Obligativitatea asistenței juridice a inculpatului, conform art. 90 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, în situația în care cel puțin una dintre legile penale succesive în timp și aplicabile în cauză prevăd pentru infracțiunea dedusă judecății pedeapsa î

Obligativitatea asistenței juridice a inculpatului, conform art. 90 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, în situația în care cel puțin una dintre legile penale succesive în timp și aplicabile în cauză prevăd pentru infracțiunea dedusă judecății pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

- art. 90 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, art. 5 Cod penal 

După învestirea instanţei cu soluţionarea unei cauze, respectiv atât în faza de cameră preliminară cât şi cu ocazia judecăţii (în fond şi apoi în apel), nu se cunoaşte care dintre legile  penale succesive este mai favorabilă inculpatului, alegerea uneia dintre acestea depinzând de o multitudine de factori care vor fi avuţi în vedere de judecător cu ocazia deliberării şi pronunţării unei hotărâri în cauză. Instanţa nu cunoaşte, ab initio, legea penală pe care o va aplica în cauza respectivă, astfel că, dacă una dintre aceste legi prevede pentru infracțiunea dedusă judecății pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, trebuie să se constate că asistenţa juridică este obligatorie, conform art. 90 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.

Prin sentinţa penală nr. 15/05.02.2020 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, pronunțată în dosarul penal nr. xxxx/322/2018, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul A.:

-la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal,

-la pedeapsa cu amenda de 1350 lei (rezultată prin stabilirea unui număr de 135 zile-amendă, respectiv a cuantumului de 10 lei corespunzător unei zile-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 322 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) Cod penal,

-la pedeapsa cu amenda de 900 lei (rezultată prin stabilirea unui număr de 90 zile-amendă, respectiv a cuantumului de 10 lei corespunzător unei zile-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art. art. 61 alin. (4) lit. b) Cod penal.

În baza art. 38 alin. (1) Cod penal şi art. 39 alin. (1) lit. e) Cod penal, contopește pedepsele şi aplică inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa amenzii de 1650 lei (1350 lei, la care se adaugă sporul de 1/3 din amenda de 900 lei, respectiv 300 lei), urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 luni închisoare şi să plătească amenda de 1650 lei.

În temeiul art. 91 alin. (1) Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, obligă inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune B.;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) Cod penal, obligă inculpatul la respectarea următoarelor obligaţii pe durata termenului de supraveghere:

- să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională,

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, coroborat cu art. 404 alin. (2) Cod procedură penală, obligă inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 zile, la două servicii alternative din cadrul Primăriei C. sau Primăriei comunei D., judeţul B..

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 96 Cod penal, respectiv săvârşirea din nou, în cursul termenului de încercare, a unei infracţiuni sau neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligaţiilor stabilite de instanţă.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 Cod procedură penală, art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2) Cod civil și art. 1357 Cod civil, admite acțiunea civilă introdusă de partea civilă CAR E., cu sediul în [...].

Obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 5.000 lei, daune materiale.

În temeiul art. 398 și art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 1000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 800 lei în cursul urmăririi penale).

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 10.07.2018, în dosarul nr.xxx/P/2017, înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc la data de 26.07.2018, sub nr. xxxx/322/2018, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracţiunilor de:

-înșelăciune prev. de art. 244 alin.1 si 2 Noul Cod penal

-complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 48 Noul Cod penal raportat la art. 322 alin.1 Noul Cod penal

-uz de fals prev. de art. 323 teza II Noul Cod penal

-toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Noul Cod penal şi art.5 Noul Cod penal

Potrivit rechizitoriului, în fapt s-a reținut în esenţă că inculpatul, la data de 13.01.2011, cu ocazia încheierii contractului de împrumut nr. 9, a indus în eroare reprezentanții CAR E. IFN prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că este angajat al S.C. F. S.R.L., în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, respectiv suma de 5000 lei, fiind pricinuită o pagubă constând în suma de bani împrumutată şi care nu a mai fost restituită.

În urma analizei probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a constatat dovedită învinuirea formulată împotriva inculpatului, astfel că a dispus condamnarea acestuia, conform celor expuse în partea introductivă a prezentei.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, invocând, în esenţă, nelegalitatea hotărârii prin prisma pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, arătând că aceasta se situează în afara limitelor legale.

Verificând sentința penală apelată, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, prin prisma motivelor de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat că apelul declarat în cauză este fondat, pentru alte considerente decât cele invocate, după cum urmează:

În conformitate cu prevederile art. 90 lit. c Cod procedură penală în cursul procedurii de cameră preliminară şi în cursul judecăţii asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii mai mare de 5 ani.

În cazul de faţă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor  infracţiuni, anterior datei de 01.02.2014, infracţiuni care au suferit modificări în actele normative succesive, sub aspectul pedepsei stabilite de lege. Astfel, cu relevanţă în ceea ce priveşte soluţia care se va pronunţa, Curtea va avea în vedere infracţiunea de înșelăciune, care, în încadrarea realizată conform Codului penal din 1969, era prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, fiind sancţionată cu închisoarea între 3 şi 15 ani, în timp ce în forma actuală, conform art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, pedeapsa este închisoarea între 1 şi 5 ani.

După învestirea instanţei cu soluţionarea cauzei, respectiv atât în faza de cameră preliminară cât şi cu ocazia judecăţii (în fond şi apoi în apel), nu se cunoaşte care dintre legile succesive este mai favorabilă inculpatului, alegerea uneia dintre acestea depinzând de o multitudine de factori care vor fi avuţi în vedere de judecător cu ocazia deliberării şi pronunţării unei hotărâri în cauză. În acest context, judecătorul ar putea să facă aplicarea fie a art. 215 Cod penal din 1969, ipoteză în care este vorba de o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, asistenţa juridică fiind deci obligatorie, fie a art. 244 Cod penal, ipoteză în care asistenţa juridică nu ar fi obligatorie.

Însă, având în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, instanţa nu cunoaşte, ab initio, legea penală pe care o va aplica în cauza respectivă, ţinând seama că judecă o cauză în care una dintre infracţiuni este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mari de 5 ani, trebuie să constate că asistenţa juridică este obligatorie, conform art. 90 lit. c Cod procedură penală.

În speţă, Curtea constată că în faza camerei preliminare, inculpatului i-a fost desemnat un avocat din oficiu (în acest sens, adresa către Baroul B. – fila 13 dosar nr. xxxx/322/2018/a1), avocat care a şi fost prezent la termenul din data de 11.12.2018. Ulterior, în faza de judecată, inculpatul a fost asistat de avocat ales la termenele din data de 07.05.2020 şi 18.06.2019, termene la care cauza a fost amânată pentru pregătirea apărării şi, respectiv, faţă de lipsa apărătorului.

În schimb, la termenul din data de 19.11.2019, atunci când inculpatul a solicitat judecarea cauzei conform procedurii recunoașterii învinuirii, precum și la termenul din data de 21.01.2020 când au avut loc dezbaterile, inculpatul nu a fost asistat de avocat, nici cel ales nici avocatul din oficiu.

Având în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, asistența juridică a inculpatului era obligatorie, Curtea constată că sunt incidente dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. f Cod procedură penală care sancționează cu nulitatea absolută lipsa asistenței de către avocat a inculpatului, atunci când aceasta este obligatorie.

Conform art. 281 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, în situaţia în care încălcarea a intervenit în cursul judecăţii, poate fi invocată în orice stare a procesului, deci şi în faza de apel, astfel că instanţa, invocând din oficiu nulitatea absolută a actelor realizate în faza de judecată în lipsa apărătorului inculpatului, constată nulitatea acestora, respectiv a celor realizate la termenele din 19.11.2019  și 21.01.2020, fiind vorba deci de solicitarea judecării cauzei conform recunoașterii învinuirii și admiterea acesteia de către instanță, precum și dezbaterile realizate în cauză, și, subsecvent, hotărârea pronunțată în primă instanță (acesta fiind un act derivat dintr-un act nul).

Cu privire la efectul constatării nulităţii, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală în conformitate cu care instanţa desfiinţează sentinţa penală apelată şi dispune rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată atunci când există unul dintre cazurile de nulitate absolută.

În raport de toate cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală Curtea a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc împotriva sentinţei penale nr. 15/05.02.2020 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc în dosarul penal nr. xxxx/322/2018 pe care a desființat-o. De asemenea, au fost desfiinţate şi încheierile de şedinţă din datele de 19.11.2019 şi 21.01.2020, pentru considerentele expuse mai sus şi reţinând că, în conformitate cu prevederile art. 408 alin. 3 Cod procedură penală, apelul formulat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor.

S-a dispus trimiterea cauzei către Judecătoria Târgu Secuiesc, pentru rejudecarea cauzei, fiind necesară reluarea de la începutul procedurii în primă instanţă ţinând cont că singurele acte realizate în condiţii legale au vizat amânarea cauzei.

Domenii speta

Spete similare