Infracţiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere. Achitare

DREPT PENAL

Infracţiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere. Achitare

- art. 335 alin. 1 Cod penal

- art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală

Actul intitulat „declaraţie pe propria răspundere” autentificat, prin care inculpatul arată că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, solicită judecarea sa în procedura recunoaşterii învinuirii şi că este de acord să presteze o muncă în folosul comunităţii nu este un mijloc de probă în sensul art. 97 Cod de procedură penală, ci reprezintă doar acordul inculpatului pentru procedura de urmat şi efectuarea muncii neremunerate. Declaraţiile inculpatului, pentru a putea fi folosite ca mijloc de probă, trebuie luate în condiţiile art. 107-110 Cod de procedură penală, de către organele judiciare. Procesul verbal de sesizare din oficiu nu constituie mijloc de probă ci este doar act de sesizare al organelor de urmărire penală (art. 61 Cod de procedură penală).

Neexistând probe care să dovedească faptul conducerii autovehiculului pe drumurile publice de către inculpat, este lipsit de relevanţă juridică aspectul că există probe din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere şi că valoarea alcoolemiei era peste limita de 0,80 gr/l. În condiţiile reţinerii lipsei tipicităţii obiective a faptelor, se apreciază că nu se poate analiza tipicitatea subiectivă, deoarece nu se poate evalua atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapte şi urmările ei, atâta timp cât lipseşte elementul de factură obiectivă.

Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 65/A din 6 februarie 2020

Prin Sentinţa penală nr. (...)/22.03.2019 a Judecătoriei (...), în temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 335 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul (I), CNP (...), fiul lui (...), născut la data de (...) în (...), cu domiciliul în (...), cetăţean român, studii gimnaziale, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere la pedeapsa de un an închisoare

În temeiul art. 396 alin.2 Cod procedură penală şi art. 336 alin. 1 Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, la pedeapsa de: un an închisoare

În temeiul art. 38 alin. 2 Cod penal şi art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă respectiv 4 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de: un an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 1.500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

 Prin rechizitoriul emis la data de 07.05.2018 în dosarul cu nr. (...)/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...), a fost trimis în judecată inculpatul (I), reţinându-se că acesta a săvârşit infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. şi ped. de art. 335 alin.1 Cod penal şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. şi ped. de art. 336 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că acesta în data de 30.04.2016 în timp ce conducea pe strada Principală din comuna (...) autoturismul său marca (...) cu nr. de înmatriculare (...), într-o curbă, a pierdut controlul autoturismului care a părăsit partea carosabilă răsturnându-se într-un şanţ. Lucrătorii de poliţie sesizaţi despre acest caz s-au deplasat la faţa locului unde l-au identificat pe inculpat. Pentru că acesta emana halenă alcoolică, lucrătorii de poliţie i-au cerut să se supună testelor pentru determinarea alcoolemiei. Testul de respiraţie ce i-a fost făcut inculpatului a indicat că acesta avea o concentrație de alcool pur în aerul expirat de 0,94 mg/l, iar cele două probe biologice prelevate de la inculpat au indicat că acesta avea o alcoolemie de 1,85 g/l alcool pur în sânge, conform primei probe şi 1,75 g/l alcool pur în sânge conform celei de a doua probe.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele :

Potrivit procesului verbal de constatare a infracţiunii încheiat la data de 30.04.2016, fiind sesizaţi prin SANAU că pe strada Principală din comuna (...) un autoturism s-a răsturnat în şanţ, lucrătorii de poliţie s-au deplasat la locul faptei unde în apropierea autoturismului au identificat o persoană având mai multe escoriaţii pe faţă. Această persoană a recunoscut că se afla la volanul autoturismului când s-a răsturnat şi a declarat că nu are asupra sa acte de identitate şi că nu posedă permis de conducere.

Lucrătorii de poliţie au cerut acelei persoane să-şi decline identitatea şi după ce acesta a declarat datele de identitate a fost verificată baza de date I .P.J. (...) pentru a se stabili dacă acesta deţine permis de conducere, stabilindu-se că nu există permis de conducere emis pe numele (I), cu datele indicate.

În cuprinsul procesului verbal s-a mai consemnat că persoana identificată ca fiind conducătorul autoturismului şi care se numea (I) a fost testată în vederea stabilirii concentraţiei de alcool pur în aerul expirat, testul indicând o concentraţie de 0,94 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Procesul verbal a fost semnat de lucrătorii de poliţie şi de inculpat.

Cu adresa nr. (...)/SPCRPCÎV din 27.07.2016 Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor (...), a comunicat organului de cercetare penală că inculpatul nu figurează în evidenţele acestui serviciu ca fiind deţinător de permis de conducere.

Procesul verbal de recoltare mostre biologice aflat la fila 16 din dosarul de urmărire penală atestă că la Spitalul Orăşenesc (...) inculpatului i-au fost prelevate două probe biologice prima în data de 20.04.2016 ora 23:55 şi a doua în data de 01.05.2016 ora 00:55.

Totodată la data de 30.04.2016 ora 23:55 inculpatul, aflându-se la Spitalul Orăşenesc (...), a fost supus unui examen clinic în urma căruia s-a concluzionat că acesta prezenta elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice.

Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie cu nr. (...)/03.05.2016 emis de Serviciul de Medicină Legală (...), redă rezultatul analizei celor două probe biologice prelevate de la inculpat, rezultat ce indică o alcoolemie de 1,85 g/l alcool pur în sânge la prima probă şi 1,75 g/l alcool pur în sânge la a doua probă.

Inculpatul nu a putut fi ascultat în legătură cu acuzaţia formulată pe seama sa nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul cercetării judecătoreşti, rezultând din datele dosarului că acesta a plecat din ţară după săvârşirea faptei, stabilindu-se mai întâi în Franţa şi apoi în Germania.

Acesta a fost informat telefonic atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, despre existenţa procesului penal aflat în desfăşurare împotriva sa şi cu toate acestea nu s-a prezentat nici la organul de urmărire penală şi nici la instanţă (unde potrivit notei telefonice din data de 15.01.2019 a fost informat despre termenul din data de 08.03.2019).

Probele descrise mai sus au aptitudinea de a proba, dincolo de orice îndoială rezonabilă că în data de 30.04.2016, inculpatul a condus pe drumul public un autoturism fără să aibă permis de conducere şi având o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive specifice infracțiunilor conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. şi ped. de art.335 alin.1 Cod penal şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. şi ped. de art.336 alin.(1) Cod penal.

Fiind prezente în speţă toate condiţiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod procedură penală pentru a se putea dispune condamnarea, instanţa a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de un an pentru fiecare din infracţiunile săvârşite de acesta.

Infracţiunile săvârşite de acesta se află în concurs formal întrucât acţiunea inculpatului din cauza împrejurărilor în care a fost săvârşită şi a urmărilor produse realizează conţinutul a două infracţiuni.

Prin urmare instanţa a făcut în speţă aplicarea dispoziţiilor referitoare la regimul sancţionator al concursului de infracţiuni dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de un an închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de un an şi 4 luni închisoare.

Inculpatul va executa pedeapsa aplicată în regim privativ de libertate întrucât în absenţa consimţământului acestuia la prestarea de muncă neremunerată în folosul comunităţii, nu sunt îndeplinite condiţiile prev. la art.83 Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei sau cele prev. de art. 91 Cod penal, pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanţa a avut în vedere limitele pedepsei fixate de lege pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpat.

Apoi instanţa a avut în vedere pericolul social concret ridicat al faptei inculpatului. Pe lângă faptul că inculpatul nu avea cunoștințele teoretice şi aptitudinile practice necesare unei conduceri neprimejdioase a autoturismului, acesta avea alterată capacitatea de concentrare şi atenţia din cauza unei cantităţi însemnate de alcool pe care o consumaseră anterior, împrejurări care au concurat la producerea unui accident de circulaţie în care inculpatul a fost implicat, accident care din fericire s-a soldat doar cu pagube materiale.

Atât conduita anterioară a inculpatului cât şi atitudinea sa în raport cu faptele săvârşite se poziţionează în defavoarea inculpatului.

Fişa de cazier judiciar a inculpatului demonstrează că acesta nu se află la primul său conflict cu legea penală, iar după săvârşirea faptei inculpatul a demonstrat că nu are capacitate de a-şi asuma responsabilitatea în raport cu consecinţele acţiunii sale şi a preferat să se sustragă de la urmărirea penală şi de la judecată plecând în afara ţării imediat după săvârşirea faptei.

Nu în ultimul rând instanţa a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului frecvenţa crescândă a infracţiunilor prin care se atentează la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi faptul că cele mai multe erori în conducerea autovehiculelor, cauzatoare de accidente sunt cele determinate de consumul de alcool sau lipsa permisului de conducere.

Reţinând culpa procesuală a inculpatului în temeiul art.274 Cod procedură penală instanţa a obligat pe acesta să plătească statului cheltuieli judiciare avansate pentru purtarea procesului de faţă, cheltuieli în sumă de 1500 lei.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul.

În susţinerea motivelor de apel în şedinţa publică din 22 ianuarie 2020, apărătorul ales al inculpatului a solicitat în principal desființarea sentinţei penale nr. (...)/2019 din data de 22 martie 2019 pronunțate de Judecătoria (...) cu consecința înlăturării dispoziției de condamnare a inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate urmând a se dispune amânarea aplicării pedepsei apreciind că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 83 Cod penal.

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse a cărei modalitate de executare să fie suspendarea sub supraveghere, inculpatul apelant dându-și acordul în ce privește prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității prin declaraţie în faţa Ambasadei României la Paris. Terțiar, în măsura în care se va aprecia că este posibil, s-a solicitat aplicarea unei amenzi penale.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală şi art. 420 alin. 10 Cod de procedură penală, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 103 alin. 2 teza a II-a Cod de procedură penală condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. De asemenea, potrivit art. 396 alin 2 Cod procedură penală condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat.

Standardul dincolo de orice îndoială rezonabilă trebuie să fie raportat la ansamblul probelor administrate în cauză şi este complementar celui care garantează prezumţia de nevinovăţie, conform căruia orice dubiu profită inculpatului.

Prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 4 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă” şi că „după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerilor organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei, dreptul la apărare, respectarea demnității umane, s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:

- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;

- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;

- la adoptarea unei hotărâri de condamnare până la rămânerea definitivă inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes”;

- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlătură prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca inocentă, de toată lumea până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

Inculpatul (I) a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea a două infracţiuni – una de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal şi una de conducere sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal – în forma concursului ideal. Ca stare de fapt s-a reţinut că în data de 30.04.2016, în jurul orei 22.00, inculpatul a condus autoturismul marca (...) cu numărul de înmatriculare (...) pe strada Principală din (...), fără a poseda permis de conducere şi având o alcoolemie de 1,85 gr/l.

Elementul material al ambelor infracţiuni constă într-o acţiune de conducere a unui vehicul pe drumurile publice. Ataşat elementului material, textul de incriminare prevede obligativitatea îndeplinirii unei cerinţe esenţiale şi anume lipsa dreptului de a conduce pe drumurile publice (în cazul infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. 1 Cod penal) şi existenţa unei alcoolemii superioare valorii de 0,80 mg/l în momentul realizării acţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice (în cazul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal).

În speţă, acţiunea de conducere a autoturismului nu este dovedită prin nici un mijloc de probă.

Declaraţia dată de apelant în data de 30.04.2016 (fila 11 dosar urmărire penală) este anterioară efectuării urmăririi penale in personam. Ordonanţa de efectuare a urmăririi penale faţă de suspectul (...) este din 14.06.2016 (fila 6 dosar urmărire penală). Prin urmare, deşi din conţinutul acesteia nu rezultă calitatea procesuală în care acesta a fost audiat, ea poate fi considerată cel mult o declaraţie de martor, deşi nu a fost respectată nici procedura de audiere a martorilor (nu i s-au adus la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile, nu a depus jurământ etc.). Dar chiar trecând peste acest aspect, având în vedere că după această audiere a sa a devenit suspect, iar mai apoi inculpat în aceeaşi cauză, devin aplicabile dispoziţiile art. 118 Cod de procedură penală, care interzic folosirea acestei declaraţii împotriva sa.

Actul intitulat „declaraţie pe propria răspundere” autentificat la Ambasada României de la Paris, prin care inculpatul arată că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, solicită judecarea sa în procedura recunoaşterii învinuirii şi că este de acord să presteze o muncă în folosul comunităţii (filele 47-48 dosar apel) nu este un mijloc de probă în sensul art. 97 Cod de procedură penală, ci reprezintă doar acordul inculpatului pentru procedura de urmat şi efectuarea muncii neremunerate. Declaraţiile inculpatului, pentru a putea fi folosite ca mijloc de probă, trebuie luate în condiţiile art. 107-110 Cod de procedură penală, de către organele judiciare.

Procesul verbal de sesizare din oficiu nu constituie mijloc de probă ci este doar act de sesizare al organelor de urmărire penală (art. 61 Cod de procedură penală).

Neexistând probe care să dovedească faptul conducerii autovehiculului pe drumurile publice de către inculpat, este lipsit de relevanţă juridică aspectul că există probe din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere şi că valoarea alcoolemiei era peste limita de 0,80 gr/l.

În condiţiile reţinerii lipsei tipicităţii obiective a faptelor, Curtea a apreciat că nu se poate analiza tipicitatea subiectivă, deoarece nu se poate evalua atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapte şi urmările ei, atâta timp cât lipseşte elementul de factură obiectivă.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de inculpatul (I) împotriva Sentinţei penale nr. (...) din data de 22.03.2019 pronunțate de Judecătoria (...).

A desfiinţat în totalitate hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală a achitat pe inculpatul (I) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. 1 Cod penal și sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în primă instanţă şi apel au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare