Achitare. Legitimă apărare.

Cuprins pe materii: Drept penal. Soluție de achitare. Condițiile legitimei apărări. Infracțiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice 

Index alfabetic:

Achitare.

Legitimă apărare.

Tulburare a ordinii şi liniştii publice 

Codul penal: 386 al. 1 C.pr. pen., art. 371 din Codul penal, art. 5 al. 1 C.p. , art. 396 alin. (1), (5), art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen,  art. 19 C. pen.

Pentru ca o faptă prevăzută de legea penală să constituie infracţiune este imperios ca aceasta să fie tipică (prevăzută de legea penală), antijuridică (nejustificată) şi imputabilă (pe bază de vinovație) persoanei care a săvârşit-o.

Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare. Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.

Judecătoria Liești, secția penală, sentința penală nr. 52/12.06.2015

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești, în dosarul nr. 1576/P/2012, înregistrat la această instanță sub nr. 1284/838/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor ȘA, SI, AMI, AD, AM, MV, NG pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alineat 1 litera a Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, procurorul a reţinut în esenţă că, la data de 01.12.2012, la localul aparținând SC Velistar SRL din comuna Nămoloasa, jud. Galați, inculpații au produs un scandal, tulburând ordinea și liniștea publică, în care a fost implicat şi inculpatul CN, ce a purtat cu această ocazie asupra sa un cuţit, iar o parte din clienţi s-au întors împotriva acestuia, împrejurări în care l-au lovit cu pumnii, picioarele şi corpuri contondente, provocându-i leziuni ce au necesitat internarea sa la Spitalul Judeţean de Urgenţă ”Sf. Apostol Andrei”, Galaţi, efectuându-se cercetări faţă de persoanele implicate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice sau alte violente şi port fără drept de armă albă în locuri şi împrejurări ce pot pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a cetăţenilor.

Prin Sentința penală nr. 17/21.05.2014 Judecătoria Liești a dispus în dosarul nr. 1284/838/2013: condamnarea, în baza art. 371 cod penal, cu aplicarea art 77 alin. 1 litera a), art. 5 alin 1, art 61 alin 4 lit. b cod penal, inculpatului AM  la pedeapsa amenzii penale de 130 de zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 lei rezultând o amendă penală în sumă de 1950 de lei. Împotriva sentinţei penale nr. 17/21.05.2014, pronunţată de Judecătoria Lieşti în dosarul nr. 1284/838/2013, a declarat apel inculpatul AM , pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie. Curtea de Apel Galaţi a considerat întemeiat apelul motiv pentru care l-a admis şi a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei penale numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul AM. A fost dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului AM, respectiv infracțiunea de tulburare a liniștii și ordinii publice instanța a reținut că aceasta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare.

Pentru ca o faptă prevăzută de legea penală să constituie infracţiune este imperios ca aceasta să fie tipică (prevăzută de legea penală), antijuridică (nejustificată) şi imputabilă (pe bază de vinovație) persoanei care a săvârşit-o. Aşadar, odată ce se constată tipicitatea unei fapte, următorul pas care trebuie avut în vedere de instanţa de judecată este acela de a stabili dacă fapta este şi antijuridică. Noţiunea de antijuridicitate exprimă o contradicţie între fapta prevăzută de legea penală şi exigenţele ordinii juridice. O faptă tipică este antijuridică în măsura în care nu este autorizată de o normă legală, astfel spus, în măsura în care nu intervine o cauză justificativă.

Astfel, potrivit art. 19 din codul penal :  Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare. Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.

Instanța a considerat că atacul numitului CN îndeplineşte condiţiile de a fi material, direct, imediat, injust şi pune în pericol persoana inculpatului AM.

În ceea ce priveşte caracterul material al atacului, acesta trebuie să fie exercitat prin mijloace fizice şi să se îndrepte împotriva existenţei fizice a valorii sociale ocrotite. Aşa cum s-a afirmat în doctrină, atacul este material atunci când pentru efectuarea lui se recurge la violenţă fizică, cu sau fără folosirea unor mijloace ofensive. Deşi nu este necesar ca atacul să se materializeze într-o infracţiune, în cazul de faţă, fapta numitului CN a fost sancţionată penal prin Sentinţa penală nr. 17/21.05.2013, acesta a fost condamnat, în dosarul penal nr. 1284/838/2013 de către Judecătoria Lieşti. În cauza pendinte, instanţa consideră că această cerinţă nu comportă discuţii din moment ce toţi martorii prezenţi la faţa locului au declarat că numitul CN l-a luat de gât pe inculpatul AM, după ce anterior a aplicat lovituri altor persoane din bar și le-a amenințat, ţinând totodată un cuţit cu lamă de 12 de cm în mână, aspecte reţinute şi în rechizitoriu. Afirmaţiile contrare ale numitului CN în ceea ce priveşte cuţitul pe care îl ţinea în mână, sunt infirmate de toţi martorii prezenţi la faţa locului.

Atacul este direct atunci când se pune în pericol direct persoana şi drepturile acesteia sau un interes general. În cauză, nici această condiţie nu poate fi pusă la îndoială câtă vreme numitul CN l-a agresat pe inculpat în mod nemijlocit, prin apucarea acestuia de gât, fără a exista o ripostă iniţială din partea inculpatului , după ce a lovit în prealabil alte persoane în bar, fapt ce a determinat îmbulzirea consumatorilor spre uşile de ieșire din bar.

Caracterul imediat al atacului presupune ca acesta să fie iminent sau în curs de desfăşurare. În cazul atacului în curs de desfăşurare, acesta legitimează o apărare atâta timp cât nu s-a epuizat. Din probele administrate în cauză rezultă că în momentul în care inculpatul a ripostat lovindu-l pe numitul CN, atacul acestuia era în curs de desfăşurare, mai exact era ţinut cu mâna de gât de către acesta, având totodată un cuțit cu lamă de 12 cm în mână, fiind astfel îndeplinită condiţia atacului de a fi imediat. Totodată, nicio parte nu contestă şi nici un martor nu declară că atacul şi apărare nu au avut un caracter de continuitate. 

Referitor la condiţia atacului de a fi injust, lipsa autorizării acestuia de către ordinea juridică îi conferă acestuia caracterul de a fi injust.  Atacul trebuie să fie exercitat de către o persoană responsabilă şi nu trebuie să fie permis de lege. În speţă, acţiunea numitului CN constând în luarea de gât a inculpatului, în timp ce ţinea un cuţit cu lamă de 12 cm în mână şi care a lovit anterior alte persoane, este o faptă penală, în privinţa căreia, prin Sentinţa penală nr. 17/21.05.2013, acesta a fost condamnat, în dosarul penal nr. 1284/838/2013 de către Judecătoria Lieşti.

În ceea ce priveşte condiţia atacului de a pune în pericol valorile arătate în art. 19 alin (2) C.pen., condiţia ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general nu mai este prevăzută de noul Cod penal, renunţându-se astfel la condiţia ca atacul să prezinte o anumită gravitate. Astfel, poate fi constatată îndeplinirea atacului chiar şi atunci când acesta nu este grav, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii enumerate.

Din această perspectivă, Noul Cod Penal constituie lege mai favorabilă.

Instanța apreciază că fapta numitului CN de a agresa consumatorii din bar, de a-i amenința, de a-i lovi și ulterior de a-l lua de gât pe inculpatul am, toate în timp ce ținea cuțitul în mână, este o faptă care pune în pericol valorile privind viața inculpatului AM, ale celorlalte persoane din incinta barului și drepturile acestora.

Caracterul pericolului care ameninţă valorile sociale ocrotite se apreciază în funcţie de intensitatea atacului, de urmările pe care acesta le poate produce, condiţia fiind îndeplinită atunci când atacul implică producerea unui rău greu de remediat. Aşadar, dintre condiţiile atacului săvârşit de numitul CN asupra inculpatului AM, pericolul nu suportă discuţie, întrucât fapta primului este de natură a crea o stare de pericol.

De reținut că apărarea s-a realizat printr-o faptă prevăzută de legea penală, care a fost precedată de atac, săvârşită asupra agresorului, necesară pentru înlăturarea atacului şi proporţională cu gravitatea acestuia. În acest context, reacţia inculpatului de a-l lovi la rândul său pe numitul CN cu o sticlă goală de pe masă,  atunci când l-a văzut pe agresor luându-l de gât, agitat și cu un cuțit în mână, constituie un reflex natural de apărare şi, prin urmare, un act necesar comis în legitimă apărare. Inculpatul, după ce l-a lovit pe agresor, a răsturnat un scaun în fața acestuia și a fugit la ieșirea din bar. După ce a ieșit, inculpatul a sunat la 112 și a plecat acasă, fără a mai participa la bătaia ce a avut loc înafara barului.

În continuare, instanţa va analiza condiţiile apărării, pentru ca aceasta să beneficieze de efectul justificativ, respectiv acţiunile pentru care este acuzat inculpatul.

Aşadar, pentru a se reţine legitima apărare, este necesar ca aceasta să îmbrace forma unei fapte prevăzute de legea penală, să fie necesară pentru respingerea atacului, să fie îndreptată împotriva agresorului, să fie precedată de atac şi să fie proporţională cu gravitatea atacului.

În cauză, apărarea inculpatului s-a materializat într-o faptă penală, pentru care de altfel a şi fost trimis în judecată, fiind vorba de o faptă tipică, din moment ce inculpatul a acţionat, animat de dorinţa de a se apăra de acţiunile numitului CN.

Totodată, fapta inculpatului a fost necesară pentru înlăturarea atacului, câtă vreme aceasta a fost săvârşită în intervalul în care s-a declanşat atacul şi până la finalizarea acestuia.

Inculpatul, prin fapta sa, s-a apărat de atacul inculpatului, ripostând prin lovitura aplicată agresorului, în scopul scăpării de prinsoarea acestuia de la nivelul gâtului. Prin urmare, apărarea a fost îndreptată împotriva agresorului.

În ceea ce privește condiția ca apărarea să fie precedată de atac, instanța apreciază nu mai comportă discuții, acest fapt reieșind fără dubii din descrierea condițiilor privind atacul. Așa cum reiese și din rechizitoriu, dar și din materialul probator existent la dosar, inculpatul AM a fost prins cu mâna de gât de către numitul CN , inculpatul inițial nu a ripostat, dar văzându-l pe acesta agitat şi cu cuţitul în mână, a luat o sticlă goală de pe masă, cu care l-a lovit în cap, apoi a răsturnat un scaun în fața acestuia și a fugit la ieșirea din bar.

Referitor la condiţia apărării de a fi proporţională cu gravitatea atacului, instanţa o consideră a fi întrunită în cauză, din moment ce inculpatul a ripostat asemenea numitului CN.

Instanța apreciază că la o faptă ca a numitului CN de a lua pe inculpat de gât, în timp ce avea un cuțit cu o lamă de 12 cm în mână, după ce în prealabil a lovit, amenințat pe toți cei din local, fapt ce a determinat ieșirea acestora, nu este disproporționată o apărare constând în lovirea agresorului cu o sticlă în cap. Instanța reține că inculpatul a aplicat o lovitură în scopul de a scăpa, iar apoi a răsturnat un scaun în fața agresorului pentru a-l încetini și pentru a reuși să iasă din bar. Atitudinea inculpatului de a scăpa este întărită și de faptul că la ieșirea din bar a sunat la 112 și a plecat acasă, fără a participa la bătaia ce a mai avut loc afară.

Aşadar, constatând îndeplinite condiţiile atacului şi apărării, pentru reţinerea legitimei apărări, instanţa reţine în continuare că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 75 lit.a C.pen., întrucât inculpatul nu a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de agresiunea numitului CN, câtă vreme atacul acestuia din urmă a fost continuu, fără a exista un interval de timp între acesta şi acţiunile inculpatului, în care eventual ar fi avut timp să reflecteze asupra violenţelor săvârşite de agresor asupra sa.

Domenii speta

Spete similare