Revendicare imobiliară

Prin decizia civilă nr. 601/09.09.2016, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă UAT – CS şi a obligat apelanta la plata către intimat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin sentinţa civilă nr.1094 pronunţată la data de 03.09.2015, Judecătoria RV a admis cererea având ca obiect revendicare  formulată de reclamantul PD, a obligat pe pârâţi  să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 1,00 ha, în T66, P38, situat în extravilanul comunei S, judeţul T, cuprins între punctele 57,56,5,4,3,2,1, conform Planului de situaţie la Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de  expert GI, confirmat de instanţă şi să-i plătească reclamantului în solidar suma de 3.310 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin titlul de proprietate nr.65-01864, nedatat,  emis pe numele NA, autorul numiţilor NP şi PM,  a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafaţă de 10.000 mp, în  extravilanul  comunei S,  tarla 66, parcela 38, cu vecinii: Nord- PI, Est- teren intravilan, V- drum câmp, Sud- SD.

Din  Sentinţa civilă nr. 2016/09.11.2009, pronunţată în dosarul nr. 242/292/2009 de Judecătoria RV, irevocabilă,  reiese că reclamantul a cumpărat de la numiţii NP şi PM, la data de 13.08.2007, terenul extravilan în suprafaţă de 1,00 ha menţionat mai sus, situat în comuna S, judeţul T,  individualizat în tarlaua 66, parcela 38 cu vecinătăţile: N- PI, E- intravilan, S- SD, V- Drum Câmp.

Potrivit certificatului de sarcini nr.3506/06.02.2014 emis de OCPI T rezultă că referitor la suprafaţa de 10.000 mp , T66, P38, nu au fost găsite sarcini.

Din extrasul de carte funciară  reiese că pârâta comuna S prin administrator Consiliul local S are un drept de proprietate provizoriu asupra suprafeţei de 16.800 mp teren arabil extravilan situat în aceeaşi tarla 66, sub nr. cadastral 605.  Actele care au stat la baza  înscrierii dreptului  de proprietate sunt: Hotărârea emisă de Consiliul Local al  Comunei S nr.33/17.11.2008, inventarul terenurilor domeniului public-anexa nr.7, proces-verbal nr.4745/13.11.2008, hotărârea nr.29/21.10.2008, certificat de înregistrare fiscală nr.6853317/17.01.1995, adresa nr. II/10923/26.11.2008, certificat fiscal nr.925/ 26.02.2009, documentaţie cadastrală.

Pe baza acestor documente, aflate in copie la dosar, instanţa de fond a reţinut că  suprafaţa de 1,68 ha situată în tarlaua 66( în privinţa căreia de fapt a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii fondului funciar tuturor persoanelor îndreptăţite conform titlurilor de proprietate depuse la dosar) a fost trecută din domeniul privat în domeniul public al comunei, fără a se dovedi calitatea de bun privat al comunei, o hotărâre de consiliu local  neputând să valoreze titlu de proprietate,  şi în comparaţie cu  titlul de proprietate nr.65-01864,  hotărârea de consiliu local are o forţă probantă inferioară.

 Martorul audiat în cauză, DZ, a arătat că PD a cumpărat o suprafaţă de teren lângă PI, teren care în prezent este  lucrat dar nu ştie de către cine. A mai arătat că înainte să cumpere  PD, suprafaţa de teren era lucrată de  familia N şi nu cunoaşte faptul că primăria ar deţine o suprafaţă de teren în apropiere de tarlaua 66.

Din declaraţia martorului NP, fiul lui NA,  instanţa reţine că PD a cumpărat de la familia acestuia 1,00 ha de teren în T66, P.38. Fostul CAP a avut în stăpânire această suprafaţă de 1 ha  dar ulterior i –a fost reconstituită tatălui său, muncind terenul împreună, cunoscând şi vecinii.

Martorul SD, menţionat pe titlu in partea de sud, arată că a posedat până în anul 2000 un teren vecin cu cel al reclamantului, dar i s-a reconstituit teren in altă parte.

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară de către expert GI,  în care se precizează că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate conform Sentinţei civile nr.2016/09.10.2009 pronunţată de Judecătoria RV pentru suprafaţa de 10.000 mp teren arabil în tarlaua 66, parcela 38 situat în extravilanul comunei S, judeţul T. Suprafaţa de 10.000 mp ce aparţine reclamantului provine din titlul de proprietate nr. 65-01864, nedatat, emis pe  numele NA, titlul de proprietate fiind completat de OCAOTA T în anul 1995. Mai arată expertul că amplasamentul suprafeţei de 1,68 ha situată în tarlaua 66,preluată în anul 2008 prin HCL nr.33/17.11.2008, de către Comuna S, judeţul T, a fost stabilit în tarlaua 66 fără a se ţine cont că suprafaţa tarlalei a fost retrocedată în totalitate conform Legii 18/1991;  terenul de 1,68 ha  nu are  număr de parcelă şi este preluat in anul 2008, ulterior completării tuturor titlurilor de proprietate cu parcele cuprinse în tarlaua 66.

Mai arată expertul că însăşi instituţia prefectului a ajuns la concluzia că există suprapunere de teren între suprafaţa de 1,00 ha din T66, P38, şi cea de 1,68 ha din T66 şi recomandă o cerere în anulare a numărului cadastral 605. 

Reclamantul a fost de acord cu raportul de expertiză întocmit  în cauză  de expert GI, iar pârâtul  la termenul de judecată din 27.08.2015  a formulat  obiecţiuni,  respinse de instanţa de fond  ca neîntemeiate.

Instanţa de fond a  confirmat  raportul de expertiză efectuat în cauză de expert GI, având în vedere că se coroborează cu celelalte probe administrate, înscrisuri, depoziţiile martorilor audiaţi.

În baza probelor administrate, instanţa de fond a apreciat că acţiunea reclamantului este întemeiată făcând dovada că în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate este îndreptăţit să solicite de la posesorul neproprietar restituirea bunului de care a fost deposedat.

 Faţă de considerentele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art.563 Cod civil, instanţa de fond a admis cererea reclamantului şi l-a obligat pe pârât să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul  în suprafaţă de 1,00 ha, în T66, P38, situat în extravilanul comunei S, judeţul T, cuprins între punctele 57,56,5,4,3,2,1, conform Planului de situaţie la Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de  expert GI.

Conform art. 453 al.1  Cod procedura civila instanţa a obliga  pe pârâte să plătească reclamantului în solidar suma de 3.310 lei reprezentând cheltuieli de judecată taxă de timbru, onorariu de avocat şi expert.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen  apel pârâta UAT S, solicitând  casarea sentinţei apelate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecată  şi obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea apelului, pârâta a arătat că, deşi  din raportul de expertiză  întocmit de expert GI, lotul individualizat ca fiind  al reclamantului, nu corespunde  ca amplasament şi vecinătăţi cu cel din sentinţa civilă nr.2016/2009 a Judecătoriei RV, instanţa de fond a respins obiecţiunile la raport şi l-a omologat cu inadvertenţele menţionate.

Întrucât rezultă alte vecinătăţi din schiţa anexă la raport decât cele din actul de proprietate al reclamantului-intimat rezultă fără putinţă de tăgadă  faptul că terenul acestuia  nu este corect individualizat, în acelaşi sens pronunţându-se şi expertul GG a cărui concluzie finală a fost că datele şi actele ce indică proprietatea acestuia asupra terenului în suprafaţă  de 1000mp nu coincid cu poziţia în teren indicată de acesta.

Pentru a fi corectă  o individualizare a unei suprafeţe de teren,  trebuie în opinia pârâtei  ca situaţia scriptică (amplasament  şi vecinătăţi din acte de proprietate) să corespunsă cu situaţia faptică (amplasament şi vecinătăţi din măsurători), ceea ce în cauza dedusă judecăţii nu se realizează acest lucru,  motiv pentru care apreciază că suprafaţa  de teren ce aparţine reclamantului a fost greşit individualizată de către expert GI, la efectuarea expertizei  şi pe cale de consecinţă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.

Prin întâmpinarea depusă la data de 06.11.2015, intimatul a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat, susţinând în esenţă că expertul a concluzionat că, după identificarea în teren a suprafeţei indicate de către reclamant şi compararea  coordonatelor acestui teren cu coordonatele suprafeţei de 1,68ha  aparţinând apelantei-pârâte  cele două suprafeţe se suprapun, apelanta-pârâtă ocupând în totalitate parcela 38 aparţinând acestuia.

În apel au fost încuviinţate şi administrate la solicitarea părţilor probele cu înscrisuri şi  expertiză tehnică –specialitatea topografie.

Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată că apelul este nefondat în limitele şi pentru  considerentele ce  se vor arăta în continuare:

În ce priveşte critica apelantei referitoare la  situaţia de fapt şi analizarea probelor relativ la delimitarea şi identificarea terenurilor din litigiu, se apreciază că este neîntemeiată. 

În speţă este în discuţie o acţiune în revendicare când titlurile provin de la autori diferiţi.

Deşi nu se contestă dreptul părţii adverse, ci doar amplasamentul acestuia, amplasament ce ar putea sau nu determina o suprapunere a proprietăţilor,  instanţa de fond a  comparat titlurile părţilor litigante, dându-se corect eficienţă primului, respectiv al intimatului reclamant.

În acord cu instanţa de fond, Tribunalul apreciază că nu poate fi dată prioritate titlului apelantei-pârâte reprezentat de Hotărârea Consiliului local al Comunei S  nr. 33/17.11.2008  în cadrul acţiunii în revendicare, faţă de titlul intimatului - reclamant reprezentat de Sentinţa civilă nr.2016/09.11.2009 pentru că s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al acestuia din urmă şi securităţii raporturilor civile, întrucât i s-a transmis dreptul de proprietate prin cumpărare de la  moştenitorii autorului  NA, căruia  i s-a reconstituit dreptul prin titlul de proprietate nr. 6501864  conform Legii fondului funciar .

De subliniat că într-o acţiune în revendicare în care se ajunge a se compara titlurile provenite de la autori diferiţi nu are relevanţă data intabulării dreptului de proprietate al părţilor, această chestiune având  importanţă într-o acţiune în revendicare în care titlurile părţilor provin de la acelaşi autor.

Pe de altă parte, instanţa de apel constată că dreptul de proprietate al apelantei-pârâte înscris  în  cartea funciară nr.433  pentru suprafaţa de 16804 este situată în tarlaua 66,  tarla în care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate  în baza legilor de fond funciar tuturor persoanelor îndreptăţite conform titlurilor depuse la dosar, titluri emise în perioada 1994-1995 ceea ce înseamnă că apelanta-pârâtă cunoştea amplasamentul terenului  ce a fost retrocedat autorului  promitenţilor-vânzători de la care a cumpărat intimatul-reclamant şi că acest teren  nu se mai afla  în patrimoniul său la data trecerii în domeniul public al  Comunei S.

 În plus, Tribunalul constată că dreptul de proprietate al intimatului-reclamant este mai bine conturat decât dreptul de proprietate al apelantei-pârâte nu  numai sub aspectul anteriorităţii titlului autorului lor, dar şi sub aspectul individualizării amplasamentului proprietăţii, terenul acestuia fiind situat în tarlaua 66 parcela 38,  în timp ce terenul apelantei pârâte este situat în aceeaşi tarla,  dar nu are număr  de parcelă şi vecinătăţi.

 În ceea ce priveşte amplasamentul celor două terenuri, Tribunalul constată  în raport de probele administrate atât de instanţa de fond cât şi cea de apel  că cele două suprafeţe de teren înscrise în titlurile de proprietate ale părţilor se suprapun,  dovada indubitabilă în acest sens fiind toate rapoartele de expertiză efectuate în cauză care au concluzionat că există suprapunere de teren între parcela 38 şi terenul cu nr.605, proprietăţile părţilor.

Împrejurarea că terenul  intimatului-reclamant identificat de experţii desemnaţi în cauză  nu ar avea  vecinătăţile menţionate în titlul său de proprietate  reprezentat de sentinţa civilă nr.2016/2009 nu înseamnă că acesta nu a fost individualizat corect sau că nu s-ar suprapune cu cel al apelantei-pârâte ci justifică posibilitatea unor eventuale transferuri intervenite între proprietarii vecini cu terţe persoane  între momentul restituirii în baza legii fondului funciar,  respectiv data dobândirii de către intimatul-reclamant şi data  efectuării măsurătorilor.

Adăugând la  cele expuse că imobilul apelantei-pârâte a fost întabulat în baza unei documentaţii cadastrale avizate şi recepţionate de către oficiul de cadastru  şi publicitate  imobiliară în baza măsurătorilor efectuate în sistem local de coordonate, folosind registrele furnizate  de apelanta-pârâtă şi care în cauză nu au fost actualizate deoarece tarlaua 66  avea la data întabulării  un plan parcelar, aşa cum rezultă din menţiunile cuprinse în titlurile de proprietate eliberate persoanelor îndreptăţite pentru terenuri situate  în aceeaşi tarla, instanţa de apel  apreciază că în mod corect  prima instanţă şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză criticat în apel, raport ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

 De altfel, OCPI Teleorman  a comunicat instanţei că  lucrarea cadastrală  în baza căreia  s-a dispus întabularea pentru  imobilul apelantei-pârâte a avut ca scop individualizarea  unor suprafeţe de teren ce aparţin statului/unităţilor administrativ-teritoriale şi constituirea acestora ca rezerve de teren aflate la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar, suprafeţe care în tarlaua 66 nu existau, fiind retrocedate  în totalitate conform legii  nr.18/1991.

În acest context este util de subliniat că la data de 20.10.2014 reprezentantul-pârâtei  a menţionat la interpelarea instanţei de fond că „împroprietărirea” (trecerea  din domeniul privat  în domeniul public al Comunei ) a fost necesară  pentru staţia de epurare (în vederea  realizării obiectivului de investiţii –Sistem  centralizat de alimentare cu apă), precizare care întăreşte convingerea instanţei de apel că amplasamentul terenului apelantei-pârâte se suprapune cu terenul intimatului-reclamant, la efectuarea  demersurilor  în vederea realizării acestui obiectiv de investiţii, apelanta-pârâtă neţinând cont de situaţia juridică a terenului la momentul preluării.

Faţă de considerentele expuse,  în baza art. 480 alin.1 Cod  procedură civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.

În temeiul prevederilor art. 453 Cod procedură civilă a obligat apelanta-pârâtă, care se află în culpă procesuală,  la plata către  intimatul-reclamant a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu  avocat  conform chitanţei nr. 337/02.09.2016 depusă în dosar.

Domenii speta

Spete similare