Despagubiri civile - daune morale.

Lipsa de  diligenta a spitalului în procurarea vaccinurilor necesare personalului medical angajat angajeaza raspunderea sa civila delictuala

Domeniu - despagubiri civile - daune morale.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.10099/3/2010 - DECIZIA CIVILA NR.208 A/10.05.2012)

Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a III a Civila sub nr. 10099/3/2010 reclamantul C.O.R. a chemat în judecata S.C. CF 2 BUCURESTI, D.S.P.M.B. si M.S. solicitând obligarea  acestora la plata sumei de 150.000 EURO în echivalent în lei la data platii cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca în calitate de medic îsi desfasoara activitatea în cadrul S.C. CF nr. 2 Bucuresti.

Datorita faptului ca pârâtii nu si-au îndeplinit obligatiile legale ce le reveneau de a vaccina  personalul medical împotriva gripei AH1N1 a fost infectat  cu acest virus, boala debutând la data de 17.12.2009; si i-a pus în pericol viata sa si a familiei sale.

În conformitate cu H.G. 826/22.07.2009 pentru aprobarea  Planului Cadru Intersectorial pentru Combaterea Efectelor Pandemiei cu Virusul AH1N1 si a Ordinului Ministrului Administratiei si Internelor nr. 267/9.11.2009 si Ordinului comun al  Ministrului Sanatatii Publice si Presedintelui Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate cu nr. 1491/975/2009 coordonarea si controlul activitatii de vaccinare în cadrul Spitalului Clinic C.F.2 Bucuresti revenea D.S.P.

Daca pârâtii ar fi respectat actele normative aratate reclamantul ar fi fost protejat împotriva gripei care i-a pus în pericol viata sa si a familiei sale provocându-i grele suferinte de ordin fizic si psihic.

Spitalul Clinic C.F.2 nu a întocmit si organizat un plan de combatere a pandemiei la nivelul de unitate si nu a procedat la vaccinarea personalului medical la data prevazuta în ordin, ci mult mai târziu, respectiv la  14.12.2009.

Gripa AH1N1 a debutat la 17 dec.2009 în cazul reclamantului si cu toate ca au început tratamentul, atât el cât si sotia sa imediat ce au fost diagnosticati cu gripa, starea de sanatate s-a deteriorat, existând chiar riscul de deces.

Desi au fost nevoiti sa accepte izolarea ca masura de prevenire a transmiterii virusului, reclamantul si sotia sa au fost "terorizati" de teama de a nu-l transmite si celor doua fetite în vârsta de 7 si respectiv 2 ani. Acestia au fost în carantina pe durata a 7 zile si nu au putut parasi locuinta pentru efectuarea pregatirilor traditionale de Craciun.

Pe parcursul lunii ianuarie 2010 reclamantul nu a fost refacut complet, având dificultati la parcurgerea unor distante mai mari de 500 m sau la urcarea  scarilor, aceasta fiind o consecinta directa a îmbolnavirii cu virusul AH1N1 care a produs si o stare de fatigabilitate extrema.

În drept reclamantul si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile cuprinse în art. 998 - 999 C.civ.

În ce priveste culpa pârâtilor a aratat ca S.C. CF 2 avea obligatia de a efectua vaccinarea, iar D.S.P. de a coordona activitatea de vaccinare.

Referitor la prejudiciu acesta este determinat de suferinta fizica extrema, dar si de suferinta psihica cauzata de spaima de moarte si teama ca si copii reclamantului sa aiba de suferit.

Pârâta D.S.P.M.B. a formulat întâmpinare solicitând  respingerea actiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

În motivarea exceptiei, pârâta D.S.P. a aratat ca S.C. CF 2 se afla în subordinea Directiei de Sanatate din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii si nu este subordonat ierarhic D.S.P. ori Ministerului Sanatatii.

Pârâtul S.C. CF nr. 2 a formulat întâmpinare solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiata, sustinând în esenta ca îmbolnavirea reclamantului nu ar fi  putut fi preîntâmpinata prin vaccinare.

Deoarece vaccinul a fost autorizat la data de 26 nov., data la care ar fi trebuit administrat (fata de data declansarii simptomelor bolii 17 dec.2010 (calculând perioada de incubatie a virusului de 7 zile si perioada de 14 zile pentru obtinerea raspunsului cu anticorpi - 14 zile) rezulta ca vaccinarea ar fi trebuit realizata la 26 nov.2010.

Or, data la care a început sa fie produs vaccinul dupa ce în prealabil a fost aprobat de M.S., a fost 27 noiembrie.

La data de 27.04.2011 tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor D.S.P.M.B. si M.S. pentru motivele retinute în încheierea de la acea data.

În dovedirea si combaterea actiunii au fost încuviintate probe cu înscrisuri, precum si o adresa la Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie "Cantacuzino".

Prin sentinta civila nr. 1243 din 29.06.2011 Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, a respins actiunea formulata reclamantul C.O.R., în contradictoriu cu pârâtul S.C.CF nr. 2 Bucuresti, ca neîntemeiata.

Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retine din raspunsul Institutului National "Cantacuzino" ca perioada de incubatie a gripei AH1N1 este de 1,5 - 3 zile, dar se poate extinde la 7 zile si ca protectia oferita de vaccin depinde de mai multi factori, inclusiv de starea sistemului imunitar al fiecarei persoane.

De asemenea, în opinia specialistilor Institutului "daca dupa vaccinare anticorpii prezenti nu au fost eficienti pentru evitarea infectiei, regula este ca forma clinica de boala este mai usoara, iar recuperarea bolnavului se realizeaza într-un timp mai scurt decât în lipsa vaccinarii.

Reclamantul a facut dovada ca a fost infectat cu virusul AH1N1 si ca boala s-a declansat în perioada 17 decembrie 2010.

Din probele administrate nu a rezultat însa fapta ilicita si legatura de cauzalitate cu îmbolnavirea reclamantului.

Astfel spus îmbolnavirea sa nu s-a datorat lipsei de vaccinare.

De asemenea nu a rezultat ca vaccinarea reclamantului ar fi avut ca rezultat  imposibilitatea declansarii gripei.

Potrivit adresei emise de specialistii Institutului "Cantacuzino" aceasta depinde de raspunsul imun al fiecarui organism, deci în cazul reclamantului, nu s-a putut determina cu suficienta precizie având în vedere ca acesta nu a efectuat o expertiza de specialitate care sa stabileasca starea de sanatate.

Interpretarea raspunsurilor la întrebarile formulate de reclamant catre Institutul "Cantacuzino" nu s-a putut realiza decât de catre un specialist, a carei opinie trebuia raportata la datele concrete ale cazului.

Ceea ce ar fi trebuit probat de reclamant si nu a fost dovedit ca premisa a angajarii raspunderii civile delictuale a persoanei juridice, pentru a deveni incidente disp. art. 999 C.civ., era faptul ca vaccinarea sa în timp util era suficienta pentru a asigura imunitatea absoluta la virusul AH1N1.

Pe de alta parte, raspunderea spitalului, ca persoana juridica, nu a putut fi angajata direct, fiind necesara identificarea persoanei angajate  (prepusul) care se facea vinovata de îmbolnavirea reclamantului. Aceasta deoarece în conformitate cu art. 1000 alin 3 C.civ., în cazul unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii savârsite de  prepusi în functiile ce le-au fost încredintate, revine comitentului sau angajatorului.

În concluzie fata de considerentele retinute si în conformitate cu disp. art. 1169 C.civ., potrivit carora, cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca, tribunalul a respins actiunea ca neîntemeiata.

Împotriva acestei sentinte, la data de 07.12.2011, a formulat apel reclamantul C.O.R., care a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si de familie, la data de 03.01.2012.

Prin motivele de apel formulate apelantul reclamant solicita schimbarea în tot, ca netemeinica si nelegala, a încheierii de sedinta din data de 14.10.2011 prin care instanta de fond a admis exceptia netimbrarii cererii introductive de instanta, în sensul respingerii acesteia si constatarii faptului ca cererea de chemare în judecata ce face obiectul prezentului dosar este scutita de taxa judiciara de timbre, sens în care sa se dispuna restituirea taxei deja platire în dosarul de fond.

Schimbarea în tot, ca netemeinica si nelegala, a încheierii de sedinta din data de 27.04.2011 prin care instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor D.S.P.M.B. si M.S., în sensul respingerii acestei exceptii si deci, pe cale de consecinta, mentinerea în calitate de pârâti (actualmente intimati-pârâti) a celor doua parti.

Mai solicita apelantul reclamant schimbarea în tot, ca netemeinica si nelegala, a sentintei civile nr.1243/29.06.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, în sensul admiterii cererii introductive de instanta si obligarii, în solidar, a pârâtilor la plata catre reclamant a sumei de 150.000 Euro, în echivalent în lei la data efectiva a platii, cu titlu de daune morale - pretium doloris - pentru prejudiciul nepatrimonial corporal constând în suferinta fizica si psihica generate de îmbolnavirea cu gripa de tip nou pandemic AH1N1 (gripa porcina) datorita neîndeplinirii obligatiilor pârâtilor de a-l vaccina pe apelantul-reclamant, în calitatea de medic pe care o detine.

