Recurs litigii cu profesioniştii. contestaţie în anulare. greşeală materială, săvârşită faţă de acte inexistente în dosarul de recurs. neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art.318 (1) teza i cod procedură civilă. -art.318 (1) teza i Cod procedură ...

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. GREŞEALĂ MATERIALĂ, SĂVÂRŞITĂ FAŢĂ DE ACTE INEXISTENTE ÎN DOSARUL DE RECURS. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIEI PREVĂZUTE DE ART.318 (1) TEZA I COD PROCEDURĂ CIVILĂ.

-art.318 (1) teza I Cod  procedură civilă.

Decizia nr.515/C/10.09.2012 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Constată că, prin decizia nr.108/2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea a fost respins ca nefondat recursul declarat de SC C.  C.  SRL împotriva sentinţei nr.272 din 17.02.2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, în baza art.312 raportat la art.316 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

În speţă, prima instanţă a apreciat în mod corect că sunt incidente dispoziţiile art.250/1 din Legea nr.  31/1990, conform cărora regulile generale ale divizării se aplică şi pentru cazul în care o parte din patrimoniul unei societăţi se desprinde şi este transferat ca întreg unuia sau mai multor societăţi existente  sau care sunt astfel  constituite, în schimbul alocării de acţiuni sau părţi sociale ale societăţilor beneficiare către acţionarii societăţii care transferă activele  sau societatea care transferă activele.

Ca urmare a aplicării acestor prevederi legale, se impunea alocarea de părţi sociale ale societăţii beneficiare, fie către asociaţii societăţii care transferă activele, cazul reglementat de art.2501 lit.a, fie către societate, cazul reglementat de art.2501 lit.b.

Ori, din înscrisurile depuse la dosar ( proiect de divizare al SC C. C. SRL N. O.), hotărârile societăţii transmiţătoare, respectiv ale cele beneficiare, actul explicativ al operaţiunii redactat de notar, rezultă că această condiţie a alocării de părţi sociale nu este îndeplinită.

Prin urmare, s-a apreciat că hotărârea pronunţată de prima instanţă este temeinică şi legală, motiv pentru care constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurentă, a fost respins recursul ca nefondat în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare recurenta SC C. C. SRL N. O., solicitând anularea ei şi rejudecând recursul admiterea acţiunii sale, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei sale, contestatoarea a arătat  că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât la data soluţionării recursului promovat de ea, nu a avut în vedere Hotărârea AGA nr.1 din data de 20.02.2011 şi nici actul adiţional la proiectul de divizare al societăţii, întocmit la aceeaşi dată.

Astfel, prin Hotărârea AGA nr.1/20.02.2011 s-a hotărât modificarea proiectului de divizare a SC C. C. SRL N. O., în sensul că în urma divizării, capitalul social al SC C. R. SRL se va majora cu suma de 14.000.000 lei reprezentând 1.400.000 lei de părţi sociale a 10 lei fiecare, prin aport în natură şi anume cu imobilul situat în B., str.S. , nr.1 şi 1.226.832 lei aport în numerar.

La aceeaşi dată, s-a întocmit şi actul adiţional de modificare a proiectului de divizare a SC C. C. SRL, din care rezultă că în urma divizării societăţii, capitalul social al SC C. R. SRL  căreia i s-a transferat aportul în natură şi cel în numerar, va avea un capital social majorat la suma totală de 14.001.000 lei, iar părţile sociale transmise vor fi deţinute în întregime de  societatea contestatoare.

În drept au fost invocate prevederile art.318 alin.1 Cod procedură civilă.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Verificând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Art. 318(1) teza I Cod procedură civilă, prevede posibilitatea atacării hotărârilor instanţelor de recurs cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.

În interpretarea acestui text de lege există greşeală materială, când instanţa din eroare nu se pronunţă asupra unui act aflat la dosar, neobservându-l  şi care ar fi fost hotărâtor în pronunţarea soluţiei, ceea ce nu este cazul în speţă.

Astfel cele două acte, Hotărârea AGA nr.1/20.02.2011 a SC C.  C. SRL N. O.  şi Actul adiţional la proiectul de divizare al acestei societăţi încheiat în aceeaşi zi de 20.02.2011, cu privire la care se consideră de către contestatoare că s-a săvârşit o greşeală materială  de către instanţa de recurs, nu există depuse nici în dosarul de recurs şi nici în dosarul de fond,  fiind emise la 3 zile după pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond.

Or, în lipsa de la dosarul de recurs a actelor de care se prevalează contestatoarea, în sensul că instanţa de fond ar fi săvârşit o greşeală materială, curtea a apreciat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art.318(1) Teza I, instanţa de recurs neputând săvârşi o greşeală materială cu privire la acte inexistente la dosar.

Faţă de aceste considerente, curtea a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea recurentă.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

Domenii speta

Spete similare