Contrabandă ( art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Datoria vamală se stinge dacă mărfurile sunt în totalitate reţinute în vederea confiscării la primul birou vamal aflat pe ruta de intrare în comunitate, conform art. 233 din Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului Uniunii Europene.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, judeţul Galaţi, emis la data de 13.06.2013, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi au fost trimişi în judecată inculpaţii  M L, D M, N M , pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

 În fapt, s-a reţinut de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor că învinuiţii M L, D M, N M  sunt angajaţi ai SC M. C. SRL, cu sediul social în sat O M, comuna V, judeţul G şi îşi desfăşoară activitatea, în calitate de vânzători gestionari, la punctul de lucru al societăţii, situat în imediata apropiere a Punctului de Trecere a Frontierei O , jud. G, unde comercializează produse alimentare  şi cosmetice. În zona respectivă se organizează periodic un târg în cadrul căruia sunt oferite spre vânzare produse de toate categoriile, inclusiv produse din tutun. De aici, învinuiţii au achiziţionat de la persoane necunoscute mai multe pachete de ţigarete, cu timbru de accizare Republica Moldova sau cu inscripţia For Dutty Free Sale Only, pe care le-au depozitat în incinta punctului de lucru al SC M C SRL.

În data de 3.09.2012, în jurul orelor 6,00 când de serviciu era învinuitul M L, la această locaţie, s-a desfăşurat un control inopinat efectuat de lucrătorii din cadrul serviciului teritorial al poliţiei de Frontieră G, împreună cu comisari ai Gărzii Financiare G. În urma controlului au fost descoperite ţigarete depozitate de învinuiţi care se aflau atât în magazia societăţii cât şi în spatele rafturilor unde se comercializau celelalte mărfuri, în total un număr de 1080 pachete de ţigarete cu timbru de accizare Republica Moldova sau cu inscripţia For Dutty Free Sale Only.

Pe baza declaraţiilor date de învinuiţi s-a stabilit cantitatea de ţigarete ce aparţine fiecăruia astfel: învinuitului M L îi aparţin un număr de 440 pachete de ţigarete, învinuitei N M un număr de 400 pachete de ţigarete şi învinuitei D M un număr de 340 pachete de ţigarete.

Cele 1080 pachete de ţigarete au fost ridicate de organele de poliţie.

Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale G a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 10.964 lei reprezentând cuantumul drepturilor vamale şi a altor taxe datorate în vamă aferente mărfurilor introduse ilegal în ţară, la care se adaugă accesoriile prevăzute de lege pentru creanţele fiscale până la data plăţii integrale, din care 4059 lei datorate de învinuitul M L, 3727 lei datorată de învinuita N M şi 3178 lei datorată de învinuita D M.

Situaţia de fapt din rechizitoriu a fost reţinută cu ajutorul mijloace de probă.

În cursul cercetării judecătoreşti, s-au prezentat în instanţă inculpaţii M L, D M, N M asistaţi de avocat ales care  au declarat că nu înţeleg  să se prevaleze de dispoziţiile art.320/1 cod procedură penală astfel cum a fost modificat, ci vor da o declaraţie în faţa instanţei conform dispoziţiilor art. 70 Cod procedură penală.

Declaraţiile inculpaţilor  au fost consemnate în scris şi ataşate  la dosarul cauzei.

 La dosarul cauzei au fost depuse de către apărătorul inculpaţilor acte în circumstanţiere.

Analizând actele şi lucrările dosarului penal, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpaţii M L, D M, N M sunt angajaţi ai SC Metalo Construct SRL, cu sediul social în sat O M, comuna V, judeţul G şi îşi desfăşoară activitatea, în calitate de vânzători gestionari, la punctul de lucru al societăţii, situat în imediata apropiere a Punctului de Trecere a Frontierei O, jud. G, unde comercializează produse alimentare  şi cosmetice. În zona respectivă se organizează periodic un târg în cadrul căruia sunt oferite spre vânzare produse de toate categoriile, inclusiv produse din tutun. De aici, învinuiţii au achiziţionat de la persoane necunoscute mai multe pachete de ţigarete, cu timbru de accizare Republica Moldova sau cu inscripţia For Dutty Free Sale Only, pe care le-au depozitat în incinta punctului de lucru al SC M C SRL.