In fapt, apelantul-reclamant este de profesie medic si îsi desfasoara activitatea în cadrul S.C. CF NR. 2 Bucuresti. Datorita faptului ca toti intimatii-pârâtii din aceasta cauza, fiecare pe segmentul sau de raspundere, nu au adus la îndeplinire obligatiile legale ce le reveneau de a vaccina, împotriva gripei pandemice AR1N1, personalul sanitar si paramedical din S.C. CF nr. 2 Bucuresti, din care face parte si medicul C.O.R., acesta a fost infectat cu gripei pandemice AR1N1 (popular gripa porcina) ce a debutat în data de 17.12.2009 (fapt acceptat ca fiind dovedit si de catre instant de fond - a se vedea fila 3 din sentinta atacata), boala care i-a pus în mod serios viata în pericol, i-a cauzat suferinta fizica si psihica, acestuia si familiei sale.

Din acest motiv apelantul - reclamant a considerat ca are suficient de multe argumente legale si de ordin moral pentru a actiona în judecata pe cei raspunzatori, sens în care în data de 25.02.2010 a promovat cererea de chemare în judecata ce formeaza prezentul dosar.

Prezentul apel este în totalitate întemeiat si fondat, instanta de fond, din pacate, dând dovada, arata ca cu ocazia cercetarii judecatoresti, cât si cu ocazia pronuntarii sentintei atacate prin prezentul apel, de cel putin: superficialitate.

Acest fapt se poate usor observa urmarind considerentele hotarârii pronuntare la fond, ce reprezinta practic motivarea dispozitivului acestei hotarâri, considerente sumare, contradictorii si chiar ajuridice.

Mentioneaza apelantul reclamant ca, aceeasi situatie o regaseste, din pacate, si în ceea ce priveste încheierile de sedinta atacate, de asemenea, prin prezentul apel.

Astfel, în ceea ce priveste admiterea, prin încheierea de sedinta din data de 14.10.2011, a exceptiei netimbrarii cererii introductive de instanta ridicata de catre intimatul-pârât S.C. CF nr. 2 Bucuresti, aceasta solutie este complet nelegala, pentru argumentele pe expuse mai jos.

Prin Decizia nr. 778/12.05.2009 Curtea Constitutionala a decis sa admita exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, text de lege prin care se abrogase, cu încalcarea dispozitiilor Constitutionale, art, 15 lit. f1  din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, articol introdus prin Ordonanta Guvernului nr. 11/29.01.1998, aprobata prin Legea nr. 112/1998, care prevede: "Scutirea de taxa de judiciara de timbru a actiunilor si cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la stabilirea si acordarea de despagubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitatii sau reputatiei unei persoane fizice".

Ori, în ceea ce îl priveste pe C.O.R., prin faptele descrise pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecata, fapte de care se fac vinovati pârâtii-intimati din cauza si care i-au pus în mod serios viata în pericol, cauzându-i suferinta fizica si psihica, acestuia si familiei sale, i-a fost adusa o atingere grava atât demnitatii cât si reputatiei - a nu se uita faptul ca apelantul-reclamant este medic si are pacienti, pacienti care au devenit extrem de refractari fata de competenta si persoana sa, care în mod normal, dupa masurile, facute publice, luate de Guvern si autoritati ar fi trebuit sa nu se îmbolnaveasca de gripa pandemica AR1N1.

In aceste conditii si fata de dispozitiile în vigoare ale art. 15 lit. f1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererea de chemare în judecata, din prezenta cauza, este scutita de taxa judiciara de timbre, conditii în care, pe cale de consecinta, exceptia de netimbrare a cererii trebuia respinsa ca nefondata.

Referitor la admiterea, prin încheierea de sedinta din data de 27.04.2011, a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor D.S.P.M.B si M.S., si aceasta solutie este complet nelegala, pentru argumentele expuse mai jos

D.S.P.M.B., facând abstractie de obligatiile legale particulare ce-i reveneau si îi revin în situatii exceptionale cum este cea tratata în cauza, face, în cuprinsul motivarii sustinerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, o analiza generala, doar sub aspectul nesubordonarii institutionale a S.C. CF nr. 2 Bucuresti fata de D.S.P.M.B. - fapt de altfel incontestabil.

Arata apelantul reclamant ca, ceea ce însa "uita" D.S.P.M.B. sa spuna este faptul ca, în situatii exceptionale, asa cum a fost si cazul exceptional reprezentat de masurile pentru combaterea gripei de tip nou (AH1N1), D.S.P.M.B. avea datoria sa coordoneze si mai ales sa urmareasca activitatea de vaccinare si în retelele sanitare paralele, cum este cea a transporturilor.

In acest sens au fost emise: Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr. 267/9.11.2009 privind punerea în aplicare a H.G. 826/2009 si Ordinul comun al Ministrului Sanatatii Publice si Presedintelui Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate nr. 1491/97512009, potrivit carora: "Coordonarea si controlul activitatii de vaccinare a personalului medical din reteaua de sanatate a Ministerului Transporturilor (din care face parte si Spitalul Clinic CF nr. 2 Bucuresti) revenea în sarcina Directiei de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti prin organele sale."

In aceste conditii si fata de cele de mai sus exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de catre D.S.P.M.B. este nefondata si trebuia respinsa în consecinta, instanta de fond procedând în mod netemeinic si nelegal hotarând scoaterea din cauza a D.S.P.M.B. precum si a Ministerului Sanatatii sub umbrela, autoritatea si supervizarea caruia se desfasoara toate activitatile exceptionale impuse de masurile luate de Consiliul Superior de Aparare a Tarii (C.S.A.T.) si Guvernul României pentru combaterea raspândirii bolilor contagioase de risc maxim, ce sunt încadrate la probleme de siguranta nationala, cum a fost si cazul în speta cu gripa pandemica AH1N1.

Arata apelantul reclamant ca, solicitarea de schimbare în totalitate a hotarârii instantei de fond este perfect temeinica si fondata, raportat la solutia acestei instante si la motivarea hotarârii, la rationamentul care a stat la baza acestei solutii, rationament ce se regaseste în considerentele acestei hotarâri si care este complet gresit si denota superficialitate în parcurgerea si întelegerea probelor aflate la dosar, precum si gresita interpretare si aplicare a legii.

Astfel, instanta de fond a sustinut ca: "Îmbolnavirea nu s-a datorat lipsei de vaccinare" si ca "nu rezulta ca vaccinarea reclamantului ar fi avut ca rezultat imposibilitatea declansarii gripe". Totodata a sustinut ca starea de sanatate a apelantului-reclamant "nu se poate determina; întrucât nu a fost supus unei expertize de specialitate", si ca "nu ar fi probat faptul ca vaccinarea în timp util era suficienta pentru a asigura imunitatea absoluta la virusul AR1N1".

Instanta de fond si-a întemeiat tot acest rationament doar pe o fraza scoasa din context din raspunsul Institutului Cantacuzino, aceea ca: "Raspunsul la vaccinare depinde de starea sistemului imun al fiecarei persoane".

Mai arata apelantul reclamant ca, Agentia Nationala a Medicamentului a autorizat punerea pe piata a vaccinului Cantgrip contra gripei noi pandemice AH1N1, precizând, în Autorizatia de Punere pe Piata (APP), aflata la dosarul de fond, care este categoria de pacienti la care raspunsul imun poate sa nu fie suficient, sens în care citeaza  "Raspunsul imun în cazul pacientilor cu imunosupresie endogena sau iatrogena poate fi insuficient": Cu alte cuvinte, exact aceeasi precizare a Institutului Cantacuzino. Imunosupresie endogena se refera la boli imuni tare ale unui pacient, cum ar fi SIDA, leucemie, cancere de diferite tipuri. Imunosupresia iatrogena se refera la tratamente medicamentoase care au rolul de a scadea imunitatea unui organism, de exemplu: corticosteroizi sau medicatia specifica pacientilor care au suferit un transplant.

Instanta de fond a afirmat ca "nu se putea sti care era starea sistemului imun al reclamantului, înainte de infectare, întrucât nu a fost supus unei expertize de specialitate".,

Mentioneaza apelantul reclamant ca acest lucru este total eronat! Acesta fost supus unei expertize de specialitate la momentul prezentarii la camera de garda a Institutului de Boli Infectioase "Matei Bals". Medicul de garda care l-a examinat si diagnosticat ca fiind infectat cu virusul AH 1 N 1 este specialist în boli infectioase si are cea mai înalta pregatire posibila în domeniu. Din epicriza (biletul de externare) aflata la dosar, nu a rezultat în niciun fel ca medicul specialist ar fi suspectat macar ca apelantul-reclamant s-ar fi aflat în vreuna din situatiile de imunosupresie endogena sau iatrogena posibile, nu sunt mentionate semne si/sau simptome ale unei astfel de stari si nu a recomandat teste specific care sa confirme o astfel de stare.

Faptul ca apelantul-reclamant era sanatos la momentul în care a contractat gripa noua si nu avea boli cronice si/sau boli care afecteaza sistemul imunitar, precum si faptul ca nu era supus unor tratamente menite sa scada raspunsul imun este dovedit de adeverinta de la medicul de familie (apelantul-reclamant este în evidenta acestui medic de familie de 10 ani), adeverinta pe care o ataseaza la prezentele motive de apel, care certifica fara dubiu: "Nu este în evidenta cu bob" comice. inclusiv in perioada noiembrie - decembrie 2009. Nu figureaza cu boli sau tratamente care deprima sistemul imunitar, inclusiv în perioada noiembrie - decembrie 2009". Arata apelantul ca se poate presupune ca având un medic de familie timp de 10 ani, acesta sa fi fost informat daca pacientul sau ar fi avut boli precum: SIDA, leucemie, cancer sau daca ar fi suferit vreun transplant.

Mentioneaza apelantul reclamant ca mai arata instanta de fond, în desfasurarea rationamentului acesteia, ca nu s-ar fi probat faptul ca vaccinarea în timp util ar fi fost suficienta pentru a preveni aparitia bolii. Cu alte cuvinte, în opinia instantei de fond apelantul-reclamant era cel care trebuia ca sa demonstreze faptul ca vaccinul Cantgrip era eficient. Este adevarat, nu a demonstrat acest lucru, pentru simplul fapt ca demonstratia fusese facuta de forul în drept sa o faca si anume: Agentia Nationala a Medicamentului. Vaccinul a primit Autorizatie de Punere pe Piata numai dupa efectuarea de studii clinice care sa-i dovedeasca eficacitatea (ca orice medicament, de altfel). Este de remarcat faptul ca, prin pozitia sa, instanta de fond, fara a aduce elemente si argumente pertinente, precum si fara a putea evidentia o expertiza în materie, pune la îndoiala competenta si probitatea Agentiei Nationale a Medicamentului.

Mai mult decât studiile clinice efectuate înainte de punerea pe piata a vaccinului, si studiile ulterioare au dovedit eficacitatea acestui vaccin. Astfel, Centrul National pentru Supravegherea si Controlul Bolilor Transmisibile (CNSCBT), în buletinul informativ din septembrie - decembrie 2009 (pe care-l ataseaza la prezentele motive de apel), publicat pe site-ul institutiei http://w\vw.insp.gov.ro/cnscbt/. au aratat la pag. 5 ca, între cazurile analizate în aceasta perioada, nu s-au semnalat cazuri de pacienti vaccinati cu Cantgrip care sa fi facut gripa noua AH1N1, sens în care citeaza: "12. Vaccinare anti - gripa sezoniera a fost mentionata pentru un singur caz confirmat, iar vaccinare anti-gripa cu virus A/H1N1 pandemic pentru niciunul dintre cazurile confirmate".

Toate acestea demonstreaza fara echivoc, contrar rationamentului nefondat al instantei de fond, faptul ca: "Vaccinul Cantgrip a fost eficient, iar vaccinarea în timp util ar fi fost suficienta pentru ca, un om sanatos, fara boli si/sau tratamente care afecteaza sistemul imunitar, sa fie protejat împotriva gripei noi AH1N1".

Prin urmare, rationamentul corect s-a rezumat la faptul ca S.C. CF nr. 2 nu l-a vaccinat pe apelantul-reclamant, asa cum avea obligatia legala, ceea ce a dus la îmbolnavirea acestuia. Sau, altfel spus, ca urmare a faptului ca Spitalul Clinic CF nr. 2 i-a încalcat apelantului-reclamant dreptul legal de a fi vaccinat, a dus la îmbolnavire a acestuia.

Mai arata apelantul reclamant ca este de retinut aici faptul ca vaccinul Cantgrip a fost eficient pentru Ministerul Sanatatii Publice, Agentia Nationala a Medicamentului, Guvernul României, Presedintie, Institutul Cantacuzino, Institutul de Boli Infectioase Matei Bals, Organizatia Mondiala a Sanatatii. Consiliul Suprem de Aparare a Tarii si sute de mii de cetateni vaccinati, doar pentru instanta de fond nu a fost destul de bun, dovezile stiintifice au fost insuficiente, iar apelantul - reclamant este singurul pacient, fara boli imunitare prealabile, în cazul caruia acest vaccin nu ar fi functionat.

In ceea ce priveste afirmatia instantei de fond cum ca: "Interpretarea raspunsurilor la întrebarile formulate de reclamant Institutului Cantacuzino nu se poate realiza decât de un specialist", demonstreaza faptul ca instanta de fond recunoaste ca nu are expertiza necesara, caz în care corect si legal era sa nu se pronunte pâna nu se lamurea. Opinia Institutului Cantacuzino a fost ceruta tocmai pentru ca acestia sunt specialistii în masura sa clarifice cazul. Pentru apelant, explicatiile au fost foarte clare. A avut obiective comunicate instantei, explicate la cererea acesteia, pentru fiecare întrebare pusa Institutului Cantacuzino. Aceste obiective, aflate la dosar, pot fi sumariazate astfel: lamurirea momentului infectarii cu virusul AH1N1 (întrebarile 1,2), pentru a dovedi falsitatea afirmatiilor S.C. CF nr. 2, cum ca nu ar fi existat perioada de timp necesara vaccinarii. S-a demonstrat, asa cum a aratat, ca a existat timp util pentru a fi vaccinat, daca S.C. CF nr. 2 si-ar fi îndeplinit obligatiile; lamurirea modului în care apar anticorpii în organism (întrebarile 3,4), pentru a dovedi falsitatea afirmatiilor S.C. CF nr.2 , cum ca oricum nu ar fi existat timp util pentru ca vaccinul sa-si faca efectul, adica sa îl protejeze pe apelantul-reclamant de boala. S-a demonstrat, asa cum a aratat, ca, daca ar fi fost vaccinat în timp util, vaccinul si-ar fi facut efectul si apelantul - reclamant ar fi fost protejat împotriva gripei noi pandemice AH1N1; lamurirea modului în care anticorpii produsi de vaccin în organism influenteaza aparitia si evolutia bolii (întrebarile 4,5), pentru a arata ca, daca ar fi fost vaccinat în timp util, apelantul-reclamant nu ar fi facut boala, iar daca ar fi fost vaccinat chiar si cu întârziere, forma de boala ar fi fost mult mai usoara, fara suferinta fizica si psihica. Si acest aspect a fost demonstrat.

Presupunând ca instanta de fond nu a putut interpreta raspunsurile date de catre Institutul Cantacuzino atunci, de ce, în temeiul rolului activ, nu a solicitat, în principal, de la Institutul Cantacuzino, lamuriri suplimentare, se întreaba apelantul reclamant.

Daca referitor la aspectele tehnice medicale pe care le presupune prezenta cauza se poate întelege o lipsa de întelegere, cu toate ca existau la îndemâna instantei instrumentele necesare pentru a se lamuri asupra oricarei neîntelegeri, este de neînteles pozitia aceleiasi instante asupra unui aspect pur juridic, sens în care apelantul reclamant citeaza din considerentele hotarârii atacate: "Pe de alta parte, raspunderea spitalului, ca persoana juridica, nu poate fi angajata direct, fiind necesara identificarea persoanei angajate (prepusul) care se face vinovata de îmbolnavirea reclamantului Aceasta, deoarece în conformitate cu art. 1000 alin. 3 C.civ., în cazul unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii savârsite de prepusi în functiile ce le-au fost încredintate, revine comitentului angajatorului".

Instanta de fond, prin cele sustinute si mai sus citate, efectiv face abstractie de temeiul de drept de care a înteles apelantul reclamant sa îl foloseasca în cauza si care stabileste practic cadrul procesual în acest dosar - a se vedea fila 6 din cererea de chemare în judecata.

Astfel, în ceea ce priveste caracterul raspunderii civile delictuale discutata în cauza de o raspundere civila delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice, citeaza  din art. 35 alin.3 Decretul nr. 31/1954: "..faptele licite sau ilicite savârsite de organele sale obliga însasi persoana juridica, daca au fost îndeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor."

In aceste conditii calitate procesuala pasiva o au persoanele juridice si nu persoanele fizice care fac parte din organele de conducere a acesteia - a se vedea si Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, decizia nr. 293/2000, în C.A.B. Culegere 2000, pag. 170-172.

In concluzie si fata de toate cele de mai sus, apelantul reclamant solicita sa se constate ca sentinta civila nr.1243/29.06.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, este total netemeinica si nefondata, motiv pentru care va solicita schimbarea în totalitate în sensul admiterii cererii de chemare în judecata.

Arata apelantul reclamant ca revenind la fondul cauzei, pentru a înlatura orice fel de neîntelegere, revine mai jos cu câteva explicatii de natura a clarifica toate aspectele ce pot suporta discutii.

Asa cum a aratat pe parcursul procesului apelantul-reclamant este de profesie medic si îsi desfasoara activitatea în cadru S.C. CF nr. 2 Bucuresti.

Din cauza faptului ca pârâtii din aceasta cauza nu si-au îndeplinit obligatiile legale ce le reveneau de a vaccina împotriva gripei pandemice AH1N1 personalul sanitar din S.C. CF nr. 2 Bucuresti, apelantul-reclamant a fost infectat cu aceasta boala ce a debutat în data de 17.12.2009 si care i-a pus în mod serios viata în pericol, i-a cauzat suferinta fizica si psihica, lui si familiei sale.

Aceasta boala a fost atât de periculoasa încât pentru combaterea ei s-au dispus masuri legale de catre cele mai înalte foruri ale conducerii statului: Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvern, Presedintie, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Sanatatii Publice.

Arata apelantul reclamant ca în acest sens au fost emise HG nr.826/22.07.2009 pentru aprobarea Planului cadru intersectorial gradual pentru combaterea efectelor pandemiei cu virusul AH1N1 (MOF 615/11.09.2009), Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr. 267/09.11.2009 privind punerea în aplicare a HG nr.826/2009 si Ordinul comun al Ministrului Sanatatii Publice si Presedintelui Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate nr. 1491/975/2009. Toate aceste acte normative stabilesc faptul ca personalul medical are risc crescut de a contracta boala si trebuie vaccinat cu prioritate, iar coordonarea acestei actiuni în Bucuresti, inclusiv în spitalele altor retele sanitare, cum este S.C. CF nr. 2 Bucuresti, cade în sarcina Directiei de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti. Vaccinul anti AH1N1 produs de Institutul National Cantacuzino a primit: Autorizatia de Punere pe Piata de la Agentia Nationala a Medicamentului în 26.11.2009 (APP 2180/2009/01-02). Înca de a doua zi, 27.11.2009, trebuia sa înceapa campania de vaccinare a personalului medical - aceasta fiind o cerinta imperativa a legii.

A aratat apelantul reclamant, pe parcursul judecarii în fond a cauzei, faptul ca, desi obligatia de vaccinare a început pe data de 27.11.2009, la S.C. CF nr. 2 Bucuresti, abia în jurul datei de 14.12.2009 directoarea de îngrijiri G. a cerut verbal, asistentelor - sefe din sectii, întocmirea de liste cu cei care doresc sa fie vaccinati. Pe lista trimisa de la nivelul sectiei de Urologie, unde activeaza si apelantul - reclamant, acesta a fost primul. Acest demers al S.C. CF nr. 2 a fost tardiv si oricum nu a fost urmat de nicio vaccinare, una dintre asistentele sectiei reusind, dupa insistente nenumarate, sa fie vaccinata abia în ianuarie 2010.

Analizând apararile pârâtului S.C. CF nr. 2, apelantul reclamant arata ca se poate observa ca acesta admite faptul ca trebuia sa înceapa vaccinarea personalului medical la 27.11.2009, cu vaccinul care a primit Autorizatie de Punere pe Piata în 26.1.2009 (a se vedea întâmpinarea Spitalului Clinic CF nr. 2, pag. 2, parag. 2), însa totodata, S.C. CF nr. 2, a dezinformat instanta afirmând ca "Institutul Cantacuzino a început producerea vaccinului în data de 27.11.2009" - afirmatie total falsa.

Asa cum am aratat si pe parcursul procesului autorizatia obtinuta de la Agentia Nationala a Medicamentului (ANM) în data de 26 noiembrie se referea la punerea pe piata, nu la fabricare (asa se si numeste, Autorizatie de Punere pe Piata - APP). In fapt, înca din data de 2 noiembrie, Presedintele Traian Basescu declara: "... avem în acest moment la Institutul Cantacuzino un milion de doze, iar in zece zile putem avea înca un milion".

Aceasta situatie de fapt a dus la decizia Guvernului de a nu importa vaccin antigripal AH1N1 si a se baza doar pe productia Institutului Cantacuzino.

S.C. CF nr. 2 a sustinut, prin manipularea datelor stiintifice, a proceselor fiziologice si a calculului elementar al zilelor de incubatie si producere a anticorpilor, ca apelantul-reclamant fi contractat boala în 10 decembrie si ar fi trebuit sa fie vaccinat în 26 noiembrie pentru a fi protejat împotriva acesteia.

Mentioneaza apelantul reclamant ca a combatut aceste afirmatii total false, aducând explicatii largi asupra proceselor imunitare ce au loc la infectarea virala a organismului uman, precum si la vaccinarea împotriva infectiei virale. Astfel a citat, în combaterea afirmatiilor S.C. CF nr. 2, lucrari de referinta ale unor ilustri savanti români în domeniile bolilor infectioase, fiziopatologiei si imunologiei: Prof. dr. doc. M. Gh. V. - Boli infectioase, vol 1, II, Editura Medicala, Bucuresti, 1989; Prof. dr. doc. P.P.G. - Fiziologie umana, Editura Medicala, Bucuresti, 1980; Prof. dr. doc. P.P.G. - Fiziologie, Editura Medicala, Bucuresti 1991; Prof. dr. G.M. - Imunologie si imunochimie, Editura Universitatii din Bucuresti, 2001; (Nota: în cazul prof. dr. doc. P.P.G. nu este vorba de primul ministru comunist cu acelasi nume, este doar o coincidenta)

Bolile infectioase au o perioada de incubatie ce variaza constant între un maxim si un minim de zile, în functie de numerosi factori ce tin de virusul infectant, toxinele eliberate de acesta si reactivitatea organismului uman infectat.

Arata apelantul reclamant ca, perioada de incubatie se scurge din momentul infectarii pâna la momentul aparitiei semnelor si simptomelor bolii. (V., op. cit., vol. 1, pag 85). In cazul gripei noi AH1N1, Organizatia Mondiala a Sanatatii, pe site-ul sau, a aratat ca perioada de incubatie este între 1 si 7 zile. Chiar în cazul în care la apelantul-reclamant perioada de incubatie ar fi fost maxima, de 7 zile, asa cum se pretinde nefondat în întâmpinarea spitalului, ultima zi de incubatie reprezinta si prima zi de manifestare a bolii, astfel încât rezulta ca a 7-a zi de incubatie a fost 17 decembrie, a 6-a zi de incubatie 16 decembrie s.a.m.d., conditii în care prima zi de incubatie a fost 11 decembrie si nu 10 decembrie. Aceasta prima zi de incubatie coincide cu momentul infectarii; deci apelantul - reclamant a fost infectat cel mai devreme în data de 11 decembrie si cel mai târziu în chiar data debutului clinic al bolii, 17 decembrie si nu înainte de data de 26 noiembrie cum în mod gresit si intentionat a sustinut pârâtul.

Dupa vaccinare, organismul uman produce anticorpi (proces numit raspuns imun primar), acestia acumulându-se în mod gradual, exponential, astfel ca la contactul infectant ulterior (proces numit raspuns imun secundar), numarul (titrul) anticorpilor creste si mai rapid, si mai mult, acestia actionând împotriva virusurilor, anihilându-le în perioada de incubatie, împiedicându-le multiplicarea, astfel încât virusurile nu mai ajung sa declanseze boala. "Anticorpii se formeaza dupa 3-4 zile de la un prim contact cu antigenu!. Reactia ajunge la apogeu dupa aproximativ 2 saptamâni ... .., Repetarea administrarii antigenului produce un raspuns secundar mai rapid (2-3 zile), mai intens si mai de durata" (G., op. cit 1980, pag 68). Totodata, graficul de la pag. 78 din G., op. cit. 1991 ilustreaza graitor acest proces. Aceste afirmatii sunt confirmate si de V. în op. cit. voi 1, pag 61. In op. cit., M. afirma aceleasi lucruri la paginile 216-217 si fig 70. Numarul (titrul) anticorpilor din organism poate determina stoparea bolii sau aparitia unei forme mult mai usoare de boala, ce poate trece aproape neobservata, ca un simplu disconfort, nu ca o suferinta majora. "Exista o corelatie indiscutabila între titrul anticorpilor seriei si rezistenta fata de gripa... Rezistenta fata de gripa este data de anticorpii ... care neutralizeaza virusul gripa!. Anticorpii (care) nu neutralizeaza virusul modifica (atenueaza) boala, împiedicând raspândirea virusului de la celulele infectate la cele normale" (V., op. cit. voi II, pag 167).

Prin cele de mai sus, apelantul reclamant a demonstrat faptul ca afirmatia sustinuta de pârâtul S.C. CF nr. 2 Bucuresti în întâmpinarea sa, cum ca "dupa 14 zile de la vaccinare se obtin anticorpi în sânge" este falsa.

APP precizeaza faptul ca dupa 14 zile, nivelul (titrul) anticorpilor din serul subiectilor cu vârste între 18-60 ani asigura o seroprotectie de 92,8%. Acumularea anticorpilor este graduala, asa cum a demonstrat anterior si nu se realizeaza brusc în ziua a 14-a. Ea debuteaza dupa înocularea vaccinului, are un traiect abrupt, exponential, dupa cca 14 zile intrând într-o faza de platou, astfel ca la 21 de zile, se mai obtine, suplimentar, o crestere a seroprotectiei doar pâna la nivelul de 94,3% - fapt dovedit de M., op. cit. pag 214 si fig 69 si fig 70, pag 217 si de V., op. cit. voi 1, pag 74, fig 9. Este de asteptat ca titrul anticorpilor sa ofere o seroprotectie înalta si la 10, 11, 12, 13 zile, suficienta cel putin pentru a face ca boala sa treaca aproape neobservata.

Astfel, între opiniile "stiintifice" incorecte ale S.C. CF nr. 2 si cele ale apelantului - reclamant au aparut 5 puncte divergente, pentru elucidarea carora s-a cerut punctul de vedere al Institutului National Cantacuzino, institutia cea mai autorizata din România în domeniu.

Pentru a întelege si lamuri diferentele de opinie dintre apelantul-reclamant si S.C.CF nr. 2 mai jos se va face o analiza a acestor divergente raportându-se, pentru elucidare, la raspunsul specialistilor din cadrul Institutului National Cantacuzino.

Astfel, pentru lamurirea diferentei de opinie între apelantul-reclamant care afirma ca "perioada de incubatie este între 1 si 7 zile" (raspuns la întâmpinari, pag 5, parag. 2) si Spitalul Clinic CF nr.2 care afirma ca "este de 7 zile" (întâmpinare, pag 2, parag. 4,5,6), Institutul Cantacuzino a fost întrebat: "Care este perioada de incubatie a virusului pandemic AH1N1, asa cum este definita de OMS". Institutul a dat dreptate în totalitate apelantului-reclamant, aratând ca, desi "se poate extinde pâna la 7 zile", perioada de incubatie a virusului AH1N1 "este, în general, de 1,5-3 zile".

Pentru lamurirea unui aspect esential, anume data infectarii, fiind o diferenta de opinie între apelantul-reclamant care a afirmat ca "am fost infectat cel mai devreme în data de 11 decembrie si cel mai târziu în chiar data debutului clinic al bolii, 17 decembrie" (raspuns la întâmpinari, pag 5, parag. 2) si Spitalul Clinic CF nr. 2, care a afirmat ca infectarea a avut loc în data de 10 decembrie (întâmpinare, pag. 2, parag. 4, 6), Institutul Cantacuzino a fost rugat sa se pronunte asupra datei posibile a infectarii.

Arata apelantul reclamant ca, raspunsul Institutului Cantacuzino a mentionat ca "perioada de incubatie este în general 1,5-3 zile", probabilitatea maxima este "în primele 3 zile de la contact si scade progresiv pâna în ziua a 7-a". Aceasta înseamna ca momentul infectarii apelantului-reclamant cu virusul AR1N1 a avut loc, asa cum a afirmat, între 11 - 17.12.2009, dar cel mai probabil în datele de 15 - 16.12.2009, având în vedere ca simptomatologia a debutat în 17 decembrie (ultima zi de incubatie coincide cu prima zi de boala, nu sunt zile distincte). Cu alte cuvinte, daca ar fi fost vaccinat cu 14 zile înainte de data cea mai probabila a infectarii cu virus AH1N1, adica între 1-2 decembrie, apelantul-reclamant ar fi avut o protectie maxima, care l-ar fi ferit de boala. Daca Spitalul ar fi raspuns prompt Directiei de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti, la adresa din 25.11.2009, prin care i se cerea comunicarea numarului de vaccinuri necesare pâna la 26 noiembrie, ar fi fost timp suficient ca apelantul-reclamant sa fie vaccinat (din 27 noiembrie, când ar fi trebuit sa înceapa vaccinarea si pâna în 15-16 decembrie când este cel mai probabil ca a contractat boala sunt 19-20 zile, timp mai mult decât suficient pentru imunizarea completa).

Pentru lamurirea diferentei de opinie între apelantul-reclamant, care a sustinute ca "Acumularea anticorpilor este graduala, asa cum am demonstrat anterior si nu se realizeaza brusc în ziua a 14-a" (raspuns la întâmpinari, pag 5, parag. 3 si pag 6 parag. 1,2) si Spitalul Clinic CF nr.2, care a sustinut ca "dupa 14 zile de la vaccinare se obtin anticorpi în sânge"(întâmpinare, pag 2, parag. 3,4,5,6) s-a cerut parerea Institutului Cantacuzino. Raspunsul acestuia a fost transant, confirmând opinia apelantului-reclamant: "Raspunsul imun fata de AH1N1 pandemic se instaleaza progresiv, atât dupa vaccinare, cât si dupa infectia naturala".

Acest raspuns are implicatii profunde, confirmând fara niciun dubiu afirmatia sustinuta stiintific a apelantului-reclamant, ca "este de asteptat ca titrul anticorpilor sa ofere o seroprotectie înalta si la 10, 11, 12, 13 zile, suficienta cel putin pentru a face ca boala sa treaca aproape neobservata" (raspuns la întâmpinari, pag 6, parag. 2).

Pentru dovedirea afirmatiei apelantului-reclamant cum ca "numarul (titrul) anticorpilor creste si mai rapid, si mai mult, acestia actionând împotriva virusurilor, anihilându-Ie în perioada de incubatie, împiedicându-ie multiplicarea, astfel încât virusurile nu mai ajung sa declanseze boala" (raspuns la întâmpinari, pag 5, parag. 3), Institutul Cantacuzino a fost întrebat: "Raspunsul imun primar generat de vaccinarea împotriva virusului pandemic AH1N1 grabeste aparitia raspunsului imun secundar la infectarea virala, având ca efect aparitia mai rapida a anticorpilor si evitarea îmbolnavirii/dezvoltarea unei forme usoare a bolii?!

Arata apelantul reclamant ca raspunsul Institutului a fost transant si în favoarea acestei afirmatii. Institutul a aratat ca "rolul anticorpilor specifici indusi prin vaccinare este de a împiedica infectia cu acel virus", precizând rolul benefic al vaccinarii în cresterea mult mai rapida a numarului de anticorpi (seroconversie): "rata seroconversiei la persoanele vaccinate atinge un nivel stabil mult mai rapid decât la persoanele infectate natural". Protectia în fata bolii, afirma Institutul Cantacuzino" este în functie de nivelul anticorpilor, de doza injectata si de statusul imun". Cu alte cuvinte, cu cât titrul anticorpilor creste mai rapid, cu atât creste si protectia fata de boala. Raspunsul Institutului Cantacuzino a indicat o concluzie clara: daca apelantul-reclamant ar fi fost vaccinat, nu s-ar fi infectat, ar fi fost protejat mult mai rapid,. iar suferinta acestuia nu ar fi avut loc.

Pentru probarea afirmatiei apelantului-reclamant cum ca "daca as fi fost vaccinat în intervalul în care spitalul avea obligatia sa o faca, nu as fi facut boala sau, în cel mai rau caz, forma de boala ar fi fost foarte usoara, de neobservat, doar ca o indispozitie/disconfort, fara a-mi fi provocat suferinta fizica si psihica extrema la care am fost supus" (raspuns la întâmpinari, pag 6, parag. 5) Institutul Cantacuzino a fost întrebat: "Titrul de anticorpi influenteaza evolutia, manifestarile si gravitatea bolii si în ce mod?".

În acest sens apelantul reclamant arata ca, raspunsul Institutului Cantacuzino a fost fara echivoc: "Daca dupa vaccinarea cu AH1N1 anticorpii serici prezenti nu au fost eficieti pentru evitarea infectiei, regula este ca forma clinica de boala sa fie mai usoara, iar recuperarea bolnavului sa fie într-un timp mai scurt decât în lipsa vaccinarii". Cu alte cuvinte, chiar si o vaccinare târzie ar fi fost preferabila lipsei vaccinarii, pentru ca l-ar fi scutit de greaua suferinta prin care a trecut.

Asa cum s-a aratat în întâmpinarea D.S.P.M.B., aceasta a transmis în data de 25 noiembrie o adresa tuturor unitatilor cu paturi din Bucuresti (inclusiv S. CF nr.2 Bucuresti) adresa 770/25.11.2009, prin care se cerea catagrafia numerica în vederea organizarii campaniei de vaccinare. In adresa se cerea ca raspunsul spitalelor sa parvina D.S.P.M.B. pâna în data de 26.11.2009. Timpul scurt este justificabil prin urgenta masurilor si serioasa amenintare la sanatatea publica si siguranta nationala reprezentata de gripa noua AH1N1.

Spitalul a ignorat orice prevederi legale si a transmis o adresa, în care cerea 200 vaccinuri, cu o întârziere de 12 zile (adresa 4827/08/12.2009). In aceasta perioada s-au scurs zile importante în care, daca apelantul-reclamant ar fi fost vaccinat, ar fi avut un titru important de anticorpi anti-AR1N1, care i-ar fi permis sa nu se îmbolnaveasca.

Solicita apelantul reclamant sa se observe faptul, inserat în partea de jos a adresei nr. 4827/08/12.2009 emisa de catre D.S.P.M.B. sens în care citeaza: "Eliberat 200 doze Cantgrip în 11/12/2009 Farmacie DSP". In aceste conditii si fata de cele aratate mai sus, a rezultat fara echivoc ca toate afirmatiile Spitalului Clinic CF nr. 2, în ceea ce priveste modul în care a actionat pentru combaterea gripei noi AH1N1 si vaccinarea personalului medical salariat, sunt mincinoase.

Exemplul cel mai elocvent, care dovedeste reaua-credinta a Spitalului Clinic CF nr. 2, este modul cum acesta a denaturat realitatea prin depunerea la termenul din data de 21.04.2011, la dosarul de fond al cauzei, a adresei nr. 18016/15.04.2011 emisa de Directia Asistenta Medico-Sociala din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, deci fara nici o legatura cu pârâta D.S.P.M.B., adresa evident pro causa, în care se afirma ca S.C. CF nr. 2 a ridicat de la Directia Asistenta Medico-Sociala din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii 50 de doze de vaccinuri, în data de 14.01.2010 si 100 de doze de vaccinuri, în data de 19.01.2010, aratând mai departe în mod mincinos ca acestea vaccinuri au fost ridicate pentru vaccinarea personalului medical din spital.

Mentioneaza apelantul reclamant ca, în primul rând actele normative, mai sus invocate, adoptate în regim de urgenta, însarcinau, asa cum a aratat mai sus, D.S.P.M.B. în regim de urgenta sa îndeplineasca procedurile de distribuire a acestor vaccinuri catre institutiile medicale pentru vaccinarea personalului medical, (Directia Asistenta Medico-Sociala din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii neavând nici o atributie în acest demers) D.S.P.M.B. si-a îndeplinit obligatia, însa foarte târziu (asa cum a aratat mai sus, s-au eliberat 200 de doze în data 11.12.2009, culpa pentru aceasta întârziere apartinând atât Spitalului cât si D.S.P.M.B.).

Dozele de vaccinuri ridicate de Spital de la Directia Asistenta Medico-Sociala din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, nu aveau, asadar, nici o legatura cu vaccinarea cadrelor medicale din spital, care conform dispozitiilor imperative ale actelor normative invocate mai sus, trebuiau vaccinate imediat, adica la sfârsitul lunii noiembrie 2009, ci erau destinate vaccinarii populatiei, fapt care poate fi usor înteles observând anexa 5 atasata adresei de depunere a documentelor la dosarul de fond al cauzei la termenul din 21.04.2011. In aceasta anexa sub forma de tabel, în care pozitia 1 este ocupata de spital, apar restul beneficiarilor acestor vaccinuri putându-se usor observa ca majoritatea beneficiarilor sunt Cabinete Medicale Individuale (CMI), carora le-au fost distribuite zeci de vaccinuri pentru fiecare, în conditiile în care un Cabinet Medical Individual, rarisim poate avea angajati, cadre medicale, mai mult de un numar de 3 - un medic de familie si doua asistente medicale.

Prin urmare adresa nr. 18016/15.04.2011 emisa de Directia Asistenta Medico-Sociala din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii contine informatii neadevarate sau cel putin trunchiate, fiind un document pro causa emis pe timpul derularii procesului de catre forul tutelar al pârâtului Spitalul Clinic CF nr. 2, for direct interesat în cauza.

Mai arata apelantul reclamant ca pentru a proba, reaua-credinta a pârâtului S.C. CF nr. 2 a solicitat instantei de fond ca spitalul sa puna la dispozitia acesteia actele administrative care documenteaza pretinsele actiuni ale spitalului. Astfel a solicitat urmatoarele documente cu un obiectiv clar de dovedit pentru fiecare în parte: planul de combatere a pandemiei la nivelul unitatii, ce trebuia întocmit de managerul spitalului, dupa un model prestabilit, în conformitate cu dispozitiile cuprinse în Sectiunea a 2-a "Strategia Generala", Subcapitolul 2.3. "Strategia de interventie sanitara", art 2.3.1,2.3.4 si 2.3.5.;  adresa interna prin care se cere asistentelor sefe sa întocmeasca liste cu personalul care doreste sa fie vaccinat, cu semnatura de primire a acesteia de catre asistenta sefa a sectiei de urologie, aceasta adresa trebuia emisa ca urmare a adresei DSPMB nr. 770/25.11.2009; raspunsul sectiei de urologie la adresa de mai sus, prin care se comunica faptul ca la urologie nimeni nu doreste vaccinarea, însotita de tabelul cu semnaturi de refuz a vaccinarii de catre tot personalul sectiei de urologie, inclusiv semnatura apelantului-reclamant; adresa prin care o parte a personalului de la urologie solicita, sub semnatura, vaccinarea, dupa data de 5.01.2010 (moartea "cârcotasului"); o copie a registrului de imunizari tabel de catagrafie, care sa contina numele sau, CNP-ul, seria si lotul vaccinului folosit;  o copie a adresei prin care acestea au fost raportate DSPMB. conform prevederilor art. 3. alin 2 din Ordinul comun al MS si CNAS 1491/975/2009.

Spitalul nu a putut produce niciunul din documentele cerute si, implicit, nu a putut dovedi ca ar fi întreprins presupusele actiuni administrative, pretinzând ca documentele s-au aflat/se afla în posesia fostei directoare de îngrijiri, G., actualmente decedata. In primul rând daca lucrurile ar sta asa nu-i exonereaza de obligatia de a depune aceste documente, iar în al doilea rând afirmatia este falsa. Daca aceste documente ar fi existat, ele ar fi avut numar de înregistrare, s-ar fi aflat la arhiva spitalului si ar fi fost înregistrate în registrul unic de intrari - iesiri ce se afla la secretariatul managerului general. Chiar daca ar fi ramas fizic în posesia directoarei de îngrijiri, la momentul când spitalul a depus întâmpinarea catre instanta, aceasta directoare de îngrijiri traia si era în functie.

Persoanele care au redactat întâmpinarea, daca ar fi actionat cu buna credinta, ar fi trebuit sa-i ceara acestei directoare de îngrijiri documentele, macar sa le vada, pentru a redacta întâmpinarea. Mai mult, directoarea respectiva si-a încheiat activitatea la spital, predând toate actele pe care le avea în posesie si abia ulterior a decedat - aceasta fiind concediata în urma scandalului infectarii în spital a sopranei A.A., caz foarte mediatizat. In fapt, spitalul nu poate produce documentele pentru ca acestea nu au existat niciodata, precum nu au existat nici actiunile administrative de vaccinare pe care spitalul pretinde în mod mincinos ca le-ar fi întreprins.

Mai mult decât atât, între documentele solicitate se afla si "Planul de combatere a pandemiei la nivelul unitatii" ce trebuia întocmit dupa un model prestabilit de catre managerul general, si nu de catre directoarea de îngrijiri. Nici acest document nu a fost pus la dispozitia instantei, ceea ce dovedeste ca managerul general, de atunci, al spitalului nu si-a îndeplinit obligatia legala de întocmi acel plan.

Astfel, spitalul nu a fost deloc pregatit pentru combaterea gripei noi, iar "rezultatele " nu au întârziat sa apara: personalul medical nu a fost vaccinat, iar apelantul-reclamant s-a îmbolnavit de gripa noua AH1N1.

In concluzie, apelantul reclamant solicita sa se observe ca a demonstrat si probat ca S.C. CF nr. 2 a mintit constant, atât în privinta datelor medicale privind gripa noua AH1N1, cât si în privinta pretinselor actiuni administrative de combatere a gripei.

Desi nici Presedintele României, nici membrii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, nici membrii Guvernului României, nici cei ai Ministerul Administratiei si Internelor nu au formatie medicala, au înteles fara ezitare riscurile pentru sanatatea publica ale gripei noi AH1N1, gravitatea acestei boli, si au dispus masurile necesare. Paradoxal, desi Spitalul CF nr 2 era condus de medici, a tratat cu o superficialitate crasa toate obligatiile legale pentru combaterea gripei. Aceste obligatii, în esenta, erau foarte simple, dar ar fi avut impact maxim împotriva gripei daca ar fi fost executate în timpul legal: întocmirea unor liste, centralizarea lor si trimiterea rezultatului prin fax la D.S.P.M.B., preluarea vaccinurilor si distribuirea lor pe sectii, unde cadrele medicale s-ar fi vaccinat reciproc.

D.S.P.M.B. ar fi trebuit sa atentioneze spitalul ca întârzie cu raspunsul privind necesarul de vaccinuri si sa ia masurile care se impuneau. Nici macar un telefon n-au dat. Pretind ca nu DSPMB ar fi trebuit sa se ocupe de Spitalul CF nr 2, ci Directia de Sanatate din Cadrul Ministerului Transporturilor. Atunci de ce DSPMB a transmis prima adresa? Dorea DSPMB ca Directia de Sanatate din Ministerul Transporturilor sa urmareasca daca Spitalul CF nr 2 raspunde la adresa DSPMB? Chiar si dupa ce DSPMB a primit raspunsul (cu o întârziere de 12 zile), au mai trecut înca 3 (trei) zile pentru ca vaccinurile sa ajunga la Spitalul Clinic CF nr. 2, când transportul nu poate dura mai mult de o ora! In total 15 zile întârziere din delasare si nepasare inconstienta, în lupta cu o boala grava în care conteaza fiecare ora.

Arata apelantul reclamant ca prin indolenta si nepasarea Spitalului Clinic CF nr. 2 si neglijenta si superficialitatea DSPMB, acesta nu a beneficiat de vaccinare, iar organismul acestuia nu a putut avea raspunsul imun corespunzator. Organismul apelantului-reclamant a fost expus nepregatit virusului gripal AH1N1 si acesta a facut boala.

Prin urmare, vazând cele de mai sus, completate cu sustinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecata, precum si în raspunsul la întâmpinari, solicita apelantul reclamant ca se constate  ca actiunea ce face obiectul prezentului dosar este temeinica si fondata si dupa admiterea apelului, prin schimbarea hotarârii instantei de fond, sa se admita în totalitate.

În drept, întemeiem prezentul apel pe dispozitiile art. 282 si urm. Cod procedura civila.

Intimati pârâti au formulat întâmpinari prin care au cerut respingerea apelului ca nefondat, aratând în esenta faptul ca nu se poate retine culpa Spitalului CF nr 2, pentru ridicarea dozelor de vaccin în luna ianuarie 2010, având în vedere ca nu s-au putut întocmi liste cu cei care doreau sa fie vaccinati, motivul acela ca personalul medical nu a vrut acest lucru. Intimatul Ministerul Sanatatii a reiterat lipsa calitatii  procesuale pasive, prin raportare cele stabilite de ordinul 975/1491/2009, iar pe fond, a învederat faptul ca actiunea este neîntemeiata, nefiind îndeplinite cerintele raspunderi civile delictuale.

Constatându-se legal investita si competenta sa solutioneze calea de atac promovata, Curtea, analizând actele si lucrarile dosarului si sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si dispozitiilor legale aplicabile, apreciaza ca este fondat apelul reclamantului pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la chestiunea timbrajului, Curtea constata ca prin încheierea de sedinta din data de 14 10 2010, prima instanta a pus în vedere reclamantului, sub sanctiunea anularii cererii de chemare, obligatia de achita o taxa judiciara de timbru în cuantum de 10 111 lei si timbru judiciar de 5 lei. Curtea apreciaza ca, potrivit dispozitiilor art 18 alin 2 din legea 147/1996, partea care este nemultumita de modul de stabilire a taxei judiciare de timbru poate contesta acest aspect prin formularea unei cereri de reexaminare, la aceeasi instanta, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate cu acest titlu. Prevederile art 18 alin 3 reglementeaza modalitatea de rezolvare a cererii de reexaminare în sensul ca se solutioneaza de catre un alt complet, în camera de consiliu, fara citarea partilor. Fata de acest dispozitii legale, Curtea constata ca legiuitorul a înteles sa reglementeze o procedura speciala pentru verificarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, procedura pe care reclamantul apelant ar fi trebuit sa o urmeze, în cazul în care considera ca nu datora taxa fixata de prima instanta sau cuantumul a fost eronat stabilit. Asa cum rezulta din studiul actelor si lucrarilor dosarului de fond, reclamantul nu a uzat de aceasta cale procedurala speciala, desi cererea de reexaminarea constituie modalitatea prin care trebuia verificata corecta stabilire a taxei judiciare de timbru, motiv pentru care Curtea urmeaza sa respinga ca nefondata prima critica.

În ceea ce  priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.S. si a D.S.P.M.B, Curtea, examinând actele normative aplicabile, constata ca solutia primei instante este corecta. Pentru formarea acestei convingeri, Curtea porneste în analiza sa de la dispozitiile ordinului nr. 267 din  9 noiembrie 2009 (invocat de reclamantul apelant în sustinerea criticii sale) privind punerea în aplicare a prevederilor Planului-cadru intersectorial gradual pentru combaterea efectelor pandemiei cu virusul A/H1N1, emis de Ministerul Administratiei si Internelor, care reglementeaza modul în care masurile cuprinse în Planul-cadru intersectorial gradual pentru combaterea efectelor pandemiei cu virusul A/H1N1, aprobat prin Hotarârea Guvernului nr.826/2009, se aplica în toate unitatile aparatului central, institutiile si structurile din subordinea/coordonarea Ministerului Administratiei si Internelor, denumit în continuare minister, în scopul protejarii personalului propriu, pregatirii autoritatilor si a populatiei pentru furnizarea unui raspuns rapid si eficient, mentinerii capacitatii operative pentru îndeplinirea misiunilor specifice stabilite în competenta si interventia în sprijinul populatiei.

Potrivit dispozitiilor art. 7 din acest ordin, legiuitorul statueaza faptul ca la nivelul Directiei medicale se constituie o rezerva de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante si alte materiale specifice pentru situatii speciale cu implicatii asupra sanatatii publice, evidentiindu-se totodata si faptul ca directia medicala asigura pentru structurile subordonate materiale si echipamente de protectie personala si asigura sprijinul/interventia medicala pentru personalul ministerului.

Prin prevederile art. 3 din ordinul anterior mentionat, se stabilesc anumite competente generale în sarcina Ministerul Administratiei si Internelor, în sensul ca acesta asigura, în baza hotarârii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, controlul operational al activitatii globale începând cu faza 4, situatia 4B, astfel cum se stabileste în Planul-cadru, prin:

a) Centrul operational national din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, pentru coordonarea operationala a structurilor ministerului pe timpul gestionarii situatiei de urgenta;

b) Centrul operational de comanda al ministerului, pentru realizarea masurilor de ordine si siguranta publica si îndeplinirea functiilor de sprijin.

Interpretând sistematic aceste dispozitii, Curtea retine ca Ministerului Administratiei si Internelor îi revin doua categorii de atributii: prima categorie vizeaza sarcinile cu caracter general, care definesc implicarea acestui minister în implementarea si punerea în functie a planului-cadru de combatere a pandemiei la nivelul întregii societati, iar cea de-a doua categorie se refera la atributii cu privire la personalul propriu, din cadrul structurilor subordonate acestui minister.

Potrivit dispozitiilor art 2 alin 1din ordinul comun al Ministerului Sanatatii si al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr 975/1491/2009, sarcina organizarii si coordonarii activitatii de vaccinare a fost repartizata personalului directiilor de sanatate publica judetene si a Municipiului Bucuresti, cu mentiunea ca în alineatul al doilea se precizeaza ca  întregul personal medico-sanitar al acestor directii va fi mobilizat pentru coordonarea acestei activitati, precum si pentru monitorizarea procesului de vaccinare.

Prin prevederile art. 6 ale acestui ordin, se statueaza faptul ca ministerele sau institutiile care au retele sanitare proprii au obligatia sa asigure vaccinarea persoanelor din grupele de risc la îmbolnavire prin gripa A/H1N1, prin personalul medico-sanitar propriu. În alineatul al doilea al acestui text legal, se precizeaza ca în functie de personalul medico-sanitar disponibil la nivel judetean, pentru finalizarea activitatilor de vaccinare a persoanelor din grupele de risc, M.S. va mobiliza la vaccinare întregul personal medical din toate retelele sanitare.

Interpretând sistematic aceste prevederi legale, Curtea retine ca prin dispozitiile art. 2 s-a stabilit, cu titlu de principiu faptul ca organizarea activitatii de vaccinare este în sarcina directiilor de sanatate publica judetene si a Municipiului Bucuresti, iar prin dispozitiile art. 6 s-a derogat de la regula anterior enuntata, stabilindu-se cu titlu de exceptie, faptul ca, în ipoteza în care ministerele sau institutiile beneficiaza de retele sanitare proprii, atunci, vaccinarea se va realiza prin intermediul personalului medico-sanitar propriu. Numai în ipoteza în care ar fi necesar pentru finalizarea activitatilor de vaccinare, se va proceda la mobilizarea întregului personal medical din toate retelele sanitare.

Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca dispozitiile art 7 din ordinul nr. 267 din  9 noiembrie 2009, nu reprezinta altceva decât o aplicare a principiului, potrivit caruia în cazul institutiilor cu retele sanitare proprii, vaccinarea se va realiza prin intermediul acestor retele si nu prin directiilor de sanatate publica judetene.

Facând aplicarea acestor prevederi legale în cauza de fata si având în vedere ca Spitalul în care activeaza reclamantul se afla în subordinea Ministerului Transporturilor, Curtea retine ca solutia de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a M.S. si a D.S.P.M.B..

Chiar si în ipoteza în care reteaua sanitara din cadrul Ministerului Transporturilor ar fi fost inoperanta (aspect care nu a fost probat în mod concret de catre reclamant, desi aceasta obligatia îi revenea, potrivit dispozitiilor art. 129 alin 1 cod procedura civila, din copia depusa la dosarul de apel, a mesajului electronic, trimis de catre G.G., directoarea de îngrijiri din cadrul spitalului pârât, instanta neputând retine decât cel mult existenta unui indiciu în aceasta privinta) , ceea ce atragea incidenta dispozitiilor alineatului al doilea al art.6 din ordinul 975/1491/2009, Curtea considera ca solutia de respingere a actiunii fata de aceste pârâte ar fi fost corecta pentru urmatoarele motive:

Sub aspectul situatiei de fapt, care se contureaza pe baza interpretarii coroborative materialului probator administrat  în cauza, Curtea retine faptul ca, potrivit dispozitiilor art 1 din ordinul  975/1491/2009, la data de 27 11 2099 a început campania de vaccinare împotriva infectiei cu virusul gripal A/h1n1 pandemic, utilizându-se vaccinul numit Cantgrip fabricat de Institutul  de Cercetare Dezvoltare Microbiologie si Imunologie Cantacuzino. În dispozitiile acestui ordin se mentioneaza ca prima sesiune de vaccinare trebuie sa se efectueze pâna pe data de 10 12 2009. Potrivit actelor medicale existente la dosar, Curtea retine ca reclamantul s-a îmbolnavit la data de 17 12 2009, motiv pentru care i s-a eliberat certificat de concediu medical pentru perioada 18-31 12 2009. Având în vedere perioada de incubatie maxima a virusului este de 7 zile, potrivit relatiilor comunicate oficial de catre Institutul  de Cercetare Dezvoltare Microbiologie si Imunologie Cantacuzino, Curtea retine ca momentul posibil al infestarii se situeaza în jurul datei de 10 12 2009. Întrucât asa cum s-a aratat în cele ce preced, compania de vaccinare începuse la data de 27 11 2009, rezulta ca reclamantul, care fiind medic, se încadra în categoriile sociale prioritare în privinta vaccinarii, ar fi trebuit vaccinat imediat dupa aceasta data. În ipoteza în care s-ar fi procedat în aceasta maniera legala, Curtea constata ca momentul declansarii maladiei s-ar fi situat spre finalul perioadei de 14 zile, cât este necesar sa treaca pentru formarea anticorpilor.

Pornind de la aceasta situatie de fapt, Curtea, potrivit datelor medicale, retine ca, chiar daca la momentul contactarii virozei, nu trecuse integral intervalul timp necesar pentru a se realiza imunizarea completa a organismului reclamantului, anticorpii s-ar fi produs totusi într-o anumita proportie în organism, ceea ar fi determinat fie evitarea bolii fie reclamantul ar fi facut o forma mai usoara a bolii. Pentru fundamentarea acestei concluzii, Curtea are în vedere atât extrasele din tratatele de medicina, referitoare la aceasta problema, cât si raspunsul oficial comunicat de Institutul  de Cercetare Dezvoltare Microbiologie si Imunologie Cantacuzino, care confirma teza potrivit careia raspunsul imun fata de virusul gripal se instaleaza progresiv, atât dupa vaccinare cât si dupa infectia naturala, cu precizarea ca rata de seroconversii la persoanele vaccinate atinge nivelul stabil mult mai rapid decât la cele infectate natural, cu explicatia în sensul ca acest lucru se datoreaza timpului necesar de multiplicare a virusului dupa infectie.

Pe cale de consecinta, Curtea concluzioneaza în sensul ca, în ipoteza în care vaccinul ar fi fost administrat în timp util, adica imediat dupa momentul de declansare a campaniei de vaccinare, fie reclamantul nu s-ar fi îmbolnavit, fie ar fi facut o forma mai usoara a bolii, în conditiile în care din materialul probator administrat de ambele parti în cele doua faze procesuale( instanta are în vedere adeverinta medicala eliberata de  medicul de familie al reclamantului, care atesta faptul ca în perioada noiembrie-decembrie 2009  reclamantul nu figura în evidente cu boli cronice sau boli, respectiv tratamente care  sa afecteze sistemul imunitar), nu rezulta ca aceasta ar fi suferit în aceea perioada de vreo afectiune care sa influenteze capacitatea normala a aparare a organismului si sa fie de natura sa ineficientizeze sau sa neutralizeze efectul vaccinului.

În ceea ce priveste contextul îmbolnavirii reclamantului, Curtea retine ca în antecedenta cauzala a acestui lucru se situeaza lipsa de diligenta a spitalului în procurarea vaccinurilor necesare, mai exact, pârâtul  a dat dovada de neglijenta în a solicita în timp util dozele necesare si a le ridica, ceea ce constituie fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, cu mentiunea ca legatura de cauzalitate este evidenta si rezulta (ex re) din materialitatea faptelor. Pentru formarea acestei convingeri, pe lânga datele care rezulta din materialul probator existent în dosar, Curtea porneste de la faptul ca periculozitatea infectarii cu virusul A/H1N1 pandemic era bine cunoscuta de personalul spitalului, unde îsi desfasoara activitatea reclamantul si în egala masura era evidenta necesitatea protejarii personalului medical al spitalului, având în vedere ca acesta intra în mod direct în contact cu pacientii, astfel ca riscul contaminarii si îmbolnavirii era mult crescut fata de cel al oamenilor obisnuiti. Drept dovada sta si faptul ca HG 826/2009, prin care se aproba Planul-cadru intersectorial gradual pentru combaterea efectelor pandemiei cu virusul A/H1N1, stabileste prin prevederile art 2.3.4 faptul ca vaccinul este unul dintre cele mai valoroase modalitati de a proteja populatia pe parcursul unei epidemii sau pandemii, precum si faptul ca se impune a fi vaccinate cu prioritate grupurile de persoane cele mai expuse riscului din cauza profesiei lor (mai ales cele din domeniul sanatatii si cele cu atributii în interventie), personalul serviciilor strategice si esentiale pentru evitarea perturbarii vietii economico-sociale si persoanele care, prin natura muncii lor, vin în contact cu un numar mare de oameni. De asemenea, dispozitiile acestei hotarâri de guvern, concepeau o abordare graduala  a vaccinarii, stabilind totodata o ierarhie, dupa criteriul importantei si a necesitatii vaccinarii mai rapide, potrivit urmatoarelor etape:

Etapa 1: personalul sanitar si paramedical si personalul structurilor/serviciilor operative

Etapa a 2-a: personalul administratiei centrale si locale, precum si cel din sectoarele economice vitale

Etapa a 3-a: personalul din sectoarele de productie-distributie alimente de baza, de medicamente si materiale sanitare si cel apartinând serviciilor funerare

Etapa a 4-a: populatia generala

Asa cum rezulta din adresele depuse la dosarul de fond, din adresa emisa de D.S.P.M.B., Serviciul Supraveghere si Control Boli Transmisibile, la data de 25 11 2009, aceasta institutie solicita tuturor unitatilor sanitare cu paturi sa comunice pâna la data de 26 11 2009, catagrafia numerica a personalului în vederea organizarii campaniei de vaccinare. Spitalul pârât raspunde acestei solicitari la data de 08 12 2009, în sensul ca spitalul are nevoie de 200 de doze de vaccinuri. Potrivit adresei emise de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, Directia de Asistenta Medico-Sociala, vaccinul a fost ridicat de la D.S.P.M.B. la datele de 07 01 2010, 14 01 2010 si respectiv la 18 01 2010, iar Spitalul Clinic CF nr 2, prin G.G., directorul de îngrijiri, a procedat la ridicarea dozelor de vaccin la datele de 14 01 si respectiv la 19 01 2010, pentru vaccinarea personalului din spital.

Facând aplicarea prevederilor legale,la situatia de fapt care se contureaza, pe baza probatoriilor administrate de parti, Curtea retine în primul rând faptul ca spitalul are legitimitate procesuala pasiva în cauza, dat fiind faptul ca obligatia procurarii vaccinului si administrarii lui în timp util, revenea acestei institutii sanitare, în ceea ce-l priveste pe reclamant, care avea calitate de medic în cadrul spitalului. Faptul ca pârâtul s-a adresat D.S.P.M.B. pentru obtinerea vaccinului, desi acesta face parte din reteaua medicala a Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, nu este denatura sa-l exonereze de raspundere pentru lipsa de promptitudine în îndeplinirea obligatiilor ce-i revenea, în conditiile în care comunica raspunsul privind catagrafia numerica a personalului pentru organizarea campaniei de vaccinare abia la data de 08 12 2009, desi solicitarea fusese adresata la data de 25 11 2009, cu termen de raspuns fixat pentru data de 26 11 2009. În ceea ce priveste ridicarea efectiva a dozelor de vaccin solicitate, Curtea constata ca s-a produs mult dupa terminarea primei etape de vaccinare, destinata grupelor de risc prioritare la vaccinare, printre care figura si personalul medico-sanitar si care trebuia finalizata la data de 10 12 2009. Asa cum rezulta din adresa Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, Spitalul pârât a ridicat, prin intermediul directorului de îngriji, G.G., prima transa de vaccinuri dupa o saptamâna de la data la care a avut loc prima preluare de la D.S.P.M.B., precum si dupa o zi de la data când a avut loc ultima preluare.

Pe cale de consecinta, Curtea retine ca spitalul se face vinovat de lipsa de diligenta si promptitudine în cooperarea cu institutiile abilitate pentru procurarea în timp util a dozelor de vaccin necesare personalului medical propriu, fapta a carui caracter ilicit se stabileste prin raportare la obligatia legala a unitatii spitalicesti a face demersurile necesare pentru realizarea acestui obiectiv si a carei neîndeplinire corespunzatoare rezulta din materialul probator administrat si pe baza caruia s-a stabilit situatia de fapt anterior expusa. Prejudiciul suferit de reclamant este evident si consta în suferintele fizice si psihice cauzate de îmbolnavire, iar legatura de cauzalitate reiese din materialitatea faptelor, în sensul ca vaccinarea reclamantului în timp util ar fi avut drept consecinta fie evitarea bolii, fie reclamantul ar fi facut o forma mai usoara a gripei.

În ceea ce priveste situatia M.S. si a D.S.P.M.B., trecând peste lipsa calitatii procesuale pasive, Curtea constata ca solutia de respingere a cererii de acordare a daunelor morale solicitate de reclamant este corecta, din perspectiva faptului ca, pâna la data îmbolnavirii reclamantului, si-au îndeplinit obligatiile legale, în sensul ca prin adresa nr 470.2283 emisa la data de 25 11 2009 au solicitat în timp util unitatilor sanitare cu paturi comunicarea, pâna la data de 26 11 2009, a catagrafiei numerice a personalului, în vederea organizarii campaniei de vaccinare. La aceasta adresa, S.C. CF nr 2 a raspuns cu o întârziere considerabila, abia  la data de 08 12 2009, în conditiile în care ridicarea efectiva a dozelor de vaccin a avut loc abia în ianuarie 2010, asa cum s-a aratat în cele ce preced.

Considerând ca sunt întrunite cumulativ cerintele raspunderii civile delictuale a unitatii spitalicesti, Curtea va admite apelul reclamantului, va schimba în tot sentinta atacata, în sensul ca va admite în parte actiunea si va obliga pârâtul S.C. CF nr 2 la plata catre acesta a sumei de 4000 euro în echivalentul la data platii, cu titlu de daune morale.

Facând aplicarea prevederilor art. 274 alin 3 Cod procedura civila va obliga pârâtul sa plateasca reclamantului suma de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, precum si suma de 1100 lei reprezentând taxa judiciara aferenta judecati în fond.

De asemenea, va obliga pârâtul intimat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat aferent judecati în apel, cu aplicarea prevederilor art.274 alin 3 Cod procedura civila.

Domenii speta

Spete similare