21).

În prealabil, invinuitul AAL coordonat de BV,  vinde cele 32,62%  acţiuni ale S.C. E S.R.L. către S.C. C Baia Mare,  AD  cota lui de 10,29 %, astfel încât S.C. C Baia Mare ajunge să deţină 42% din acţiunile S.C. A Baia Mare ( anexele 19-20 la raport ).

Preluarea C Baia Mare a fost făcută de către un alt apropiat al lui BV, numitul LP, prin intermediul  S.C. B S.R.L. şi S.C. B S.R.L. Cele două societăţi comerciale controlate de LP au preluat părţile sociale ale S.C. C S.R.L. Baia Mare (C Baia Mare) ( filele 133-138, vol. 21 si anexa 19 la raport).

Controlul asupra Consiliului de Administraţie al societăţii transportatoare s-a efectuat de către BV prin membrii Consiliului de Administraţie, care s-au perindat succesiv în acest organism, invinuitul AAL, colaboratorul său, MDA, cumnatul său, CV, socrul său, şi MI, naşul său de cununie.

Practic, spălarea sumelor de bani provenite din gripa aviară s-a produs prin infracţiunea repetată de cesionare fictivă a părţilor sociale, respectiv a acţiunilor, precum şi prin infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia deţinută de către inculpatul BV, care în toată această perioadă a avut calitatea de medic veterinar, angajat succesiv, ca funcţionar în cadrul Ministerului Transporturilor cu rang de director şi apoi în A cu rang de consilier superior, membru al Corpului de Control,  supus prevederilor Legii 161/2003 privind regimul incompatibilităţilor.

La rândul său, UT a acţionat într-o manieră identică, în scopul spălării sumelor de bani provenite din infracţiune. În acest scop, s-a folosit de prestaţia nepotului său, invinuitul UAL şi de existenţa S.C. A S.R.L.

În concret, învinuitul AV, cumnatul învinuitului UT, a înfiinţat societatea comercială mai sus arătată la data de 14 decembrie 2006, adică după încasarea de către S.C. L S.R.L Iaşi a tuturor sumelor de la C şi C (fila 74, vol. 23).

Imediat după aceea, la 25 decembrie 2006, între S.C. L S.R.L. şi S.C. A  S.R.L. se încheie un contract care, în cuprinsul său şi în actele adiţionale, prevedea acordarea de consultanţă de specialitate în vederea construirii unei ferme de creştere şi exploatare a caprinelor şi efectuarea de studii de piaţă în domeniul agro-turistic ( filele 202-216, vol. 29 ).

Ulterior inculpatul si invinuitii au pretins ca efectueaza activitiati de ameliorare genetica , fara insa sa poata prezenta documente din care sa rezulte care anume autoritate nationala a autorizat un asemenea lucru.

Asa zisa „Statiune” zootehnica este de fapt o simpla stana cu niste capre, lucru care se poate observa usor din plansele foto efectuate in urma cercetarii la fata locului din noiembrie 2010 ( vol 33).

În baza aşa-ziselor contracte de consultanţă, S.C. L S.R.L. Iaşi a virat în perioada 27 februarie 2007 – 18 iunie 2008 suma totală de 3.162.000 lei ( fila 57 verso, vol. 27).

La data de 16 iulie 2007, invinuitul AV îl împuterniceşte prin procură notarială pe inculpatul UT să efectueze operaţiuni în numele S.C. A S.R.L. inclusiv operaţiuni bancare (fila 121, vol. 30). În continuare, la data de 11 iunie 2008 este cooptat în calitate de asociat şi nepotul inculpatului UT, pe nume UAL,  care la rândul lui îl împuterniceşte pe inculpatul UT în efectuarea de operaţiuni bancare în numele firmei, la data de 10 septembrie 2008 ( fila 96, vol. 30).

Odată încheiate aceste acte juridice, din S.C. A  S.R.L. au loc retrageri de numerar, fără justificare economică, în perioada 17 septembrie 2007 – 14 decembrie 2009, în sumă totală de 967.225 lei.

Retragerile în numerar au fost efectuate atât de către inculpatul UT, cât şi de către  invinuitul UAL ( filele 59-60, vol. 27 si anexa 21 la raport).

Aceste operaţiuni financiare demonstrează în mod evident că S.C. A  S.R.L. a fost controlată în permanenţă şi în totalitate de fapt de către inculpatul UT.

Este lesne de observat că în scopul comiterii infracţiunilor şi a asigurării produsului acestora, inculpatul BV a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat pe care l-a coordonat în permanenţă într-un interval de timp măsurat în ani. Din grupul infracţional au făcut parte UT şi HMS, care au acţionat coordonat în vederea obţinerii contractelor şi protecţiei firmei, dar şi AAL care a acţionat constant sub directa îndrumare a lui BV, în vederea asigurării produsului infracţiunii.

Grupul coordonat de către BV mai are ca membri pe AD, MDA şi LP, cu privire la care urmează să se analizeze gradul de vinovăţie cu care au acţionat.

În acelaşi sens, şi inculpatul UT, în paralel cu aderarea la grupul infracţional iniţiat de BV, şi-a constituit propriul grup infracţional compus din invinuitii AV şi UAL, care au acţionat sub directa sa coordonare în vederea spălării banilor proveniţi din infracţiuni.

În grupul infracţional iniţiat şi coordonat de catre inculpatul BV acesta avea rolul de conducere principal, iar învinuita HMS, învinuitul AAL, inculpatul UT şi martorii mai sus arătaţi erau coordonaţi de către acesta.

Grupul infracţional creat de către inculpatul UT era condus tocmai de către acesta.

În motivarea propunerii de arestare preventivă sunt invocate dis part. 148 lit b, c, f Cpp.

Asupra excepţiilor invocate de către inculpatul UT prin apărător, instanţa terine următoarele: calitatea procesuală de inculpat este strâns legata de exerciţiul actiunii publice în procesul penal. Inculpatul este subiectul pasiv al acţiunii penale, primind aceasta calitate in momentul în care acţiunea penala este pusa in mişcare, fiind astfel exercitată.

Ca figura centrala a procesului penal, inculpatul are drepturi procesuale proprii, beneficiind si de garanţii procesuale, temeinice pentru protejarea acestora. In principal, aceste garanţii privesc mijloacele necesare si suficiente pentru contestarea învinuirii aduse, mijloace care alcătuiesc conţinutul contra acţiunii de apărare si de combatere a tragerii  la răspundere penala.

In acest context, conţinutul ordonanţei de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprindă anumite elemente obligatorii, inclusiv fapta pentru care inculpatul este învinuit si, distinct de acesta, încadrarea juridică.

Ori, din analiza ordonanţelor de punere in mişcare a acţiunii penale se constata inexistenţa acestui element in respectivele ordonante, procurorul limitandu-se la a enumera încadrarea juridică a faptelor pentru care a dispus punerea in miscare a actiunii penale.

Pe de altă parte, chiar daca calitatea procesuala de inculpat este precedata de cea de invinuit, aceasta nu presupune ca inculpatului să nu i se mai comunice fapta pentru care este invinuit şi sa nu i se mai dea explicatii cu privire la drepturile si obligatiile care le are. De asemenea, după punerea in miscare a actiunii penale, organul de urmărire penală procedează la ascultarea inculpatului, cerinţă impusă, cu atat mai mult in situaţia in care se formulează propunere de arestare preventivă.

In spetă, este adevarat ca cei doi inculpaţi nu au fost ascultati după punerea in miscare a actiunii penale, insa din înscrisurile dosarului rezultă că la aceeasi data, respectiv 10 şi 11.12.2010, le-au fost aduse la cunoştinţă invinuirile şi că, după ce le-au fost aduse la cunostinta drepturile procesuale au inteles sa se prevaleze de dreptul de a nu da „nici o altă declaratie”, în conditiile în care li s-a comunicat si aceea ca urmeaza a fi pusă în miscare actiunea penala in ceea ce-i priveste.

Din succesiunea acestor date si împrejurari se poate aprecia ca omisiunile existente in ordonanta de punere in miscare a actiunii penale si referitoare la intocmirea unui nou act doveditor al indeplinirii de catre organul de urmărire penala a obligatiilor ce ii incumba după punerea in miscare a actiunii penale nu au fost, în concret, de natură a afecta în mod real, drepturile inculpaţilor.

De altfel, acestuia au înţeles să dea declaratii in fata instantei de judecata, in prezenta apărătorilor alesi, realizandu-se cerinta imperativă a legii şi garantându-li-se astfel  dreptul la apărare.

Constatand indeplinită aceasta conditie a ascultării prealabile, instanta urmează a analiza si existenţa celorlalte condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru luarea masurii arestarii preventive.

În acest sens, apreciaza ca din actele dosarului rezultă realizarea conditiei impusă de art. 143 Cpp, privitoare la existenţa unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte că inculpaţii au savarsit faptele penale ce le sunt imputate, fiind întrunite exigentele art. 68/1 Cpp si ale art. 5 paragraf 1 lit c din CEDO.

Sunt îndeplinite cerinţele art. 143 al.1 Cod de procedură penală atunci când în cauză există probe – ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea făptuitorului, la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei (art. 63 din Codul de procedură penală) sau indicii temeinice că s-a săvârşit o faptă prevăzută de lege, adică, conform art. 681 din Codul de procedură penală, atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta.

Aceste dispoziţii ale legii interne sunt în concordanţă cu art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care condiţionează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existenţa unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârşit o infracţiune. În accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înţeleg date, informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeaşi forţă cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.

Aşadar, atât în lumina reglementărilor interne în materia arestării preventive cât şi a celor cuprinse în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,  judecătorul investit cu soluţionarea unei propuneri de arestare preventivă nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv existenţa faptei şi vinovăţia făptuitorului, ci doar existenţa unor date care să justifice presupunerea că persoana faţă de care se solicită luarea măsurii preventive a comis o faptă de natură penală. 

Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 681 Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpaţii BV şi UT au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, astfel cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de către inculpaţi şi listingul convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, declaraţiile martorilor, documentele CAC (stenograme şi decizii oficiale), rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică financiară întocmit de către specialiştii DNA, extrase de cont bancar, raport al corpului de control al Ministerului Transporturilor, înscrisuri aflaate la dosar.

 De asemenea, se cere a se constata existenţa unuia sau unora din cazurile prevazute la art. 148 lit a-f Cpp.

În cazul ambilor inculpaţi au fost invocate a disp art. 148 lit f Cpp. Legat de acest motiv de arestare preventivă, practica judiciara este unamina in a opina ca numai îndeplinirea cumulativă a conditiilor prevazute de textul menţionat determină luarea măsurii. Mai mult, simpla referire la existenţa unor probe certe că lăsarea în libertate a unui inculpat ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Fără a preciza în ce ar consta acele probe certe si in ce ar consta pericolul concret, atrage respingerea propunerii de arestare preventivă.

Existenţa pericolului pentru ordinea publică, nu se prezumă, ci trebuie dovedită. Mai mult, interpretând gramatical cerintele instituite de art. 148 li f Cpp, pentru privarea de libertate a unei persoane in temeiul acestui caz, priveşte ce urmeaza a fi identificate, trebuie să sa ateste existenta nu a unui pericol virtual, ipotetic pentru ordinea publică, ci a unui pericol concret, materializat  in elemente identificabile sau care urmează să se se materializeze.

Simpla acuzatie cu privire la comiterea unor infracţiuni, chiar daca acestea sunt grave, nu justifica arestarea preventivă, mai ales prin raportare la trecerea unei perioada mari de timp de la data comiterii presupuselor fapte. indicarea opiniei publice, nu poate echivala cu un pericol concret pentru aceasta. Instanţa nu poate reţine o stare de primejdie ce ar putea fi creata de cei doi inculpati, avand in vedere datele ce caracterizează persoana  acestora: varsta, pregatirea profesionala, statului social si familial, lipsa antecedentelor penale.

In ceea ce priveste sustinerile referitoare la incidenta cazurilor prev de art. 148 lit b si c Cpp, in sensul că exist adate ca inculpatii au încercat in mod direct sau indirect sa zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea martorilor ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor de probă şi că exista date că ar pregăti săvârşirea unor noi infracţiuni, instanţa apreciază, privitor la ultima împrejurare că nu are o fundamentare faptică în probatoriul cauzei, iar privitor la influenţarea martorilor aceea ca o astfel de situaţie poate fi evitata si pe o altă cale decat aceea a arestării preventive.

De altfel analizând masura arestării preventive si prin raportare la exigentele art. 5 paragraf 3 CEDO privind cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, instanţa apreciaza ca in aceasta cauza, luarea unei astfel de masuri preventive nu este oportună. Sub acest aspect, este relevant a se preciza că într-o practică constanta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stauat că libertatea persoanei este regula, iar privarea de libertate înainte de condamnare constituie „o grava derogare de la principiile libertatii individuale şi de la prezumţia A a nr. 9). Analizand cauza în ansamblu, tinand seama de circumstanţele concrete ale cauzei si de datele ce caracterizeaza persoana celor doi inculpaţi, tribunalul apreciază ca se impune respingerea propunerii de arestare preventivă în ceea ce-i priveşte pe ambii inculpati.

Fata de cele expuse anterior, constatând ca nu se impune luarea măsurii arestării preventive, instanţa urmează a examina daca nu este cazul a se lua o altă măsura preventivă faţă de aceştia. In acest sens, apreciază ca interesul urmării penale poate fi în mod optim realizat si prin luarea unei alte masuri de prevenţie prin care se poate realiza nu numai un contact permanent si sigur al organelor judiciare cu inculpaţii, dar şi buna desfăşurare a activităţii judiciare, în condiţiile în care obligaţiile ce însoţesc măsura de prevenţie interzic inculpaţilor sa nu comunice direct ori indirect între ei, dar şi cu celelalte persoane acuzate în cauză, învinuite sau inculpate sau cu persoane care au calitatea de martori, sub sancţiunea luării măsurii arestării preventive in cazul nerespectării măsurii ori obligaţiilor.

Trebuie remarcata, in acest context, recenta jurisprudenţă a CEDO împotriva României, potrivit căreia, neluarea în considerare a unor măsuri alternative pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, alegerea autoritatilor naţioanle de a se întemeia în principal pe gravitatea faptelor comise, de a nu examina situaţia individuală a acuzatului pentru a justifica arestarea preventivă, rezultă o încălcare a art. 5 paragraf 3 CEDO (cauza Calamanovici c României, iulie 2008).

Faţa de cele ce preced, instanţa va respinge ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor BV şi UT formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.

În baza art.146 alin.11/1 rap. la art.145 Cpp şi art.  1451 C.p.p., va dispune luarea fata de inculpatul BV a  măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în care locuieşte efectiv (Bucureşti), respectiv faţă de inculpatul UT a măsurii obligării de a nu părăsi ţara,  fără încuviinţarea Tribunalului Bucureşti, pentru o perioadă de 30 de zile, începând de azi 11.12.2010 şi până la data de 09.01.2011, inclusiv.

În baza art. 1451 alin. 2) C.p.p. rap. la art. 145 alin. 11 C.p.p., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv  ţara, inculpaţii sunt obligaţi să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organele de urmărire penală şi la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea lor conform  programului de supraveghere întocmit de aceasta sau ori de câte ori sunt chemaţi;

c) să nu îşi schimbe adresa la care locuiesc efectiv fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele, de ceilalţi inculpaţi şi învinuiţi în cauză, precum şi de martori şi să nu comunice cu acestia direct sau indirect.

În baza art. 1451 alin. 2) C.p.p. rap. la art. 145 alin. 22) C.p.p., va atrage atenţia inculpaţilor asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

 Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN  NUMELE  LEGII

DISPUNE

Respinge ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor BV şi UT formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.

În baza art.146 alin.11/1 rap. la art.145 Cpp şi art.  1451 C.p.p., dispune luarea fata de inculpatul BV a  măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în care locuieşte efectiv (Bucureşti), respectiv faţă de inculpatul UT a măsurii obligării de a nu părăsi ţara,  fără încuviinţarea Tribunalului Bucureşti, pentru o perioadă de 30 de zile, începând de azi 11.12.2010 şi până la data de 09.01.2011, inclusiv.

În baza art. 1451 alin. 2) C.p.p. rap. la art. 145 alin. 11 C.p.p., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv  ţara, inculpaţii sunt obligaţi să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organele de urmărire penală şi la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea lor conform  programului de supraveghere întocmit de aceasta sau ori de câte ori sunt chemaţi;

c) să nu îşi schimbe adresa la care locuiesc efectiv fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele, de ceilalţi inculpaţi şi învinuiţi în cauză, precum şi de martori şi să nu comunice cu acestia direct sau indirect.

În baza art. 1451 alin. 2) C.p.p. rap. la art. 145 alin. 22) C.p.p., atrage atenţia inculpaţilor asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

 Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

 Cu drept de  recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi 11.12.2010, ora 17.

 JUDECĂTOR GREFIER

 GHEORGHE BRÎNDUŞA ROSU LAURA

Domenii speta

Spete similare