În data de 3.09.2012, în jurul orelor 6,00 când de serviciu era învinuitul M L, la această locaţie, s-a desfăşurat un control inopinat efectuat de lucrătorii din cadrul serviciului teritorial al poliţiei de Frontieră G, împreună cu comisari ai Gărzii Financiare G. În urma controlului au fost descoperite ţigarete depozitate de învinuiţi care se aflau atât în magazia societăţii cât şi în spatele rafturilor unde se comercializau celelalte mărfuri, în total un număr de 1080 pachete de ţigarete cu timbru de accizare Republica Moldova sau cu inscripţia For Dutty Free Sale Only.

Pe baza declaraţiilor date de învinuiţi s-a stabilit cantitatea de ţigarete ce aparţine fiecăruia astfel: învinuitului M L îi aparţin un număr de 440 pachete de ţigarete, învinuitei N M un număr de 400 pachete de ţigarete şi învinuitei D M un număr de 340 pachete de ţigarete.

Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale G a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 10.964 lei reprezentând cuantumul drepturilor vamale şi a altor taxe datorate în vamă aferente mărfurilor introduse ilegal în ţară, la care se adaugă accesoriile prevăzute de lege pentru creanţele fiscale până la data plăţii integrale, din care 4059 lei datorate de învinuitul M L, 3727 lei datorată de învinuita N M şi 3178 lei datorată de învinuita D M.

În cursul cercetării judecătoreşti, s-au prezentat în instanţă inculpaţii M L, D M, N M asistaţi de avocat ales care  au declarat că nu înţeleg  să se prevaleze de dispoziţiile art.320/1 cod procedură penală astfel cum a fost modificat, ci vor da o declaraţie în faţa instanţei conform dispoziţiilor art. 70 Cod procedură penală.

Declaraţiile inculpaţilor  au fost consemnate în scris şi ataşate  la dosarul cauzei.

Prin încheierea din data de 22.10.2013 s-a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev- de art.270 alin.3 rap. la art. 274 din legea nr. 86/2006 în infracţiunea prev. de art. 270 alin. 3 din legea nr. 86/2006. S-a  avut în vedere la schimbarea încadrării juridice faptul că din toate probatoriile administrate în cauză rezultă că fiecare dintre inculpaţi au săvârşit fapta fără ştirea celuilalt, aceştia nu lucrau împreună ci în schimburi diferite şi cantitatea de ţigări ce aparţinea fiecărui inculpat a fost descoperită separat în vestiarul fiecăruia.

La dosarul cauzei au fost depuse de către apărătorul inculpaţilor acte în circumstanţiere.

În drept, fapta inculpaţilor de a depozita la punctul de lucru al SC M C SRL cantitatea de 1180 pachete de ţigarete (  440 pachete M L, 400 pachete ţigarete N M şi 340 pachete ţigarete D M)  cu timbru de accizare  de Republica Moldova sau inscripţia dutty free sale only cunoscând că ţigările  provin din contrabandă,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

 Instanţa reţine că, sub aspectul laturii subiective, inculpaţii  au săvârşit fapta sub forma de vinovăţie a intenţiei directe, în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. a) Cod penal, deoarece  au prevăzut rezultatul faptei lor, relevante fiind în această privinţă declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpaţilor, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de dispoziţiile art. 52 şi 72 Cod penal, reţinând în acest sens următoarele: împrejurările precum şi modalitatea de comitere a faptei, persoana fiecărui inculpat, precum şi faptul că aceştia nu au antecedente penale, sunt căsătoriţi.

Nu pot fi reţinute susţinerile apărătorului inculpaţilor potrivit căreia trebuie să se pronunţe o soluţie de achitarea a inculpaţilor în temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b cod procedură penală întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Motivarea apărătorului inculpaţilor se referă la faptul că, elementul material al infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din legea 86/2006 săvârşit de inculpaţi respectiv depozitarea unor bunuri ce trebuiau plasate sub un regim vamal nu este suficientă,  ci, pentru a constitui infracţiune inculpaţii trebuiau să cunoască că bunurile respective proveneau din contrabandă sau erau destinate săvârşirii acesteia  fapt care nu s-a dovedit în urma cercetării penale, astfel că apreciază că se impune achitarea inculpaţilor şi  comunicarea soluţiei la organele de poliţie în vederea aplicării unei sancţiuni contravenţionale.

Această  susţinere nu poate fi primită având în vedere  prevederile art. 270 alin. 3 din legea nr. 86/2006 în care legiuitorul a înţeles să sancţioneze şi să califice  ca infracţiune de contrabandă şi colectarea, deţinerea , producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea şi vânzarea de bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că aceste bunuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârşirii acesteia. Contrar celor susţinute de apărătorul inculpaţilor precum că aceştia nu aveau cunoştinţă că mărfurile respectiv ,, ŢIGĂRI,, au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite sau au depăşit valoarea în vamă de 20000 lei, inculpaţii aveau cunoştinţă că aceste mărfuri respectiv ţigări proveneau din contrabandă deoarece au declarat că au cumpărat marfa nu de la magazin  sau din locuri special amenajate, ci de la o persoană necunoscută, în bloc ( o geantă în care se aflau mai multe  pachete de ţigarete la un preţ avantajos) şi aceste ţigarete le-au ascuns, urmând să le i-a la domiciliu însă ,,nu pe toate odată,, fapt care, fără putinţă de tăgadă conduce la concluzia că aceştia cunoşteau provenienţa mărfii respective , cunoşteau faptul că este interzisă vânzarea sau depozitarea, fapt pentru care le-au şi ascuns şi nu le transportau la domiciliu decât treptat, nu toate odată. Ori dacă nu aveau cunoştinţă că deţinerea unor astfel de mărfuri constituie infracţiune transportau marfa achiziţionată la domiciliul lor fără să o mai ascundă, aşa cum se procedează cu orice marfă achiziţionată pentru consum propriu.

Raţiunea pentru care legiuitorul a asimilat şi fapta de deţinere a unor bunuri ce trebuie plasate sub un regim special infracţiunii de contrabandă a fost tocmai datorită periculozităţii acestei fapte, pentru combaterea evaziunii fiscale, iar inculpaţii  prin fapta lor au încălcat aceste dispoziţii legale, au recunoscut săvârşirea faptei. Importanţa valorilor sociale lezate prin activitatea infracţională, valoarea ţigărilor deţinute ilegal pe teritoriul României , pericolul social al faptei care a adus atingere atât relaţiilor sociale care reglementează constituirea veniturilor bugetare cât şi a celor care vizează securizarea frontierelor, parte componentă a strategiei de apărare naţională, instanţa apreciază că  se impune sancţionarea inculpaţilor şi nu achitarea lor.

 Instanţa va  reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 alin 1 lit a  privind buna conduită a acestora înainte de săvârşirea infracţiunii.

Ca urmare a reţinerii acestei circumstanţe atenuante în favoarea fiecărui inculpat în temeiul disp. art.76 alin 1 lit. d cod penal pedeapsa aplicată inculpatului va fi redusă sub minimul special de 2 ani .

Ca urmare, la dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege, instanţa va ţine cont de circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, şi de circumstanţa atenuantă prev. de art.74 lit a, urmând a aplica pentru fapta de contrabandă, o pedeapsă sub minimul special respectiv aplică fiecărui inculpat pedeapsa închisorii de 4 luni.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 Cod penal, cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2  şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/ 1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislaţia britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor condamnaţi, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracţiunii” ( aceeaşi concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală, n. inst. ). Curtea a acceptat „că există o marjă naţională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile moderne şi a modului de menţinere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adiţional a fost încălcat, întrucât „legislaţia naţională nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proporţionalitatea şi nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în marja naţională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului,  instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

În acelaşi sens este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

Astfel, natura faptei săvârşite şi circumstanţele producerii acesteia determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, şi în consecinţă, în temeiul art. 71 Cod penal şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Având în vedere faptul că inculpaţii se află la primul contact cu legea penală, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, executarea pedepsei în regim de detenţie putând avea consecinţe nefaste asupra inculpaţilor şi în consecinţă, în temeiul art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani şi 4 luni în condiţiile art.82 alin. 1 Cod penal .

De asemenea, în temeiul art. 359 Cod procedură penală, instanţa va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a pedepsei.

Totodată, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate în cauză, pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.

În temeiul disp. art. 118 cod penal instanţa va dispune confiscarea ţigărilor 1180 pachete de  ţigări.

Partea civilă Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale G  s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10964 lei reprezentând cuantumul drepturilor în vamale şi a altor taxe datorate în vamă. Pe latură civilă, instanţa observă că Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale G s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10964 lei reprezentând cuantumul drepturilor în vamale şi a altor taxe datorate în vamă aferentă ţigărilor deţinute de inculpaţii M L, D M, N M respectiv 1180 pachete.

În aprecierea instanţei, prin obligarea inculpaţilor la plata sumei de 10964 lei către partea civilă Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale G reprezentând drepturi vamale şi alte taxe pentru cele 1180 pachete de ţigări deţinute de către inculpaţi în condiţiile în care toate ţigările au  fost confiscate şi nu au ajuns în circuitul comercial, s-ar ajunge la o dublă sancţionare din punct de vedere material pentru una şi aceeaşi activitate infracţională. Altfel spus instanţa apreciază că obligarea inculpaţilor la plata taxelor vamale ca sancţiune civilă reparatorie contravine principiilor răspunderii civile  delictuale.

Pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă delictuală a inculpatului, este necesară întrunirea mai multor condiţii respectiv: să se fi cauzat un prejudiciu, să se fi săvârşit o faptă ilicită, între fapta ilicită şi prejudiciu să existe raport de cauzalitate, fapta să fi fost săvârşită cu vinovăţie.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa apreciază că nu este îndeplinită condiţia privitoare la existenţa prejudiciului. De principiu, prejudiciul material presupune o lezare certă şi actuală a patrimoniului celui care pretinde producerea prejudiciului respectiv. Însă, în cazul infracţiunii de contrabandă, care este o infracţiune de pericol, nu se poate vorbi despre producerea vreunui  prejudiciu numai depozitarea mărfurilor de contrabandă, neurmată de introducerea respectivelor mărfuri în circuitul comercial, nefiind de natură a cauza vreun prejudiciu bugetului de stat. Altfel ar fi sat lucrurile în cazul în care s-ar fi reuşit introducerea mărfurilor de contrabandă în circuitul comercial, într-un asemenea caz fiind evident că se produce o fraudare a bugetului de stat prin neplata taxelor vamale. În cazul în care însă, mărfurile de contrabandă sunt interceptate şi ulterior confiscate de către autorităţi, prejudicierea bugetului de stat nu a apucat să se producă, întrucât mărfurile respective nu au apucat să fie valorificate  de către făptuitori şi nici nu există vreo posibilitate ca prejudiciul să se producă în viitor.

În opinia instanţei o atare soluţie este şi în spiritul disp. art.256 lit d din legea 86/2006 privind codul vamal al României potrivit cărora atunci când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc, inculpatul este obligat la plata echivalentului lor în lei. Per a contrario, atunci când mărfurile sau bunurile care au făcut obiectul infracţiunii de contrabandă se găsesc şi ulterior sunt confiscate, inculpatul nu va mai fi obligat la plata echivalentului lor în lei.

În condiţiile în care, instanţa a înţeles ca să dispună în favoarea Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale G, confiscarea cantităţii de 1180 de pachete de ţigări, datoria vamală s-a stins ca urmare a confiscării, iar obligarea inculpaţilor şi la plata pretenţiilor civile pe lângă măsura confiscării ar reprezenta o dublă impunere.

În rezolvarea acţiunii civile instanţa va avea în vedere şi hotărârile pronunţate de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteministeriet, prevederile art. 233 din Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului Uniunii Europene, datoria vamală se stinge dacă mărfurile sunt, în totalitate, reţinute în vederea confiscării la primul birou vamal aflat pe ruta de intrare în comunitate. În speţă, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi este primul birou vamal aflat pe ruta de intrare în comunitate, iar acesta poate acorda liberul de vamă pentru aceste mărfuri, respectiv, punerea mărfurilor la dispoziție în scopurile prevăzute de regimul vamal sub care au fost plasate.

Fiind respectată dispoziţia comunitară, datoria vamală s-a stins "în cazul în care mărfurile pentru care a luat naştere o datorie vamala in conformitate cu art. 202 sunt puse sub sechestru la introducerea lor neregulata si confiscate simultan sau ulterior".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 14 şi 346 alin. 1 Cod procedură penală, cu referire la art. 256, lit. d, din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, respinge cererea părţii civile Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale G, ca fiind nefondată.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa urmează a obliga fiecare  inculpat la plata sumei de 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare