Contestaţie decizie de reţinere din salariu cu încălcarea dispoziţiilor art.169 din Codul Muncii

Prin  contestaţia  înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.11.2015 sub nr. 7700/101/2015, contestatorul ES a chemat în judecată pe intimata CMR, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să se dispună admiterea contestaţiei şi anularea Deciziei Nr.54/ 26.10.2015 emisă de angajatorul CMR ca nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive;

În motivare a arătat că a fost angajat al CMR cu contractul de muncă nr. 141/2003.

La data de 19.05.2014 a fost acuzat de angajatorul CMR că ar fi sustras din gestiunea locului de muncă Staţia meteo B o cantitate de lemne de foc de 2,2276 m.c, şi acesta a formulat plângere penală împotriva sa pentru acest fapt.

A arătat că această cantitate de lemn de foc a fost reţinută de lucrătorii Postului de Poliţie B în vederea confiscării, iar prin Ordonanţa nr.892/P/2014 din 26.05.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S, menţinută prin ordonanţa nr.216/ll/2/2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M  şi prin încheierea nr.105/ 07.10.2015 pronunţată în dosar nr.1422/313/2015 al Judecătoriei S, s-a dispus renunţarea la urmărire penală, astfel nu s-a pronunţat nici o hotărâre judecătorească definitivă care să stabilească vinovăţia sa faţă de angajatorul ANM RA prin Sucursala CMR, astfel este evident că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată.

Angajatorul invocă propria culpă în stabilirea acestui prejudiciu, având la dispoziţie posibilitatea să dovedească că lemnele de foc îi aparţin şi să le ridice de la Poliţia B.

De asemenea în Decizia de imputare nu se specifică temeiul de fapt şi drept pentru care se face imputarea şi nici dovada contabilă că a fost prejudiciată de mine.

Conform normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului are loc dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii simultan:trebuie să existe un prejudiciu material produs angajatorului;acest prejudiciu să fie urmarea unei fapte a salariatului; această faptă să fie săvârşită cu vinovăţie; între această faptă şi prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate şi ca ultimă condiţie; această faptă să fie în legătură cu atribuţiile de serviciu prevăzute într-un contract de muncă valabil; în speţă nefiind îndeplinite aceste condiţii, în drept; decizia atacată nu îndeplineşte condiţiile de formă impuse prin ari 252 din Codul muncii fiind nulă de drept

În drept a întemeiat cererea pe prevederile art.253 şi următoarele din Codul muncii.

Pârâta ANM RA B, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii introdusă ca neîntemeiata şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate în acest dosar.

În motivare a arătat că prin Decizia nr. 54/26.10.2015 faţă de contestator s-a recuperat suma de 205,5 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de lemne de foc sustrasa de acesta din SM B unde îşi desfăşura activitatea ca şef de staţie meteo. Fapta de sustragere a fost comisă de contestator așa cum rezultă din dosarul penal întocmit împotriva acestuia, iar cu suma indicată unitatea a fost prejudiciată conform concluziilor organelor de cercetare penală, reprezentând contravaloare masa lemnoasă sustrasa din patrimoniul unităţii şi confiscată de poliţie.

A precizat că la  data de 19.05.2014, contestatorul, pe atunci şef de staţie şi gestionar la Staţia Meteo B a sustras o cantitate de lemne din incinta staţiei pentru a o duce la domiciliul său.

Sesizarea  a fost făcută de  numitul PCn, transmisă prin poşta şi înregistrată sub. nr. 1222/27.05.2014, prin care ca vecin al Staţiei Meteo 1-a observat direct pe salariat când încărca 2 căruţe de lemne din curtea staţiei B şi le trimitea cu doi căruţaşi în localitatea sa de domiciliu - S.

 Acest incident a fost surprind de Politia B şi s-a înregistrat în cercetare chiar la 19.05.2014,  fiind soldat cu reţinerea a doua căruţe de lemne confiscate şi încredințate către Ocolul Silvic.

În urma celor declarate de căruţaşi poliţia i-a contactat telefonic, raportându-se situaţia. Fiind interceptate căruţele, cei care le conduceau au declarat că la cererea şefului staţiei au făcut acest transport către loc. S unde domicilia salariatul, fără a cunoaşte provenienţa lemnelor, ci doar faptul că le încărcaseră din staţie şi de asemenea  contestatorul luase aceasta decizie pentru că urma să aibă un control de la C.

Prin Decizia nr. 22/29.05.2014, emisă de directorul CMR O-LL s-a numit comisie de cercetare disciplinară compusă din preşedinte - SG, Adj. Şef S.M.A.C. C, membrii - DAS- Contabil Şef-CMR O, LC-Economist 1, Secretar : MR - Spec. Res. Umane - Bir. Res. Umane. Din partea sindicatului a participat dl.CS -sindicatul Meteo C.

Comisia de cercetare disciplinara  l-a convocat pe salariat să se prezinte la 02.06.2014, ora 10.00, la sediul, SM B în vederea cercetării disciplinare şi pentru a da explicaţii şi formula apărări, conform adresei nr.1251 din data de 30.05.2014, pentru care salariatul a semnat de primire la 02.06.2014.

Salariatul s-a prezentat pentru a da nota explicativă la data de 02.06.2014, în faţa comisiei de disciplină şi înregistrata sub. nr. 762 din 02.06.2014, comisia întocmind proces - verbal nr. 763/02.06.2014.

 Ulterior s-a întocmit şi proces-verbal de cercetare nr. 12/24.06.2014, prin care comisia a suspendat cercetarea disciplinara (având prevalenta caracterul penal al faptei) şi a propus întocmirea plângerii penale şi sesizarea organelor de cercetare penala. Unitatea prin director a formulat plângerea penală, a înregistrat-o la poliţie şi a dispus apoi suspendarea raporturilor de muncă.

Fapta cercetată constă în : sustragerea unei cantităţi de lemne de la SM B în data de 19.05.2014 de către ES, în calitate de şef de staţie şi gestionar. Regimul sancţionator al acestei fapte este dat de art. 36.4(g) din R.I. si 37.6 pct. 3 R.I. , art. 37.9 R.I. şi fişa postului pct. 5 lit. a, b, c, f,g, pct.6 lit.d., CCM art. 52 pct.3.

Deşi caracterul penal al faptei era evident, comisia la cercetare a analizat acte şi factura de achiziţie lemne nr. 232/26.08.2013, nota de recepţie din 28.08.2013, bonurile de consum lemne, şi pontajele aferente lunilor octombrie, noiembrie-2013, decembrie, ianuarie – 2014; consumul de lemne la SM B în anii anteriori: s-au analizat consumurile de lemne începând cu anul 2009 şi a găsit relevantă următoarea situaţie . În anul 2009 la aceeaşi staţie funcţionau 2 salariaţi(dl. EŞ şi şefa staţiei d-na D) care lucrau într-un program mult mai întins, datorită mijloacelor de înregistrare meteo mai rudimentare. În aceste condiţii, Încălzind aceeaşi cameră din staţie, pentru 4 luni de iarna/nov.2009 - februarie 2010), timpul efectiv petrecut în Staţie a fost de 2040 ore de lucru (24/24h şi 10 h, 7 zile/săpt.). Pentru aceste ore au fost suficienţi 5 mc de lemne (0,002mc/ora).

În anul 2013, dl ES a rămas singurul angajat al staţiei, care s-a modernizat (staţie automata) fiind suficient un program de lucru de 8ore/zi şi 5 zile/săpt. Mai mult, în acelaşi interval de 4 luni, acesta a avut concediu 8 zile in nov. 2013 si 21 zile în decembrie. Total ore lucrate în 4 luni au fost 238 ore. Ori, deşi s-au lucrat de 10 ori mai puţine ore, salariatul a raportat un consum tot de 5 mc de lemne (0,023 mc/ora).

 Comparând aceste cifre, a fost clar că au fost înşelaţi de raportările făcute de dl. ES, care putea să consume de 10 ori mai puţine lemne decât i s-au predat în gestiune. Cu toate acestea acesta a urmărit să-şi însușească diferenţa, raportând mincinos să le consumase deja nu la 1 martie, ci la 1 februarie 2014.

Minciuna acestuia este vădită, câtă vreme se contrazicea: în bonul de consum la 01.02.2014 raporta consumate toate lemnele, iar în declaraţia de la politie arată că abia la 01.03 2014 i s-au terminat lemnele. Este hilara explicaţia acestuia ca nemaiavând lemne, a fost nevoit să îşi aducă de acasă, iar ulterior le întorcea pe cele neconsumate. Acesta nu a solicitat suplimentarea cantităţii de lemne cum era firesc. De asemenea, daca unitatea poate justifica procurarea lemnelor de fag, foarte rar aduse în zona (le-a cumpărat de la TJ) în schimb, contestatorul nu poate dovedi faptul ca acestea erau ale sale, din gospodărie.

Aceste apărări au fost înlăturate şi nereținute ca probate de către organele penale.

La propunerea comisiei, intimata - CMR O C prin director a emis Decizia nr. 24/ 25.06.2014 prin care a dispus suspendarea contractului de muncă nr. 141/2003 al salariatului ES, şef staţie la Staţia Meteo B, in conformitate cu art. 52 alin 1 lit b Codul Muncii, ca urmare a depunerii de către CMR O a unei plângerii penale la Politia B împotriva acestui salariat prin Decizia nr. 24/ 25.06.2014; decizia prin care a dispus suspendarea contractului de munca a făcut obiectul unui dosar de contestaţie la Tribunalul M - dos. 5081/101/2014, care s-a soluţionat irevocabil cu respingerea contestaţiei, verificându-se la acea dată legalitatea ei.

Plângerea înregistrata sub nr. 510543/24.06.2014 a dus la constituirea dosarului penal nr. 892/P/2014 la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, urmat de dos. 216/II/2/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M si de dos. 1422/313/2015 al Judecătoriei S.

Cum Codul Muncii la acea data, in art. 52 pct.3 prevede ca in cazul unei plângeri penale împotriva salariatului se poate dispune, până la soluţionare, suspendarea raporturilor de serviciu, a procedat în consecinţă şi legal. Totodată potrivit principiului „penalul ţine  în loc civilul" şi implicit şi disciplinarul, a suspendat cercetarea disciplinară până la pronunţarea unei soluţii în dosarul penal. Pe această durată termenele prevăzute de art. 252 Codul Muncii ( 30 de zile si 6 luni) se suspenda, cercetarea putând să fie reluată imediat după o soluţie definitiva în penal.Dos, nr. 892.P/2014 la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria S s-a soluţionat prin Ordonanţa de renunţare la urmărire penală din 26.05.2015, pe care a contestat cu plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul M - dos. 216/II/2/2015. Prin Ordonanţa din 27.07.2015 acest parchet a menţinut soluţia.

Împotriva soluţiilor parchetelor a depus la Judecătoria S dos. 1422/313/2015 prin care a contestat la instanţa soluţiile. Instanţa s-a pronunţat prin încheierea definitivă nr. 105/07.10.2015, respingându-se plângerea ca nefondata.

Cum la data de 07.10.2015 s-a încheiat procesul penal, comisia de cercetare s-a reunit la 20.10.2015 încheind procesul-verbal prin care a definitivat cercetarea disciplinară.

Având în vedere inclusiv concluziile din dosarul penal, s-a încheiat astfel cercetarea disciplinară cu propunere de sancţionare a salariatului prin reţinere salariala de 10% şi recuperarea prejudiciului.

Astfel, în termen de 30 de zile de la încheierea cercetării cf. art. 252 Codul Muncii, prin Decizia nr.52/26.10.2015 s-a aplicat sancţiunea disciplinară de diminuare cu 10% a salariului pentru o luna.

A solicitat totodată în scris salariatului să restituie suma calculata de organele de cercetare ca fiind prejudiciu, dar acesta nu a acceptat. În aceste condiţii a emis Decizia 54/26.10.2015 prin care se dispune reţinerea sumei de 205.5 1ei de la angajat.

Măsura luata a fost dispusă în termen legal, dar şi în mod obiectiv, deoarece soluţiile din dosarul de cercetare penala nu îl absolvă de culpa pe fostul salariat. Acesta a fost găsit vinovat de fapta de furt din 19.05.2014, conform probelor administrate de parchet, doar ca gravitatea faptei apreciată ca fiind „redusă" de către procurori, 1-a scăpat de condamnare în dosarul penal. Ambele ordonanţe nu exclud vinovăţia salariatului pt. delapidare (art. 295 alin.l Codul Penal). Se retine că acesta şi-a însușit 2,2276mc material lemnos de la unitate. De asemenea, ordonanţele nu au fost contestate de către salariat.

Astfel, Ordonanţa 216/11/2015 arată ca „s-a reţinut ca suspectul ES şi-a însușit din gestiune 2,2276 mc material lemnos", ca „autorul faptei este cunoscut" şi că s-a stabilit „un prejudiciu relativ mic în cuantum de 205,5 lei prejudiciul cauzat prin infracţiune nu a fost recuperat."

Toate elementele răspunderii civilie delictuale sunt reunite în cauză şi dovedite prin chiar dosarul de urmărire penală, chiar daca sancţiunea aplicată în penal nu a fost de condamnare. Astfel parchetul a stabilit că salariatul a sustras lemnele, că acestea erau din patrimoniul unităţii, ca prejudiciul cauzat reprezintă contravaloarea cantităţii sustrase (ce nu se mai recuperează fizic fiind confiscata şi încredinţata Ocolului Silvic şi că se ridică paguba la 205,5 lei conform evaluării făcută de organele penale.

De asemenea, în legătura cu calculul contravalorii lemnelor sustrase arătă  că a acceptat suma de 205,5 lei calculata în penal, deşi potrivit facturii de achiziţionare a acestora rezultă ca echivalentul lor poate sa fie mai mare.

Prejudiciul stabilit de organul de urmărire penală pentru echivalentul a 2,2276 mc de material lemnos este de 205,5 lei , dar, conform facturii din data de 27.08.2013, cantitatea de 2,2276 mc lemn x 326 lei/mc = 726 lei şi nu 205,5 lei.

A mai arătat că contestatorul a fost de acord cu repararea prejudiciului.

Deşi aceste condiţii sunt înserate în motivarea Ordonanţelor ca argumente circumstanţiale pentru renunţarea la acţiunea penală,  contestatorul după ce şi-a reluat activitatea, a  intentat prezenta acţiune.

În aceste condiţii, angajatorului exclusiv îi revine obligaţia să aplice sancţiunea potrivită cu legislaţia muncii pentru fapta a cărei existenţa a fost probată şi să ia masuri de recuperare a prejudiciul creat de 205.5 lei  astfel , măsura a fost justa, proporţionala şi legala.

Analizând acţiunea în raport de actele  şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile  legale incidente în  materie,  Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Contestatorul ES a chemat în judecată pe intimata CMR, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să se dispună admiterea contestaţiei şi anularea Deciziei Nr.54/ 26.10.2015 emisă de angajatorul CMR.

 Instanţa reţine că potrivit alin.1, art. 169 din Codul Muncii, „Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege”, iar la aliniatul al doilea din acelaşi articol se prevede că, „Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă” ori în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele textului legal de mai sus.

Pentru aceste considerente decizia de imputare nr. 54/26.10.2015 este nelegală urmând a se dispune anularea acesteia.

Cum intimata şi-a recuperat în natură prejudiciul şi a restituit contestatorului suma reţinută conform Deciziei nr.11/26.02.2016 depusă la fila 103 contestaţia  este întemeiată  în parte şi se va anula doar decizia nr. 54/26.10.2015 emisă de ANM RA B, Suc. CMR O C.

În baza art. 453 al.1 Cod proc. civ. va fi obligată  intimata să plătească  contestatorului cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat  în cuantum de 500 lei.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.3068/08.06.2016 a Curţii de Apel Craiova prin care a respins apelul declarat de intimata ANM.

Domenii speta

Spete similare