Anulare proces verbal de contravenţie. Inversarea sarcinii probei este compatibilă cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 02.10.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 30606/299/2020, petentul PI, în contradictoriu cu intimata DG, a solicitat instanței, în principal, anularea procesului-verbal de contravenția seria PBW nr. 346237 din data de 11.09.2020, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment și restituirea permisului de conducere. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, petentul a arătat că, prin procesul-verbal contestat, s-a reținut că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare B XXX POS în Piața Universității din direcția Bd. C. I către Colței, iar în Piața U., în timp ce efectua virajul la stânga spre Bd. C. I, a circulat pe culoarea roșie a semaforului electric.

Acesta a susținut că procesul-verbal este netemeinic deoarece situația de fapt reținută nu corespunde realității prin prisma faptului că, la data de 11.09.2020, nu a săvârșit nicio contravenție. Nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului, motiv pentru care a refuzat semnarea procesului-verbal.

De altfel, situația descrisă nu corespunde realității nici prin prisma faptului că, la acea dată, se deplasa din direcția Bd. C. I și a efectuat virajul spre stânga, spre. Bd. Ion C. Brătianu, către Piața Unirii.

În ceea ce privește susținerea agentului conform căreia nu avea permisul de conducere asupra sa, petentul a considerat că nu s-a ținut cont de prevederile legale în ceea ce privește regimul contravențional și sancțiunile contravenționale aplicabile persoanei fizice și persoanei juridice, sens în care a invocat prevederile art. 95 alin. 1 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002. Acesta a apreciat că a fost încălcat principiul individualizării răspunderii și pedepsei contravenționale.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale constând în audierea martorului PI și a mijloacelor material de probă constând în înregistrările video deținute de intimată. Acesta a atașat un set de înscrisuri (f. 10-12).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, astfel cum rezultă din chitanțele atașate la dosar (f. 1-4), în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din O.U.G nr. 80/2013.

La data de 29.10.2020, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 18-19), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a arătat că, la data de 11.09.2020, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare B XXX POS pe Șos. A., dinspre Bd. C. I, iar la efectuarea virajului la stânga, nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric care funcționa în parametri normali și care i se adresa. La controlul documentelor, petentul nu a avut permisul de conducere.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, conform susţinerilor intimatei, acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G nr. 2/2001.

Totodată, a arătat că abaterea a fost constatată în mod direct şi personal de poliţistul rutier, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002, nefiind înregistrată pe suport magnetic. În cauză, nu au fost întocmite alte acte de constatare.

În continuare, intimata a învederat că motivul pentru care procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie este încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menţionării intenţionate sau din neglijenţă a unor împrejurări nereale, agentul constatator este expus unor posibile sancţiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

De asemenea, intimata a învederat că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.

Procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, sens în care a invocat prevederile art. 249 și art. 270 C.pr.civ..

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a arătat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 16 și 17 din O.G nr. 2/2001, art. 52 alin. 1 și 2, precum și art. 147 alin. 1  din R.A.O.U.G nr. 195/2002.

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând și istoricul contravențional al petentului (f. 20-21).

La data de 08.12.2020, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 28-30), prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimatei și admiterea plângerii contravenționale.

La termenul din data de 16.12.2020, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți, precum și proba testimonială constând în audierea martorului Postelnicu Iulia, solicitată de petent.

La același termen, instanța a procedat la administrarea probei testimoniale, declarația martorului Postelnicu Iulia fiind consemnată și atașată la dosar.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria PBW nr. 346237 din data de 11.09.2020 emis de DG, petentul PI a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 580 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G nr. 195/2002, art. 100 alin. 3 lit. d și art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G nr. 195/2002, respectiv cu amendă în cuantum de 870 lei, în temeiul art. 147 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.

În procesul-verbal s-a reținut că, la data de 11.09.2020, ora 12:04, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare B XXX POS în Piața U., din direcția Bd. C. I către str. Colței, iar în Piața U., în timp ce efectua virajul la stânga spre Bd. C. I a circulat la culoarea roșie a semaforului electric ce i se adresa și funcționa în parametri normali. De asemenea, nu a avut permisul de conducere asupra sa (f. 20).

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța urmează a verifica legalitatea şi temeinicia procesului verbal de constatare a contravenţiei, prin raportare la probele administrate în cauză.

Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G nr. 2/2001, având în vedere că acesta cuprinde mențiunile obligatorii privind numele și prenumele agentului constatator, numele, prenumele și codul numeric personal ale petentului, faptele săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiţii trebuie să fie invocată de petent. Totodată, acesta trebuie să dovedească vătămarea suferită ca urmare a neindicării vreunei menţiuni din cuprinsul procesului-verbal şi că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului sancționator.

Contrar susținerilor petentului, agentul constatator a realizat o descriere corespunzătoare a faptelor, indicând atât conduitele care au atras sancționarea lui, și anume că a efectuat virajul la stânga circulând la culoarea roșie a semaforului electric și că nu a avut permisul de conducere asupra sa, cât și locul săvârșirii contravențiilor, respectiv în Piața U., spre Bd. C. I.

Susținerile petentului conform cărora agentul ar fi consemnat în mod eronat direcția din care venea și se îndrepta nu sunt de natură să ducă la nelegalitatea procesului-verbal din această perspectivă, câtă vreme petentul a avut posibilitatea în prezenta cauză să dovedească o altă situație de fapt decât cea reținută în actul sancționat, neexistând astfel o vătămare suferită de petent care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

În consecință, instanța apreciază că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, în raport de probele administrate în cauză, situaţia de fapt reţinută de agentul constatator este conformă cu realitatea.

În ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina petentului, instanța notează că sunt incidente dispozițiile art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, conform cărora semnalul de culoare roșie interzice trecerea, precum și cele ale art. art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G nr. 195/2002, potrivit cărora constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a nu respecta semnificația culorii roșii a semaforului.

Referitor la cea de-a doua faptă imputată petentului, sunt aplicabile prevederile art. 147 pct. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare, precum și cele ale art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. care prevăd că nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2 constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.

În continuare, instanţa constată că procesul-verbal întocmit se bucură de prezumţia de legalitate, veridicitate şi autenticitate, acest fapt fiind în concordanţă cu jurisprudenţa Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste trei prezumţii relative de care se bucură procesul verbal de contravenţie nu sunt de natură să înfrângă total prezumţia de nevinovăţie a petentului.

Prezumţia de nevinovăție nu neagă însă valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Aceste trei prezumţii relative de care se bucură procesul verbal de contravenţie presupun doar o inversare a sarcinii probei în favoarea intimatei. Or, această inversare a sarcinii probei este compatibilă cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum a reţinut Curtea în cauza Nicoleta Gheorghe contra României.

În concluzie, instanţa reţine că dreptul la un proces echitabil al petentului este respectat în pofida faptului că acesta are sarcina de a răsturna prezumţiile relative de care se bucură procesul-verbal de contravenţie pentru a-şi proba nevinovăţia. Pentru respectarea drepturilor petentului, sarcina instanţei rămâne aceea de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Instanţa reţine că dreptul la apărare al petentului este respectat în măsura în care acesta are acces la un „tribunal”, în sensul art. 6 CEDO, în faţa căruia poate administra probe prin care să-şi dovedească nevinovăţia.

În mod concret, instanţa observă că petentului i s-a dat ocazia de a-şi prezenta punctul de vedere prin introducerea plângerii contravenţionale, prin depunerea la dosar de cereri sau prin acordarea posibilității de a fi administrate probele pe care le consideră concludente, fără a fi pus în situația dovedirii unor fapte negative imposibil de demonstrat.

Cu toate acestea, în ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina petentului, instanța nu va avea în vedere, la stabilirea situației de fapt, declarația martorului audiat, pentru următoarele considerente.

În primul rând, instanța constată că declarația martorului Postelnicu Iulia nu concordă cu susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale formulate cu privire la direcția de deplasare a autovehiculului.

Astfel, în plângerea contravențională formulată, petentul a contestat că, în Piața Universității, a efectuat virajul la stânga spre Bd. C. I, așa cum a consemnat agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, susținând că, în realitate, se deplasa din direcția Bd. C. I și a efectuat virajul spre stânga, spre. Bd. I.C. B., către Piața U. De altfel, această direcție de deplasare a fost ilustrată de petent și pe extrasul Google Maps depus la dosar (f. 10).

Declarația martorului PI se află însă în contradicție vădită cu versiunea petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, venind în sprijinul celor reținute de agent în procesul-verbal contestat, și anume că, la Piața U., petentul a efectuat virajul la stânga spre Bd. C. I. Astfel, martorul a arătat că „Am plecat din zona Aviatorilor, mergând Piața R. – Piața U.. La Piața U. ne-am încadrat pentru a vira la stânga, spre Bd. C., traseul pe care îl aveam de obiecei”.

Mai mult decât atât, dacă petentul ar fi circulat pe Bd. C. I și ar fi efectuat virajul la stânga către Bd. I.C. B., nu ar fi putut fi oprit la Piața R., așa cum reiese din planșa fotografică depusă chiar de acesta la dosarul cauzei.

Pe de altă parte, instanța constată că susținerile petentului nu au fost consecvente, întrucât, deși în plângerea contravențională a afirmat că se deplasa pe Bd. C. I și a efectuat virajul la stânga către Bd. I.C. B., la termenul din data de 16.12.2020, a arătat că a efectuat virajul la stânga spre Bd. C. I.

În al doilea rând, instanța ia în considerare și faptul că martorul audiat în cauză, PI, este soția petentului, motiv pentru care nu se poate considera că declarația acesteia este obiectivă.

În aceste circumstanțe, instanța nu poate reține afirmațiile concordante ale petentului și ale martorului în sensul că semaforul din Piața Universității nu indica culoarea roșie, ci verde, la momentul în care a efectuat virajul la stânga.

Astfel, în lipsa oricărui alt suport probator, instanța nu își poate forma convingerea că petentul nu ar fi comis contravenția reținută în sarcina sa doar pe baza celor declarate de martor, singura probă adusă în sprijinul plângerii formulate, câtă vreme depoziția sa intră în contradicție chiar cu susținerile petentului și este subiectivă, prin prisma relației sale cu petentul.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 249 C.pr.civ., potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, afirmațiile petentului nu pot fi reţinute de către instanţă, menţiunile din cuprinsul procesului-verbal fiind în continuare prezumate ca întemeiate.

În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului, instanța constată că acesta a recunoscut, atât în plângerea contravențională formulată, cât și în fața instanței, că nu a avut permisul de conducere asupra sa.

Pe cale de consecinţă, constatând că din probele administrate în cauză nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, instanța apreciază că în mod corect a fost reţinută în sarcina petentului săvârşirea contravențiilor prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G nr. 195/2002, art. 100 alin. 3 lit. d și art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G nr. 195/2002, respectiv de cele ale art. 147 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanţa apreciază că amenzile aplicate și sancțiunea complementară respectă dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În acest sens, instanța are în vedere necesitatea respectării regulilor minime de circulaţie rutieră pentru a nu pune în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, conducători auto sau pietoni.

De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 98 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța constată că pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina petentului, acesta a fost sancționat cu amendă în cuantumul minim prevăzut de lege.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale petentului, instanța reține că petentul nu se află la prima abatere de la respectarea regulilor de circulație, astfel cum reiese din istoricul contravențional depus la dosarul cauzei, ceea ce atestă perseverență contravențională (f. 21).

Totodată, instanța apreciază că fapta de a nu respecta semnificația culorii roșii a semaforului prezintă un grad ridicat de pericol social, existând posibilitatea producerii unui eveniment rutier, cu consecința vătămării unor persoane sau a avarierii altor autoturisme, chiar dacă, în concret, aceste rezultate nu s-au produs. Instanţa mai reţine că petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, se apreciază că amenda aplicată în cauză este necesară pentru prevenirea săvârşirii de noi contravenţii şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de circulaţie rutieră.

Referitor la sancţiunea complementară, interpretând gramatical prevederile art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G nr. 195/2002, instanţa reţine că săvârşirea contravenţiei prevăzute de textul de lege anterior citat atrage în mod automat şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, agentul constatator neavând posibilitatea de a opta pentru aplicarea sau nu a acestei sancţiuni complementare sau pentru stabilirea unei alte durate a suspendării, diferite de cea de 30 de zile.

Instanţa apreciază că sancţiunile principale şi cele complementare, având naturi distincte, urmăresc şi scopuri diferite, fapt care rezultă şi din împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare. Astfel, sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege. Prin urmare, tocmai scopul sancţiunii justifică modul în care aceasta este reglementată, în sensul că săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G nr. 195/2002 atrage şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, textul legal prevăzând obligativitatea, iar nu posibilitatea aplicării sancţiunii complementare menţionate.

Pe cale de consecinţă, instanţa reţine că nu are posibilitatea de a dispune înlăturarea sancţiunii complementare.

Pentru motivele anterior expuse, instanța apreciază că individualizarea sancțiunilor a fost realizată în mod corespunzător.

Având în vedere toate aceste considerente, constatând că procesul-verbal de contravenţie  contestat a fost legal şi temeinic întocmit, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul Postelnicu Ion în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucuresti - Brigada Rutieră, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța va lua act de manifestarea de voință a petentului, exprimată la termenul din data de 16.12.2020, în sensul că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare