Recurs litigii cu profesionişti. insolvenţă. contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor. calitate procesuală activă. lipsa motivelor de nelegalitate. -art.3, art.14, art.96 din Legea nr.85/2006.

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

 RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. INSOLVENŢĂ. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII ADUNĂRII CREDITORILOR. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ. LIPSA MOTIVELOR DE NELEGALITATE.

-art.3, art.14, art.96 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.191/C/14.03.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.3207/F din 27 decembrie 2012, Tribunalul Bihor a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditorilor C. G. Z.  domiciliat în B.  str. T. nr. 1, jud. B.  şi P. D. M.  domiciliat în B.  str. M. E.  nr. 9, jud. B. invocate de administratorul judiciar C. V. A. IPURL cu sediul în O.  ,str. R. nr. 8, jud. B. şi a respins ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă contestaţia formulată de  creditorii C.  G.  Z. domiciliat în B. str. T. nr. 1, jud. B. şi P. D. M. domiciliat în B. str. M. E.  nr. 9, jud. B.

A respins ca nefondate contestaţiile formulate de creditorii D. G. F. P. B.  cu sediul în O. str. D. C.  nr. 2 B, jud. B. şi SCA „N. , S.  şi A. ” cu sediul în C. N.  str. J. B.  nr. 1, ap. 3-4, jud. C.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut, în fapt că la data de 22 octombrie 2012 a avut loc adunarea generală a creditorilor debitorului S.C. C. P. S.R.L. în cadrul căreia a fost votat onorariul administratorului judiciar şi planul de reorganizare. Contestatorii C. G. Z. şi P. D. M. nu au fost prezenţi la adunarea respectivă. Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luării măsurii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei care au lipsit de la şedinţa adunării creditorilor. Fiind vorba despre o dispoziţie cu caracter special în raport cu atribuţiile conferite de lege participanţilor la procedura insolvenţei, legitimitatea procesuală trebuie raportată la aceste dispoziţii.

Aşa fiind, textul legal prevede în mod expres că numai creditorii care întrunesc anumite calităţi pot pune în discuţie legalitatea hotărârii. Aplicând principiul interpretării per a contrario se poate trage concluzia că orice altă persoană nu poate supune controlului judecătorului sindic legalitatea hotărârii adoptate.

Faptul că art.18 alin. 1 lit. c ) din Legea nr. 85/2006 conferă administratorului special posibilitatea de a formula contestaţii în cadrul procedurii insolvenţei nu poate duce la ideea că acesta poate ataca orice măsură sau act îndeplinit în cursul procedurii. Fiind un text general el îşi găseşte aplicabilitatea numai în măsura în care printr-o normă specială nu au fost impuse alte reguli. Or, faţă de formularea actuală a art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a apreciat că asociatul sau administratorul special nu poate ataca hotărârea adunării creditorilor, motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesuale active prin prisma invocării acestei calităţi a fost găsită întemeiată. Referitor la invocarea calităţii de creditor, judecătorul sindic a reţinut  că numai în ipoteza în care acesta a lipsit în mod justificat de la adunarea creditorilor poate pune în discuţie legalitatea ei. Aprecierea motivului temeinic la care face trimitere textul legal impune raportarea la dispoziţiile art. 14 alin. 3 şi 4 potrivit cărora creditorii pot fi reprezentaţi în cadrul adunării prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau, în măsura în care legea nu interzice expres, pot vota şi prin corespondenţă. Convocarea pentru adunarea din data de 22 octombrie 2012 a fost publicată de administratorul judiciar în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 13464/2.10.2012. De la acel moment legea prezumă în mod absolut că toate persoanele interesate au luat la cunoştinţă conţinutul convocatorului, având posibilitatea de a reflecta asupra punctelor înscrise pe ordinea de zi.Şedinţa  a fost ţinută la douăzeci de zile după apariţia anunţului, interval de timp în care contestatorii puteau să-şi desemneze un terţ pentru a participa la şedinţă sau să trimită votul în scris către administratorul judiciar. Mai mult, întrucât prezenţa personală a acestora în faţa instanţei de recurs nu era necesară, aceştia aveau posibilitatea de a se prezenta la adunarea creditorilor. În condiţiile în care din conţinutul încheierii de şedinţă din dos. nr. 11077/111/2010 a1-R al Curţii de Apel Oradea rezultă că numai reprezentantul creditorilor, - d-nul avocat R.  M.  - s-a prezentat la judecarea recursului în data de 22 octombrie 2012, a apreciat că aceştia au lipsit în mod nejustificat de la adunarea creditorilor, neavând calitatea de a ataca hotărârea adoptată, sens în care a admis excepţia.

