Contestaţie în anulare – contencios administrativ şi fiscal. greşeală de judecată. prima ipoteză din art.318 cod procedură civilă are în vedere greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale nepu...

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie : CONTESTAŢIE ÎN ANULARE – CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. GREŞEALĂ DE JUDECATĂ. PRIMA IPOTEZĂ DIN ART.318 COD PROCEDURĂ CIVILĂ ARE ÎN VEDERE GREŞELI MATERIALE EVIDENTE ÎN LEGĂTURĂ CU ASPECTELE FORMALE ALE JUDECĂRII RECURSULUI, PE ACEASTĂ CALE NEPUTÂND FI REMEDIATE GREŞELI DE JUDECATĂ, RESPECTIV DE APRECIERE A PROBELOR.

-art.318 alin.1 teza I Cod procedură civilă.

Decizia nr.2656/CA/07.12.2011 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel O. la data de 28.06.2011, legal timbrată, contestatoarea C. I. SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 515/CA/2011 - R, dat fiind faptul că aceasta este rezultatul unei greşeli materiale.

În motivare s-a arătat că în mod eronat instanţă de recurs a concluzionat că impozitul datorat de firma maghiară nu a fost plătit de aceasta în Ungaria. Din coroborarea tuturor actelor existente la dosarul cauzei rezultă clar că firma maghiară a declarat şi plătit impozitul pe venit în Ungaria. Certificatul de rezidenţă fiscală emis la 25.06.2008 de către autorităţile maghiare era necesar a fi prezentat pentru că face dovada faptului că firma maghiară trebuia impozitată în Ungaria. Nici un moment nu s-a susţinut că acesta face dovada plăţii efective a impozitului, ci doar al locului unde se datorează impozitul.

Situaţia facturilor emise între care figurează şi cea emisă către contestatoare, jurnalul contabil pe 2008 în care iarăşi apare respectiva factură, respectiv Declaraţia şi Adeverinţa de la administratorul firmei maghiare care atestă că factura 08/00005 din data de 12.06.2008 a fost înregistrată în contabilitatea firmei ca atare şi că această factură apare în Raportul firmei pe 2008 şi că întreg impozitul firmei aferent operaţiunilor din 2008 a fost raportat şi achitat către Autorităţile Maghiare, coroborate cu extrase din contabilitatea firmei maghiare - Situaţia Facturilor emise, Cont registru de casă, în opinia contestatoarei, fac dovada de netăgăduit că aceasta factură a fost legal înregistrată în contabilitatea firmei maghiare. Documentele contabile coroborate cu declaraţia administratorului firmei maghiare că s-a plătit întregul impozit datorat pentru operaţiunile comerciale în anul 2008 fac dovada că operaţiunea a fost nu numai înregistrată-declarată, ci şi că s-a achitat impozitul aferent. Mai mult, partenera maghiară a prezentat şi adeverinţa fiscală emisă la 05.05.2009 prin care se atestă de către autoritatea fiscală maghiară că societatea nu are datorii. Este adevărat că scopul acestei adeverinţe a fost de a servi la Fundaţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, nu la autorităţile din România, dar, independent de acest scop, această adeverinţă face dovada că firma maghiară nu are nici o restanţă la impozite.

A învederat contestatoarea că nu exista posibilitatea prezentării unei dovezi de achitare a impozitului special pe o factură, contabilitatea unei societăţi ţinându-se global,  impozitul fiind calculat pe întreaga activitate.

Totodată s-a arătat că instanţa de recurs a omis să analizeze acte importante din dosar care fac dovada înregistrării acestei facturi, mai precis a declarării ei în faţa autorităţilor fiscale maghiare în vederea impozitării, respectiv declaraţiile fiscale depuse de către societatea maghiară la autorităţile fiscale maghiare din care reiese clar - este trecut codul fiscal al contestatoarei  - că respectiva factură a fost declarată. 

Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat de către contestatoare admiterea cererii formulate, anularea în întregime a deciziei atacate si, pe cale de consecinţa, a se dispune reluarea judecării cauzei in vederea pronunţării unei noi hotărâri legale şi temeinice.

 În drept, au fost invocate de către contestatoare prevederile art. 318 alin 1 şi următoarele Cod procedură civilă.

 Examinând admisibilitatea contestaţiei în anulare îndreptată împotriva Deciziei nr. 515/CA/2011 a Curţii de Apel O. prin prisma condiţiilor de admisibilitate ale contestaţiei în anulare specială reglementată de prevederile art. 318 Cod procedură civilă urmează a se reţine că hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată, este rezultatul unei greşeli materiale.

Specificul contestaţiei în anulare specială care este o cale este extraordinară de atac prin care se urmăreşte desfiinţarea unei hotărâri irevocabile nu pentru ca fondul pricinii nu a fost corect soluţionat, ci pentru ca instanţa de recurs a comis erori materiale, se repercutează şi asupra înţelesului pe care noţiunea de greşeală materială o are în această materie, prevederile art. 318 alin. 1 teza 1 vizând exclusiv greşeli de fapt, involuntare, şi nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

A da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea în legătură cu modul în care a apreciat probele şi a stabilit raporturile între părţi, ar însemna să li se deschidă acestora dreptul de a formula recurs la recurs, ceea ce este desigur inadmisibil în actuala reglementare a căilor de atac.

 Or, ceea ce a invocat în esenţă contestatoarea C. I. SRL se referă la concluzia eronată la care ar fi ajuns instanţa de recurs în momentul în care a reţinut că nu s-a făcut dovada achitării în Ungaria de către firma maghiară a impozitului datorat de aceasta pentru veniturile realizate în România, concluzie întemeiată, susţine contestatoarea, pe o greşită interpretare a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Cum aşa pretinsele greşeli de judecată sau de apreciere a probelor nu pot fi înlăturate pe calea procedurală reglementată de prevederile art. 318 Cod procedură civilă, pe această cale fiind susceptibile de valorificare greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele de ordin formal ale judecării recursului, s-a reţinut că prezenta contestaţie în anulare nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de textul legal mai sus precitat, împrejurare în raport de care a fost respinsă ca atare.

 Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de părţi.

Domenii speta

Spete similare