Drepturi salariale ale personalului din justiţie

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINTA Nr. 8856/2012

Şedinţa publică de la 17 Decembrie 2012

Obiectul cauzei:drepturi salariale ale personalului din justiţie

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19-10-2012, reclamanta T.E.R. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea  Discriminării,  solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie obligaţi la plata indemnizaţiei rezultate ca urmare a atingerii vechimii în funcţia de magistrat de 10 de ani, începând cu data de 01.10.2011 şi în continuare, concretizată în indemnizaţia calculată prin OMJ nr. ... şi diferenţa până la indemnizaţia efectiv acordată colegilor care au îndeplinit aceeaşi condiţie de vechime anterior acestei date, iar Statul Român, prin Ministerul Finanţelor  Publice, urmează a fi obligat să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor solicitate.

În motivarea cererii, reclamanta arată că prin Ordinul Ministerului Justiţiei indicat i-a  fost stabilită încadrarea în tranşa de vechime în funcţie de 10 de ani, cu plata unor drepturi constând în:

- indemnizaţia de încadrare brută lunară de ...  lei ;

- un cuantum al sporului pentru condiţii de muncă grele , vătămătoare sau periculoase, de … lei ;

- un cuantum al sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii, de … lei. Or, această indemnizaţie este mai mică decât indemnizaţia magistraţilor cu aceeaşi vechime, dar care au împlinit anterior această condiţie, fără a exista o justificare obiectivă a unei astfel de discriminări. În modalitatea de calcul a indemnizaţiei ce i se cuvine, pârâtul Ministerul de Justiţie a procedat în mod discriminatoriu, cu încălcarea disp.art. 2 din Legea  285/2010, potrivit cărora, în anul 2011, pentru personalul nou încadrat pe funcţii, pentru  personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de  acelaşi  fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată, pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat. Scopul legii este acela de a acorda cuantumul indemnizaţiei brute lunare aflate în plată la 31 decembrie  2009, pentru vechimea în funcţie şi vechimea în muncă atinsă. Aşadar, textul consacră legislativ, inclusiv în cadrul noii legislaţii a salarizării,  principiul nediscriminării în muncă, în sensul că, la muncă egală, se cuvine plată egală. Aceasta înseamnă că, dacă prin jocul  aplicării disp.art. 6 alin.1 şi 3 din aceeaşi lege, indemnizaţia calculată este diferită de cea de care beneficiază  colegii  care  au îndeplinit  aceleaşi cerinţe anterior datei de 1 ianuarie 2011, indemnizaţia acordată va fi egală cu cea a acestora în mod expres, art.6 alin.1 din lege menţionând că nu va fi acordat salariul corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. O altă interpretare, tinde a aplica o discriminare neprevăzută de lege, ci, dimpotrivă, interzisă de aceasta, fără a exista vreo justificare obiectivă, printr-un scop  legitim, a cărui atingere să fie făcută prin metode adecvate şi necesare.

În dovedirea cererii, neîntemeiate în drept, reclamanta a depus înscrisuri.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.270 C.muncii.

La data de 7-11-2012, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de disp.art. 25 din Decretul-Lege nr.31/1954, precum şi faţă de art.21 alin.1 din Legea nr. 500/2002, potrivit cărora aceste instituţii nu au atribuţii în ce priveşte drepturile de salarizare ale reclamantei.

Prin întâmpinarea formulată la data de 8-11-2012, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru nerespectarea procedurii prealabile sesizării instanţei prev.de art. 7 din Legea nr. 285/2010, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate, întrucât drepturile salariale ale reclamantei au fost stabilite în baza dispoziţiilor legale în vigoare, neputând fi vorba de o discriminare a acesteia în contextul în care drepturile sale au fost stabilite prin lege.

La data de 21-11-2012, la dosar a fost depus un punct de vedere al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, fără a face aprecieri asupra existenţei sau inexistenţei discriminării în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26-11-2012, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statul Român, prin Ministerul Finanţelor  Publice, şi a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, pentru motivele acolo arătate.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. ..., reclamanta, judecător în cadrul Tribunalului Argeş, a fost încadrată în clasa de salarizare 106, ca urmare a trecerii în tranşa de vechime în funcţie de la 10 la 15 ani.

În cauză, reclamanta nu contestă acest ordin de încadrare, ci solicită despăgubiri de la angajator pentru pagubele aduse ca urmare a discriminării sale faţă de colegii de muncă, ce au aceleaşi atribuţii şi aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie.

O astfel de acţiune, ce are ca temei art.27 din OG nr. 137/2000, are ca finalitate stabilirea existenţei sau inexistenţei discriminării reclamantei de către angajatorul său în privinţa salarizării.

Sub acest aspect, tribunalul reţine că reclamanta, în calitatea sa de judecător, este salarizată în baza unor dispoziţii legale, în conformitate cu art.162 alin.3 C.muncii.

Însă chiar şi în această ipoteză, trebuie respectat art.159 alin.3 C.muncii, potrivit căruia este interzisă, la stabilirea şi la acordarea salariului, orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.

Or, în speţă, reclamanta nu invocă, astfel cum apreciază pârâtul Ministerul Justiţiei, existenţa unei discriminări prin raportare la judecători încadraţi în altă tranşă de vechime decât a sa, respectiv de la 10 la 15 ani, ci se compară cu judecători care au îndeplinit vechimea în funcţie de 10 ani anterior datei de 1-10-2011.

Or, prin adresa nr. 1085/10-12-2012 a Tribunalul Argeş, Serviciul Contabilitate, se confirmă existenţa unei discriminări sub aspectul salarizării între judecători încadraţi la aceeaşi instanţă şi în aceeaşi tranşă de vechime, discriminare apărută după intrarea în vigoare a Legii nr.284/2010.

Astfel, prin Legea nr. 284/2010, în vigoare începând cu data de 1-01-2011, s-a dispus reîncadrarea personalului din sectorul bugetar, plătit din bugetul general consolidat al statului, potrivit dispoziţiilor legii, la art.7 alin.2 menţionându-se că valoarea salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011 se stabileşte prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Această lege, nr.285/2010, prevede că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Iar în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii nr.330/2009 făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr. 1/2010. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea nr. 330/2009 şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Rezultă din coroborarea acestor dispoziţii legale, că, deşi prin adoptarea legilor de salarizare unitară s-a dorit reîncadrarea personalului din sectorul bugetar potrivit acestor norme, în fapt, astfel cum se arată în art.6 alin.1 din OUG nr. 1/2010, respectiv în art.1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, drepturile salariale primite nu puteau fi mai mici decât cele avute anterior datei de 1-01-2010, chiar dacă această egalitate valorică se realiza prin intermediul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu.

De asemenea, prin art.2 din Legea nr. 285/2010 se prevede că pentru personalul nou-încadrat pe funcţii în anul 2011, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

În speţă, reclamanta a fost promovată în cursul anului 2011 într-o altă treaptă de salarizare, fiindu-i deci aplicabile dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 285/2010, mai sus invocate.

Cu toate acestea, astfel cum rezultă din precizările serviciului contabilitate (f.50), în cadrul instanţei există persoane salarizate diferit, deşi au aceeaşi vechime la încadrarea în funcţie, diferenţă cauzată de aplicarea art.41 din Legea nr. 45/2007.

Astfel, potrivit acestui text legal, pentru vechimea în muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizaţia de încadrare brută lunară.

Prin urmare, colegii de serviciu ai reclamantei care au împlinit vechimea de 10 ani în muncă anterior datei de 1-01-2010, când a intrat în vigoare noua lege de salarizare unitară nr.330/2009, au beneficiat de acest spor, în cuantum de 15%, pentru tranşa de vechime 10-15 ani.

Iar după data de 1-01-2010 au continuat să beneficieze de acest spor în baza art.6 alin.1 din OUG nr. 1/2010, chiar şi numai sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu.

De asemenea, şi după data de 1-01-2011, aceste sume compensatorii au fost păstrate în plată în temeiul art.1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, prezentat mai sus.

În consecinţă, deşi prin legea de salarizare nr.284/2010 s-a prevăzut în Anexa VI că diferenţierea salariilor judecătorilor se face în funcţie de vechimea în muncă, precum şi de gradul profesional, în cauză s-a făcut dovada existenţei unei diferenţe de salarizare care nu are la bază niciun criteriu obiectiv, având în vedere că se compară judecători ce activează la aceeaşi instanţă şi aflaţi în aceeaşi tranşă de vechime.

În consecinţă, deşi reclamanta se află în aceeaşi situaţie cu judecătorii încadraţi în aceeaşi tranşă de vechime ce activează la aceeaşi instanţă, aceasta este salarizată diferit, deşi are aceleaşi atribuţii de serviciu ca ai săi colegi, atribuţii, care în situaţia acestei categorii profesionale, sunt stabilite prin dispoziţii legale sau regulamentare comune.

Iar pârâtul Ministerul Justiţiei nu a indicat şi nici instanţa nu a identificat o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru existenţa acestei diferenţieri de salarizare.

În consecinţă, tribunalul reţine că reclamanta a fost supusă de către angajatorul său unui tratament discriminatoriu, în sensul art.2 din OG nr.137/2000, ce nu este justificat obiectiv de un scop legitim, ci are la bază o necorelare a dispoziţiilor legale în materia salarizării, deşi, potrivit art.9 alin.3 din Legea nr. 284/2010, în cadrul legilor speciale de salarizare anuale trebuia să se stabilească majorările salariilor de bază, soldelor/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor lunare de încadrare, astfel încât să se realizeze trecerea de la valoarea acestora determinată potrivit Legii nr.285/2010 la valorile stabilite potrivit noii legi de salarizare, până la aplicarea integrală a prevederilor acesteia.

Cu toate acestea, reclamanta este îndreptăţită, în temeiul art.27 alin.1 din OUG nr. 137/2000, la despăgubiri şi la restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.

Cum tribunalul nu are competenţe în a anula situaţia discriminatorie creată, dat fiind că aceasta rezultă din lege, iar prin decizia nr.818/2008 a Curţii Constituţionale s-a statuat că prevederile art.27 alin.1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, instanţa nu poate decât acorda despăgubiri reclamantei.

Iar la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri, dat fiind că reclamanta nu a solicitat şi despăgubiri morale, tribunalul va folosi drept criteriu cuantumul drepturilor salariale încasate de un judecător având acelaşi grad şi aceeaşi vechime în funcţia de magistrat ca reclamanta, dar care a beneficiat de sporul prevăzut de art.41 din Legea nr. 45/2007 anterior intrării în vigoare a Legii nr.284/2010.

De asemenea, dat fiind că situaţia discriminatorie nu poate fi anulată de instanţă, tribunalul va acorda despăgubiri de la momentul debutului acestei situaţii, respectiv de la 1-10-2011, şi până la încetarea discriminării.

Pentru aceste considerente, tribunalul va admite în parte acţiunea şi va obliga Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, şi Curtea de Apel Piteşti, ordonator secundar, să plătească reclamantei despăgubiri egale cu diferenţa dintre drepturile salariale calculate potrivit Ordinului Ministrului Justiţiei nr. … şi cuantumul drepturilor salariale încasate de un judecător având acelaşi grad şi aceeaşi vechime în funcţia de magistrat ca reclamanta, dar care a beneficiat de sporul prevăzut de art.41 din Legea nr. 45/2007 anterior intrării în vigoare a Legii nr.284/2010, calculate începând cu data de 01.10.2011 şi până la încetarea discriminării.

De asemenea, instanţa va lua act că reclamanta nu a solicitat în cauză obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta T.E.R. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTITIEI, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr.17,  sector 5, şi CURTEA DE APEL PITESTI, cu sediul în Piteşti, str. Victoriei nr. 22, jud.Argeş, şi în contradictoriu cu CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în Bucureşti,  Piaţa Valter Mărăcineanu, nr. 1-3, sector 1.

Obligă pârâţii MINISTERUL JUSTITIEI şi CURTEA DE APEL PITESTI să plătească reclamantei despăgubiri egale cu diferenţa dintre drepturile salariale calculate potrivit Ordinului Ministrului Justiţiei nr. … şi cuantumul drepturilor salariale încasate de un judecător având acelaşi grad şi aceeaşi vechime în funcţia de magistrat ca reclamanta, dar care a beneficiat de sporul prevăzut de art.41 din Legea nr. 45/2007 anterior intrării în vigoare a Legii nr.284/2010, calculate începând cu data de 01.10.2011 şi până la încetarea discriminării. Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Definitivă şi executorie. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 17 Decembrie 2012, la Tribunalul Arges, Sectia pentru Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.

Domenii speta

Spete similare