Revendicare imobiliara - rejudecare vero

Dosar nr. __

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TULCEA

SECTIA CIVILA SI PENALA

SENTINŢA CIVILĂ NR.3892

Şedinţa publică de la 19 Noiembrie 2013

INSTANŢA,

Deliberând asupra acţiunii civile deduse judecăţii, constată următoarele:

La data de 22.04.2011 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. **** cererea formulată de reclamanta ___în contradictoriu cu pârâtul _______, având ca obiect acţiune în revendicare, solicitând obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 39 mp teren, precum şi acţiune în grăniţuire a proprietăţilor celor două părţi. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

 În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în anul 1978, a dobândit prin cumpărare, în baza contractului autentificat sub nr.__, un imobil compus din casă şi teren situat în municipiul Tulcea, str. ___ nr. ___. Dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 952,51 mp a fost consfinţit prin Ordinul prefectului nr.___/__. Pârâtul a construit două magazii şi a ocupat astfel o suprafaţă de 39 mp din terenul reclamantului.

În drept, acţiunea nu a fost motivată.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus actul de donaţie autentificat sub nr.____ (fila 3), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.___, Ordinul prefectului nr.____ privind atribuirea suprafeţei de 952,51 m.p. în proprietatea reclamantei (fila 5).

Cererea a fost timbrată cu 1000 lei taxă de timbru judiciar (filele 6,25).

La data de 06.06.2011, pârâtul a depus întâmpinare (filele 11-12) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, a depus înscrisuri în apărare (filele 13-19)  şi a arătat că, prin actul de vânzare nr.___, a dobândit un imobil în municipiul Tulcea, str.__ nr.__(actualmente nr.53), compus din locuinţă şi curte în suprafaţă totală de 416 mp. Ulterior, în baza autorizaţiei de construire nr.__, a construit o casă de locuit. Asupra acestui imobil a exercitat o posesie continuă, publică, netulburată şi sub nume de proprietar. S-a mai arătat că terenul era împrejmuit cu gard de stuf şi stâlpi din beton la extremităţi, existent şi în prezent; de comun acord cu toţi vecinii, s-a edificat un alt gard despărţitor cu temelie de beton şi scândură, în vechea configuraţie.

La termenul de judecată din data de 20.06.2011, la cererea pârâtului, instanţa de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei ___.

De asemenea, pârâtul a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat constatarea dobândirii, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate privată pentru suprafaţa suplimentară celei rezultate din actul de proprietate, respectiv 8 m.p. (filele 55-56).  A arătat că asupra acestui teren s-a exercitat o posesie continuă, publică, netulburată şi sub nume de proprietar.

În drept, cererea reconvenţională a fost întemeiată pe dispoziţiile art.119 Cod proc.civ.

În baza art. 167 Cod procedură civilă, s-au încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială şi expertiză tehnică topografică, apreciindu-se că acestea sunt utile, pertinente şi concludente pentru elucidarea situaţiei de fapt şi soluţionarea cauzei.

La dosar a fost ataşat la data de 06.06.2012 raportul de expertiză tehnică judiciară de către expertul  Păun Ştefan.

Prin sentinţa civilă nr.3214 pronunţată la data de 06.11.2012, instanţa de fond a respins acţiunea în revendicare, a admis acţiunea în grăniţuire şi a respins cererea reconvenţională având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, fiind respinsă şi cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtului-reclamant a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală. Arată recurenta-reclamantă că, din punctul său de vedere, expertul topograf nu a efectuat lucrarea ţinând cont de  toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei,  (schiţa cadastrală a imobilului proprietatea sa, schiţa de ansamblu a proprietăţilor de pe strada ___, schiţa anexă la contractul de vânzare-cumpărare), acesta a redat suprafeţe de teren care  nu  au corespondenţă în realitate,  motiv pentru care  a solicitat instanţei de fond efectuarea unei noi expertize, iar instanţa a dispus respingerea cererii, apreciind ca fiind corectă lucrarea deja efectuată, chiar dacă prin cererea reconvenţională pârâţii-reclamanţi au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.

A arătat recurenta-reclamantă că toleranţa de măsurătoare  la care face referire expertul şi pe care instanţa de fond o ia în considerare, nu poate fi primită întrucât diferenţa de 15 mp dintre măsurătoarea cadastrală şi cea făcută de către acesta este mult prea mare pentru a îmbrăca forma unor diferenţe ce s-ar circumscrie în aşa zisa toleranţă, pentru toate aceste considerente impunându-se efectuarea unei noi expertize de către un alt expert. A mai susţinut că hotărârea este nelegală şi cu privire la stabilirea liniei de hotar, în sensul că stabilindu-se  graniţa pe coordonatele reţinute de către instanţă (care nici nu se regăsesc în totalitate în raportul de expertiză), a înlăturat schiţa sa cadastrală avută în vedere la intabularea proprietăţii sale, ţinând cont exclusiv de expertiză şi ignorând faptul că pârâţii ___ nu au putut prezenta nici o schiţă anexă la actul de vânzare-cumpărare.

Susţine recurenta-reclamantă că emiterea ordonanţei prefectului s-a făcut exclusiv pe declaraţiile lor referitoare  la proprietate pe care o deţine (suprafaţa terenului), iar în hotărâre se menţionează faptul că măsurătoarea efectuată pentru intabulare ar fi eronată, fiind deplasată atât pe axa „x” cât şi ce cea „y”, preluată din raportul de expertiză.

Consideră recurenta-reclamantă că în mod greşit instanţa de fond a dispus şi respingerea cererii privitoare la cheltuielile de judecată, cu motivaţia că a solicitat stabilirea liniei de hotar pe coordonatele menţionate (greşite în hotărâre) şi acest lucru ar fi dus la majorarea suprafeţei de teren la 946 mp.

În apărare, pârâtul ___ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de judecată din data de 17.04.2013, recurenta-reclamantă a învederat instanţei de recurs faptul că instanţa de fond a continuat judecata şi după decesul intimatei defuncte ___, decedată la data  de ___, conform actului de deces nr. ___ înregistrat la Primăria Municipiului Tulcea şi certificatului de deces seria __ nr. ___. În cauză, a fost introdusă, în calitate de moştenitor al pârâtei ___, numita ___.

Având în vedere faptul că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, iar actele de procedură făcute de o persoană fără capacitate de folosinţă sunt nule absolut, instanţa de recurs a constatat că, deşi intimata defunctă Lascu Io____ana era decedată din data de ___, instanţa de fond a pronunţat sentinţa civilă atacată la data de  ___ în contradictoriu cu această persoană lipsită de capacitate de folosinţă, astfel încât toate actele de procedură îndeplinite cu această persoană sunt nule absolut, iar pentru acest motiv s-a apreciat că hotărârea instanţei de fond este nelegală, motiv pentru care a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

Examinând actele şi lucrările dosarului raportat la motivul pentru care s-a dispus casarea hotărârii pronunţate la data de 06.11.2012, respectiv faptul că actele de procedură îndeplinite cu pârâta ___ după data decesului acesteia – ___,  sunt nule absolut, iar pentru acest motiv s-a apreciat că hotărârea instanţei de fond este nelegală, în rejudecare se constată următoarele:

Se reţine astfel, faptul că s-a apreciat că hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru acest motiv, nefiind constatat faptul că este netemeinică, în urma analizării de către instanţa de recurs a motivelor invocate de către recurenta-reclamantă.

În drept, potrivit dispoziţiilor art.315 alin.2 C.pr.civ., “când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat”.

În speţă, având în vedere certificatul de deces al pârâtei ___, depus la fila 30 din dosarul instanţei de recurs, potrivit căruia aceasta a decedat la data de ___, se constată că ultimul act procedural valabil în cauza înregistrată în dosarul nr.3047/327/2011 este încheierea de şedinţă din data de 12.09.2012, dată la care s-a acordat termen pentru a se achita diferenţa suplimentului de onorariu al expertului.

Prin urmare, s-a constatat faptul că probele administrate în cauză sunt valabile, nefiind lovite de nulitate absolută.

Faţă de cele expuse mai sus, se constată că acte lovite de nulitate absolută sunt încheierile de amânare a pronunţării din 24.10.2012 şi 31.10.2012, şi hotărârea nr. 3214/06.11.2012.

Totodată, se constată că, potrivit prevederilor art.315 alin.3 C.proc.civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi motivele de recurs invocate în cauză, instanţa de rejudecare constată că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat Judeţean Tulcea sub nr.___,  ___ (reclamanta) şi __ au cumpărat casa de locuit situată în municipiul Tulcea, str. __ nr.__, ocupând o suprafaţă de 117,49 mp, iar terenul aferent în suprafaţă de 571 mp a trecut în proprietatea statului, potrivit art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974. În contract se face menţiunea despre vecinătatea, pe latura vestică, cu proprietatea ___. Ulterior, ___ şi soţia acestuia, ___, au donat către __ – cota indiviză de ¼ din locuinţa situată în mun.Tulcea, str.__ nr.__; terenul în suprafaţă de 143 mp a trecut în proprietatea statului, conform art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974, dobândirea păstrând un drept de folosinţă a terenului, în condiţiile stabilite de Legea nr.4/1973. Prin Ordinul prefectului nr.__/___s-a atribuit în proprietatea reclamantei – suprafaţa de 952,51 mp. teren situat în municipiul Tulcea, str.__, nr.__.

Referitor la dreptul de proprietate al pârâtului, se constată că, prin actul de vânzare înregistrat sub nr.___ la Tribunalul Judeţului Tulcea – ___ (pârâtul) şi __ au cumpărat imobilul din Tulcea str. __ nr.__compus din locuinţă şi curte împrejmuită cu gard de stuf, iar la stradă cu gard de scânduri – nefiind indicată suprafaţa terenului. Prin Titlul de proprietate nr.__/___s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele ___ şi ___, pentru suprafaţa de 415,65 mp. teren intravilan mun.Tulcea (tarla ___, parcela __).

Se impune precizarea că, prin definiţie, acţiunea în revendicare imobiliară este o acţiune reală, petitorie şi imprescriptibilă, prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar. Pentru situaţia în care pârâtul, deţine la rândul său, act de proprietate asupra imobilului revendicat – se procedează la compararea celor două acte de proprietate, dându-se eficienţă titlului care este preferabil.

Se  reţine faptul că, prin concluziile la raportul de  expertiză judiciară întocmit de expert ___, s-a atestat faptul că suprafaţa de teren deţinută de reclamanta-pârâtă ___ __ este de 928 mp, respectiv cu 25 mp. mai puţin decât suprafaţa înscrisă în Ordinul prefectului nr.__/__.

Referitor la terenul reclamantei, expertul a arătat că pentru acesta a fost întocmită în anul 2001 o documentaţie cadastrală, prin care s-a identificat o suprafaţă de 913,88 mp., realizată în sistem de proiecţie Stereo 1970 plan secant(altul decât cel utilizat în prezent). De asemenea, expertul a arătat că diferenţa de teren rezultată între documentaţia cadastrală întocmită anterior şi schiţa la raportul de expertiză, se încadrează în toleranţele admise de legislaţia în vigoare. 

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a mai reţinut că suprafaţa de teren deţinută de pârâtul-reclamant ___ este de 415 mp, respectiv cu 1 mp mai puţin decât cea înscrisă în Titlul de proprietate nr.__/___.

În aceste condiţii, se constată că pârâtul nu a ocupat nicio suprafaţă din terenul reclamantei, acesta deţinând la rândul său o suprafaţă mai mică decât cea consemnată în actul de proprietate.

Faţă de considerentele expuse, se va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect acţiune în revendicare.

Totodată, se reţine faptul că acţiunea în grăniţuire este acea acţiune prin care reclamantul pretinde în contradictoriu cu pârâtul, determinarea liniei de demarcaţie a celor două proprietăţi învecinate, ce aparţin părţilor.

Acţiunea în grăniţuire îşi justifică raţiunea atât în cazul inexistenţei unei delimitări între proprietăţi, cât şi situaţia în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înţelegerea părţilor sau prin hotărâre judecătorească şi sunt contestate de vreuna dintre părţi.

Se reţine faptul că raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză este lămuritor şi edificator în cauză, neputând fi reţinute susţinerile reclamantei.

 Având în vedere această lucrare de specialitate, probă coroborată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, urmează a fi admisă acţiunea în grăniţuire şi a se stabili limita de hotar dintre proprietăţile aflate în litigiu, ca fiind cea dintre punctele: 10, 11, 14, 19, 20, 29 şi 34, astfel cum a fost individualizată prin Planul de amplasament şi delimitare a imobilului, recepţionat de O.C.P.I. Tulcea, anexă la raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul Păun Ştefan.

 Referitor la cererea reconvenţională prin care se solicită de către pârâţi a se constata dobândirea, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate pentru suprafaţa suplimentară celei rezultate din actul de proprietate, respectiv 8 m.p. (filele 55-56), pârâţii au arătat că asupra acestui teren s-a exercitat o posesie continuă, publică, netulburată şi sub nume de proprietar.

Uzucapiunea, ca fapt juridic, reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sancţiune a pasivităţii adevăratului proprietar.

Potrivit prevederilor art. 1890 Cod civil, acţiunile reale se prescriu într-un termen de 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripţie achizitivă să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.

Faţă de prevederile legale menţionate mai sus şi având în vedere cele reţinute anterior, pârâtul-reclamant nu deţine nicio suprafaţă din terenul reclamantei-pârâte, astfel că se constată că şi cererea reconvenţională având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, apare ca neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, în temeiul art.276 C.proc.civ., se va admite în parte cererea reclamantei-pârâtei privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în sensul că obligă pârâţii la plata către reclamanta-pârâtă a cheltuielilor judiciare în cuantum de 995,33 lei.

Domenii speta

Spete similare