Contestaţie la executare + susp. exec.

Decizie 244/2014 din 03.01.2014


R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 244/2014

Şedinţa publică de la 30 Ianuarie 2014

Obiectul cauzei:contestaţie la executare + SUSP. EXEC.

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 30.03.2012 sub nr. 5719/280/2012 contestatorul  (...)  a solicitat în contradictoriu cu intimaţii (...) şi BIROU EXECUTOR  JUDECATORESC (...)  anularea actelor de executare emise în dosarul de executare silită nr. (...)  al B.E.J. (...) ; întoarcerea executării silite şi restituirea sumelor poprite în mod abuziv; şi suspendarea executării silite declanşată în acelaşi dosar de executare până la soluţionarea prezentei contestaţii, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii în fapt, contestatorul a arătat că intimata (...) a solicitat executarea silită faţă de debitorii (...)  şi (...) , având cu acestea raport juridic de creditare şi obţinând o hotărâre judecătorească ce nu-i poate fi opozabilă contestatorului.

Susţine contestatorul că, deşi are calitatea de coplătitor conform contractului de credit bancar nr. (...) încheiat cu (...) , nu a fost chemat în judecată şi nu are obligaţia de a plăti pe nedrept sumele ce cad în sarcina debitoarelor (...)  şi (...) .

În data de 15.03.2012 a luat la cunoştinţă despre sumele poprite din contul său de la (...) , în mod abuziv de către BEJ (...) , în condiţiile în care acesta a înfiinţat poprirea cu privire la toată suma şi fără a avea în vedere dispoziţiile legale în materie.

Arată contestatorul că titlul executoriu în baza căruia a fost declanşată executarea silită nu-i poate fi opozabil, întrucât nu a avut nici calitatea de parte şi nici de debitor.

În drept, s-au invocat disp. art. 399 şi urm. C.pr.civ.

In susţinere, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.5 – 7).

La data de 15.10.2012 intimatul (...) a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esenţă respingerea contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare a executării silite. Se arată prin întâmpinare că, la data de 05.07.2007, a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. (...) , între (...) , în calitate de împrumutător şi (...)  în calitate de împrumutat, (...)  şi (...) - în calitate de coplătitori, pentru un credit în sumă de 21.000 euro. În scopul garantării creditului, Banca a încheiat cu debitoarea (...)  – în calitate de garant ipotecar, contractul de ipotecă nr. (...) aut. sub nr. (...) de BNP Asociaţi (...) , prin care a fost constituită o ipotecă de rangul I asupra imobilului apartament situat în (...) . Prin notificarea nr. (...) debitorului contestator i-a fost comunicată iminenţa declarării scadenţei anticipate a creditului. Prin contractul de cesiune nr. (...) Banca a cesionat creanţa aferentă contractului de credit către (...) , care ulterior a cesionat aceeaşi creanţă către (...) , debitorii fiind înştiinţaţi de cesiunea de creanţă.

Debitorii nu au înţeles să îşi onoreze obligaţiile asumate prin contractul de credit, fiind declanşată în aceste condiţii procedura executării silite împotriva acestora. Contestatorul are calitatea de coplătitor în contractul de credit, calitate ce este asimilată aceleia de debitor principal.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, intimata arată că aceasta nu este motivată, iar contestatorul debitor nu poate invoca în apărarea sa aparenţa de drept, care este evident în favoarea creditoarei, sens în care se solicită respingerea acesteia.

În drept s-au invocat disp. art. 115 şi 504 C.pr.civ.

În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri şi orice alte dovezi a căror necesitate ar reieşi din dezbateri.

La termenul de judecată din data de 22.08.2012 instanţa a luat act de renunţarea contestatorului la judecata cererii de suspendare a executării silite.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată, la solicitarea părţilor, proba cu înscrisuri.

S-a dispus ataşarea dosarului de executare silită nr. (...)  al B.E.J. (...) , în copie conformă cu originalul şi a dosarului nr. 20375/280/2011 al Judecătoriei Piteşti, având ca obiect „încuviinţare executare silită”

Prin sentinţa civilă nr. 10349/03.12.2012 pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul (...) , în contradictoriu cu  intimaţii (...) , şi BIROU EXECUTOR  JUDECATORESC (...) .

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Piteşti la data de 17.10.2011 în dos. nr. 20375/280/2011, irevocabilă, a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc (...)  pentru creditoarea (...) şi s-a dispus încuviinţarea executării silite a contractului de credit nr.(...) şi a contractului de ipotecă nr. (...) autentificat sub numărul (...) de BNP (...) , împotriva debitorilor (...)  şi (...) .

Din verificarea actelor dosarului nr. 20375/280/2011 reiese că intimata a solicitat declanşarea executării silite faţă de toţi cei 3 debitori în baza titlului executoriu mai sus menţionat, întocmindu-se astfel dosarul de executare nr. (...)  de către B.E.J. (...) . Contestatorul a fost somat de către executorul judecătoresc să se conformeze titlului executoriu,  somaţie emisă la data de 04.01.2012 şi primită de către contestator la data de 28.02.2012 (f.56-57).

Din înscrisurile aceluiaşi dosar a rezultat că prin încheierea pronunţată de Judecătoria Piteşti  la data de 21.05.2012 s-a dispus  îndreptarea erorii materiale strecurată în practicaua, considerentele şi dispozitivul încheierii de şedinţă din data de 17.10.2011 ( în dos. nr. 20375/280/2011), în sensul că declanşarea executării silite autorizate este împotriva tuturor debitorilor, respectiv (...) , (...)  şi (...) , începută în baza titlului executoriu, la cererea creditoarei (...) .

Din actele dosarului de executare silită reiese că la data de 04.01.2012 BEJ (...)  a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor aparţinând debitorilor (...) , (...)  şi (...) , până la concurenţa sumei de 26.998,09 euro reprezentând creanţă, la care s-au adăugat cheltuieli de executare şi onorariu în sumă de 7.450,15 lei, în favoarea creditoarei (...) ( f.100, dos. ex. silită).

La data de 04.01.2012 i s-a comunicat debitorului (...)  dispoziţia de înfiinţare a popririi mai sus menţionate.

Din verificarea înscrisurilor depuse în vederea susţinerii cererii de încuviinţare a executării silite a reieşit că această cerere l-a vizat şi pe debitorul (...) , care are calitatea de „coplătitor” în cadrul contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. (...) , şi care a fost semnat de acesta.

Susţinerile contestatorului relativ la faptul că hotărârea de încuviinţare a executării silite nu îi este opozabilă întrucât nu a fost chemat în judecată, iar creditoarea a solicitat executarea silită faţă de (...)  şi (...)  pentru că doar cu acestea are raport juridic de creditare, sunt nefondate, faţă de considerentele mai sus expuse.

Astfel, s-a demonstrat mai sus faptul că societatea creditoare, prin executorul judecătoresc, a solicitat declanşarea şi încuviinţarea executării silite faţă de toţi cei trei debitorii; (...)  are calitatea de coplătitor în contractul de credit bancar, iar împrejurarea că din eroare nu a fost consemnat în dispozitivul încheierii de încuviinţare a executării silite ( care ulterior a fost îndreptată prin încheierea din 21.05.2012), poate atrage cel mult sancţiunea nulităţii relative, sub condiţia ca cel care o invocă să dovedească vătămarea, iar în speţă aceasta nu a  fost dovedită.

Totodată, instanţa va reţine că niciun act de executare nu a vătămat drepturile contestatorului, nefiind săvârşit cu încălcarea normelor procedurale.

Din dispoziţiile art. 399 C.proc.civ. se reţine că: „(1) Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege. (2) Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal. (2^1) De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale. (3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”.

S-a apreciat că motivele invocate de contestator nu pot constitui temei al anulării actelor de executare ce au la bază titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. (...) , modificat prin actul adiţional nr.1/21.07.2010, în condiţiile în care nu se face dovada existenţei unor motive de nelegalitate a actelor de executare propriu-zise.

S-a reţinut că susţinerile contestatorului mai sus analizate nu au relevanţă în prezenta cauză atâta timp cît nu se face dovada că titlul executoriu nu putea fi pus în executare, ori faptul că acesta a fost anulat.

Atât timp cât titlul executoriu nu a fost modificat sau anulat, acesta îşi produce efectele, iar executarea silită a unui titlu executoriu (care nu a fost anulat, modificat) nu poate constitui o vătămare.

Împotriva sentinţei civile nr. 10349/03.12.2012 pronunţată de Judecătoria Piteşti a declarat recurs contestatorul (...) , criticând-o pe considerentele că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că nici un act de executare nu a vătămat drepturile sale şi că normele procedurale nu au fost încălcate prin începerea executării silite fără a avea o executare silită începută împotriva sa, în condiţiile în care somaţia de plată a fost emisă la data de 04.01.2012, iar îndreptarea erorii materiale a fost dispusă la data de 21.05.2012.

O altă critică vizează faptul că creanţa invocată în baza titlului executoriu nu are un caracter cert, pe rolul Judecătoriei Piteşti fiind înregistrat dosarul nr.4706/280/2012, având ca obiect contestaţie la executare, formulată de titularul contractului de credit, în cadrul se contestă cuantumul debitului urmărit.

Apreciază că executarea silită împotriva sa a fost prematur declanşată, întrucât titularul contractului de credit a declarat că va achita toate obligaţiile de plată şi că este nelegală, întrucât trebuiau urmărite cu prioritate bunurile împrumutatului şi ulterior pe ale sale.

Susţine că nu au fost respectate prevederile art.4.10 din contractul de credit nr.(...) /05.07.2007, respectiv nu i-a fost comunicat faptul că împrumutatul nu-şi mai respectă obligaţia de plată.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, precum şi faţă de dispoziţiile art. 304 ind. 1 Cpr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.399 alin.(1) C.proc.civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Prin alin.(2) al aceluiaşi articol se dispune în sensul că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

Ca atare, contestaţia la executare este mijlocul procesual prin care părţile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condiţiilor şi formalităţilor stabilite de procedura execuţională, se pot plânge instanţei  competente în vederea desfiinţării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.

În ceea ce priveşte împrejurarea că la data emiterii somaţiei de plată din data de 04.01.2012 nu era începută executarea silită împotriva sa, tribunalul reţine că este real faptul că încheierea de încuviinţare a executării silite din Camera de Consiliu de la data de 17.10.2011 nu cuprinde numele contestatorului, în calitate de debitor, însă, în condiţiile în care cererea de executare silită înregistrată la data de 24.10.2011 pe rolul Judecătoriei Piteşti a fost formulată şi împotriva sa, aceasta a fost admisă în integralitate de către instanţa de judecată, iar prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 21.05.2012 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale a încheierii, prin menţionarea expresă că s-a dispus executarea silită şi împotriva contestatorului (...) , cum această îndreptare a erorii materiale are un caracter retroactiv, fiind de natură a valida toate actele de executare efectuate împotriva contestatorului începând cu data de 24.10.2011 (în temeiul acesteia executorul judecătoresc putând dispune îndreptarea tuturor actelor de executare, prin menţionarea şi a contestatorului),  tribunalul apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut că acest motiv nu este de natură a atrage nulitatea executării silite.

Tribunalul constată că, prin cererea de chemare în judecată, recurentul nu a înţeles să conteste cuantumul creanţei pus în executare împotriva sa, împrejurare faţă de care, având în vedere dispoziţiile art.316 şi 294 C.pr.civ., nu pot fi analizate aceste susţineri formulate pentru prima dată în faţa instanţei de recurs.

Mai mult, faptul că pe rolul Judecătoriei Piteşti ar fi înregistrat dosarul nr.4706/280/2012, în cadrul căruia titularul contractului de credit a contestat această sumă şi şi-ar fi asumat obligaţia integrală de plată a debitului datorat (afirmaţii pe care însă recurentul nu le probează), nu este de natură a conduce la anularea actelor de executare îndreptate împotriva sa, la acest moment al executării silite, în condiţiile  în care, din cuprinsul actelor de executare, nu reiese că obligaţia de plată a contestatorului ar fi într-un cuantum mai mic decât cel pentru care s-a dispus înfiinţarea popririi sau că debitoarea (...)  şi-ar fi executat integral obligaţia de plată.

Din analiza contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.(...) /05.07.2007, rezultă că recurentul contestator are calitatea de coplătitor, iar nu pe cea de fidejusor, împrejurare faţă de care, nu poate invoca beneficiul de discuţiune, reglementat de art.1662 din Vechiul Cod Civil.

Potrivit acestor dispoziţii legale, fidejusorul nu este ţinut a plăti creditorului, decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuţie, afară numai când însuşi a renunţat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul.

Cât priveşte nerespectarea prevederilor art.4.10 din contractul de credit nr.(...) /05.07.2007, respectiv că nu i-a fost comunicat de creditoare faptul că împrumutatul nu-şi mai respectă obligaţia de plată, tribunalul constată că acest motiv nu a fost invocat în faţa primei instanţe, ci pentru prima oară în faţa instanţei de recurs, ori, în condiţiile în care contestatorul nu a înţeles să conteste, prin cererea de chemare în judecată, cuantumul creanţei pus în executare împotriva sa, chiar dacă ar fi reale susţinerile sale, nu sunt de natură a conduce la anularea actelor de executare.

Pe de altă parte, tribunalul reţine că motivele de recurs invocate în concluziile scrise din data de 26.09.2013 referitoare la modalitatea nelegală a executării prin poprire a sumelor împotriva sa şi concluziile scrise din data de 26.09.2013 referitoare la faptul că obiectul principal al contractului de credit nu mai există, faţă de încheierea ulterioară a unui act adiţional şi la contestarea cuantumul creanţei, întrucât creditoarea şi executorul judecătoresc nu au prezentat modalitatea de calcul, sunt tardiv formulate, şi pentru prima dată în faţa instanţei de recurs, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art.303 alin.1, art.316 şi art.294 alin.1 C.pr.civ., apreciază că nu se mai impune a le analiza.

Pentru aceste considerente, tribunalul consideră ca prima instanţă a dat o legală şi temeinică soluţionare motivelor invocate de contestator, impunându-se, în conformitate cu dispoziţiile art.312 C.pr.civ., respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul  (...),  împotriva Sentinţei civile nr. 10349/03.12.2012 pronunţată de Judecătoria Piteşti,  intimaţi fiind (...) , şi BIROUL EXECUTORULUI  JUDECATORESC (...).

Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30.01.2014.