Liberare provizorie sub control judiciar. Condiţii.

Liberare provizorie sub control judiciar. Condiţii.

Pe lângă verificarea cerinţelor formale impuse de art.1602 Cod procedură penală, judecătorului i se cere şi o predicţie privind comportamentul acestuia în libertate, evaluat prin prisma datelor cauzei şi care să confere posibilitatea ca prin lăsarea acestuia în libertate să nu fie afectată nici aflarea adevărului şi nici comunitatea din care face parte inculpatul.

Nu în ultimul rând, trebuie ţinut seama şi de reacţia opiniei publice serios afectată de săvârşirea acestui gen de fapte (respectiv infracţiunile de punere în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate, de deţinere de dispozitive de copiere a cardurilor şi de efectuare a operaţiunilor financiare în mod fraudulos) şi care nu s-a estompat prin trecerea unei perioade relativ scurte de la luarea la cunoştinţă de către societate.

-Art.1602  Cod procedură penală.

 (Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală

Decizia penală nr.1061/R din 24.05.2012)

Asupra recursului penal de faţă, reţine următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, în dosarul nr. 17010/3/2012, în baza art. 1608a alin.6 Cod pr.penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul O.C.N arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nrr.25/U.P./01.03.2012 emis de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală.

În ceea ce priveşte existenţa indiciilor temeinice prev.de art. 143 Cod pr.penală, judecătorul fondului a avut în vedere declaraţiile coinculpatului G.M. care l-a indicat pe O.C. M. ca fiind una din persoanele care l-a însoţit în deplasările din Călăraşi, Bucureşti, Sinaia, Predeal şi Buşteni, coroborate cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale bancomatelor amplasate la ATM-ul B.C.R. - Sucursala Sebastian la data de 18.12.2011 (în care inculpatul O.C.N poate fi observat în imediata apropiere a bancomatului în timp ce sunt instalate dispozitive de skimming), dar şi cele amplasate la ATM-ul BRD din Călăraşi, din data de 10.12.2012. De asemenea, cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului au fost identificate obiectele de îmbrăcăminte pe care acesta le purta la momentul surprinderii imaginilor mai sus menţionate.

Tribunalul a mai avut în vedere procesul verbal din data de 14.02.2012 întocmit de organele de cercetare din care rezultă faptul că numărul de telefon 0721604003 aparţine abonatului O.C.N, dar şi listingul pentru acest număr de telefon din care rezultă că acesta a fost folosit pentru efectuarea de apeluri telefonice la data de 10.12.2011 din Călăraşi, la 16.12.2011 din Bucureşti, Calea 13 Septembrie, la data de 17.12.2011 din Buşteni, Sinaia şi Predeal, la data de  18.12.2011 din Bucureşti, Calea Ferentari, la data de 19.12.2011 din Bucureşti, Calea 13 Septembrie, inculpatul fiind astfel plasat de fiecare dată în apropierea bancomatelor pe care au fost amplasate sau la care s-a încercat amplasarea de dispozitive de skimming. Mai mult, la data de 18.12.2011, în intervalul orar în care ar fi avut loc amplasarea aparaturii de skimming la bancomatul BCR din Calea 13 Septembrie, inculpatul a efectuat o convorbire telefonică cu G. M., persoană care a recunoscut implicarea în activitatea descrisă.

Aceste elemente, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză referitor la ceilalţi inculpaţi (listingurile convorbirilor telefonice pentru numerele de telefon 0736126333 şi 0720833143, identificate de martori ca aparţinând inculpaţilor P. R. D. şi T. M. I., amplasarea utilizatorilor acestor posturi telefonice, rezultatul percheziţiei domiciliare în cazul inculpatului P. R. D.), sunt suficiente pentru a crea convingerea unui observator independent că este posibil ca inculpatul să fie implicat în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia.

Totodată, infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă un grad de pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci şi din modalităţile şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, prin raportare la numărul mare de bancomate pe care se reţine că s-ar fi instalat echipamente de skimming, prin existenţa suspiciunilor referitoare la faptul că datele astfel obţinute erau comunicate în străinătate (după cum a arătat inculpatul G. M.), fiind folosite în efectuarea de tranzacţii frauduloase, precum şi amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen infracţional şi consecinţele negative ale acestui gen de fapte asupra încrederii opiniei publice în siguranţa folosirii instrumentelor de plată electronice.

Trecând la analiza condiţiilor impuse de art.160² alin.1 şi 2 Cod pr.penală, instanţa constată că pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, nu depăşesc limita de 18 de ani închisoare şi că, într-adevăr, nu există date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală sau ar pregăti săvârşirea de noi infracţiuni.

Pe de altă parte, raportat la atitudinea procesuală a inculpatului, care a negat orice implicare în activităţile ce fac obiectul prezentului dosar, la faptul că la acest moment nu au fost identificate persoanele din străinătate către care se realiza comunicarea datelor de identificare a cardurilor obţinute prin skimming, condiţii în care punerea în libertate a inculpatului ar putea periclita identificarea acestora, activitate esenţială pentru buna desfăşurare a urmăririi penale şi pentru aflarea adevărului, Tribunalul apreciază că punerea în libertate a inculpatului O.C.N nu este oportună şi că scopul măsurilor preventive astfel cum a fost precizat de art.136 alin.1 Cod pr.penală nu ar putea fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar, potrivit art.136 alin.2 C.pr.pen. Astfel, având în vedere că autorităţile nu cunosc la acest moment toate persoanele implicate în activitatea ce face obiectul prezentului dosar este evident că impunerea unei eventuale obligaţii în sarcina inculpatului de a nu lua legătura cu acestea (deosebit de importantă pentru buna desfăşurare a urmăririi penale) ar fi lipsită de finalitate.

De asemenea, raportat la elementele prezentate anterior în legătură cu gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, tribunalul a apreciat că lăsarea acestuia în libertate, chiar cu instituirea obligaţiilor prevăzute de lege, raportat şi la durata arestului preventiv de până în acest moment şi la celeritatea manifestată de autorităţi în instrumentarea cazului, nu poate asigura nici reala conservare a ordinii publice.

Judecătorul a mai apreciat că elementele favorabile inculpatului, prezentate de apărătorul său în cuprinsul cererii (lipsa antecedentelor penale, faptul că este căsătorit, iar soţia sa este însărcinată), nu sunt de natură să schimbe cele arătate mai sus.

Încheierea a fost recurată de inculpatul O.C.N, care a reiterat solicitările şi motivarea făcută la instanţa de fond, argumentele susţinute oral de avocatul său ales fiind consemnate pe larg în practicaua hotărârii.

Curtea, în baza propriului examen al probatoriului cauzei, constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, având la bază o riguroasă şi exhaustivă analiză a cerinţelor legale raportate la datele cauzei.

Apreciem că la analizarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pe lângă verificarea cerinţelor formale impuse de art.1602 Cod pr.penală, judecătorului i se cere şi o predicţie privind comportamentul acestuia în libertate, evaluat prin prisma datelor cauzei şi care să confere posibilitatea ca prin lăsarea acestuia în libertate să nu fie afectată nici aflarea adevărului şi nici comunitatea din care face parte inculpatul.

Or, din acest punct de vedere, corect s-a apreciat de instanţa fondului că faptele pentru care este cercetat inculpatul, respectiv infracţiunile de punere în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate, de deţinere de dispozitive de copiere a cardurilor şi de efectuare a operaţiunilor financiare în mod fraudulos, prev.de art.24 alin.2, art.25 şi art.27 alin.3 din Legea nr. 365/2002, nu elimină aceste temeri, prin numărul mare de bancomate pe care se reţine că s-ar fi instalat echipamente de skimming, prin suspiciunea că datele astfel obţinute erau comunicate în străinătate, conform declaraţiilor coinculpatului G. M., ceea ce implică identificarea şi a complicilor din străinătate, cu atât mai mult cu cât poziţia procesuală a inculpatului este de negare.

Nu în ultimul rând, trebuie ţinut seama şi de reacţia opiniei publice serios afectată de săvârşirea acestui gen de fapte şi care nu s-au estompat prin trecerea unei perioade relativ scurte de la luarea la cunoştinţă de către societate.

Prin urmare, Curtea, în deplin acord cu instanţa fondului consideră că lăsarea în libertate a inculpatului, chiar şi prin impunerea unui control judiciar, nu este oportună în acest moment procesual.

Aşa fiind, în baza art. 28515 pct.1 lit.b  Cod pr.penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat pe care îl va obliga în temeiul art. 192 alin.2  Cod pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare