Plangere contraventionala

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată în data de ... pe rolul Judecătoriei ......, petentul ....., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean ...., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ........ nr. .........

În motivare, petentul a arătat că nu era posibil să circule în localitate cu viteza de 68 km/h întrucât condiţiile atmosferice nu permiteau deplasarea cu o asemenea viteză, fiind ceaţă iar, pe carosabil, polei.

În drept, petentul a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 iar pentru dovedirea susţinerilor a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, a probei cu interogatoriul şi a probei cu înscrisuri, anexând plângerii procesul-verbal contestat (f. 4).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 11).

Intimata a depus în termen întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca nefondată, cu menţinerea procesului-verbal contestat ca legal şi temeinic întocmit.

În motivare, a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost încheiat cu respectarea menţiunilor prevăzute de lege iar contravenţia săvârşită de către petent rezultă din materialul probatoriu anexat.

În drept, intimata a invocat art. 205-208 C.pr.civ. iar pentru dovedirea susţinerilor a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, anexând întâmpinării înscrisurile de la filele 18-22.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: înscrisuri şi mijloace materiale de probă – planşe foto, înregistrare video.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: 

În data de 04.02.2016, în jurul orei 07:54, pe DN 22 A, în localitatea Nicolae Bălcescu, petentul a condus autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare .........., fiind înregistrat de aparatul radar Python II circulând cu viteza de 68 km/h.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce priveşte controlul de legalitate, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei conţinând menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că intimata a făcut dovada susţinerilor sale, petentul neprezentând niciun mijloc de probă prin care să facă dovada contrară. Astfel, măsurarea vitezei s-a efectuat cu un mijloc tehnic legal, omologat şi verificat metrologic, aşa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică a aparatului radar cu care s-a efectuat măsurarea vitezei (f. 21), operarea cinemometrului s-a realizat de către un agent competent, astfel cum rezultă din atestatul de operator radar al agentului care a exploatat aparatura radar (f. 22), iar înregistrarea video (f. 20) face dovada vitezei cu care petentul a circulat, respectiv 68 km/h la momentul efectuării manevrei de depăşire a autovehiculului din faţa sa, în condiţiile în care viteza maximă admisă de lege pe sectorul respectiv de drum era de 50 km/h.

Potrivit art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Conform art. 99 alin. (2) coroborat cu art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni depăşirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Având în vedere temeiurile de drept indicate, instanţa constată că în mod corect s-a reţinut în sarcina petentului săvârşirea abaterii consemnate în procesul-verbal contestat.

Susţinerea petentului că circularea cu viteza de 68 km/h nu era posibilă în condiţii de ceaţă şi polei nu este întemeiată, aparatul radar efectuând o înregistrare legală a vitezei, împrejurările invocate de petent constituind circumstanţe care sporesc pericolul social al faptei.

Cu privire la individualizarea sancţiunii, instanţa apreciază că agentul constatator a ţinut seamă de toate elementele prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. Potrivit acestui text de lege, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Stabilirea limitelor de viteză pe drumurile publice de către legiuitor s-a realizat în vederea reducerii riscului de accidente auto cauzate de viteza excesivă, astfel încât nerespectarea prevederilor legale în această materie prezintă un grad ridicat de pericol social. Reducerea duratei călătoriilor nu poate în niciun caz justifica punerea în primejdie a participanţilor la traficul rutier, astfel încât instanţa apreciază că nu se impunea aplicarea sancţiunii avertismentului pentru fapta săvârşită de petent.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa urmează a respinge plângerea ca nefondată, constatând că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic.

Domenii speta

Spete similare