In relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu şi succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii

Prin sentinţa civilă nr. 636 din 16.03.2016 pronunţată în dosarul nr. 5717/100/2012/a3 al Tribunalului Maramureş,  a fost admisă excepţia autorităţii lucrului judecat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată din oficiu de către judecătorul sindic.

A fost respinsă cererea formulată în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 de către reclamanta DGRFP C-N prin AJFP MM, în contradictoriu cu pârâta V I şi C I R SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC 1111 S SRL.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs DGRFP C-N prin AJFP MM.

Analizând recursul declarat de către lichidatorul judiciar al debitoarei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar al creditoarei A.J.F.P. Maramureş a fost justificat prin invocarea dispoziţiilor art. 138 alin.1 lit. d şi e din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană  juridică, ajunsă în stare de insolvenţă, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari.

Declanşarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori şi orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvenţă impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiţie îndeplinită în speţă.

Judecătorul sindic investit cu cererea înregistrată la 30.12.2015  având ca obiect cerere de antrenare a răspunderii organelor de conducere a S.C. 1111 S SRL a invocat  autoritatea de lucru judecat  prin raportare la sentinţa civilă nr. 2046/15.04.2014  rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac  considerând că aceasta se v bucură de autoritate de lucru judecat în conformitate cu prev. art. 166 Cod procedură civilă. 

Efectual autorităţii de lucru judecat a fost extins şi în ceea ce priveşte excepţia apreciindu-se că acesta  poate paraliza  un demers similar în condiţii care să atragă incidenţa prev. art. 166 Cod procedură civilă.

Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.

Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.

Cum potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) Cod civil, în relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu şi succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.

Eventual  judecătorul sindic putea verifica incidenţa acestor dispoziţii în cauză în raport de cele statuate anterior în litigiile ce au fost derulate între părţi şi nu prin raportare la autoritatea de lucru judecat.

Autoritatea  de lucru judecat fiind  principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicţie, bine sau rău, se consideră că exprimă adevărul şi judecata nu mai poate fi reluată nu poate fi reţinută în cauză întrucât în litigiile anterioare nu s-a statuat cu privire la litigiul dedus judecăţii judecătorului sindic prin prezenta acţiune. 

Principiul autorităţii  de lucru judecat este diriguitor, deopotrivă, pentru părţile litigante şi judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.

Din punct de vedere procesual, autoritatea de lucru judecat . îndeplineşte două funcţii: una de excepţie şi alta de prezumţie.

Excepţia autorităţii de lucru judecat, examinată şi de judecătorul sindic, are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată: non bis in idem.

Trebuie reţinut însă că se impune condiţia identităţii de acţiuni care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Excepţia interzicând judecata repetată a aceleiaşi pricini, efectul ei fiind peremptoriu, îndeplineşte funcţia extinctivă însă trebuie să vizeze judecata fondului.

Curtea apreciază că  judecătorul sindic în mod greşit nu a procedat la examinarea cauzei pe fond  întrucât  nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 Cod civil.

Doctrina  a reţinut în mod constant că  atât prezumţia, cât şi excepţia lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituţia puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătoreşti şi care are la bază două reguli fundamentale şi anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluţia cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre, iar judecătorul sindic a valorificat aceste constante deşi nu erau incidente aşa cum s-a evidenţiat .

Prin urmare normele legale menite a paraliza  exercitarea aceluiaşi demers în aceleaşi condiţii nu sunt îndeplinite în cauză iar examinarea înscrisurilor existente la dosar  confirmă că în BPI  nr. 22279 din 23.12.2005 a fost publicată în BPI  hotărârea adunării creditorilor având ca ordine de zi desemnarea creditorului AJFP Maramureş  în vederea formulării şi susţinerii unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Exigenţa instituită de textul legal a fost prin urmare îndeplinită astfel că, din această perspectivă  admisibilitatea cererii  promovate  apare ca justificată judecătorul sindic fiind legal investit în analizarea cererii de antrenare  a răspunderii membrilor organelor de conducere de către creditorul bugetar.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat recursul declarat ca fiind fondat iar în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 8 din Legea nr. 85/2006 îl a admis,  a casat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe

Întrucât judecătorul sindic  a soluţionat  cauza fără a intra în cercetarea fondului  devin incidente disp. art. 312 Cod procedură civilă, şi prin urmare Curtea a admis recursul formulat şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare