Imbogatire fara justa cauya

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la data de 14.10.2020, sub nr. X/104/2020, reclamanta X R F I a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului D F C la restituirea sumei de 80 000 euro, acordată cu titlu de împrumut, precum şi a dobânzii legale aferente calculate de la data introducerii prezentei cereri până la data plăţii efective, dar şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta susţine că împreună cu soţul său X G, sunt asociaţi ai societăţii H T SRL, societate ce isi desfăşoară activitatea in Mun. S, Jud. O, având ca obiect de activitate principal, fabricarea de materiale textile.

In aceasta calitate, de antreprenori, ce acţionează pe piaţa din Mun. S, l-au cunoscut si au avut diverse legaturi de afaceri cu pârâtul D F C care lucrează/administrează, împreuna cu tatăl sau, D G, societatea Z A SRL (în continuare „Z"), ce activează in sectorul agricol si zootehnic din Jud. O, societatea bucurându-se de o notorietate locală.

Astfel, între subsemnata si soţul său, pe de-o parte si paratul D  F C si D  G, tatăl acestuia si unicul asociat al societăţii Z, a inceput o relaţie de afaceri.

Având in vedere relaţia cu paratul si tatăl acestuia, dar si faptul ca reclamanta şi soţul său erau interesaţi de achiziţionarea fermei Z, pârâtul, dar si tatăl acestuia le-au solicitat, cu titlu de imprumut, în mai multe ocazii, anumite sume de bani, pentru a fi folosite la intretinerea si asigurarea funcţionarii fermei Z.

Fiind de buna credinţa, subsemnata, în acord cu soţul său, au transmis către paratul G F C suma totala de 80.000 Euro dintre care 5.000 Euro subsemnata am inmanat-o personal paratului, iar suma de 75,000 Euro a fost transferata din contul subsemnatei către cel al paratului, dupa cum urmează:

a) La data de 12.02.2020 a transferat paratului D  F C suma de 10.000 Eur-referinţa in banca nr. 253021

b) La data de 20.02.2019 a transferat paratului D  F C suma de 10.000 Eur - referinţa in banca nr. 251093

c) La data de 21.02.2019 a transferat paratului D  F C suma de 10.000 Eur - referinţa in banca nr. 251124

d) La data de 22.02.2019 a transferat paratului D  F C suma de 10.000 Eur-referinţa in banca nr. 251220

e) La data de 25.02.2019 a transferat paratului D  F C suma de 10.000 Eur-referinţa în banca nr. 251522

f) La data de 08.04.2019 a transferat paratului D  F C suma de 10.000 Eur-referinţa in banca nr. 250259

g) La data de 10.04.2019 a transferat paratului D  F C suma de 10.000 Eur - referinţa in banca nr. 250377

h) La data de 12.04.2019 a transferat paratului D  F C suma de 5.000 Eur - referinţa in banca nr. 254389

Toate aceste tranzacţii de bani rezulta fără putinţa de tăgada din extrasele de cont ataşate (Anexa nr.l), unde se prevede în mod dar ca aceste sume de bani au fost trimise către parat în baza contractului de împrumut, în acest sens solicitând să se observe menţiunea din cadrul extraselor de cont - ,,cv contract"

Cunoscându-l pe pârât si pe tatăl acestuia, dar si având in vedere ca de la momentul la care reclamanta a început să transfere sumele de bani solicitate, 12.02.2019, deja realizase anumite demersuri pentru achiziţionarea părtilor sociale ale societăţii Z de la tatăl paratului, D  F, (aspect detaliat in cele ce urmează) subsemnata si paratul nu au încheiat un contract scris cu privire la sumele de bani acordate cu titlu de împrumut, bazându-se pe buna - credinţă a acestuia.

Astfel, nu a prevăzut expres un termen de plata al sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut (80.000 Eur dintre care 75.000 Eur prin transfer bancar), întrucât, în funcţie de cum s-ar fi desfăşurat demersurile de achiziţionare a părţilor sociale ale societăţii Z, suma transmisa către D  F C, fie urma sa faca parte din suma plătită pentru părţile sociale, in cazul perfectării vânzării, fie urma sa fie restituita către subsemnată, in cazul in care perfectarea vânzării nu s-ar fi realizat.

Vânzarea părţilor sociale deţinute de către D G la societatea Z nu s-a realizat, din culpa exclusiva a acestuia, motiv pentru care pâratul din prezenta cauza este obligat la restituirea tuturor sumelor de bani primite cu titlu de imprumut.

 În ceea ce priveşte demersurile pentru achiziţionarea părtilor sociale deţinute de D  G la Z, susţine că, pentru o clarificare a situaţiei de fapt descrise anterior, respectiv a modului în care subsemnata a împrumutat paratului suma de 80.000 Eur, este necesara menţionarea demersurilor de achiziţionare a societăţii Z de la unicul asociat D  G.

Asa cum a menţionat anterior, subsemnata, împreuna cu soţul său, in calitate de asociaţi ai societăţii H T SRL, erau interesaţi de achiziţionarea societăţii Z, motiv pentru care, la data de 26.03.2019, au încheiat cu P B S.A Contractul de credit nr. X (Anexa nr. 2) prin care urma sa acceseze o linie de credit pentru achiziţionarea părtilor sociale deţinute de Dl D la Z.

Aşadar, la data de 26.03.2019 a fost încheiat Contractul de Credit nr. X între P B S.A., în calitate de creditor si H T SRL, în calitate de client si garant.

Totodată, acest contract de credit a fost semnat si de către dl X G, dna X R F I în calitate de garanţi, precum si de către Z A SRL, prin asociatul unic si administrator D G.

Contractul a fost încheiat pentru suma de 4.700.000 lei ce urmau sa fie folosiţi cu titlu de investiţii imobiliare. În fapt, se dorea achiziţionarea părţilor sociale ale societăţii Z A SRL de la dl D  G - pentru suma de 600 000 euro, restul de bani, 400.000 euro, urmând sa fie folosiţi pentru achiziţionarea de diverse terenuri deţinute de mai multe persoane, inclusiv D  G, soţia acestuia si fiul acestuia D  F C.

H T SRL si garanţii X G si X R F si-au îndeplinit toate obligaţiile, toti paşii din Contractul de credit nr. X pentru ca acesta sa fie incheiat si facilitatea de credit sa fie acordata.

Aceştia au încheiat toate garanţiile prevăzute de contract si, de asemenea, H T a înaintat cheltuielile necesare pentru încheierea Contactului de credit către banca, precum si toate actele solicitate de aceasta, inclusiv rapoartele de evaluare ale bunurilor societăţii Z A, ale căror cheltuieli le-a suportat. (Anexa nr. 3 - dintre care depunem doar primele pagini din rapoartele de evaluare, pentru a atesta exista acestora. Menţionează că la solicitarea instanţei pot depune toata documentaţia aferenta Contractului de credit, însă apreciază că aceasta nu are relevanţă pentru prezenta cauza, având în vedere ca obiectul prezentei cerereri îl constituie restituirea împrumutului de 80.000 Euro.

Următorul pas pentru cesionarea părtilor sociale deţinute de către dl D  G la Z către H T era ca acesta, Dl. D, sa întreprindă paşii necesari la Registrul Comerţului pentru perfectarea tranzacţiei, respectiv depunerea Deciziei de cesiune a părtilor sociale, pentru a fi publicata si menţionata in registru si in Monitorul Oficial. Dupa expirarea perioadei de 30 de zile in care putea fi atacat actul de cesiune al părţilor sociale, D  G urma sa primească suma de 600.000 euro pentru părţile sociale transferate, suma ce urma sa fie primita ca urmare a tragerii efectuate din suma pusa la dispoziţie prin Contractul de Credit nr. X.

Aceasta modalitate de plata a fost confirmata inclusiv de către banca, asa cum rezulta din mailurile ataşate (Anexa nr. 4), care specifica în mod exact ca banii, cei 600 000 Euro urmau sa fie transferaţi direct in contul dl D dupa ce aceasta îndeplinea formalităţile de transfer ale părţilor sociale.

Aşadar, inclusiv P B S.A. după depunerea tuturor garanţiilor de către reclamantă,soţul său si H T (societatea acestora precum si a întregii documentaţii de evaluare, a aprobat efectuarea tragerii din linia de credit a sumei de 600.000 euro, ce urma sa fie achitată direct de către aceştia în contul Dl D. Sub acest aspect, este evident, cel puţin pentru subsemnata, soţul său si societatea H T ca şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru realizarea tragerii din linia de credit.

Dintr-un motiv nespecificat de acesta, numitul D  G a refuzat sa perfecteze transmiterea părţilor sociale, astfel încât la acest moment nici nu se mai poate realiza tragerea din linia de credit pusa la dispoziţie prin Contractul de Credit nr. X.

Cu privire la argumentaţia în drept şi temeinicia cererii de chemare în judecata, susţine, cu titlu prealabil ca încheierea Contractului de Credit. X din 29.03.2019 si neperfectarea vânzării de părţi sociale ale societăţii Z, practic, nu afectează cu nimic obligaţia pârâtului de restituire a sumei de 80.000 Euro pe care a primit-o cu titlu de împrumut.

Aceasta precizare cu privire la existenta Contractului de credit si neperfectarea vânzării a fost realizata pentru a explica contextul in care a fost acordata suma de bani de 80.000 Euro către parat si tocmai pentru a clarifica situaţia si nu a o complica.

In acest caz, realitatea este simpla, suma de bani in cuantum total de 80.000 Euro a fost acordata cu titlu de împrumut, urmând ca, in cazul in care s-ar fi realizat vânzarea societăţii Z aceasta suma sa facă parte din preţul total, iar in cazul în care nu s-ar fi realizat vânzarea societăţii Z aceasta suma sa fie restituită.

Vânzarea societăţii Z nu s-a perfectat, astfel încât paratul D F C este obligat să restituie suma primita cu titlu de împrumut.

Onorata instanţa este rugata sa aibă în vedere dispoziţiile art. 2.158 alin. (1) si art. 2.164 alin. (2) Cod Civil, potrivit cărora: art. 2158 alin. (1): ,,împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutatorul remite împrumutatului o suma de bani sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obliga sa restituie după o anumita perioada de timp aceeaşi suma de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natura si şi calitatea”

Art. 2164 alin. (2): ,,În cazul în care împrumutul poarta asupra unei sume de bani împrumutatul nu este ţinut sa înapoieze decât suma nominala primita, oricare ar fi variaţia valorii acesteia, daca părţile nu au convenit altfel"

Aşadar, rezultă fără putinţă de tăgadă ca pârâtul din prezenta cauza este obligat să restituie valoarea nominala a sumei primite, respectiv 80.000 Euro, suma pe care fara nicio îndoială a primit-o de la subsemnata, asa cum rezulta din extrasele de cont ataşate prezentei cereri de chemare in judecata.

Cu privire la faptul ca nu exista un contract de împrumut în forma scrisă, solicită instanţei să observe că acest lucru nu semnifica inexistenta contractului de împrumut, forma scrisă nefiind nicăieri prevăzuta ca o condiţie ad validitatem a contractului de împrumut, ci doar ad probationem.

Proba contractului de împrumut intervenit intre subsemnata si parat o reprezintă chiar sumele de bani transmise către acesta, prin transfer bancar.

Având in vedere ca subsemnata nu aveam niciun fel de datorie fata de parat si nicio alta obligaţie, este evident ca suma 80.000 Euro a fost transmisa către parat, cu titlu de împrumut.

Mai mult decât atât, solicită să se ia în considerare menţiunile din extrasele de cont care fac dovada transmiterii sumelor de bani, respectiv „cv contract". Aceste menţiuni fac pe deplin dovada faptului ca sumele au fost transmiste către parat, în baza contractului de împrumut, nemaiexistând niciun alt contract încheiat între subsemnata si parat.

In măsura in care instanţa nu va considera ca suma de bani 80.000 Euro a fost transmisă de către reclamantă către parat cu titlu de împrumut, solicită să fie avute în vedere dispoziţiile art. 1341 si 1345 referitoare la plata nedatorată, respectiv la îmbogaţirea fără justa cauză:

Art. 1341: (1)Cel care plăteşte fara a datora are dreptul la restituire; (2)Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri; (3) Se prezuma, pana la proba contrara, ca plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie"

Art. 1345: „Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat să restituie, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoana, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri".

Astfel, indiferent de natura juridica a sumei transmise de către reclamantă către paratul D F C, cert este faptul ca aceasta a fost transmisa in realitate si ca nu a fost acordata cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri. Drept urmare, paratul din prezenta cauza este obligat sa restituie suma de bani pe care a primit-o de la subsemnată.

In concluzie, pentru toate argumentele prezentate in cele ce preced, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecata, asa cum a fost formulata si, pe cale de consecinţa sa se dispună obligarea paratului D  F C la restituirea sumei de 80.000 Euro, acordata cu titlu de împrumut, precum si a dobânzii legale aferente calculate de la data introducerii prezentei cereri pana la data plăţii efective.

Totodată, în baza art. 451-453 C. pr. civ, solicită obligarea paratului la suportarea tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul demers procesual.

In drept şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 192 si următoarele C. pr. civ., precum si orice alte acte la care a făcut referire in cuprinsul acţiunii.

La data de 02.12.2020, pârâtul D F C, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în opinia sa cererea fiind complet neîntemeiată.

În primul rând, ca o chestiune prealabilă, consideră pârâtul că se impune clarificarea validităţii cererii de chemare în judecată şi, respectiv, legala învestire a instanţei, având în vedere că cererea este semnată prin S.P.A.R.L. „V M şi A", în schimb ştampila aplicată aparţine S.P.A.R.L. „C şi A". Din această perspectivă, invocă  excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată.

În al doilea rând, solicită să se observe că cererea de chemare în judecată este afectată de un echivoc extrem, în ceea ce priveşte temeiul de drept. Astfel, deşi se face referire la un pretins contract de împrumut şi se invocă temeiuri de drept aferente acestei operaţiuni, se invocă, de asemenea, şi temeiurile juridice privind plata nedatorată şi, respectiv, îmbogăţirea fără justă cauză, iar din modul de formulare a cererii se înţelege că se lasă la latitudinea instanţei alegerea acţiunii cu care să se considere învestită, ceea ce este inadmisibil la nivel de principiu al dreptului.Astfel,potrivit principiului disponibilităţii, reglementat de art. 9 C. proc. civ. nou, „obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor" (alin. 2). Astfel, judecătorul nu se poate învesti din oficiu atunci când reclamantul prezintă, alternativ, mai multe temeiuri de drept diferite.

În aceste condiţii, se impune ca reclamanta să îşi precizeze cererea pentru că, în caz contrar, se încalcă grav dreptul său la apărare, pârâtul fiind pus în imposibilitate de a efectua apărări concrete.

Pe de altă parte, pentru ca judecătorul să poată da eficienţă rolului său activ, în forma prevăzută de alin. 4 al art. 22, C. proc. civ. nou, respectiv punerea în discuţia părţilor a calificării juridice exacte şi, respectiv, restabilirea calificării juridice a actelor şi faptelor deduse judecăţii, trebuie, mai înainte, ca cererea să fie legal timbrată.

În aceste condiţii, înţelege să invoce excepţia netimbrării/insuficientei timbrări a cererii, raportat la dispoziţiile exprese ale art. 34, alin. 1. din O.U.G. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

În subsidiar, pârâtul învederează că, indiferent de precizarea şi/sau restabilirea calificării acţiunii introductive, cererea de chemare în judecată este complet neîntemeiată, după cum urmează:

În ipoteza în care acţiunea este precizată sau recalificată ca restituire împrumut, învederează că între acesta şi reclamantă nu există şi nu a existat niciodată vreun contract de împrumut.

Astfel, pârâtului, personal, nu i-a fost înmânată niciodată suma de 5.000 euro menţionată în acţiune, iar sumele transferate în cont nu reprezintă, în nici un caz, sume acordate cu titlu de împrumut. De altfel, potrivit înscrisurilor depuse de reclamantă, pe dispoziţiile de plată este trecută, în mod intenţionat, o menţiune vagă, respectiv „cv. contract", în condiţiile în care menţiunile efectuate pe dispoziţiile de plată sunt exclusiv la latitudinea plătitorului, titular al contului. Dacă sumele respective ar fi avut natura juridică de împrumut acordat pârâtului, reclamanta avea deplina libertate să menţioneze explicit acest lucru. Or, în prezenţa acestei menţiuni vagi, „cv contract", se naşte un puternic dubiu cu privire la natura juridică reală a plăţii efectuate şi, în aceste condiţii, devine deplin incident principiul in dubio pro reo.

Trebuie observat că însăşi reclamanta afirmă că nu este „prevăzut expres un termen de plată". În aceste condiţii, înţelege pârâtul să invoce excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere dispoziţiile art. 193, alin. 1, C. proc. civ. nou, potrivit cărora „sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile dacă legea prevede în mod expres aceasta; dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".

Astfel, în materia împrumutului de consumaţie, potrivit dispoziţiilor exprese şi imperative ale art. 2.162, alin. 1, C. civ. nou, „dacă nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanţă (...)", iar potrivit alin. 3 „cererea pentru stabilirea termenului de restituire se soluţionează potrivit procedurii prevăzute de lege pentru ordonanţa preşedinţială".

Întrucât reclamanta nu a îndeplinit această procedură prealabilă, dovada în acest sens nefiind ataşată cererii de chemare în judecată, prin aplicarea principiului tempus regit actum, potrivit căruia condiţiile de validitate ale unui act juridic trebuie analizate la data întocmirii lui, acţiunea întemeiată pe pretinsul contract de împrumut trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Tot din susţinerile reclamantei, cuprinse în cererea de chemare în judecată, rezultă, o dată în plus, echivocul grav al acţiunii sale. Astfel, aceasta afirmă că „în funcţie de cum s-ar fi desfăşurat demersurile de achiziţionare a părţilor sociale ale societăţii Z, suma transmisă către D F C urma să facă parte din suma plătită pentru părţile sociale (...)" (pag. 3, alin. 2 din cerere). Deci, practic, se recunoaşte că suma plătită are o altă natură juridică, diferită de împrumut (dar şi de plată nedatorată, şi de îmbogăţire fără just temei). Din aceste afirmaţii ale reclamantei se desprinde ideea că restituirea acestei sume era condiţionată, fiind afectată de condiţia suspensivă a „perfectării vânzării" părţilor sociale ale Z A S.R.L. de către D G. Această afirmaţie este apoi complet contrazisă prin afirmaţia că „încheierea contractului de credit (...) şi neperfectarea vânzării de părţi sociale ale societăţii Z, practic, nu afectează cu nimic obligaţia pârâtului de restituire (...)" (primul alin. al capitolului II, p. 4). Apoi, din nou, la pag. 5, alin. 2, se reia afirmaţia că suma de bani este de fapt „avans în contul preţului părţilor sociale ale Z A S.R.L.". Aceste afirmaţii, complet opuse, sunt de natură să adâncească echivocul acţiunii.

Oricum, este foarte important de reţinut că însăşi reclamanta afirmă (pag. 5, alin. 8 din cerere) că forma scrisă a contractului de împrumut este necesară ad probationem, iar cum o astfel de formă nu există în speţă, devine incident principiul idem est non esse et non probari.

În situaţia în care acţiunea este precizată sau recalificată ca restituire plată nedatorată (acţiune în repetiţiune), solicită instanţei să constate că nu sunt îndeplinite condiţiile unei astfel de acţiuni.

Astfel, pe scurt: -. această acţiune presupune o plată, adică stingerea unei datorii; plata trebuie făcută din eroare, ca şi condiţie esenţială a acţiunii în repetiţiune. Or, în speţă, plata nu a fost făcută din eroare şi, dealtfel, nici nu se susţine aşa ceva. Art. 1.341, alin. 2, C. civ. nou instituie prezumţia că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie.

În situaţia în care acţiunea este precizată sau recalificată ca acţiune în îmbogăţire fără justă cauză (actio de in rem verso), nici condiţiile acesteia nu sunt îndeplinite.

În primul rând, legea prevede că această acţiune are un caracter subsidiar (art. 1.348 C. civ. nou). Or, în condiţiile în care reclamanta a indicat, în cuprinsul cererii sale, alte două temeiuri de drept ale restituirii solicitate, se impune respingerea acţiunii în îmbogăţire fără justă cauză, ca inadmisibilă.

În subsidiar, solicită să se observe că nici cu privire la acest temei al acţiunii nu sunt îndeplinite condiţiile legale.

În ceea ce priveşte apărările formulate la punctele II şi III, îşi rezervă dreptul suplimentării şi dezvoltării acestora după precizarea sau recalificarea acţiunii.

Dovada susţinerilor sale o efectuează cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi martorul X G, domiciliat în S, Jud. O, şi cu orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

În ceea ce priveşte proba cu martori propusă de reclamantă, consider că aceasta este inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 309, alin. 2, C. proc. civ. nou.

În drept, îşi întemeiază susţinerile pe normele de drept menţionate în cuprinsul întâmpinării.

Având în vedere cele arătate mai sus, solicită respingerea cererii de chemare în judecată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2021 sub nr. 18277, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Considerentele tribunalului:

În fapt, ceea ce rezultă fără dubiu din probatoriul administrat în cauză este că între părţi a existat un raport juridic având ca premisă intenţia de achiziţionare de către reclamantă şi soţul acesteia de la D G a societăţii Z A SRL ,motiv pentru care reclamanta şi soţul acesteia au încheiat cu P B SA contractul de credit nr. X din 26.03.2019.

Conform extraselor de cont de la f. 14-16 dosar, reclamanta a virat pârâtului în perioada 21.02.2019-21.04.2019  sume în euro reprezentând ,,cv contract.,,Primirea sumelor în cuantum total de 80.000 euro a fost recunoscută de către pârât în cadrul răspunsului de la întrebarea nr.5 din interogatoriu (f.113 ds.) ce au constituit potrivit răspunsului de la întrebarea nr.6 din interogatoriul luat pârâtului ,,avans pentru achiziţionarea părţilor sociale”.La întrebarea nr. 8 din interogatoriu (f. 114 ds.)  pârâtul a răspuns în sensul că ,,este îndreptățit la păstrarea sumelor de bani primite de la reclamantă pentru că nu s-a finalizat tranzacția conform înțelegerii dintre tatăl său și reclamantă și soțul acesteia.

În drept ,reclamanta a invocat dispoziţiile legale referitoare la împrumut , plata nedatorată şi îmbogaţirea fără justă cauză.

Deoarece starea de fapt rezultată din probatoriul administrat prezintă particularităţi, tribunalul va analiza cauza  prin prisma tuturor instituţiilor de drept invocate.Ceea ce rezultă fără echivoc este faptul că părţile nu au încheiat un contract de împrumut şi contrar celor susţinute de reclamantă suma de 80.000 euro nu a fost oferită pârâtului cu titlu de împrumut cu obligaţia ca acesta să o restituie după o anumită perioadă de timp.

Analizând cu prioritate ,în temeiul art. 247 C.pr.civ,excepţiile invocate de pârât , tribunalul le va respinge pentru următoarele considerente:

Referitor la excepţia inadmisibilităţii cu privire la restituirea împrumutului, tribunalul o va respinge ca neavenită în contextul în care ,aşa cum a reţinut mai sus, părţile nu au încheiat un contract de împrumut  şi  nici nu au avut intenţia de oferi şi primi sumele respective cu titlu împrumut,nefiind stabilit un termen de restituire. Coroborând probele administrate ,tribunalul concluzionează că sumele au fost virate de către reclamantă pârâtului în contextul intenţiei de încheiere a unui contract de achiziţie a  societăţii Z A SRL,fără o justificare concretă , fără ca reclamanta să aibă de executat o obligaţie valabilă sau de exercitat un drept contra pârâtului .Aşadar,în speţă nu era necesară parcurgerea unei proceduri prealabile pe calea ordonanţei preşedinţiale de stabilire a unui termen de plată pentru restituirea sumei de 80.000 euro.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii cu privire la petitul privind îmbogăţirea fără justă cauză , pârâtul invocă disp. art. 1348 C.civ potrivit cărora ,, cererea de restituire nu poate fi admisă ,dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat”.

Instanţa de faţă va respinge excepţia arătată cu următoarea argumentaţie:

Reclamanta a sesizat instanţa de judecată cu o cerere de restituire a sumei de 80.000 euro plătită pârâtului în mai multe tranşe,pretinzând că a fost dată cu titlu de împrumut.Probatoriul administrat a relevat că părţile nu au încheiat un contract de împrumut, nu s-a dovedit acordul de voinţe al lor cu intenţia de a constitui raportul juridic pretins de reclamantă ,fiind lipsită de relevanţă menţiunea din extrasele de cont de la dosar ,, cv contract,, pe care reclamanta a clarificat-o în răspunsul dat la întrebarea nr. 2 din interogatoriu ,, nu am specificat eu .Plata am efectuat-o prin Mobile Banking unde exista setarea”.Astfel, solicitarea de restituire a sumei a fost formulată ca urmare a acordării pretinsului împrumut,fiind o  cerere pe care reclamanta s-a considerat îndreptăţită să o formuleze însă aceasta apare ca neîntemeiată în condiţiile inexistenţei împrumutului .Prin urmare ,disp. art. 1348 C.civ nu sunt incidente în speţă.

Referitor la excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive , tribunalul le va respinge pentru cele ce se succed:

Calitatea procesuală este o condiţie de exercitare a acţiunii civile şi ea este dată de identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii – art. 36 C.pr.civ.

Cum reclamantul este acela care declanşează procedura judiciară, lui îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât si calitatea procesuală a pârâtului. Prin indicarea pretenţiei sale, precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează aceasta pretenţie, reclamantul justifică îndreptăţirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

A determina calitatea juridică procesuală înseamnă a identifica atât persoana căreia legea îi acordă dreptul la acţiune în sens activ (legitimare activă), cât şi persoana împotriva căreia acţiunea se îndreaptă (legitimare pasivă).

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 80.000 euro. Din extrasele de cont de la f. 14-17 dosar şi răspunsurile de la interogatoriile administrate  reiese fără niciun dubiu că reclamanta a virat pârâtului şi acesta a avut în contul personal suma de 75.000 euro , suma de 5000 euro primind-o în numerar.

În cauză , s-a făcut dovada calităţii procesuale active şi pasive a părţilor precum şi a raportului juridic în care s-au aflat, astfel că şi reclamanta şi pârâtul au legitimare de a sta în judecată şi aceasta nu rezultă din acte sau fapte străine de raportul obligaţional dedus prezentei judecăţi.

Pe fondul cauzei, se reţine că pretenţia reclamantei este întemeiată , instanţa de faţă concluzionând aceasta în urma analizării ei în baza tuturor temeiurilor de drept invocate, dintre acestea instituţia îmbogăţirii fără justă cauză reprezentând temeiul de drept incident stării de fapt evidenţiate de probele administrate.

Reclamanta nu a virat suma pretinsă pârâtului cu intenţia de a stinge o datorie şi nici nu a plătit din eroare ,astfel că instituţia plăţii nedatorate reglementată de art. 1341 C.civ  nu se regăseşte în speţă .

Însă, art. 1345 C.civ prevede că:,, cel care, în mod neimputabil ,s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire ,în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană ,dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.”

Între reclamantă ,soţul acesteia şi tatăl pârâtului au existat discuţii privind o eventuală vânzare-cumpărare a părţilor sociale deţinute de către societatea Z A. În vederea atingerii scopului urmărit ,reclamanta a virat anumite sume de bani în contul pârâtului.

Conform răspunsului de la întrebarea nr. 1 din interogatoriu , pârâtul a avut cunoştinţă de faptul său că între tatăl său ,în calitate de administrator şi unic asociat al Z A SRK şi soţii X G şi X R I ,în calitate de asociaţi ai H T, a existat o înţelegere ca tatăl pârâtului să vândă şi H T să cumpere toate părţile sociale pe care le deţinea la Z A. Rezultă aşadar că pârâtul avea cunoştinţă de intenţia reclamantei şi a soţului acesteia de a cumpăra şi a tatălui său de a vinde părţi sociale la Z A dar nu avea vreo calitate în această din urmă societate .În pofida acestei împrejurări, reclamanta a înţeles să vireze în contul personal al pârâtului şi să plătească acestuia în numerar suma totală de 80.000 euro. În acest context, este evident că pârâtul şi-a mărit iar reclamanta şi-a micşorat patrimoniul cu suma respectivă fără ca aceste două fenomene să aibă un temei legitim .Pe de altă parte, nu i se poate imputa pârâtului aspectul că reclamanta a înţeles să vireze în contul lui şi să-i predea suma totală de 80.000 euro. Mai mult, crearea dezechilibrului patrimonial în sensul sporirii patrimoniului pârâtului şi al diminuării patrimoniului reclamantei nu a avut o justificare obiectivă care s-ar putea circumscrie art.1346 C.civ.

Astfel fiind ,în speţă devin întrutotul aplicabile disp. art.1345 C.civ ,reclamanta având dreptul de a i se restitui suma transferată pârâtului căruia îi revine obligația de restituire împreună cu dobânda legală aferentă (art.1489 C.civ ) calculată de la data introducerii cererii până la data plății efective.

Prin urmare ,tribunalul va admite acțiunea și va obliga pârâtul să restituie reclamantei suma de 80 000 euro pe temeiul îmbogatirii fără just temei, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii până la data plății efective.

Reținând culpa procesuală a pârâtului,în temeiul art. 453 C.pr.civ ,va admite în parte cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată și îl va obliga să plătească suma de 7501 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată cu chitanța X/ 22.10.2020 .În privința onorariul avocațial, se constată că la dosar nu există documente justificative, conform art.452 C.pr.civ , factura nr. X/13.05.2020 și extrasul de cont emis de Banca Transilvania făcând dovada achitării unui onorariu avocațial de către H T SRL și nu de către reclamantă. 

Data publicarii pe portal: 06.10.2021

Domenii speta

Spete similare