Referitor la motivele invocate de către creditorul D. G. F. P. B., judecătorul sindic a reţinut că ele antamează condiţiile ce se impun a fi verificate în temeiul art. 101 din Legea nr. 85/2006 la momentul confirmării planului, cu referire expresă la litera E - planul respectă prevederile art. 95. Modul în care el a fost întocmit şi reducerea eventualelor creanţe nu sunt condiţii ce se includ în hotărârea adunării creditorilor, ci sunt exterioare acesteia, fiind stabilite în mod distinct de legiuitor ( litera A şi B, respectiv litera E ). Tocmai de aceea, ele nu se circumscriu motivelor de legalitate la care face trimitere art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 ce ar putea duce la anularea hotărârii, ci eventual la respingerea cererii de confirmare a planului de reorganizare, astfel încât contestaţia acestui creditor nu este fondată.În ceea ce priveşte contestaţia formulată de creditorul SCA „N. , S.  şi A. ” s-a reţinut că art. 96 alin. 1 instituie posibilitatea desemnării unei categorii separate de creanţe compuse din acele creanţe chirografare care, în sensul art. 49 alin. 1, aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi. Trimiterea pe care textul o face la art. 49 alin. 1 impune raportarea la desfăşurarea activităţilor curente astfel cum este ea definită de art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006.

Lecturarea acestuia conduce la concluzia că enumerarea nu este exhaustivă din moment ce se foloseşte sintagma „cum ar fi”, fapt ce permite includerea în categoria activităţilor curente şi a altora care corespund intenţiei avute în vedere de legiuitor la precizarea celor trei. Ele sunt de natură să permită conservarea situaţiei financiar-contabile a debitorului din momentul deschiderii procedurii insolvenţei şi până la cel al confirmării sau respingerii planului de reorganizare.

Aşa fiind, trebuie precizat că specificul activităţii debitorului - confecţionarea de profile din lemn - impune în mod obligatoriu recurgerea la utilizarea energiei electrice. În absenţa acesteia activitatea sa nu ar putea fi concepută, debitorul având neîndoielnic un raport cu creditorul F.F.E.E. E.  S.A. calitatea de consumator captiv.

Cu toate acestea nu trebuie omis că art. 96 alin. 1 impune numai două condiţii necesare şi suficiente pentru formarea distinctă a acestei categorii de creditori : să facă parte din categoria furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi să nu pot fi înlocuiţi. Întrucât prima a fost deja reţinută, s-a impus examinarea celei de-a doua. Liberalizarea pieţei energiei electrice nu determină prin ea însăşi posibilitatea ca într-un interval scurt de timp un consumator să poată alege un alt furnizor ce îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. Natura specifică a bunului furnizat - curent electric - impune folosirea unei anumite reţele pentru transportul acesteia, reţea ce rămâne administrată de un grup restrâns de societăţi comerciale. Tocmai de aceea, posibilitatea înlocuirii la care face trimitere textul legal trebuie interpretată în sens concret, nu prin raportare la una teoretică şi care s-ar dovedi imposibil de transpus în realitate.

Din această perspectivă judecătorul sindic a considerat că posibilitatea încheierii unui alt contract de aceeaşi natură cu cel încheiat între debitor şi creditorul F.F.E.E. E. S.A. este aproape nulă la acest moment atât datorită situaţiei în care se află primul, cât şi datorită perioadei de timp pe care executarea lui ar presupune-o. Or, în atare situaţie a apreciat că este întrunită şi cea de-a doua condiţie, administratorul judiciar creând în mod corect categoria furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi. Pe cale de consecinţă a respins ca nefondată şi contestaţia creditorului SCA „N. , S.  şi A. ”

Împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic au formulat recurs, atât D. G. F. P. B.  cât şi S. C. A. „N., S. ŞI A. ” cu sediul în C. N.

Recurenta D. G. F. P. B., prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul desfiinţării hotărârii Adunării Creditorilor debitorului SC C. P. SRL din data de 22.10.2012, referitoare la votarea planului de reorganizare al societăţii depus de către administratorul judiciar C. V. A. IPURL şi convocarea unei noi Adunări Generale a Creditorilor.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că, sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, având în vedere că, la data de 02.10.2012 administratorul judiciar C. V.  A.IPURL a convocat prin publicare în BPI Adunarea Generală a Creditorilor SC C. P. SRL pentru data de 22.10.2012 având ca ordine de zi aprobarea onorariului administratorului judiciar şi votarea planului de reorganizare al societăţii debitoare.

În cadrul adunării creditorilor recurenta a votat împotriva planului de reorganizare propus de către administratorul judiciar, avându-se în vedere că acesta nu respectă condiţiile de formă prevăzute imperativ de Legea nr.85/2006 precum şi faptul că prejudiciază grav interesele bugetului general consolidat prin faptul că nu este prevăzută în cadrul acestuia creanţa bugetară de 5.114.659 lei.

Conform prevederilor art. 95 alin.1 din Legea nr.85/2006 se specifică clar că planul „va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică" ori prejudicierea Statului Român cu suma de 5.114.659 lei, nu poate fi considerată o măsură în concordanţă cu ordinea publică. Această prejudiciere apare ca urmare a existentei unui abuz de drept care îşi produce efectele în momentul confirmării planului de reorganizare în baza prevederilor art.102 alin.1 care prevede că „creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan". Astfel deşi art.102 alin.2 prevede că „creditorii conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului" modificarea creanţelor şi drepturilor recurentei referitoare la suma de 5.114.659 lei conduce la imposibilitatea aplicării prevederilor art.27 şi următoarele din Cod procedură fiscală referitoare la atragerea răspunderii solidare pe cale administrativ-fiscală a unor persoane fizice şi juridice pentru sumele datorate de către debitorul declarat insolvabil sau insolvent în cazul de faţă, SC C. P.  SRL.

În concluzie printr-un abuz de drept sunt blocate toate modalităţile recurentei de a recupera prejudiciul adus bugetului de stat de către SC C. P. SRL, prejudiciu cifrat la considerabila sumă de 5.114.659 lei. În ceea ce priveşte condiţiile de formă, planul de reorganizare propus de către administratorul judiciar nu le îndeplineşte pe cele mai elementare şi importante dintre acestea şi anume obligativitatea existenţei unui program de plăţi a creanţelor. Astfel, art. 95 alin.2 din Legea nr.85/2006 prevede imperativ ca „(2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor", ori în cadrul planului de reorganizare propus nu apare un asemenea program de plata ci doar o listă lapidară referitoare la care creanţe vor fi achitate. La pagina 25 din plan sub titlul derutant „Programul de plata al creanţelor apare următoarea explicaţie din partea administratorului judiciar care însă în loc să clarifice, denotă existenţa unei confuzii „prin program de plată a creanţelor se înţelege tabelul de creanţe care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga să le plătească creditorilor făcând şi o referire la art.3 alin.22 din Legea 85/2006. Art.3 alin.22 prevede însă clar şi imperativ că „prin program de plată a creanţelor se înţelege tabelul de creanţe menţionat în planul de reorganizare....şi care cuprinde: a)cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanţe pe care debitorul se obliga sa le plătească acestora; b)termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume". În cadrul planului de reorganizare depus de către administratorul judiciar nu apare un astfel de tabel iar în ceea ce priveşte termenele de plată a creanţelor asumate formal a fi acoperite prin derularea planului acestea sunt inexistente făcând astfel imposibilă practic urmărirea încasării lor şi în concluzie reuşita sau nu a planului.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi art. 8 si 12 din Legea nr.85/2006, art.3 alin.22, art. 14 alin.7 si următoarele, art.95 alin.1 si următoarele art.102 din Legea 85/2006.

Prin recursul declarat S. C. A. ”N. , S.  ŞI A. ”  a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, modificarea Sentinţei Comerciale nr. 3207/F/27.12.2012 pronunţată de Tribunalul Bihor în sensul admiterii contestaţiei formulate de împotriva Deciziei adoptate de Adunarea Creditorilor debitoarei SC C. P.  SRL, consemnată în Procesul-verbal al Adunării Creditorilor din data de 22.10.2012.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 cod proc. civ.), judecătorul sindic reţinând în mod corect, faptul că debitoarea C.  P.  are „neîndoielnic în raport cu creditoarea E. calitatea de consumator captiv". Sentinţa pronunţata de judecătorul sindic cuprinde motive contradictorii, întrucât pe  de  o  parte,  este  recunoscută  calitatea  debitoarei  de consumator captiv în raport de furnizorul de energie electrică; pe de altă parte, se afirmă ca furnizorul de energie electrică nu poate fi înlocuit.

Potrivit art. 3 pct. 32 din Legea nr. 85/2006, consumatorul captiv este acela care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul. Conform art. 38 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care un debitor aflat în procedura insolvenţei are calitatea de consumator captiv în raport de un anumit furnizor de servicii, acesta din urmă nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar serviciul către debitor sau către averea debitorului. Rezultă că, pe tot parcursul perioadei de observaţie şi în perioada de reorganizare, E.  este obligată să menţină contractul încheiat cu debitoarea C. P.  Nu poate fi analizată condiţia imposibilităţii înlocuirii furnizorului de energie electrică, atâta timp cât legea interzice în mod expres acestuia să schimbe, să refuze sau să întrerupă temporar serviciul către debitorul consumator captiv. Cele două situaţii (imposibilitatea consumatorului captiv de a-şi alege furnizorul şi imposibilitatea înlocuirii furnizorului) nu sunt echivalente.

 Sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală (art. 304 pct. 9 cod proc.civ.). În mod greşit, judecătorul sindic a apreciat că a fost legală constituirea prin planul de reorganizare a categoriei de creanţe chirografare stabilite conform art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. E. nu are calitatea de furnizor fără de care activitatea debitoarei C. nu se poate desfăşura. În grupa prevăzută la art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se înscriu doar creditorii ale căror creanţe curente au continuat să fie achitate în perioada de observaţie pentru continuarea activităţii curente în sensul art. 3 pct. 14 şi art. 49 alin. 1 şi 2. Potrivit art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006, activităţile curente reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului sau, cum ar fi: continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate; efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.

Pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue să desfăşoare activităţile curente şi poate să efectueze plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente (art. 49 din Legea nr. 85/2006). Chiar dacă enumerarea activităţilor curente de la art.3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006 nu este exhaustivă, consumarea energiei electrice în cursul perioadei de observaţie nu are caracterul unui fapt de comerţ sau al unei operaţiuni financiare, astfel încât să poată fi încadrată în categoria activităţilor curente.

În mod greşit, judecătorul sindic a apreciat că specificul activităţii debitorului – „confecţionarea de profite din lemn - impune în mod obligatoriu recurgerea la utilizarea energiei electrice", iar „în absenţa acesteia activitatea sa nu ar putea fi concepută". Singurii furnizori care ar putea fi încadraţi în această grupă sunt cei care livrează materia primă pe care debitorul o prelucrează în vederea realizării obiectului de activitate, respectiv furnizorii de material lemnos. Activitatea debitoarei nu ar putea fi concepută în absenţa materiei prime. Energia electrică, apreciată de judecătorul sindic ca indispensabilă, nu ar fi utilizabilă în o asemenea situaţie, iar debitoarea nu şi-ar putea continua activitatea doar în baza distribuţiei de energie electrică.

A îmbrăţişa punctul de vedere al judecătorului sindic ar însemna că întotdeauna ar trebui să fie constituită categoria de creanţe prevăzuta de art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, din care să facă parte furnizorul de energie electrică, întrucât foarte puţine activităţi pot fi întreprinse în lipsa energiei electrice. Mai mult, judecătorul sindic confundă noţiunea de consumator captiv cu cea de consumator al unui furnizor fără de care activitatea debitorului insolvent nu se poate desfăşura. Cele două noţiuni au semnificaţii diferite. E. nu are calitatea de furnizor care nu poate fi înlocuit. Analizarea celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 96 alin. 1 este fezabila doar în situaţia în care furnizorul fără de care activitatea debitoarei nu s-ar putea desfăşura ar avea posibilitatea sistării colaborării cu debitoarea insolventă.

Or, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul sindic, C. P. are „neîndoielnic în raport cu creditoarea E. calitatea de consumator captiv". Rezultă că, potrivit dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 85/2006, pe tot parcursul perioadei de observaţie şi în perioada de reorganizare, E. este obligată să menţină contractul încheiat cu debitoarea C. P. Legea asigura o protecţie corespunzătoare furnizorului de servicii, permiţându-i acestuia să ceara judecătorului sindic obligarea debitorului la consemnarea unei cauţiuni în cuantum de maxim 30% din costul serviciilor prestate şi neachitate ulterior deschiderii procedurii drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a presta serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii de reorganizare (art. 104 din Legea nr. 85/2006). Având în vedere faptul că E. nu poate sista furnizarea serviciului de energie electrica pe parcursul derulării perioadei de observaţie şi în perioada de reorganizare, nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cu privire la imposibilitatea înlocuirii acestui furnizor. Planul de Reorganizare nu a fost confirmat întrucât nu a fost acceptat in condiţiile prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. A din Legea nr. 85/2006. Având în vedere nelegala constituire prin Planul de Reorganizare a categoriei de creanţe stabilite în temeiul art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se impunea a fi constatat faptul că Planul de Reorganizare nu a fost confirmat, întrucât votul a fost exprimat în mod legal şi valabil doar de 4 categorii de creanţe, respectiv: pentru aprobarea Planului de Reorganizare au votat 2 categorii de creanţe: categoria creanţelor garantate şi categoria creanţelor salariale; împotriva aprobării Planului de Reorganizare au votat 2 categorii de creanţe: categoria creanţelor  bugetare  şi categoria creanţelor chirografare. Acest vot nu întrunea condiţiile prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. A din Legea nr. 85/2006, astfel că se impunea a se face aplicarea art. 107 alin. 1 lit. B teza ultima din Legea nr. 85/2006 şi a se dispune intrarea debitoarei in faliment în procedura simplificată.

În drept au fost invocate prevederile art. 8, art. 3 pct. 32, art. 38, art. 3 pct. 14, art. 49 alin. 1 si 2, art. 104 din Legea nr. 85/2006; art. 299 si urmatoarele, art. 3041, art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedură civilă.

Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele potrivit art.304¬/1 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt,  la data de 22 octombrie 2012 a avut loc adunarea creditorilor debitoarei, pe ordinea de zi a şedinţei figurând şi votarea planului de  reorganizare.

Astfel, cu această ocazie a fost întocmit procesul – verbal de şedinţă, în care se consemnează  la punctul doi aprobarea planului de reorganizare propus.

Potrivit procesului – verbal întocmit s-a constatat că planul de reorganizare a fost votat de categoria creanţelor garantate în procent de 93,80%, de categoria creanţelor salariale în procent de 100% şi de categoria creanţelor chirografare aparţinând furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi, în procent de 100%.

Categoria creanţelor bugetare dar şi categoria creanţelor chirografare nu au votat planul de reorganizare.

Împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei SC”C.  P.”SRL din data de 22 octombrie 2012, au formulat contestaţii creditoarele DGFP B. şi S. C. A.”N., S. şi A.”.

Curtea a apreciat că hotărârea judecătorului sindic este temeinică şi legală.

Potrivit art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006, hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul – verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

Aşadar, hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată doar pentru motive de nelegalitate.

Astfel, creditoarea S. C. A. ”N. , S. şi A. ” prin contestaţia formulată a invocat nelegala constituire prin planul de reorganizare a categoriei de creanţe chirografare stabilite potrivit art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006, ţinând cont de faptul că E. nu are calitatea de furnizor fără de care activitatea debitoarei nu se poate desfăşura şi care nu poate fi înlocuit şi că E.  nu se înscrie printre creditorii ale căror creanţe pot face parte din categoria prevăzută de art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006.

În aceste sens, instanţa a reţinut că în conformitate cu art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006, în vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creanţe, compusă numai din acele creanţe chirografare, care, în sensul art.49 alin.1, aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi.

Pornind de la reglementarea enunţată instanţa a considerat că pentru a se putea constitui în cadrul planului categoria de creanţe la care face referire articolul 96 alin.1 din Legea nr.85/2006, este necesar ca aceste creanţe să aparţină furnizorilor fără de care activitatea debitoarei nu se poate desfăşura, dar şi ca furnizorii să nu poată fi înlocuiţi.

Aşa cum a afirmat şi judecătorul sindic specificul activităţii falitei constă în confecţionarea de profile de lemn, or această activitate nu se poate realiza fără utilizarea energiei electrice.

Pe de altă parte, într-adevăr piaţa energiei electrice s-a liberalizat, însă recurenta creditoare nu a dovedit în concret că acest furnizor ar putea fi înlocuit, cu atât mai mult cu cât între părţi ( furnizor şi debitor) s-a încheiat un contract în baza căruia s-au născut anumite drepturi şi obligaţii reciproce.

Prin urmare, în mod legal s-a constituit prin planul de reorganizare categoria creanţelor chirografare fără de care activitatea debitoarei nu se poate desfăşura.

În contextul celor arătate, just s-a reţinut şi că debitoarea are în raport cu FFEE E. SA are calitatea de consumator captiv, aşa cum acesta este definit în art.3 pct.72 din Legea nr.85/2006.

Astfel, instanţa de recurs a considerat că sentinţa recurată nu cuprinde motive contradictorii, cum susţine creditoarea S. C.  A. ”N. , S. şi A. ” întrucât pe  de  o  parte,  este  recunoscută  calitatea  debitoarei  de consumator captiv în raport de furnizorul de energie electrică; iar pe de altă parte, se afirmă ca furnizorul de energie electrică nu poate fi înlocuit..

Faptul că, debitoarea este consumator captiv este un argument în plus adus de judecătorul sindic pentru a ajunge la concluzia că furnizorul de energie electrică nu poate înlocuit.

Se impune a se sublinia în raport cu cele menţionate şi că judecătorul sindic a pronunţat hotărârea cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Deoarece în speţă sunt îndeplinite cerinţele art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006, aşa cum rezultă din cele anterior afirmate şi cum s-a mai subliniat, curtea a apreciat că în mod legal s-a constituit prin planul de reorganizare categoria creanţelor chirografare fără de care activitatea debitoarei nu se poate desfăşura.

Creditorii indispensabili sunt acei parteneri ai debitoarei care desfăşoară operaţiuni curente care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente.

Art.3 pct.14 din Legea nr.85/2006, defineşte activităţile curente ale debitoarei şi le exemplifică, însă furnizarea energiei electrice este destinată continuării activităţilor contractate de debitoare conform obiectului de activitate şi nu reprezintă în sine o activitate curentă.

Concluzia recurentei creditoare că doar furnizorii de materie primă sunt indispensabili, este eronată, din moment ce, activitatea debitoarei constă în confecţionarea de profile de lemn, care presupune prelucrarea materiei prime prin utilizarea energiei electrice.

Ca atare, E.  este un furnizor indispensabil.

Aşa cum s-a mai arătat şi cum însăşi recurenta afirmă, SC”C.  P. ” SRL are în raport cu E.  calitatea de consumator captiv.

Faptul că, în conformitate cu art.38 din Legea insolvenţei, E.  este obligată să menţină contractul încheiat cu debitoarea, confirmă odată în plus îndeplinirea în cauză şi a celei de-a doua cerinţe prevăzute de art.96 alin.1 din Legea nr.85/2006, şi anume că furnizorul nu poate fi înlocuit.

În ceea ce priveşte criticile recurentei  referitoare la împrejurarea că planul de reorganizare nu a fost confirmat, întrucât nu a fost acceptat în condiţiile art.101 alin.1 lit.”a” din Legea nr.85/2006, acestea sunt superflue, câtă vreme instanţa a fost investită cu contestaţiile împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei SC”C. P. ”SRL din 22 octombrie 2012 formulate de creditorul DGFP B. şi S. C. A. ”N. , S. şi A. ”, în cadrul cărora se pot analiza doar motivele de nelegalitate la care face trimitere art.14 alin.7 din Legea insolvenţei .

Aspectul invocat de recurentă se încadrează printre cerinţele care se impun a fi verificate cu ocazia confirmării planului de către judecătorul sindic.

Faţă de considerentele expuse, cum observaţiile creditoarei S. C. A. ”N., S. şi A.”  sunt nefondate, întrucât nu s-a putut reţine incidenţa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă, recursul acesteia a fost respins în baza art. 312 Cod procedură civilă.

Şi recursul DGFP B. este neîntemeiat, fiind respins în raport cu art.312 Cod procedură civilă.

Astfel susţinerile recurentei se referă de fapt la cerinţele prevăzute de lege pentru confirmarea planului de reorganizare, mai exact ele vizează neîndeplinirea cerinţei prevăzute la art. 101 lit. E din Legea insolvenţei, or acestea nu se circumscriu motivelor de nelegaliate a hotărârii adunării creditorilor la care face trimitere art. 14 alin. 7, ci se impun a fi analizate cu ocazia confirmării planului de către judecătorul sindic printr-o hotărâre care poate fi atacată potrivit art.8 alin.1 raportat la art. 102 alin. 1 din Legea 85/2006.

Hotărârile  adunării creditorilor pot fi desfiinţate pentru nelegalitate, atunci când adunarea creditorilor nu a fost legal convocată, când nu a fost legal constituită sau când nu s-a întrunit votul cerut de lege, însă aspectele invocate de recurenta creditoare, aşa cum s-a mai arătat se referă la aspecte care vizează cerinţele prevăzute de lege şi care trebuie îndeplinite în vederea confirmării planului de reorganizare.

În aceste condiţii, nu a putut fi reţinut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu aplicarea corectă a legii.

În concluzie şi  recursul creditoarei DGFP B. s-a apreciat că este nefondat.

A constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare