Propunere arestare preventivă

Refuzul unei persoane de a depune mărturie nu echivalează cu omisiunea ca atitudine sub care se poate înfăţişa elemental material al mărturiei mincinoase. Acest refuz explicit, exprimat clar, nu este de natură să inducă în eroare organele judiciare, ci atenţionează cu privire la necesitatea administrării de noi probe pentru aflarea adevărului.

Refuzul de a furniza informaţiile cerute, însă în condiţiile avertizării persoanei asupra consecinţelor faptelor sale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de obstrucţionare a justitiei, prevăzute de art.271 alşin.1 C.p., infracţiune care nu poate fi reţinută drept temei al arestării inculpatului B.B. cercetat în prezenta cauză, pentru  următoarele motive: lipsa informării şi explicaţiilor pe care organul de urmărire penală ar fi trebuit să le ofere cetăţeanului strain precum şi pentru faptul că infracţiunea este pedepsită cu închisoarea e la 3 luni la un an sau cu amendă, nefiind astfel îndeplinită condiţia referitare la limita de pedeapsă.

 Prin încheierea nr.50/12.03.2016 pronunţată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.B. se retine :

La data de 12.03.2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a formulat propunerea de arestarea preventivă a inculpaţilor JA şi BB, pe o perioadă de 30 de zile.

Examinând propunerea formulată, prin prisma motivelor invocate şi a actelor  şi lucrările dosarului ,judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că, în cauză nu sunt îndeplinite  condiţiile prevăzute de lege  pentru  luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi.

Astfel, potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa decât dacă există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.

Codul de procedură penală român, prevede condiţii mai riguroase în care se pot dispune măsurile preventive.

Astfel, potrivit art.202 alin.1  Cod proc.pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni ”.

Potrivit alin. 3 al art. 202 Cod proc.pen., „orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, conform art. 223 alin.2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale,( ....) dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune  intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că, deşi din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă bănuiala rezonabilă de comitere a faptelor reţinute în sarcina inculpatului JA, arestarea preventivă  a acestuia nu este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse în concret acestuia, nu este necesară în vederea înlăturării unui pericol pentru ordinea publică şi nu se impune în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori în scopul împiedicării inculpatului să comită noi infracţiuni.

Din probele administrate până în prezent rezultă că, DX, împreună cu nepotul său BB precum şi cu amicii acestora BS şi JA au plecat din Albania la 7.03.2016 cu scopul de a ajunge în Italia pentru ca primii doi să-şi întâlnescă familia, înţelegându-se ca toţi patru să contribuie la cheltuielile de transport.

Pe data de 8.03.2016, cei patru, afându-se în autoturismul condus de JA au încercat să treacă frontira pe la punctul de trecere Berchet, pentru a intra în România, însă numiţilor DX şi BS le-a fost refuzată intrarea în ţară de către poliţiştii români, ocazie cu care le-a fost înmânat câte un formular în acest sens.

Întrucât începuseră împreună călătoria şi contribuind la cheltuielile acestuia, cei patru au hotărât să mai încercrce odată intrarea în România, printr-un alt punct de trecere a frontierei, inculpatul JA informându-se de pe internet. Astfel, la 10.03.2016 au ajuns la P.T.F. Negru Vodă, aici fiindu-le refuzată intrarea numiţilor DX, BS cât şi lui BB.

Din dorinţa de a rămâne împreună, cei patru au hotărât să-şi continue călătoria, căutând pe internet un alt punct de frontieră pentru a încerca a treia oară să intre în România, vâzând astfel că cel mai apropiat punct era P.T.F. Vama Veche.

La P.T.F. Vama Veche, DX şi BS au coborât din autoturism cu 100-200 metri faţă de puctul de trecere, s-au deplasat pe lângă punctul de trecere, iar JA şi BB au intrat cu autotuirismul la controlul de frontieră, toţi patru înţlegându-se ca, în cazul în care primii doi nu erau prinşi de poliţie, să se întâlnescă pe teritoriul României şi să-şi continue călătoria cu autoturismul prin Ungaria spre Italia.

Organele de urmărire penală nu au administrat până în prezent probe din care să rezulte aspecte contrare celor declarate de către inculpatul JA precum şi de către DX, BS, cu privire la împrejurările, modul de comitere a faptelor, mobilul şi scopul acţiunilor inculpatului.

Desi infracţiunile de trecere frauduloasă a frontierei ( în forma complicităţii în cee ace-l priveşte pe inculpat ) şi trafic de migranţi sunt fapte cu un pericol social generic de necontestat, împrejurările, modalitatea concretă de comitere, mobilul şi scopul ce au stat la baza săvârşirii acestora, nu evidenţiază un pericol social concret ridicat şi nici o periculozitate sporită a inculpatului, de natură a justifica privarea de libertate.

Din aceste considerente, arestarea preventivă, ca măsură excepţională, nu apare ca fiind proporţională cu acuzaţiile formulate împotriva inculpatului JA şi nici necesară în vederea înlăturării unui pericol pentru ordinea publică.

Întrucât în cauză nu rezultă că inculpatul JA ar mai fi intrat în conflict cu legea penală, nu există date din care să se concluzioneze că ar exista riscul ca acesta să comită noi fapte penale.

Faptul că inculpaţii sunt cetăţeni străni nu se constituie în mod singular într-un risc serios de sustragere acestora de la urmărirea penală ori de împiedicare a bunei desfăşurări a procesului penal, concluzie confirmată şi prin conduita procesuală corectă, comporetament adoptat de ambii inculpaţi, care, a doua zi după pronunţarea încheierii, s-au prezentat împreună cu apărătorii desemnaţi din oficiu şi au comunicat numerele de telefon la care pot fi contactaţi precum şi locuinţa temporară din Constanţa.

Pentru aceste considerente, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că urmărirea penală a inculpatului se poate desfăşura în bune condiţii chiar în lipsa oricărei măsuri preventive, aceasta fiind în curs de finalizare.

Se impune a fi subliniat faptul că, până la motivarea prezentei încheieri, a fost înregistrat ( la data de 15.03.2016 ) pe rolul instanţei rechizitoriu întocmit de către procuror.

În cee ce-l priveşte pe inculpatul BB, urmărit penal doar pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, judecătorul de drepturi şi libertăţi subliniază următoarele aspecte:

Potrivit art.273 C.p., mărturia mincinoasă constă în fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat.

În sarcina inculpatului BB, procurorul a reţinut refuzul de a da declaraţie în cauză, desi avea cunoştinţă despre faptele reţinute în sarcina inculpatului JA, aflându-se împreună cu acesta pe toată perioada comiterii infracţiunilor.

Din analiza formularului tipizat ( aflat la fila 106 dosar u.p. ) în care a fost consemnat refuzul martorului de a da declaraţie, rezultă că este inserată menţiunea“. Mi s-a adus la cunoştinţă că am dreptul de a refuza să dau declaraţii în calitate de martor şi declar că nu sunt/sunt de accord să dau declaraţie”, iar pe verso este inserată menţiunea “Mi-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgândumi-se atenţia că legea pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă “.

La fila 107 există declaraţia olografă a inculpatului BB data în calitate de martor, dar care nu este tradusă, fiind preluată probabil în cuprinsul declaraţiei luate pe formular tipizat.

Având în vedere faptul că inculpatul este cetăţean albanez şi nu cunoaşte deloc limba română, faptul că formularul tipizat în care s-a consemnat refuzul acestuia de a da declaraţie în calitate de martor conţine menţiunile mai sus enumerate, ( despre care se presupune că i-au fost traduse de către interpret ), menţiuni care ar fi trebuit prezentate detaliat unui cetăţean strain, precum şi faptul că, din actele dosarului nu rezultă că procurorul i-ar fi explicat inculpatului, înainte de a-i solicita să dea declarţie în calitate de martor, însă şi pe înţelesul său, conţinutul constitutiv al infracţiunii de mărturie mincinoasă, precum şi consecinţele refuzului de a da declaraţie, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că, în cauză nu există suficiente probe care să evidenţieze bănuiala rezonabilă de comitere a infracţiunii de mărturie mincinoasă de către inculpatul BB, existând serioase dubii asupra posibilităţii acestuia de a-şi adapta comportamentul potrivit cerinţelor impuse de legea română dar şi cerinţelor organului de urmărire penală.

În altă ordine de idei, în literature juridică ( V.Dobribnoiu, A.Filipaş ) s-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia refuzul unei personae de a depune mărturie nu echivalează cu omisiunea ca atitudine sub care se poate înfăţişa elemental material al mărturiei mincinoase. Acest refuz explicit, exprimat clar, nu este de natură să inducă în eroare organele judiciare, ci atenţionează cu privire la necesitatea administrării de noi probe pentru aflarea adevărului.

Refuzul de a furniza informaţiile cerute, însă în condiţiile avertizării persoanei asupra consecinţelor faptelor sale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de obstrucţionare a justitiei, prevăzute de art.271 alşin.1 C.p., infracţiune care nu poate fi reţinută drept temei al arestării inculpatului în prezenta cauză, pentru motivul anterior menţionat: lipsa informării şi explicaţiilor pe care organul de urmărire penală ar fi trebuit să le ofere cetăţeanului strain precum şi pentru faptul că este pedepsită cu închisoarea e la 3 luni la un an sau cu amendă, nefiind astfel îndeplinită condiţia referitare la limita de pedeapsă ( de cel puţin 5 ani ) impusă de art.223 alin.2 teza a doua.

Pentru argumentele expuse, judecătorul de drepturi şi libertăţi va respinge, ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventive a inculpaţilor JA şi BB.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Respinge, ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpaţilor JA, născut la data de XXX inXXX, posesor al paşaportului XXX, având număr personal XXX şi BB, născut la data de XXX, în XXX, posesor al paşaportului XXX, având număr personal XXX, de sub puterea ordonanţei de reţinere nr.230/P/2016 din 12.03.2016, dacă nu sunt reţinuţi ori arestaţi în altă cauză, măsură care este executorie de la pronunţarea prezentei încheieri.

În baza art.272 C.p.p.:

Dispune avansarea sumei de 520 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul Constanţa, în favoarea av.V Cl şi C Ş – câte 260 lei.

Dispune avansarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariul interpretului de limbă albaneză, din fondurile M.J. în favoarea domnului B D.

Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore.

Pronunţată în camera de consiliu astăzi, 12.03.2016, ora 14.55

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI, GREFIER,

 MV DV

Domenii speta

Spete similare