Acţiune în constatare - litigii cu profesioniştii

Conţinut speţă

În conformitate cu prevederile art. 1 al. 3, ale art. 4 al. 1 și 2  din Legea nr. 193/2000, precum și ale art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000, care statuează următoarele:

a) art. 1 al. 3 - se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;

b) art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;

c) art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv;

d) art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Totodată, conform art.4, alin.6 din Legea nr.193/2000, „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil".

Urmare constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale încheiată între un comerciant şi un consumator, sancţiunea este nulitatea absolută a acestei clauze, întrucât legislaţia referitoare la protecţia consumatorilor este adoptată având în vedere protecţia unui interes general - al consumatorilor, cu mai puţine cunoştinţe tehnice, juridice, economice decât comercianţii/profesionişti, consumatori care se găsesc într-o poziţie de inferioritate faţă de comercianţi din punct de vedere financiar şi cu care, în mod evident, nu se află pe poziţii de egalitate la semnarea unui contract. Este de domeniul evidenţei că o persoană apelează la o bancă atunci când are nevoie de bani, la fel de evident fiind că, la nivel mondial toate băncile au contracte pre-formulate, de adeziune, singura posibilitate a consumatorilor fiind de a le accepta în integralitate sau de a nu le semna deloc. Astfel, legea urmăreşte să protejeze interesele tuturor persoanelor fizice, în calitatea lor de consumatori, ceea ce nu poate constitui decât protejarea unui interes general.

Nevalabilitatea prevederilor contractuale, din motivele susţinute de reclamantă, ar determina şi caracterul ilicit al acestora, sancţiunea fiind deci tot nulitatea absolută, care are caracter imprescriptibil, deci poate fi invocată oricând, motive pentru care în mod întemeiat a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Domenii speta

Spete similare