Greşita reţinere a stării de necesitate

Recurs. Gresita retinere a starii de necesitate

Art.45 alin.2 c. pen,

Atâta vreme cât din probele de la dosar rezulta ca partea vatamata nu a aplicat nici o lovitura inculpatului, prinzându-l doar de mâini pentru a-l împiedica sa o agreseze pe martora, împingerea si loviturile aplicate ulterior de catre inculpat partii vatamate, confirmate medico legal, chiar daca s-ar putea circumscrie unei activitati de aparare, este evident disproportionata si nu poate fi apreciata ca singurul mod în care pericolul putea fi înlaturat.

Curtea de Apel Oradea, Sectia penala

Decizia penala nr.71/R din 2 februarie 2010

Prin sentinta penala nr. 531/2008, pronuntata de Judecatoria Oradea, în baza art. 334  Cod de procedura penala s-a schimbat încadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis în judecata inculpatul AI din art. 181 alin. 1 Cod Penal în art. 182 alin. 1 Cod Penal

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod  de Procedura Penala a achitat pe inculpatul AI sub aspectul savârsirii infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta si pedepsita de art. 182 alin. 1 Cod Penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod penal a achitat pe inculpatul RJ, sub aspectul savârsirii infractiunii de lovire sau alte violente prev. si ped. de art. 180 alin. 2 Cod Penal, la plângerea partii vatamate minor PA.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod de procedura penala a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului RJ, la plângerea prealabila a partii vatamate PA sub aspectul savârsirii infractiunii de amenintare, prevazuta si pedepsita de art. 193 Cod Penal.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta a retinut urmatoarea stare de fapt:

La data de 19.01.2004 s-a înregistrat la Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea plângerea formulata de partea vatamata PC, în nume propriu, (filele 3-4 dosar urmarire penala) împotriva inculpatului AI sub aspectul savârsirii infractiunii de vatamare corporala, prevazuta si pedepsita de  art. 181 alin. 1 Cod penal, în cuprinsul aceleiasi plângeri, partea vatamata PC formulând plângere prealabila si în numele minorului PA împotriva inculpatului RJ sub aspectul comiterii de catre acesta din urma a infractiunilor de lovire sau alte violente prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 Cod penal si amenintare, prevazuta si pedepsita de art. 193 Cod Penal. Faptele pentru care au fost formulate plângerile penale au fost precizate de catre reprezentantul partilor civile în acelasi sens la termenul de judecata din 14.04.2008.

Audiat fiind, inculpatul AI (fila 229) a negat comiterea infractiunii de vatamare corporala prev. si ped. de art. 181 alin. 1 Cod Penal, declarând cu ocazia audierii ca, în data de 23.11.2003, în timp ce se deplasa pe str. Republicii din Oradea, împreuna cu sotia sa AZ, fiica sa TZT si prietenul acesteia RJ, s-au întâlnit cu grupul format din cele 2 parti vatamate, TA (ginerele inculpatului ), TA (cuscra inculpatului) si minora TA (nepoata inculpatului). Întrucât nepoata inculpatului fusese luata de catre tata din Ungaria, fara stirea mamei, si adusa în România, e evident ca întâlnirea celor 2 grupuri nu fost perceputa ca un moment de bucurie. Astfel membrii celor 2 grupuri au încercat fiecare sa ia copilul, iar în momentul în care TZ a reusit sa ia în brate minora, tatal acesteia  a scos un spray lacrimogen, cu ajutorul caruia  a încercat sa îsi recupereze copilul, moment în care între cei doi parinti a intervenit sotia inculpatului, cuscra acestuia si partea vatamata PC, fiecare dintre aceste persoane tragând si împingând pe cineva. Inculpatul AI a intervenit în acest context pentru a-si apara sotia, tragându-le astfel pe TA si pe partea vatamata PC si împingându-le în spate, moment în care  a fost lovit cu un pumn în gura de catre partea vatamata PA, inculpatul din instinct dându-i drumul partii vatamate PC, în încaierarea produsa, inculpatul observând ca partea vatamata PC  a cazut la pamânt cu piciorul sub ea.

Pentru lamurirea împrejurarilor în care s-au produs partii vatamate PC leziunile corporale, au fost audiati martorii TA (fila 247), care  a declarat o alta  modalitate de desfasurare a evenimentelor. Astfel, martora a precizat ca în timp ce se deplasa împreuna cu fiul sau si cu nepoata minora pe str. Republicii din Oradea a fost trasa de par si de pulover de catre inculpatul AI, în acelasi timp minora fiind trasa de catre mama ei si de catre bunica materna. Pentru a o scapa din strânsoarea inculpatului Antal a intervenit partea vatamata PC, care a început sa-l traga, inculpatul trântindu-le pe amândoua la pamânt si lovind-o pe partea vatamata PC peste gamba piciorului, pentru a o împiedica sa se ridice, lovitura generând fractura. În continuare inculpatul Antal Iuliu  si inculpatul RJ au avut o altercatie cu TA, conflictul fiind aplanat de catre un paznic, aflat în trecere, în incidentul iscat partea vatamata PA s-a repezit la inculpatul RJ pentru a-l lovi, dar acesta i-a aplicat o palma, spargându-i barbia. Martora a mai declarat ca ,,fiul meu avea la momentul incidentului asupra sa un briceag pe care nu l-a folosit si un spray lacrimogen pe care l-a folosit împotriva celor doi inculpati care îl împiedicau sa se apropie de fetita sa"; TZ (fila 300), care a declarat ca vazând-o pe str. Republicii din Oradea pe fiica sa minora, care fusese luata fara stirea sa în urma cu câtva timp din Ungaria si adusa în România, s-a îndreptat spre aceasta cu intentia de a o lua în brate, mama sa încercând sa o ajute, dar a fost împiedicata de catre soacra sa TA, care a prins-o de par, moment în care inculpatul AI a intervenit pentru a-si scapa sotia din mâinile cuscrei. Martora sustine ca la un moment dat partea vatamata PC s-a dezechilibrat, cazând ,,într-un mod nefericit, cazatura cauzând factura", martora declarând totodata ca ,,...TA a avut un cutit cu care i-a taiat haina inculpatul RJ si un spray pe care l-a folosit împotriva întregii mele familii chiar fi a fetitei".

În cauza a fost audiat si martorul ocular HGM (fila 278) care a precizat ca îsi mentine declaratia data în fata agentului de politie BN, declaratie depusa în xerocopie la dosar (fila 283), din care instanta retine ca ,,la un moment dat am observat o persoana de sex masculin de cca 25 de ani ... care la un moment dat a scos un spray paralizant cu care a pulverizat înspre un grup format din 3 femei, una având un copil minor în brate si doi barbati. În urma busculadei provocate de cele doua grupuri, tânarul fiind împreuna cu doua femei, dupa ce a pulverizat cu sprayul paralizant, a încercat sa ameninte cu un cutit persoanele din celalalt grup..., totodata în acel moment o persoana de sex masculin în vârsta de aprox. 50 de ani ... a împins o femeie în vârsta de aprox. 55 de ani care a cazut jos strigând ca si-a rupt piciorul, ramânând la pamânt".

În cauza a fost audiat si inculpatul RJ (fila 229) sub aspectul savârsirii de catre acesta a infractiunilor de lovire sau alte violente, prevazuta si pedepsita de  art. 180 alin. 2 Cod penal si amenintare, prevazuta si pedepsita de art. 193 Cod penal comise împotriva partii vatamate PA, inculpatul declarând cu ocazia audierii ca nu a savârsit infractiunile reclamate, sustinând ca a fost implicat într-o altercatie, în urma careia a fost taiat cu un cutit de catre TA care l-a si pulverizat cu un spray paralizant, precizând ca altercatia dintre cele doua grupuri a fost determinata de dorinta fiecarui membru de a împiedica ca minora sa fie luata de vreun membru a celuilalt grup, inculpatul declarând ca nu a lovit pe nimeni, dar ca a observat ca cele doua bunici ale minorei se bateau, auzind la un moment dat un strigat de durere din partea partii vatamate PC.

Din probele administrate în cauza: declaratiile celor doi inculpati, declaratiile martorilor oculari - participanti la incident si din declaratia martorului HGM, instanta retine ca în data de 23.11.2003, între cele doua grupuri descrise mai sus a avut loc o altercatie, constând în îmbrânceli, altercatie în care au fost implicati toti membrii grupurilor si care a avut ca scop încercarea de luare a minorei TA, respectiv de împiedicare ca aceasta sa fie luata de vreo persoana din grupul advers. În aceasta situatie membrii grupurilor au tras si împins pe cei ce faceau parte din tabara adversa, TA folosind la un moment dat împotriva adversarilor pe lânga forta fizica, un spray paralizant si un cutit, arme care au generat în mod firesc o reactie de teama printre membrii grupului advers. Din relatarile inculpatul AI, care recunoaste ca la un moment dat a împins-o pe partea vatamata PC, dându-i brusc drumul, ca urmare a faptului ca a fost lovit de catre Partea vatamata PA, coroborata cu declaratia martorei TA, care de asemenea a sustinut ca partea vatamata a fost împinsa de catre inculpat, cu declaratia martorei TZ care a precizat ca inculpatul a încercat sa îsi scape sotia din mâinile numitei TA si cu declaratia martorului HGM care a observat ca inculpatul a împins-o pe partea vatamata PC care a cazut la pamânt strigând în acelasi timp ca si-a rupt piciorul, instanta retine ca într-adevar în altercatia ce a avut loc inculpatul AI a împins-o pe partea vatamata PC, care dezechilibrându-se a cazut fracturându-si piciorul, din probele administrate nerezultând ca acesta i-ar fi aplicat partii vatamate vreo lovitura.

În ceea ce priveste contextul în care a fost comisa fapta instanta retine ca actiunea inculpatului AI a fost comisa în stare de necesitate, potrivit dispozitiilor art. 45 Cod penal, acesta tragând-o pe partea vatamata cu scopul de a o împiedica sa aduca atingere integritatii corporale a sotiei, fiicei, respectiv nepoatei sale, care constituiau tinta atacurilor grupului advers, grup din care facea parte inclusiv numitul TA, care nu a ezitat sa foloseasca, anterior actiunii inculpatului, un spray paralizant si un cutit împotriva membrilor grupului din care facea parte inculpatul. În aceste împrejurari starea de necesitate înlatura caracterul penal al faptei comise de catre inculpat.

Întrucât inculpatul Antal Iuliu a fost trimis în judecata pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala, retinându-se ca prin fapta sa a cauzat partii vatamate PC leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 de zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal nr. 3633/Ia/2549/2003 emis de SML Bihor, certificat care a fost completat în sensul majorarii numarului de îngrijiri medicale la 90 de zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal de reexaminare nr. 3633/Ia/2549/2003 din 14 octombrie 2004 emis de SML Bihor, modificarea numarului de îngrijiri medicale impunând o alta încadrare juridica.

Astfel, fata de cele de mai sus, instanta în baza art. 334 Cod  de Procedura Penala a schimbat încadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis în judecata inculpatul AI din art. 181 alin. 1 Cod penal  în 182 alin. 2 Cod penal, infractiune cu privire la care instanta în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod  de procedura penala îl va achita pe acest inculpat.

În ceea ce priveste plângerea prealabila formulata de PC, în reprezentarea minorului PA, împotriva inculpatul RJ sub aspectul comiterii infractiunilor de lovire sau alte violente prev. si ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal si amenintare, prevazuta si pedepsita de  art. 193 Cod penal, instanta a  retinut din probele administrate în cauza ca tot în contextul altercatiei generale în care au fost implicati membrii celor doua grupuri acesta a fost palmuit de catre inculpatul RJ. Din declaratiile martorilor audiati rezulta ca minorul, membru al grupului agresor în care s-au folosit inclusiv arme albe, a aplicat o lovitura cu pumnul în fata inculpatul Antal Iuliu, minorul sarind de fapt la bataie împotriva celor doi inculpati.

Pentru acelasi rationament ca cel expus în cazul inculpatului AI, instanta a retinut ca actiunea de lovire a minorului de catre inculpatul RJ, lovitura care i-a cauzat acestuia un numar de 3 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal nr. 49/Ia/23 din 7.01.2004, a fost savârsita în stare de necesitate, împrejurare care înlatura caracterul penal al faptei, fiecare dintre agresori încercând sa salveze cel putin o persoana draga lor de la agresiunea la care erau suspuse din partea membrilor grupului advers.

Astfel, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod  de procedura penala l-a  achitat pe inculpatul RJ sub aspectul savârsirii infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta si pedepsita de  art. 180 alin. 2 Cod penal, la plângerea partii vatamate minor PA.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod  de procedura penala a  încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului RJ, la plângerea prealabila a partii vatamate PA sub aspectul savârsirii infractiunii de amenintare, prevazuta si pedepsita de art. 193 Cod Penal, constatând împlinit termenul de prescriptie speciala. 

Împotriva acestei hotarâri, in termen legal, a declarat apel  Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea criticând-o sub aspectul gresitei achitari a inculpatilor a inculpatilor AI si  RJ sub aspectul comiterii infractiunilor , prevazuta si pedepsita de  art. 182 al.1 Cod penal (AI), respectiv 180 al.2 Cod penal (RJ). In motivare se arata ca instanta de fond nu a luat in considerare declaratia singurului martor obiectiv - TA care pe d e o parte a descris modalitatea in care partea vatamata a fost agresata de inculpatul AI ( inclusiv dupa ce aceasta se gasea întinsa pe jos) iar pe de alta parte a apreciat eronat probele, bazându-se pe constatari de fapt denaturate si neconforme cu realitatea, ignorând faptul ca partea vatamata PC prin interventia sa in altercatie nu a prezentat pentru inculpatul Antal Iuliu nici pentru membrii grupului din care acesta facea parte vreun pericol de natura a justifica in vreun fel fapta inculpatului, cu atât mai mult cu cât aceasta a intervenit doar pentru a proteja pe martora TA împotriva agresiunii exercitate de inculpat.

In ceea ce-l priveste pe coinculpatul RJ, desi din declaratia martorei TA rezulta fara echivoc ca minorul parte vatamata PA a intervenit in altercatie doar in scopul apararii mamei sale cazuta pe jos, totusi instanta, ignorând constructia fizica a celor doi inculpati ( 50 ani, respectiv 35 ani) a retinut in mod eronat ca inculpatul RJ ar fi lovit-o pe partea vatamata pentru a  se salva pe sine si pe ceilalti membrii ai grupului de la vreun pericol iminent ce provenea din partea minorului.

Împotriva aceleiasi hotarâri au formulat apel partile civile PA si PC, prin avocat, solicitând admiterea acestuia, casarea sentintei, iar cu ocazia rejudecarii a se dispune condamnarea inculpatilor la pedepse just individualizate. Se critica hotarârea primei instante care a interpretat gresit probele , martorii propusi de inculpat spre audiere dând in cauza declaratii partinitoare, singura depozitie impartiala fiind cea a martorei TA. Sub aspectul laturii civile solicita acordarea acestora în cuantumul solicitat în fata instantei de fond, raportat la urmarea produsa, respectiv numarul zilelor de îngrijiri medicale aferent leziunilor cauzate fiecarei parti vatamate.

Prin decizia penala nr.156/A din 9 iunie 2009, Tribunalul Bihor a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea si partea civila PA în nume propriu si a admis apelul penal declarat de partea civila PC, prin mostenitor PA împotriva sentintei penale nr. 531 din 29 aprilie 2008 pronuntata de Judecatoria Oradea pe care a desfiintat-o în sensul ca, a admis cererea de despagubiri a partii civile PC, prin mostenitor PA, acordând si daune morale în suma de 10.000 lei, mentinând restul  dispozitiilor sentintei apelate.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele :

Hotarârea instantei de fond este temeinica si legala sub aspectul retinerii starii de fapt, probele administrate in cauza demonstrând ca ambii inculpati au actionat in conditiile starii de necesitate prev. de art. 45 Cod penal care înlatura caracterul penal al faptei.

Materialul probator administrat este complet si corect interpretat de instanta de fond. Acesta însumeaza: declaratia martorei TZT care precizeaza ca în timp ce se deplasa pe str. Republicii din Oradea a observat-o pe fiica sa minora luata fara stirea ei in urma cu câtva timp din Ungaria si adusa în România. Si-a manifestat intentia de a-si lua fiica in brate, mama sa încercând sa o ajute, dar a intervenit soacra TA care aprins-o de par pe aceasta din urma. In acel moment inculpatul AI a încercat sa-si scape sotia din mâinile cuscrei. La un moment dat partea vatamata PC s-a dezechilibrat cazând intr-un mod nefericit, acea cazatura cauzându-i fractura. In acelasi context martora declara ca TA avea asupra sa un cutit cu care i-a taiat haina inculpatului RJ si un spray pe care l-a folosit împotriva întregii familii, chiar si a fetitei. În ceea ce-l priveste pe coinculpatul RJ, martora declara ca acesta nu a avut intentia de a lovi pe cineva ci doar dar de a o apara atât pe ea cât si pe fetita de actiunea numitului TA care scosese sprayul si cutitul. Practic, in timpul altercatiei, in mod firesc toate persoanele s-au îmbrâncit reciproc, fiecare tragea de cineva pentru a ajunge la copil si strigau toti, solicitând ajutor. În acest context martora îsi aduce aminte ca l-a observat pe minorul PA sarind la AI, dar nu stie daca l-a lovit.

Declaratia martorei TA singura care relateaza o alta modalitate de desfasurare a evenimentelor, sustinând ca in momentul in care inculpatul o tragea de pulovar si de par, a intervenit partea vatamata PC care a început sa-l traga, iar in acel moment inculpatul le-a trântit pe amândoua la pamânt, lovind-o pe partea vatamata PC cu genunchiul drept peste gamba piciorului, fracturându-i oasele, pentru a o împiedica sa se ridice. In incidentul iscat a intervenit si minorul parte vatamata PA, speriat ca mama sa plânge pe jos, care s-a repezit la inculpatul RJ pentru a-l lovi, dar acesta l-a pocnit cu palma spargându-i barbia cu ghiului pe care îl avea pe mâna.. Martora mai precizeaza ca pe AI, in afara de fiul sau l-a mai lovit si PA, datorita starii provocate de suferinta mamei.

In mod argumentat si justificat instanta a retinut doar partial ca fiind conforma cu adevarul depozitia acestei martore, fiind înlaturate ca lipsite de veridicitate sustinerile conform carora inculpatul AI a exercitat acele acte de agresiune dupa caderea la pamânt a partii vatamate, constând în aplicarea unei lovituri cu genunchiul peste gamba piciorului, care a dus la fracturarea oaselor. Sinceritatea acesteia  este pusa sub semnul îndoielii in conditiile in care toate persoanele prezente fac relatari asupra conduitei extrem de violente a numitului TA (fiul martorei) care având asupra sa un spray paralizant nu a ezitat sa-l foloseasca asupra întregii familii, chir si a propriei fetite, dupa care a început sa ameninte întreg grupul cu un cutit pâna când a intervenit martorul HGM. Raportat la conduita fiului sau, martora sustine in schimb nesincer faptul ca ar fi folosit sprayul doar împotriva celor doi inculpati , iar pe de alta parte nu a uzat de briceagul pe care îl avea asupra sa, aspecte infirmate de depozitiile celorlalte persoane prezente.

Declaratia martorului ocular HGM - persoana care nu face parte din nici unul din grupurile implicate in altercatie - aflându-se pe strada în acel moment , declara ca la un moment dat a sesizat ca un tânar de aproximativ 25 de ani  a scos un spray paralizând cu care a pulverizat spre grupul format din 3 femei (una având in brate un copil) si doi barbati. In continuare s-a creat o busculada între tânarul însotit de alte doua femei si celalalt grup, dupa care acelasi individ a încercat sa ameninte cu un cutit persoanele din celalalt grup. In acele momente o persoana de sex masculin de aproximativ 50 de ani a împins o femeie in vârsta de aproximativ 55 ani, care a cazut jos, strigând ca si-a rupt piciorul, ramânând la pamânt.

La dosarul cauzei  au fost depuse înscrisuri deosebit de relevante in opinia instantei de apel. Astfel, la filele 311, 312, se regaseste ordonanta din 01.09.2004 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea in dosar nr 1468/P/2004 prin care se dispune scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului TA sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 1 pct. 1 Legea 61/1991 apreciindu-se ca fapta  nu prezinta  gradul de pericol social al unei infractiuni. Se arata ca între parti exista o stare conflictuala mai veche generata de situatia minorei TA pe care învinuitul, dupa ce a vizitat-o in Ungaria, a luat-o fara a cere aprobare , aducând-o in România. Pe fondul acestei situatii, mama minorei vazându-si fiica pe strada in compania fostului sot, l-a abordat, moment in care acesta  a folosit un spray lacrimogen si a scos briceagul pentru a-li determina fosta sotie si familia sa nu ia copilul. S-a avut in vedere atitudinea sincera si scopul urmarit - acela de a nu-i fui luata minora.

La fila 310 se regaseste copia minutei sentintei penale nr. 347/2008 a Judecatoriei Oradea ( dosar nr. 4502/271/2007), conform careia inculpatul TA a fost achitat in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.b1 Cod procedura penala cu referire la art. 181 Cod penal, sub aspectul savârsirii infractiunii de lovire, prevazuta de art. 180 al.2 Cod penal ( comisa în aceleasi împrejurari in data de 23.11.2003) fata de partea vatamata Antal Iuliu.

La filele 141, 143 dosar a fost depusa în copie decizia civila nr. 958/2004 a Curtii de Apel Oradea ( dosar nr. 1524/2004 având ca obiect reîncredintare minor). Considerentele instantei de fond si ale celei de apel fiind relevante asupra modului in care minora TAB a fost adusa din Ungaria de catre tatal acestei TA. Se retine ca martorii audiati relateaza ca la începutul lunii noiembrie 2003 reclamantul (TA) a rapit-o pe minora de lânga pârâta (TZT) dintr-un magazin si declarând la ambasada, conform cererii din dosar, ca minora este bolnava si are nevoie de îngrijiri medicale iar mama sa este in România, a reusit sa o introduca în tara. Se vorbeste pe de alta parte de comportamentul reclamantului apreciat ca fiind daunator dezvoltarii fizice si psihice a minorei, prin raportare tocmai la altercatia din 23 noiembrie 2003 de pe str. Republicii din Oradea, cu acea ocazie fiindu-i încheiat reclamantului procesul verbal de contraventie seria AP nr. 1919302/2003.

Relevante sunt si concluziile certificatului medico legal nr. 3633/IA/2003 (fila 7 u.p.) emis de S.M.L. Oradea din care retinem ca leziunile pst traumatice pe care le prezinta partea vatamata PC au fost produse prin loviri cu corp dur, cadere urmata de lovirea si comprimarea gambei drepte.

În ceea ce o priveste pe partea vatamata PA, la dosarul cauzei (fila 8 dosar u.p.) se regaseste certificatul medico-legal nr. 49/I/a/23 din 7 ianuarie 2004 ce atesta ca minorul prezinta o leziune posttraumatica in regiunea mantoniera median ce s-a produs cu un corp dur si a necesitat 2-3 zile  de îngrijiri medico-legale.

Fata de probele aratate, instanta de apel a apreciat ca este dovedita, fara nici un dubiu, agresiunea asupra partii vatamate PC de inculpatul AI, insa este probata împrejurarea ca în realitate era vorba de doua grupuri de persoane intre care s-au produs serioase divergente pe fondul carora numitul TA ce facea parte din acelasi grup cu partea vatamata PC avea asupra sa un spray paralizant pe care l-a folosit asupra celuilalt grup cât si un cutit cu care a amenintat grupul. Este dovedit in cauza ca, dupa ce acesta a pulverizat cu sprayul paralizant, s-au produs agresiunile reciproce între membrii celor doua grupuri, implicit agresiunea exercitata de inculpatul Antal Iuliu asupra partii vatamate PC.

În opinia instantei de apel este justa concluzia instantei de fond privind retinerea starii  de necesitate, fiind evident ca fapta inculpatului a fost savârsita pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi altfel înlaturat, integritatea corporala a sa si a celorlalte persoane din grupul caruia îi apartinea.

Agresiunea exercitata de inculpat asupra partii vatamate a intervenit in momentul in care împotriva sotiei inculpatului, partea vatamata PC declansase un atac. Aceasta stare de fapt apreciem ca este ilustrata de singura proba din rândul probelor testimoniale care are caracter obiectiv în cauza, respectiv declaratia martorului ocular HGM a carui continut ilustrativ sub aspectele enuntate, este redata mai sus .

Nu a putut fi luata în considerare declaratia martorei TA, singura martora care a sustinut ca inculpatul AI i-a aplicat partii vatamate PC o lovitura peste gamba piciorului, fracturându-i oasele, pentru a o împiedica sa se ridice, întrucât aceasta martora este mama numitului TA, persoana care a detinut sprayul paralizant si cutitul si a initiat actele de agresiune, respectiv o martora subiectiva datorita acestei legaturi de rudenie cu celalalt martor implicat in agresiune, fiind evident interesata în acreditarea unei variante care sa-l exonereze pe fiul sau de orice raspundere. Aceasta cu atât mai mult cu cât TA a fost cercetat intr-un alt dosar urmare a plângerii formulate de AI si i s-a aplicat o sanctiune administrativa atât pentru port nelegal de arma, cât si pentru agresiune.

De mentionat aici, în ceea ce privesc concluziile certificatului medico-legal, acestea releva ca leziunile posttraumatice pe care le prezinta partea vatamata PC au fost produse prin loviri cu corp dur, cadere urmata de lovirea si comprimarea gambei drepte.

S-a apreciat aceasta proba în sine  are valoarea absoluta doar in ceea ce priveste atestarea unei anume tip de vatamare si modul de producere al acestei vatamari, pe care o prezinta persoana examinata. Aceasta proba nu elucideaza conditiile în care s-au produs aceste vatamari, respectiv locul, persoanele implicate, vatamarea produsa în acel context, acestea de regula fiind elemente care in procesul penal se probeaza preponderent cu depozitii de martori, cu care se coroboreaza certificatul medico-legal ca proba, pentru a se stabili starea de fapt in ansamblul sau.

Nu se  sustine ca sunt neveridice atestarile din certificatul medico-legal in sensul ca leziunile post traumatice pe care le prezinta partea vatamata PC au fost produse si prin loviri cu corp dur. Sustinem doar ca, in opinia noastra interpretarea justa a materialului probator existent in cauza nu permite concluzia ca aceste lovituri aplicate asupra gambei partii vatamate au fost exercitate de inculpatul AI. Nu se poate face abstractie de declaratia singurului martor obiectiv HGM care a declarat ca : " la un moment dat am observat o persoana de sex masculin de circa 25 de ani ... care a  scos un spray paralizant cu care a pulverizat înspre un grup format din trei femei, una având un copil minor in brate si doi barbati.... Dupa ce a pulverizat cu sprayul paralizant a încercat sa ameninte cu un cutit persoanele din celalalt grup ... la un moment dat o persoana de sex masculin in vârsta de aproximativ 50 de ani a împins o femeie in vârsta de aproximativ 55 ani care a cazut jos, strigând ca si-a rupt piciorul, ramânând la pamânt."

Instanta a apreciat ca este de neadmis ipoteza ca martorul ocular, desi îl vede pe inculpat cum a împins-o pe partea vatamata si ca aceasta, dupa ce a cazut la pamânt a strigat ca si-a rupt piciorul, nu ar fi surprins, daca s-ar fi produs in realitate, momentul intercalat intre aceste doua momente, sustinut de un singur martor - TA - a carei declaratie a fost înlaturata ca subiectiva, in concret acel moment in care inculpatul ar fi lovit-o cu genunchiul drept peste gamba piciorului pe partea vatamata, fracturându-i oasele.

Ca atare, asupra împrejurarilor in care s-a comis fapta de lovire a inculpatului, a tipului de agresiune exercitata de acesta asupra partii vatamate, apreciem ca este relevanta depozitia martorului ocular HGM care a vazut si a descris aceasta agresiune si nu concluziile certificatului medico-legal  care strict  sub aspectul aplicarii de lovituri ( si nu al cauzarii acestor vatamari prin cadere) nu se coroboreaza cu restul materialului probator.

Starea de necesitate subzista si în ceea ce priveste fapta inculpatului RJ, din declaratiile martorilor audiati rezultând ca minorul PA, membru al grupului in care s-au folosit arme albe, i-a aplicat o lovitura cu pumnul in fata inculpatului Antal Iuliu, in acel moment reactionând RJ lovindu-l cu mâna in zona barbiei, cauzându-i leziuni vindecabile in 2-3 zile îngrijiri medicale.

Si în cazul acestui inculpat, prin modul in care a actionat, a urmarit sa salveze de la un pericol iminent si care altfel nu putea fi înlaturat, integritatea corporala a sa si a celorlalte persoane din grupul in care facea parte ( din coroborarea mijloacelor de proba rezultând ca minorul PA a sarit la bataie împotriva ambilor inculpati).

Împrejurarea ca partile implicate au o constitutie fizica diferita este irelevanta in conditiile in care , asa cum s-a aratat anterior, din grupul minorului PA facea parte TA, care nu a ezitat sa foloseasca fata de membrii celuilalt grup un spray paralizant si un cutit.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, în mod corect, instanta de fond a obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea partii civile PC având in vedere disp. art. 346 al.2 Cod procedura penala ce stipuleaza ca atunci când instanta a constata existenta unei cauze care înlatura caracterul penal al faptei poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale potrivit legii civile.

Aceleasi considerente au fost avute in vedere si cu ocazia solutionarii actiunii civile formulate de partea vatamata PA, in nume propriu, raportat la numarul zilelor de îngrijire medicale aferent vindecarii, inculpatul RJ fiind obligat sa-l plateasca cu titlu de daune morale, suma de 150 RON , suma ce reflecta suferinta fizica si psihica cauzata acestuia.

Cât priveste actiunea civila pornita de partea vatamata PC, decedata pe parcursul solutionarii cauzei in prima-instanta, se retine ca aceasta  a formulat pretentii materiale in suma de 3700 lei, respectiv 10.000 lei daune morale. Instanta de fond a apreciat în mod just ca fiind dovedit un prejudiciu de doar 1500 lei (conform chitantelor aflate la filele 11-15 dosar 3370/2004 al Judecatoriei Oradea), restul daunelor materiale nefiind dovedite cu probe testimoniale sau înscrisuri, prejudiciu pe care inculpatul AI a fost obligat sa-l plateasca în favoarea mostenitorului acesteia, numitul PA.

Solicitarea acordarii unei rente viagere pâna la deces a fost respinsa în mod întemeiat de instanta de fond in speta nefacându-se dovada diminuarii veniturilor partii civile PC pâna la data survenirii decesului.

Cât privesc daunele morale solicitate,  instanta de fond a apreciat ca nu pot fi acordate lui PA in calitate de mostenitor al partii civile in conditiile in care daunele morale reflecta suferinta de ordin fizic si psihic cauzate persoanei vatamate PC, decedata, mostenitorul nefiind în aceasta situatie persoana îndreptatita la reparatie in calitate de succesor a defunctei.

Instanta de apel a considerat nelegala aceasta dispozitie, apelul partii civile PC prin mostenitor PA  urmând a fi admis strict sub acest aspect.

In cauza decesul partii civile a survenit in timpul procesului penal, dupa constituire ca parte civila, PA formulând in cauza despagubiri atât in nume propriu (in calitatea sa de parte vatamata), cât in calitatea de mostenitor al defunctei PC, mama sa.

Dreptul la repararea daunelor morale in patrimoniul defunctei  constituie o valoare patrimoniala concreta în momentul decesului. Ca atare nu se mai pune problema transmisibilitatii succesorale a dreptului la actiunea in repararea prejudiciului moral, deoarece acest drept a fost exercitat însusi de decuius in mod efectiv. Asa fiind, in opinia tribunalului, succesorii care dobândesc întregul patrimoniu, potrivit principiului universalitatii, sunt îndreptatiti sa primeasca si daune morale solicitate de defunct înaintea momentului decesului.

Ca urmare, raportat la traumele fizice si psihice suferite de partea civila PC, internarea acesteia in spital, numarul zilelor de îngrijiri medicale acordate, instanta de apel a considerat ca acordarea sumei de 10.000 lei in favoarea mostenitorului acestei parti civile reprezinta o justa satisfactie pentru prejudiciul nepatrimoniale încercat de mama sa PC.

Sub aspect procedural, a apreciat ca apelul declarat de aparatorul ales in numele partii civile decedate este admisibil, sens in care facem referire la dispozitiile art.362 aliniat ultim, care stipuleaza ca apelul poate fi declarat de catre reprezentantul legal, de catre aparator, iar pentru inculpat si de catre sotul acestuia.

Aparatorul declara apel sau recurs pentru un titular al dreptului, nu în calitate de reprezentant conventional cu procura speciala, ci ca substituit procesual, în baza legii, ca persoana care a acordat titularului asistenta juridica la instanta a carei hotarâre urmeaza a fi atacata cu apel sau cu recurs.

Potrivit art. 172 aliniat ultim, art. 173 al.2 Cod de procedura penala, în cursul judecatii aparatorul are dreptul sa exercite drepturile procesuale ale partii; ori, unul din drepturile partii este si acela de a ataca hotarârea judecatoreasca prin apel sau recurs. Este necesar însa, ca aparatorul sa fi acordat asistenta juridica la instanta a carei hotarâre se ataca, conditie îndeplinita în speta, avocat TP, fiind împuternicit sa reprezinte interesele partilor civile, numitii PC si PA, în fata instantei de fond, potrivit împuternicirii avocatiale aflata la fila 21 din dosarul  3370/2004 al Judecatoriei Oradea, iar apelul declarat în cauza este formulat de acelasi  aparator numitul TP.

