Divorţ cu copii

Sentinţa civilă nr.1926

 Din 29.09.2015

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. … din …, …, în contradictoriu cu pârâtul …, a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună

- desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr. … în com…. din vina soţului pârât;

- autoritatea părintească faţă de minorii …, născut la data de …, conform certificatului de naştere nr. … înregistrat la.., şi …, născut la data de 25.11.2009, conform certificatului de naştere nr. … înregistrat la ….a, să fie exercitată de ambii părinţi;

- stabilirea domiciliului minorilor …., , şi .., născut la data de …, la domiciliul mamei;

- stabilirea în sarcina pârâtului a unei pensii de întreţinere pentru minorii ….., în cuantum de 1/3 din venitul lunar net, dar nu mai puţin de 1/3 din venitul minim pe economie;

- păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei …

Reclamanta a arătat, în fapt, că s-au căsătorit la data de 19 octombrie 1996, iar din căsătoria acestora au rezultat doi copii minori. A mai arătat reclamanta că raporturile de familie s-au deteriorat încă din anul 2007, însă fiecare din părţi a sperat că situaţia se va schimba în timp, speranţă care a fost spulberată de comportamentul imperativ şi inconsecvent al pârâtului.

Lipsa de afecţiune, de comunicare, de respect a dus la imposibilitatea de a mai putea convieţui, motiv pentru care părţile s-au despărţit în luna octombrie a anului 2014, când pârâtul s-a mutat în ….

Relativ la minori, reclamanta a arătat că relaţiile sunt sincere şi de profundă afecţiune, copii fiind la vârsta la care au nevoie de afecţiunea mamei şi solicită stabilirea domiciliul minorilor la domiciliul acesteia.

Referitor la capătul de cerere privind numele de familie, arată reclamanta că revenirea acesteia la numele purtat anterior încheierii căsătoriei i-ar crea prejudicii, deoarece atât în comunitate cât si în societate este cunoscută de 18 ani sub numele de ”….”.

A mai arătat reclamanta că numele de familie este o parte importantă a identităţii unei persoane, numele dobândit prin căsătorie nu are vreo rezonanţă care ar fi contribuit la creşterea valorii profesionale sau personale.

Raportat la activitatea sa profesională, arată reclamanta că faţă de împrejurarea că este şi a fost cunoscută în viaţa socială şi profesională - fiind avocat şi practician în insolvenţă - cu numele de familie dobândit la încheierea căsătoriei, îşi desfăşor activitatea în cadrul a două cabinete private- cel de avocat şi cel de insolvenţă-, se justifică solicitarea acesteia, chiar împotriva voinţei reclamantului, de a i se încuviinţa purtarea acestui nume şi după desfacerea căsătoriei.

Mai mult decât atât, în calitatea sa de practician în insolvenţă, are atribuţii de administrare a societăţilor la care este numită în calitate de administrator/lichidator judiciar- cu toate implicaţiile aferente rolului de administrator-, iar schimbarea numelui ar crea un haos în cadrul acestor dosare care se derulează pe perioade lungi de timp şi implică mai multe entităţi şi mai multe instanţe.

In plus, schimbarea numelui i-ar crea un disconfort psihic, fiind pusă în situaţia să recunoască in faţa unor terţe persoane cu care intră în contact în activitatea curentă un aspect legat de viaţa sa privată.

Un alt neajuns al schimbării numelui constă şi în procedura greoaie si costisitoare de modificare a actelor de stare civilă, a actelor de identitate si a tuturor autorizaţiilor si contractelor încheiate de ea în calitate de practician în insolvenţă şi avocat.

În probaţiune, s-au depus înscrisuri solicitându-se şi proba testimonială şi a probei cu interogatoriul pârâtului.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 373 lit. b, 379, 383 alin.2, 397, 400, 529, 530  C. civ. , 914 C.p.civ.

La data de 10 iunie 2015, la al treilea termen de judecată, pârâtul a depus la dosarul cauzei un înscris prin care şi-a exprimat acordul de a fi desfăcută căsătoria  dintre părţi, din culpa comună. A mai solicitat pârâtul ca cei doi copii minori rezultaţi din căsătorie, în mod individual sau împreună, să părăsească teritoriul României împreună doar cu mama lor sub o motivaţie temeinică şi în interesul superior al copilului şi doar când mama lor va solicita şi va deţine în prealabil părăsirii teritoriului României acordul scris din partea pârâtului şi va depune garanţii materiale şi financiare îndestulătoare repatrierii celor doi minori. Pârâtul a precizat că se opune păstrării de către reclamantă a numelui de ….şi a solicitat ca aceasta să revină la numele de .... motivat de faptul că reclamanta în mod individual cât şi susţinută de către mama ei, bunica ei cât şi de alte persoane apropiate a propagat şi promovat în mediul public şi privat jigniri, denigrări la adresa numelui, a pârâtului şi a celor ce le poartă numele, fapt ce o face nedemnă de a purta acest nume.

A mai precizat pârâtul că îşi asumă obligaţia de întreţinere şi de contribuţie la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională pentru cei doi minori conform nevoilor acestora justificate până la limita legală de 1/3 din venitul net lunar al pârâtului dar nu mai puţin de 1/3 din venitul minim pe economie.

A mai solicitat pârâtul ca autoritatea părintească faţă de cei doi minori să fie exercitată de către ambii părinţi, stabilirea unui program de vizitare în favoarea pârâtului care se va realiza cu luarea minorilor de la domiciliul mamei şi aducerea înapoi, astfel: în primul şi al treilea week-end din lună, de vineri ora 16 şi până duminică la ora 17, cu posibilitatea luării copiilor la domiciliul pârâtului, câte o săptămână în perioada vacanţelor şcolare de Crăciun şi Paşti, cu posibilitatea luării copiilor la domiciliul pârâtului, treizecişiuna de zile  în perioada vacanţei scolare de vară, cu posibilitatea luării copiilor la domiciliul pârâtului, încetarea regimului matrimonial dintre părţi de la data la care a fost înregistrată cererea de divorţ, menţinerea legăturilor personale de către pârât cu cei doi minori în locuri publice şi/sau private, in unităţi de învăţământ sau de utilitate publică şi/sau privată, în prezenţa oricărei persoane în care cei doi minori s-ar afla, stabilirea domiciliului şi locuinţei minorilor la domiciliul actual al mamei din ….., doar în condiţiile în care din ancheta psihosocială cât şi din materialul probator administrat în cauză va reieşi că pârâta deţine şi asigură condiţiile necesare pentru creştere, educare şi dezvoltare fizice şi mintale normale a celor doi minori fără ca aceştia să fie influenţaţi de persoane cu probleme psihice sau datorate vârstei înaintate sau datorită accesului în acest imobil a persoanelor cu moravuri şi manifestări antisociale, în caz contrar, acesta solicitând să se dispună ca minorilor să le fie stabilit domiciliul în ….., proprietate comună a părţilor.

A mai precizat pârâtul că raporturile dintre soţi s-au deteriorat iremediabil ca urmare a diferenţelor de opinie şi atitudine dintre părţi cu privire la deciziile comune acestea fiind influenţate de rudele şi bunii prieteni ai reclamantei, apărând un dezinteres reciproc al părţilor de a mai avea o relaţie.

Examinând sub aspect probatoriu actele dosarului, instanţa reţine că părţile s-au căsătorit la data de ….., jud. …, căsătoria fiind înregistrată sub nr. din aceeaşi dată, aşa cum rezultă din certificatul de căsătorie (fila 12), având împreună doi copii minori, …...

Din proba testimonială administrată în cauză, rezultă că între soţi au avut loc numeroase certuri şi scandaluri, datorită orgoliilor personale ale soţilor. Această situaţie tensionată a condus la despărţirea în fapt a părţilor în octombrie 2014, însă certurile au continuat şi după această dată.

Astfel, instanţa reţine că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, culpa aparţinând ambilor soţi.

În aceste condiţii, în temeiul art. 379 C. civ., instanţa va dispune desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor.

În ceea ce priveşte numele părţilor după desfacerea căsătoriei, instanţa reţine că, potrivit art. 383 alin. 2 C.civ., pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar şi dacă nu există o înţelegere între ei în acest sens.

În speţă, aşa cum rezultă din certificatul de căsătorie, reclamanta a luat numele soţului cu ocazia încheierii căsătoriei, spre a se numi ….

Doctrina şi practica judiciară sunt unanime a considera că printre motivele temeinice prevăzute de art. 383 alin. 2 C.civ., pentru care se poate încuviinţa păstrarea, după divorţ, a numelui dobândit prin căsătorie, este şi acela invocat de către reclamantă, anume că este cunoscută în profesia de avocat şi de practician în insolvenţă sub numele dobândit prin căsătorie,…, pe care îl poartă de 18 ani.

Instanţa reţine sub acest aspect că, dată fiind natura acestor profesii, mai ales aceea de avocat, numele constituie un element esenţial în desfăşurarea activităţii profesionale, care se bazează în mare parte pe relaţii interpersonale şi notorietate în societate, în cadrul cărora identificarea prin nume este esenţială. Revenirea reclamantei la numele avut în urmă cu 18 ani, după ce şi-a format o clientelă şi a devenit cunoscută în profesie sub numele dobândit prin căsătorie ar fi de natură să-i afecteze grav activitatea profesională, evitarea acestor prejudicii fiind un motiv temeinic, în sensul art. 383 alin. 2 C.civ., pentru ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie, …., instanţa urmând să dispună în acest sens.

Privitor la exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor după desfacerea căsătoriei, instanţa reţine că nu există nici un motiv pentru care autoritatea părintească să revină în exclusivitate unuia dintre părinţi (art. 398 C. civ.), în materie fiind aplicabilă regula potrivit căreia după divorţ autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, conform art. 397 C. civ., şi pe cale de consecinţă instanţa va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun.

În privinţa stabilirii domiciliului minorilor după desfacerea căsătoriei, instanţa va ţine seama de interesul superior al acestora, ridicat la rang de principiu prin art. 263 C. civ. Instanţa reţine că reclamanta are condiţiile necesare şi se poate ocupa corespunzător de copii, aspect ce reiese şi din ancheta psihosocială, iar pe de altă parte ambele părţi au solicitat stabilirea domiciliului copiilor la mamă, astfel că instanţa va stabili domiciliul minorilor la aceasta, în conformitate cu dispoziţiile art. 400 alin. 1 C.civ.

Conform art. 516 există obligaţia de întreţinere între rudele în linie dreaptă, iar conform art. 529 alin. 1 C. civ. întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Instanţa reţine că pârâtul are mijloacele necesare pentru a plăti pensie de întreţinere, profesând ca avocat.

Aşa cum legiuitorul prevede în art. 525 C.civ., minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, în cauză fiind incidente aceste dispoziţii, minorii fiind în vârstă de 12 ani, respectiv 6 ani.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere, instanţa va ţine seama de dispoziţiile art. 529 alin. 2 C.civ. conform cărora atunci când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până  la o treime din venitul net al acestuia pentru doi copii, astfel că îl va obliga pe pârât la plata unei pensii de întreţinere lunare în favoarea minorilor, până la majorat, de o treime din venitul său net, însă această pensie nu va fi mai mică decât 1/3 din salariul minim net pe economie, neexistând nici o probă sau măcar indiciu în sensul că pârâtul nu ar fi în măsură să obţină măcar acest cuantum al veniturilor.

Data de la care pârâtul urmează a fi obligat la plata pensiei de întreţinere este data cererii de chemare în judecată, conform art. 532 C.civ., care în speţă este …..

Domenii speta

Spete similare