Cerere privind obligaţia de a face. Eliberarea adeverinţei pentru munca prestată în grupa i de muncă. Nelegalitatea cererii.

Sentinţă civilă 608 din 13.06.2016


Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 28.03.2016, sub nr. XXXX, reclamantul D.F. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M.G. S.R.L., în calitate de deţinător al arhivei fostului angajator S.C. E. S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va  pronunţa, să se  oblige pârâta la eliberarea unei adeverinţe care să ateste că munca prestată de reclamant în cadrul S.C. E. S.A. în perioada 01.10.1988 – 01.04.2001 se încadrează în grupa I de muncă în conformitate cu Ordinul nr. 50/1990, Anexa I, poz. 95 cât şi cu H.G. nr. 559/1990.

Motivând acţiunea, reclamantul a arătat că în calitate de angajat al S.C. E. S.A., în meseria de lăcătuş mecanic, a desfăşurat activităţi ce se încadrează în grupa I de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990.

A mai arătat că a desfăşurat activitate, în procent de 100% din timpul normal de lucru, prestând munca în condiţiile menţionate de pct. 95 din Anexa I la Ordinul nr. 50/1990, text care prevede că atât sudorii, cât şi lăcătușii mecanici, se încadrează în grupa I de muncă.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990 şi H.G. nr. 559/1990, iar în dovedire a depus înscrisuri.

Deşi legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare şi nici acte în apărare.

Analizând actele şi lucrările din dosar, precum şi actele normative incidente în cauză, instanţa apreciază acţiunea nefondată, pentru următoarele considerente:

Reclamantul solicită ca, prin hotărârea ce se va  pronunţa, să se  oblige pârâta la eliberarea unei adeverinţe care să ateste că munca prestată de reclamant în cadrul S.C. E. S.A. în perioada 01.10.1988 – 01.04.2001 se încadrează în grupa I de muncă în conformitate cu Ordinul nr. 50/1990, Anexa I, poz. 95 cât şi cu H.G. nr. 559/1990.

Verificând menţiunile din carnetul de muncă al reclamantului pentru perioada în discuţie, la poziţiile nr. 22 - 61 se constată că activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul pârâtei Î.M.E., ulterior S.C. E. S.A. a fost cea de lăcătuș mecanic, activitate care nu se regăseşte nominalizată în Ordinul nr. 50/1990 ca fiind încadrată în grupa I de muncă.

Temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă este Ordinul MMPS nr. 50/1990, completat prin Ordinul nr. 125/1990, Instrucţiunile nr. 1040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966, iar după anul 1990, prevederile art. 13 din Ordinul nr. 50/1990, art.1 din H.G. nr. 456/1990, art.1 din H.G. nr. 559/1990 şi Ordinul nr.1556/1995.

Prin Ordinul nr. 50/1990, completat cu Ordinul MMPS nr.125/1990, au fost precizate  locurile de muncă, activităţile şi categoriile de personal care lucrează în condiţii deosebite, ce se încadrează  în grupa I şi II de muncă.

În grupa I se încadrează locurile de muncă cuprinse în Anexa I la acest  Ordin.

La punctul nr. 3 se stipulează că beneficiază de încadrare în grupe, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.

La punctele nr. 6 și 7 din Ordin, s-a menționat că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I şi II de muncă se face de către conducere împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile de muncă deosebite, concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, încadrarea în grupele de muncă realizându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste locuri.

Conform prevederilor punctului nr. 8 din ordinul amintit, perioada de timp în care o persoană a  avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unităţii sau prin prevederile legale care reglementau atribuţiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane, în raport cu funcţia îndeplinită.

Cu alte cuvinte, încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă reprezintă un atribut al angajatorului, care se exercită în condițiile Ordinului nr. 50/1990 şi Ordinului MMPS nr. 125/1990.

Rezultă că încadrarea activităţilor sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze, în momentul apariţiei fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documentele existente în cadrul unităţii angajatoare.

Totodată, ţinând seama de prevederile art. 2 şi 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unităţile aveau obligaţia să analizeze şi să precizeze în termen de 30 de zile de la data aprobării  prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situaţia încadrării personalului în grupele I şi II de muncă începând cu 18.03.1969 şi până în prezent.

Prin urmare, stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce pot fi încadrate în grupe de muncă, precum și nominalizarea persoanelor, revine unității angajatoare și, odată stabilită situația juridică, evidențierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverințe emise de unitate.

Nefiind dovedite condiţiile concrete de lucru, condiţie esenţială pentru încadrarea în grupă, instanţa nu poate analiza „similitudinile” invocate de reclamant cu alte activităţi nominalizate de Ordinul nr. 50/1990 ori desfăşurate în cadrul secţiei.

In opinia instanţei, simpla exercitare a meseriei de lăcătuș mecanic şi condiţiile grele, specifice activităţii desfăşurate, nu atrag în mod automat încadrarea în grupă de muncă, fiind necesar ca activităţile, condiţiile sau locul de muncă să fie din cele prevăzute în Anexa I la Ordin.

Aşa cum se observă din dispoziţiile Ordinului, acesta instituie principiul legalităţii grupelor de muncă, în sensul că activităţile, locurile de muncă şi categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.

În concluzie, conform Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I şi II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. să fi lucrat efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în Anexele I şi II la Ordin sau să îşi fi desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiar încadrat în grupele I sau II de muncă, în situaţia personalului muncitor din construcţii-montaj sau din alte activităţi, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie;

2. nivelul noxelor existente la locurile de muncă prevăzute în aceste grupe să depăşească nivelul maxim admis prevăzut în Normele de protecţie a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă;

3. să fi fost nominalizat de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Beneficiul grupei de muncă nu se acordă dincolo de condiţiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiţii dificile de muncă, indiferent de profesia, locul de muncă sau activităţile desfăşurate, ci prin analiza îndeplinirii condiţiilor impuse de actul normativ.

Din carnetul de muncă al reclamantului rezultă faptul că acesta a fost încadrat în perioada 01.10.1988 – 01.04.2001 în meseria de lăcătuș mecanic în cadrul pârâtei, dar care nu se încadrează în Anexa nr. I la Ordinul nr. 50/1990.

În speţă, reclamantul nu a dovedit că a fost nominalizat de către conducerea unităţii şi sindicat în vederea încadrării în grupele de muncă conform cerinţelor prevăzute de art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 şi nu au existat determinări exacte ale timpului de muncă efectiv lucrat, pentru a stabili procentul lucrat în astfel de condiţii.

Faţă de elementele ce preced, Tribunalul respinge acţiunea formulată de reclamantul D.F., ca nefondată.

Domenii speta