Împotriva acestor hotarâri, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor, inculpatul AI si partea civila recurenta PA.

În motivele de recurs, parchetul a sustinut ca instantele au comis o grava eroare de fapt, având drept consecinta pronuntarea unei hotarâri gresite de achitare a celor doi inculpati. Vinovatia inculpatilor sub aspectul comiterii infractiunii  de vatamare corporala grava, respectiv lovire sau alte violente a fost pe deplin dovedita cu probele de la dosar. Apreciaza ca interpretarea data de catre instanta de fond si de catre instanta de apel, având ca efect retinerea starii de necesitate privitor la ambii inculpati este gresita, în mod nejustificat apreciind depozitia martorului HGM relevanta, înlaturând concluziile certificatului medico legal, care face referire la lovirea activa exercitata de inculpatul Antal asupra partii vatamate PC.

Partea civila recurenta PA a solicitat casarea si modificarea hotarârilor recurate, cu privire la latura civila, în sensul de a se dispune acordarea despagubirilor civile asa cum au fost formulate în constituirea de parte civila aflata la dosar.

Inculpatul recurent AI prin  motivele sale de recurs a solicitat casarea deciziei Tribunalului Bihor, în ceea ce priveste solutionarea laturii civile a cauzei si, rejudecând pricina, sa se mentina sentinta penala nr.531/2008 pronuntata de Judecatoria Oradea prin care a fost respinsa cererea de acordare de daune morale formulata de catre def. PC. Apreciaza faptul ca, prin hotarârea pronuntata, instanta de apel a facut o gresita aplicarea a legii civile, hotarârea pronuntata fiind contrara legii. Cu toate ca a retinut, în mod corect, circumstantele în care s-a comis vatamarea integritatii corporale a partii civile defuncte, PC, solutia pronuntata este una nelegala si netemeinica. Astfel, Tribunalul Bihor a retinut ca fiind reale urmatoarele aspecte deosebit de importante: fapta s-a comis pe fundalul unei stari conflictuale accentuate existente între doua grupuri (formate din mai multe persoane fiecare), respectiv grupul inculpatului-recurent si cel al partii civile. Aceasta stare conflictuala a fost generata de catre unul dintre membri grupului partii civile, respectiv numitul TA, care si-a rapit copilul aflat la mama sa Ungaria (persoana care facea parte din grupul inculpatului) si l-a introdus ilegal în România, lucru confirmat de catre instantele civile, prin hotarâri irevocabile. Din partea grupului partii civile au fost exercitate agresiuni fizice consistente împotriva grupului inculpatului, constând în: lovituri si folosirea unui cutit si a unui spray lacrimogen de catre numitul TA, aplicarea unei lovituri inculpatului de catre minorul PA, precum si atacurile declansate de catre partea civila PC, împreuna cu martora TA asupra grupului de femei format din minora TA, mama si bunica acesteia, toate rudele inculpatului AI (respectiv: sotie, fiica si nepoata). În aceste conditii a intervenit inculpatulu-recurent care, dorind sa-si salveze membrii familiei din fata agresiunilor exercitate, a prins-o din spate pe partea civila, iar aceasta - smucindu-se sa scape din strânsoare - a cazut si si-a fracturat gamba. Singurul martor ocular care nu facea parte din cele doua grupuri, HGM, a perceput acest gest ca fiind o împinsatura din partea recurentului, aspect retinut si de catre instanta (,,...o persoana de sex masculin de aproximativ 50 de ani a împins o femeie în vârsta de aproximativ 55 ani, care a cazut jos, strigând ca si-a rupt piciorul, ramânând la pamânt"). Chiar si în aceste conditii, ceea ce reiese cu claritate, este faptul ca inculpatul-recurent nu a exercitat agresiuni fizice cu intentia de a produce vatamari ale integritatii fizice a partii civile PC. Singurul sau scop a fost acela de a-si apara familia, de a împiedica ca actele de agresiune exercitate de catre celalalt grup sa veteme sanatatea si integritatea fizica a celor dragi lui. Toate aceste aspecte au fost retinute în mod argumentat ca fiind probate, atât de catre prima instanta, cât si de catre instanta de apel, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind incidenta în cauza conditiile starii de necesitate, acesta fiind prevazuta de catre Codul penal în rândul cauzelor care înlatura caracterul penal al faptei. Dispozitiile art.346 alin.(2) din Codul de procedura penala stabilesc faptul ca, atunci când s-a pronuntat achitarea inculpatului datorita incidentei unei cauze care înlatura caracterul penal al fapte, instanta poate sa oblige si la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile. Raportând starea de fapt la aceste prevederi legale, a  considerat gresita solutia Tribunalului Bihor, prin care inculpatul-recurent a fost obligat si la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei în favoarea mostenitorului partii civile PC. În primul rând, este de remarcat faptul ca instanta de apel a acordat daunele morale solicitate de catre partea civila în integralitatea lor, cu toate ca a retinut o stare de fapt contrara celor mentionate de catre partea civila în cuprinsul plângerii penale formulata. Fara a contesta a suferinta fizica acuzata de catre partea civila, def. PC, ca urmare a interventiei chirurgicale, dorim sa se retina faptul ca vatamarea integritatii sale corporale s-a produs si datorita gesturilor si actiunilor sale, iar acoperirea prejudiciului material suferit de catre aceasta apare ca o masura justa si suficienta. Pe de alta parte, d-na PC a decedat pe parcursul procesului penal, iar ulterior acestui moment, fiul acesteia, PA, nu si-a exprimat niciodata pozitia în sensul ca doreste obligarea inculpatului-recurent AI la plata de daune morale, nici personal, nici prin curator.

Examinând hotarârile atacate prin prisma motivelor invocate, pe baza lucrarilor si materialului de la dosarul cauzei,  Curtea apreciaza ca fiind fondata calea de atac formulata de parchet.

Retinându-se, în speta,  starea de necesitate ca o cauza ce înlatura caracterul penal al infractiunilor retinute în sarcina celor doi inculpati, instantele au pronuntat solutii gresite.

Dupa cum rezulta din materialul probatoriu administrat în cauza, la data de 23 noiembrie 2003, între parti a izbucnit o altercatie pe fondul unor stari tensionate anterioare, iar în urma acestui incident partea vatamata PC a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 55 zile îngrijiri medicale. În acelasi incident partea vatamata PA, minor a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de  3 zile de îngrijiri medicale.

Instanta de fond în urma analizarii materialului probatoriu a opinat, Tribunalul confirmând, ca atât inculpatul AI cât si coinculpatul RJ au actionat în limitele stari de necesitate, dispunând achitarea acestora.

Curtea apreciaza ca solutia pronuntata de instante în speta de fata este gresita. Pentru a retine starea de necesitate trebuie pornit, în primul rând, de la analiza conditiilor prevazute în dispozitiile art.45 Cod penal. Este în stare de necesitate acela care savârseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi eliminat altfel, viata, integri6tatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau în interes public. Conditiile în care o fapta prevazuta de legea penala este considerata ca fiind savârsita în stare de necesitate sunt prevazute în art.45 Cod penal si privesc, pe de o parte, pericolul, iar, pe de alta parte, fapta savârsita în vederea salvarii valorilor sociale ocrotite.

Geneza pericolului, în speta de fata, s-a retinut a fi actiunea partilor vatamate, respectiv comportamentul acestora.

Din probele administrate în cauza a rezultat ca între parti a izbucnit un incident generându-se o altercatie violenta, în urma careia partea vatamata PC suferit o fractura la unul din membrele inferioare, iar partea vatamata PA a suferit leziuni la nivelul barbiei. Relevanta este în cauza declaratia martorului HGM, persoana care a vazut în mare parte incidentul, rezultând ca la un moment dat, inculpatul AI a împins o femeie în vârsta, evident careia partea vatamata PC, care a cazut la pamânt, strigând "ca si-a rupt piciorul". Certificatul medico legal confirma leziunile produse partii vatamate prin loviri cu corp dur, asa cum se confirma si leziunile suferite de careia partea vatamata PA. În conditiile în care este relevanta depozitia martorului ocular HGM, apare ca fiind relevante, sub aspect probatoriu, si concluziile, certificatelor medico legale, întrucât s-a dovedit existenta unui raport de cauzalitate între activitatile agresive aparute ca urmare a incidentului survenit între parti si consecintele în planul leziunilor fizice aparute.

De altfel, Tribunalul a apreciat, în mod just, ca este dovedita agresiunea asupra partii vatamate PC din partea inculpatului AI, raportându-se însa aceasta concluzie la împrejurarea ca a fost vorba de doua grupuri între care s-a produs o altercatie violenta. În acest context însa, Curtea considera ca nu poate subzista starea de necesitate ca o cauza ce înlatura caracterul penal al faptei, si care sa justifice achitarea celor doi inculpati.

Actiunea de salvare a valorilor sociale aratate în art.45 alin.2 Cod penal  trebuie sa îndeplineasca unele conditii si sa constituie singurul mijloc de înlaturare al pericolului . Este evident ca, pe fondul unor relatii tensionate între parti a survenit o altercatie, perfect previzibila, în timpul careia acestea s-au agresat reciproc.

S-a dovedit de altfel, ca partea vatamata PC nu a aplicat nici o lovitura inculpatului AI, prinzându-l doar de mâini pentru a-l împiedica sa o agreseze pe martora TA. Împingerea si loviturile aplicate ulterior de catre inculpat partii vatamate, confirmate medico legal, chiar daca s-ar putea circumscrie unei activitati de aparare, este evident disproportionata si nu poate fi apreciata ca singurul mod în care pericolul putea fi înlaturat.

Aceeasi situatie apare si în ceea ce-l priveste pe inculpatul RJ, care lovind un minor în vârsta de 12 ani, desi s-a retinut o activitate agresiva a acestuia, a actionat cu totul disproportionat, raportat la actiunea unui copil.

În consecinta, fata de considerentele ce preced, Curtea a apreciat ca fiind dovedita vinovatia celor doi inculpati si admitând recursul declarat de catre parchet, a casat ambele hotarâri, pronuntând solutii de condamnare fata de cei doi inculpati, astfel, retinând în sarcina a inculpatului AI, savârsirea infractiunii de vatamare corporala, în forma  prevazuta de art. 182 alin.1 Cod penal, l-a condamnat pe acesta la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

Sus aspectul individualizarii judiciare a executarii pedepsei, instanta de recurs a apreciat ca, raportat la persoana inculpatului, precum si la elementele concrete ale cauzei, aplicarea dispozitiilor art.81 Cod penal corespunde scopului preventiv educativ al sanctiunii penale.

În ceea ce priveste situatia inculpatului RJ, Curtea l-a condamnat sub aspectul savârsirii infractiunii prevazuta si pedepsita de  art. 180 alin.2 la o pedeapsa de 1000 lei, amenda penala.

Cu privire la recursurile declarate de catre inculpatul AI si partea civila PA acestea au fost respinse ca nefondate, motivele invocate în sustinerea caii de atac, Curtea apreciindu-le ca fiind neîntemeiate.

Restul dispozitiunilor hotarârilor recurate au fost mentinute în masura în care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare