Contestaţie decizie de concediere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 10626/2013

Şedinţa publică de la 12 Decembrie 2013

Obiectul cauzei:contestaţie decizie de concediere

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 23.07.2012 contestatorul M.V. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 304/27.06.2012 emisă de intimata SC G.A. SA, solicitând, în principal, anularea deciziei, repunerea în situaţia anterioară emiterii acesteia, respectiv reîncadrarea pe postul ocupat anterior concedierii şi plata drepturilor salariale cuvenite, respectiv salariul indexat, majorat şi actualizat precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective, iar în subsidiar anularea deciziei contestate şi înlocuirea măsurii concedierii cu altă sancţiune disciplinară dintre cele prevăzute de disp. art.248 alin.1din C.muncii.

S-a solicitat totodată obligarea intimatei la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, contestatorul a invocat, în primul rând, excepţia tardivităţii emiterii deciziei conteste, prin care a fost sancţionat disciplinar cu desfacerea contractului de muncă, precum şi excepţia nulităţii absolute.

Referitor la excepţia tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare, s-a susţinut că aceasta a fost emisă cu încălcarea termenelor de 30 de zile, respectiv 6 luni prevăzute de disp. art.252 alin.1 din C.muncii.

În ceea ce priveşte legalitatea deciziei de concediere, s-a susţinut că aceasta a fost emisă cu încălcarea disp. imperative ale art.251 din C.muncii, fiind astfel lovită de nulitatea absolută. În acest sens s-a menţionat că prin convocatorul nr.E3508/12.06.2012 intimata i-a adus la cunoştinţă contestatorului un obiect al cercetării disciplinare prealabile, însă în decizia de concediere s-au reţinut în sarcina sa şi alte aspecte pentru care nu s-a efectuat convocarea. Mai mult decât atât, apreciază contestatorul că formularea „utilizarea în mod abuziv a aplicaţiei Audatex în scop personal” nu oferă suficiente informaţii pentru ca el să fi putut formula apărările corespunzătoare. 

Concluzionează contestatorul că în aceste condiţii i-a fost încălcat dreptul la apărare şi de a putea proba cele susţinute de societatea intimată contra sa.

Pe de altă parte, se arată că decizia contestată este lovită de nulitate absolută şi prin prisma faptului că motivele arătate în conţinutul acesteia nu respectă disp. art.61 din C.muncii, textele de lege invocate de intimată în argumentarea deciziei de concediere din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă şi fişa postului nefăcând referire la noţiunea de abatere gravă în baza căreia poate fi desfăcut disciplinar contractul de muncă. Având în vedere că faptele imputate contestatorului nu reprezintă abateri disciplinare grave în baza textelor de lege invocate de intimată, nu-i putea fi aplicată cea mai gravă dintre sancţiunile disciplinare prev. de disp. art.248 din C.muncii.

Susţine contestatorul că şi în raport de disp. art.250 din C.muncii nu se impunea a-i fi aplicată cea mai gravă dintre sancţiunile disciplinare, întrucât a avut un comportament corespunzător la locul de muncă, nu a mai avut alte sancţiuni disciplinare şi nu se poate vorbi despre un prejudiciu suferit de societate.

Referitor la temeinicia deciziei de concediere, contestatorul a susţinut că nu se poate reţine în sarcina sa că ar fi utilizat în interes personal şi în beneficiul unor terţe persoane tehnica de calcul a intimatei şi aplicaţia informatică Audatex. În acest sens, arată că nu a semnat niciodată vreo normă de utilizare a programului Audatex din care să rezulte că acesta trebuie utilizat doar pentru autovehiculele din dosarele de daună. Contestatorul a folosit aplicaţia Audatex doar pentru interesul intimatei şi pentru a se documenta şi specializa în acest domeniu.

În ceea ce priveşte abaterea reţinută la pct.2 din decizia de concediere, contestatorul a susţinut că intimata nu a probat faptul că acesta ar fi desfăşurat, în timpul programului de lucru, activităţi de evaluare a daunelor la autovehicule în beneficiul unor terţe persoane. De asemenea, precizează că nu a utilizat aplicaţia Audatex în alte scopuri decât cele de serviciu, orice calculaţii pe care le-a efectuat au fost în baza dosarelor de daună, iar dacă printre aceste calculaţii se află şi autovehicule care nu se regăsesc în dosarele de daună, este pentru faptul că acestea au fost făcute în scopul documentării sale, în conformitate cu atribuţiile de serviciu, pentru a putea fi cât mai documentat şi specializat în calculul costurilor de reparaţie şi pentru a putea stabili cât mai corespunzător realităţii rezervele de daună.

Referitor la abaterea disciplinară reţinută la pct.3 din decizia de concediere, contestatorul a susţinut că devizele menţionate în decizie şi care i se impută ca fiind efectuate în interesul altor persoane şi nu al intimatei, nu sunt întocmite pentru SC S.C. SRL sau SC I.I. – Broker de Asigurare SRL, astfel că nu poate fi acuzat că a efectuat aceste devize în folosul unor terţi contra cost.

Învederează contestatorul că activităţile de constatare daune la SC S.C. SRL le desfăşoară de dinainte a fi angajat la societatea intimată.

Referitor la folosirea în relaţia cu terţii a numărului de telefon ce aparţine societăţii intimate, contestatorul a precizat că acest număr de telefon a fost menţionat la ORC Argeş în mod eronat de către firma care a înfiinţat SC S.C. SRL.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe disp. art.61, art.251, art.252 şi art.268 din C.muncii.

La data de 25.03.2013 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, s-a susţinut că excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere invocată de contestator este neîntemeiată, decizia de concediere fiind emisă atât cu respectarea termenului de 30 de zile prev. de art.252 alin.1 din C.muncii , cât şi cu respectarea termenului de 6 luni prev. de acelaşi text de lege.

Referitor la excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere, intimata a susţinut că, contestatorului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare cu privire la faptele imputate şi nici susţinerile acestuia potrivit cărora faptele imputate nu ar fi abateri disciplinare grave nu sunt întemeiate.

Referitor la temeinicia deciziei de concediere, intimata a susţinut că salariatul în cauză a fost sancţionat disciplinar, întrucât a utilizat în interes personal, în timpul programului de lucru, tehnica de calcul a societăţii şi aplicaţia informatică Audatex, în scopul evaluării daunelor altor autovehicule decât cele pentru care  G. A. a deschis dosare de daună, producându-i astfel prejudicii.

Totodată contestatorul a fost sancţionat disciplinar şi pentru faptul că a desfăşurat activităţi de constatare şi evaluare a daunelor la autovehicule pentru terţi, folosind logistica societăţii, fără înştiinţarea prealabilă a superiorului ierarhic şi fără acordul societăţii, deşi se afla într-o situaţie de conflict de interese cu aceasta.

În acest sens, se arată că din cercetarea disciplinară prealabilă a rezultat că în cursul lunii noiembrie 2011, dintr-un număr de 9 calculaţii a costurilor de reparaţii pentru autovehicule întocmite de contestator în sistemul Audatex, un număr de 6 calculaţii au fost efectuate pentru autovehicule care nu au vreo legătură cu societatea intimată.

Referitor la susţinerile contestatorului potrivit cărora nu i-a fost adusă la cunoştinţă vreo normă de utilizare a programului Audatex şi că nu ştia că acesta trebuie utilizat doar pentru autovehiculele evaluate în cadrul dosarelor de daune G. A.  , se susţine că nu sunt întemeiate, întrucât contestatorul a fost instruit de către societate cu privire la utilizarea aplicaţiei Audatex, a lucrat efectiv folosind această aplicaţie informatică din anul 2010, nesemnalând vreodată superiorului direct lipsa cunoştinţelor necesare. Se precizează de asemenea că este un profesionist ce activează pe piaţa privată a serviciilor de constatare şi evaluarea daunelor la autovehicule, colaborând cu SC I.I. – Broker de Asigurare SRL şi fiind asociat unic în cadrul SC S.C. SRL.

Referitor la susţinerile contestatorului potrivit cărora intimata nu a probat că activităţile de evaluare a autovehiculelor în beneficiul personal şi al unor terţi au fost efectuate în timpul programului de lucru, se arată că potrivit raportului furnizat de sistemul informatic Audatex aferent dosarelor de daună sus-menţionate, rezultă că devizele de reparaţie au fost întocmite de către salariat de pe contul său de utilizator, în timpul programului de lucru. Ca urmare, contestatorul a încălcat disciplina muncii, nefolosind integral timpul de lucru pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în fişa postului şi pentru care era remunerat de societate, aşa cum prevăd disp. art.74 lit.e din CCM 2010 -2012 la nivel de unitate.

Mai precizează intimata că utilizarea aplicaţiei Audatex doar pentru o mai bună cunoaştere a procesului de întocmire a devizelor de reparaţie, nu necesită introducerea unor numere de dosare de daună şi nici identificarea exactă a autovehiculului la producător. Simulaţiile de calcul pentru aprofundarea modului de utilizare a programului Audatex se puteau realiza fără costuri suplimentare pentru acelaşi autovehicul din dosarul de daună (calculaţii multiple), nefiind necesară introducerea unor date complexe ale unor autovehicule ce nu făceau obiectul dosarelor de daună ale G. A.  . 

Ori, din probele existente rezultă că reclamantul a introdus în sistemul informatic Audatex numere reale de dosare de daună  ale societăţii şi numere reale de înmatriculare ale autovehiculelor din aceste dosare pentru a ascunde folosirea abuzivă a programului, însă autovehiculele şi avariile pentru care au fost întocmite devizele de reparaţii nu au nicio legătură cu aceste dosare.

Apreciază intimata că, contestatorul s-a aflat în conflict de interese cu aceasta, deoarece a folosit bunurile şi informaţiile societăţii pentru câştiguri personale şi în folosul unor terţe societăţi. De asemenea, contestatorul nu a înştiinţat în prealabil superiorul ierarhic şi nu a solicitat acordul intimatei pentru a desfăşura activităţi pentru SC I.I. – Broker de Asigurare SRL şi SC S.C. SRL.

Referitor la sancţiunea disciplinară aplicată, intimata a apreciat că se impune concedierea disciplinată a contestatorului, întrucât raporturile de muncă au fost iremediabil compromise. Aplicarea acestei sancţiuni a fost imperios necesară, dată fiind starea de pericol pe care ar fi creat-o contestatorul pentru societate prin menţinerea sa în cadrul colectivului, nemaiexistând încrederea necesară în corectitudinea şi onestitatea sa.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata unor daune morale, s-a solicitat respingerea acestuia, întrucât contestatorul nu a făcut dovada existenţei vreunui prejudiciu moral în directă legătură cu emiterea deciziei contestate şi nici a întrunirii cumulative a condiţiilor angajării răspunderii civile a acesteia.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art.115 şi urm. C.pr.civilă, art.49 alin.6 şi art.250 -252 din C.muncii.

În susţinerea întâmpinării, a fost anexat un set de înscrisuri (f.30 – 145).

Prin încheierea din data de 23.05.2013 instanţa a respins excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere invocată de contestator.

Sub aspectul probatoriului, în cauză au fost încuviinţate şi administrate pentru ambele părţi probele cu înscrisuri şi interogatoriu.

La data de 26.09.2013 contestatorul a depus la dosarul cauzei note de şedinţă prin care a înţeles să-şi completeze motivele de nulitate absolută ale deciziei de concediere, în sensul că aceasta nu a fost semnată de către reprezentantul legal al intimatei.

Contestatorul a fost salariatul societăţii intimate începând cu data de 01.09.2009, ocupând funcţia de inspector daune auto, conform contractului individual de muncă depus la dosar (filele 77-80) şi fişei postului (filele 81-84).

Prin Decizia nr.304/27.06.2012 (filele 30-35) intimata a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului cu desfacerea contractului individual de muncă, în temeiul art.61 lit.a coroborat cu art.248 alin.1 lit.e din C.muncii.

Prin prezenta acţiune, contestatorul a solicitat, în principal, anularea deciziei de concediere, repunerea în situaţia anterioară emiterii acesteia, respectiv reîncadrarea pe postul ocupat anterior concedierii şi plata drepturilor salariale cuvenite, respectiv salariul indexat, majorat şi actualizat precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective, iar în subsidiar anularea deciziei contestate şi înlocuirea măsurii concedierii cu altă sancţiune disciplinară dintre cele prevăzute de disp. art.248 alin.1din C.muncii, precum şi obligarea intimatei la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea pretenţiilor sale, contestatorul a invocat atât motive de nelegalitate, cât si motive de netemeinicie ale deciziei de concediere.

Analizând cu prioritate legalitatea deciziei contestate, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, contestatorul a susţinut că decizia de sancţionare disciplinară a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art.251 din C.muncii

Cu privire la această susţinere, instanţa reţine că potrivit art.63 alin.1 din C.muncii „Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod.”

De asemenea, potrivit art.251 C.muncii „(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. (4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.”

Prin urmare, prealabil emiterii deciziei de concediere, trebuie efectuată cercetarea disciplinară prealabilă ca o concretizare a dreptului la apărare al salariatului, legea reglementând expres modalitatea în care se efectuează această cercetare.

Cu probele administrate în cauza de faţă, intimata a făcut dovada respectării dispoziţiilor art.251 C.muncii, prealabil emiterii deciziei de sancţionare contestate.

Astfel, prin adresele nr.E8743/13.12.2011 (fila 62) şi nr.E3508/12.06.2012 (fila 63) contestatorul a fost convocat în scris de către intimată în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, iar în aceste convocări sunt indicate obiectul cercetării, data, ora şi locul întrevederii, precum şi faptul că salariatul a primit un exemplar al acestor convocări.

Din referatul nr.I772/26.06.2012 (fila 37-42), precum şi din notele explicative ale contestatorului din 15.06.2012 (filele 43-46), respectiv 18.06.2012 (filele 48-52) rezultă că angajatului prezent i s-a dat posibilitatea prezentării punctului de vedere cu privire la faptele imputate, astfel că nu poate fi reţinută susţinerea acestuia privind încălcarea dreptului la apărare.

Chiar dacă prin decizia de sancţionare s-au reţinut în sarcina contestatorului trei abateri disciplinare, nu se poate susţine că acestea nu au legătură cu obiectul cercetării disciplinare prealabile, aşa cum i-a fost adus la cunoştinţă salariatului prin adresa nr.E3508/12.06.2012.

Prin urmare, instanţa reţine că cercetarea disciplinară prealabilă a contestatorului s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art.251 din C.muncii.

În al doilea rând, prin notele de şedinţă depuse de contestator la dosarul cauzei la data de 26.09.2013 s-a susţinut că decizia de concediere nu a fost semnată de către reprezentantul legal al intimatei.

Referitor la susţinerile intimatei privind tardivitatea formulării completării motivelor de nulitate absolută a deciziei de concediere, instanţa reţine că într-adevăr această completare a fost depusă cu încălcarea dispoziţiilor art.268 alin.1 lit.a din C.muncii, însă instanţa de jurisdicţie a muncii investită cu o contestaţie împotriva unei decizii unilaterale a angajatorului prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat între părţi, are obligaţia de a analiza şi din oficiu legalitatea măsurii prin prisma respectării condiţiilor de formă şi de fond impuse de legiuitor pentru valabila emitere a actului decizional.

Astfel, instanţa reţine că nu este întemeiat motivul de nelegalitate invocat de contestator, având în vedere că prin decizia nr.129/17.10.2011 (filele 317-321) Directorul General al intimatei a delegat atribuţiile ce-i reveneau cu privire la cercetarea disciplinară, emiterea şi semnarea deciziilor de concediere, Directorului Diviziei Resurse Umane, G.I.C. , iar această decizie nu a fost revocată până la data emiterii deciziei de sancţionare disciplinară a contestatorului.

În consecinţă, instanţa reţine că motivele de nelegalitate invocate de contestator cu privire la decizia de concediere contestată în cauza de faţă nu sunt întemeiate.

Analizând temeinicia deciziei contestate, instanţa reţine că potrivit art.247 alin.2 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Prin decizia nr. 304/27.06.2012 s-a reţinut în sarcina contestatorului că: 1. a utilizat în interes personal tehnica de calcul a societăţii şi aplicaţia informatică Audatex (pentru care societatea deţine licenţă de utilizare) în scopul evaluării daunelor altor autovehicule decât cele pentru care G. A.  a deschis dosare de daună; 2. a desfăşurat în timpul programului de lucru activităţi de evaluare a daunelor la autovehicule în beneficiul unor terţe persoane; 3. a desfăşurat activităţi de constatare şi evaluare a daunelor la autovehicule pentru SC I.I. – Broker de Asigurare SRL şi SC S.C. SRL, folosind logistica societăţii, fără înştiinţarea prealabilă a superiorului ierarhic şi fără acordul G. A.  , deşi se afla într-o situaţie de conflict de interese cu societatea, fapte prin care au fost încălcate prevederile din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă, fişa postului, codul de conduită al G. A. şi Carta Etică G. A.  .

Din probele administrate în cauza de faţă, respectiv înscrisurile depuse de intimată la dosar (filele 111-132), dar şi din răspunsul contestatorului la întâmpinarea intimatei (fila 158), rezultă că în cursul lunii noiembrie 2011, în timpul programului de lucru, acesta a efectuat în aplicaţia informatică Audatex, pentru care intimata deţine licenţă de utilizare (filele 99-110), un număr de 6 calculaţii pentru alte autovehicule decât cele care se regăsesc în dosarele de daună ale G. A.  , încălcând în acest fel obligaţiile stabilite prin art.74 lit.e din CCM la nivel unitate pe anii 2010-2012, respectiv de a folosi integral programul de lucru pentru realizarea atribuţiilor stabilite prin Regulamentul intern şi fişa postului (fila 87), precum şi pe cele stabilite prin Carta Etică Groupama, respectiv de a nu utiliza abuziv bunurile sau serviciile care îi sunt puse la dispoziţie (fila 91).

Potrivit art.74 lit.d din CCM la nivel unitate pe anii 2010-2012, salariaţii societăţii au obligaţia de a respecta Regulamentul intern, Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, Codul de Conduită, normele interne de disciplină a muncii, prevederile contractului colectiv de muncă, contractului individual de muncă, fişa postului, ale Codului de conduită şi etică profesională.

Instanţa nu va reţine susţinerile contestatorului în sensul că a întocmit cele 6 calculaţii pentru a se documenta şi specializa în acest domeniu, în condiţiile în care a lucrat efectiv folosind această aplicaţie informatică din anul 2010, nesemnalând vreodată lipsa cunoştinţelor necesare.

Utilizarea aplicaţiei Audatex doar pentru o mai bună cunoaştere a procesului de întocmire a devizelor de reparaţie, nu necesita introducerea unor numere de dosare de daună şi nici identificarea exactă a autovehiculului la producător. Or, din probele existente rezultă că reclamantul a introdus în aplicaţia Audatex numere reale de dosare de daună ale societăţii şi numere reale de înmatriculare ale autovehiculelor din aceste dosare, însă autovehiculele şi avariile pentru care au fost întocmite devizele de reparaţii nu au nicio legătură cu aceste dosare.

Prin urmare, instanţa reţine că în mod temeinic a fost reţinută în sarcina contestatorului abaterea disciplinară de la pct.1

În al doilea rând, prin decizia contestată în cauza de faţă s-a reţinut în sarcina contestatorului faptul că a desfăşurat în timpul programului de lucru activităţi de evaluare a daunelor la autovehicule în beneficiul unor terţe persoane.

Din probele administrate în cauză nu rezultă însă săvârşirea acestei abateri disciplinare. Astfel, nu s-a făcut dovada de către intimată că cele şase calculaţii efectuate de contestator în cursul lunii noiembrie 2011 în vedere evaluării unor daune au fost făcute în beneficiul unor terţe persoane şi care sunt acele persoane.

În al treilea rând, s-a reţinut în sarcina contestatorului că a desfăşurat activităţi de constatare şi evaluare a daunelor la autovehicule pentru SC I.I. – Broker de Asigurare SRL şi SC S.C. SRL, folosind logistica societăţii, fără înştiinţarea prealabilă a superiorului ierarhic şi fără acordul G. A.  , deşi se afla într-o situaţie de conflict de interese cu societatea.

Instanţa reţine că nici săvârşirea acestei abateri disciplinare nu a fost dovedită de către intimată, întrucât din probele administrate nu rezultă că salariatul în cauză a desfăşurat efectiv activităţi de constatare şi evaluare a daunelor la autovehicule pentru SC I.I. – Broker de Asigurare SRL şi SC S.C. SRL folosind logistica intimatei, aşa cum i se impută.

Deşi contestatorul a efectuat în aplicaţia informatică Audatex un număr de 6 calculaţii pentru alte autovehicule decât cele care se regăsesc în dosarele de daună ale G. A.  , nu s-a făcut dovada că acestea au fost întocmite în folosul societăţilor SC I.I. – Broker de Asigurare SRL sau SC S.C. SRL, conform înscrisurilor depuse de contestator la dosarul cauzei (filele 162-167).

Existenţa unei relaţii contractuale a contestatorului cu SC I.I. – Broker de Asigurare SRL şi calitatea de asociat unic la SC S.C. SRL nu pot constitui în sine o dovadă a faptului că acesta a desfăşurat activităţi de constatare şi evaluare a daunelor la autovehicule pentru cele două societăţi folosind logistica intimatei.

În ceea ce priveşte referirea intimatei prin notele de şedinţă şi concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la un dosar de daună în care contestatorul a întocmit un raport de constatare a pagubelor la data de 24.05.2011 pentru SC I.I. – Broker de Asigurare SRL, conform înscrisurilor de la filele 278-282, instanţa nu o poate lua în considerare la stabilirea existenţei abaterii disciplinare reţinute în sarcina contestatorului atâta vreme cât cercetarea disciplinară prealabilă şi decizia contestată în cauza de faţă nu au privit această faptă, ci doar pe cele din noiembrie 2011.

În motivarea abaterii disciplinare de la pct.3 din decizia de concediere, s-a reţinut de către intimată şi faptul că salariatul a folosit în relaţia cu terţii, ca şi dată de contact, un număr de telefon ce aparţine societăţii, astfel cum rezultă din datele menţionate de SC S.C. SRL la ORC Argeş.

Este reală susţinerea intimatei în sensul că acel nr. de telefon ce-i aparţine a fost indicat ca şi dată de contact pentru societatea SC S.C. SRL la ORC Argeş (fila 133), însă nu s-a făcut nicio dovadă că acel telefon a şi fost folosit efectiv de către contestator în calitate de asociat la SC S.C. SRL în relaţia cu terţii.

Prin urmare, instanţa nu va reţine în sarcina contestatorului săvârşirea abaterii disciplinare reţinute la pct.3 din decizia de concediere.

Referitor la temeinicia deciziei de concediere, contestatorul a susţinut şi faptul că angajatorul nu a realizat o corectă individualizare a sancţiunii disciplinare în raport de criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art.250 din C.muncii, întrucât a avut un comportament corespunzător la locul de muncă, nu a mai avut alte sancţiuni disciplinare şi nu se poate vorbi despre un prejudiciu suferit de societate.

În legătură cu aceste susţineri, instanţa reţine că într-adevăr sancţiunea concedierii disciplinare nu este conformă gravităţii abaterii disciplnare pe care instranţa a reţinut-o în sarcina contestatorului, în raport de împrejurările în care a fost săvârşită aceasta, de comportarea generală în serviciu a salariatului şi de lipsa unor consecinţe ale abaterii disciplinare.

Contrar susţinerilor intimatei în sensul că prin săvârşirea abterii disciplinare reţinute în sarcina contestatorului ar fi suferit un prejudiciu material, instanţa reţine că nu s-a făcut dovada existenţei acestui prejudiciu. Astfel, nu rezultă din probele administrate în cauză, respectiv contractul de licenţă încheiat între intimată şi Audatex Services SRL (filele 99-110), că pentru efectuarea celor 6 calculaţii de către contestator societatea a plătit un cost suplimentar celui pe care în plătea în mod normal, în fiecare lună, pentru utilizarea aplicaţiei Audatex.

De asemenea, nu poate fi luată în considerare sancţionarea disciplinară a contestatorului prin decizia nr.131/24.11.2010, având în vedere că pentru această faptă a intervenit reabilitarea de drept a salariatului potrivit art.248 alin.(3) din Codul muncii.

Reţinând că în cauză nu au fost corect aplicate criteriile de individualizare a sancţiunii disciplinare prevăzute de art.250 din C.muncii, instanţa urmează să admită în parte contestaţia formulată şi să anuleze în parte decizia nr.304/27.06.2012, în sensul înlocuirii măsurii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă cu măsura disciplinară a reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, cu consecinţa reintegrării contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii şi plăţii unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la momentul concedierii până la reintegrarea efectivă, ţinând cont de reducerea salarială de mai sus, în aplicarea prevederilor art.80 alin.1 şi 2 din C.muncii.

Referitor la solicitarea contestatorului privind obligarea intimatei la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 lei, instanţa reţine că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu moral suferit de contestator în legătură directă cu emiterea deciziei contestate, astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale a angajatorului, potrivit art.253 alin.1 din C.muncii.

In temeiul disp. art. 274 şi art.276 C.pr.civ., va fi obligată intimata să-i plătească contestatorului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia formulată de contestatorul M .V., domiciliat în … , în contradictoriu cu intimata SC G.A. SA, cu sediul în .. .

Anulează în parte decizia nr.304/27.06.2012 emisă de intimată, în sensul că înlocuieşte măsura disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă, prevăzută. de art. 248 alin. 1 lit. e Codul muncii, cu măsura disciplinară a reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. c Codul muncii.

Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii.

Obligă intimata la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la momentul concedierii până la  reintegrarea efectivă, ţinând cont de reducerea salarială de mai sus.

Respinge cererea privind acordarea daunelor morale.

Obligă intimata să-i plătească contestatorului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată. Definitivă şi executorie de drept. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 12.12.2013 la Tribunalul Argeş, Secţia pentru Conflicte de Muncă  şi Asigurări Sociale.

Domenii speta

Spete similare